Biblia despre SUFLET

 Ce spune Biblia despre SUFLET?

Cuvântul lui Dumnezeu arată că omul este un suflet, deoarece are sufletul în sângele care inundă tot trupul; atât oamenii cât și animalele au suflet (Geneza 9:4, Lev. 17:11). Astfel în Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului: „Și DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu.” Așadar omul este un suflet viu din combinația: țărână + suflare de viață= suflet, deci la moartea omului, când suflarea de viață se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât țărâna, căci: suflet - suflare de viață = țărână. Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul lui Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții lui (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus ca încă nu s-a dus (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Revenind din nou la ideea că sufletul personifică tot omul, citește cu atenție următoarele texte Biblice: Exod 1:5; 12:4,14 BCR n.s.; Levitic BCR 20:6 n.s. Deuteronomul 24:7; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, etc.. Cuvântul suflet este tradus deseori cu „viață”, uneori din neglijență, alteori vădit doctinar ca să se ascundă faptul că și sufletul este muritor: Geneza 9:15BCR n.s; Levitic 17:11 BCR n.s; Deuteronomul 12:23; Proverbe 29.24 BCR n.s; Isaia 43:4BCR n.s; Matei 16:25; Luca 21:19; Iacov 1:21. Animalele, ca și omul, sunt suflete: Geneza 1:30 BCR n.s; Levetic 24:18; 1Samuel 22:19-22; Ezechiel 47:9 BCR n.s; Apocalipsa 8:9TLN; 16:3TLN.

În consecință sufletul este muritor, după cum reiese din zeci de texte biblice. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la „Biserică” aceste explicații ar fi șocante, căci acolo se învață ceva cu totul diferit, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Că sufletul moare odată cu carnea omului reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15,19: ”...acel suflet va fi nimicit.” (Vezi și Numeri 9.13; Iosua 2:13); de asemenea la Ezechiel 18:4,20 se spune: „…sufletul care păcătuiește acela va muri.”

Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 NT.93; BC.31 se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec „psykhe (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte  dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție și următoarele texte Scripturale în  care apare termenul grecesc  „psykhe” tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17.33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39. Deci Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul că sufletul este persoana launtrică a omului (totalitatea simţurilor) și că acesta este muritor ca și carnea omului.

 

__________________