Credinta spre analiza

 

Pace sfântă tuturor oamenilor iubitori de pace, sfinţenie şi adevăr!

Acest material avand în câteva puncte poate fi pus la dispozitia tuturor crestinilor, pentru a arata starea crestinismului actual si prin aratarea acestei stari sa se vada de ce este necesara o trezire autentica si pocainta autentica din letargia spirituala si reasezarea adevarului deplin in viata unui crestin.

 

Puncte de credinta spre analiza

 

 

Punctul 1.

 

Pe ce trebuie sa se bazeze credinta noastra crestina?

 

Consider Biblia antica - cuprinzând cele 66 cărţi ale ei - o carte sfântă, inspirată de Dumnezeu, care este de un mare folos pentru desăvârşirea credincioşilor: 2Timotei 3:15-17, 1Corinteni 4:6. Dar care sunt ele? Istoricul evreu Iosephus Flavius, din sec I,  in cartea sa Contra lui Appion ne spune ca evreii aveau 22 de suluri sfinte. Dupa Consiliul de la Iamnia (sec. I), aceste 22 de suluri au fost segmentate in 39 de carti, fiind incluse in Textul Masoretic, care nu continea textele apocrife, considerate dubioase. La fel, cartile Noului Legamant (Noul Testament) au fost separate cu grija, de celelalte carti false, scrise in numele apostolilor si crestinilor din primul secol, dovada ca nu au fost mai multe decat avem acum fiind un codex sahidic coptic din sec II, care contine intregul Nou Testament, asa cum il avem azi. Dumnezeu a vorbit prin duhul sfant profetilor, iar altora le-a dat intelepciune, tot prin duhul sfant, ca de exemplu imparatului Solomon, facandu-l cel mai intelept om al timpului sau (1Imparati 3:1-28, 2Cronici 1:7-12, 9:1-8). Tot ce a scris el in cele trei carti inspirate, Cartea Proverbelor, Cartea Eclesiastul si Cantarea Cantarilor a fost scris inainte de caderea lui spirituala, care a fost tarzie, la batranete. De aceea cred ca cine sustine Biblia ca fiind inspirata suta la suta, dar respinge ca fiind neinspirate cuvintele lui Solomon din Eclesiastul 9:10, este fie un mincinos (unul care nu crede ce spune), fie un om care nu este constient de ceea ce spune cand spune „Cred ca Biblia este inspirata suta la suta”. 

Cred că orice învăţătură, profeţie sau conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu atenţie, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19.

În ceea ce priveşte diferenţele dintre copiile manuscriselor cărţilor antice ale Bibliei, consider că acest aspect nu trebuie nicidecum neglijat, ci trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru călăuzire, în numele Fiului Său, Domnul nostru Ieshua Unsul, ca să putem trata diferenţele în frică de Dumnezeu, cu înţelepciune şi cu dreptate, ştiind că nu părerile oamenilor contează, ci părerea lui Dumnezeu.

Iată un exemplu elocvent: 2Petru 1:1

În acest verset traducerile actuale redau acest verset astfel:

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos (Ieshua Unsul), către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:"

Vedem că în acest verset Domnul Ieshua este numit "Dumnezeu si Mantuitor", însă în câteva codexuri antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici, în acest verset El este numit "Domn şi Mantuitor":

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:"

Codexurile în cauză sunt manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II, manuscrisul grecesc Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV şi manuscrisul Aramaic (Siriac). Trei tari si trei limbi prin care vestea buna a patruns cel mai repede: Egiptul, Grecia si Siria. Acest fapt arata ca, din nefericire, pe alocuri Biblia a fost falsificata ulterior de catre Biserica Catolica si Ortodoxa si este nevoie urgenta de defalsificarea textelor in cauza.

Pentru aceasta cauza, studiul comparativ al textelor manuscriselor Biblice antice, si o recenzie finala a Bibliei, trebuie sa ocupe un loc important in viata unei adunari crestine.

 

Punctul 2.

 

Cum se ajunge la mantuire?

 

Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua a spus ca cine vrea sa fie mantuit trebuie sa se nasca din nou, in sens duhovnicesc, din apa si duh: Ioan 3:3,5,7. Aceasta nastere din nou inseamna ca omul trebuie sa se transforme mental ca sa poata corespunde cerintelor lui Dumnezeu, adica sa devina o fiinta schimbata, noua, care sa fie intru totul dupa voia lui Dumnezeu: Romani 12:1,2, Efeseni 4:17-24. Botezul a fost facut si trebuie facut in numele Domnului Ieshua Unsul, versetul din Matei 28:19 fiind falsificat (Luca 24:47, Coloseni 3:17, Fapte 19:1-5).

Nasterea din nou este un act ce cuprinde doua parti:

a. nasterea din apa

b. nasterea din duh

Nasterea din apa este ceremonia scufundarii sub apa si iesirea din apa - adica botezul - care semnifica in chip duhovnicesc, moartea omului vechi si consacrarea omului nou, prin sfintirea care o da jertfa Unsului (Christos in greaca inseamna Unsul), printr-o cerere publica, catre Dumnezeu, pentru primirea unui cuget curat (cererea pentru primirea unei constiinte curate), dupa ce in prealabil a avut loc intr-un om, un proces interior de constiinta, urmat de pocainta: 1Corinteni 6:9-11, Fapte 2:37,38, Fapte 20:21, 1Petru 3:21. Copiii nu pot face asta, asadar acel tip de botez al bebelasilor, nu este valid. 

Nasterea din duh, este rodul acceptarii vestii bune (evangheliei) ca omul poate fi salvat din pacat si moarte eterna, prin harul si iubirea lui Dumnezeu si a Fiul lui Dumnezeu, aratata fata de oameni. Daca acceptam pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn, Mantuitor (Salvator) si Mare Preot randuit de Dumnezeu pentru a fi jertfa de ispasire si faptul ca suntem pacatosi din fire ce avem nevoie de aceasta jertfa de ispasire si deasemenea ca avem mare nevoie de pocainta si de o transformare a vietii noastre dupa Cuvantul lui Dumnezeu, atunci putem fi mantuiti: Ioan 3:16, Romani 3:9-26, Luca 13:1-5, Matei 18:3. Cei care cred asta si se conformeaza acestui mesaj, pocaindu-se si primindu-l pe Domnul Ieshua ca Domn, Mantuitor si Mare Preot randuit de Dumnezeu Tatal sunt nascuti din nou, nascuti din cuvantul lui Dumnezeu, caci cuvintele lui Dumnezeu, transmise prin Fiul sau sunt duh, care dau nastere la o noua viata: Ioan 6:63, 1Petru 1:22,23.

Daca omul cu firea pactoasa s-ar putea mantui prin fapte bune, sau daca ar putea sa dea ceva in schimb pentru mantuirea sa, jertfa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost inutila: Galateni 2:21, Romani 11:6, Psalmul 49:7-9, Matei 16:26. Mantuirea este nespus de pretioasa, caci conduce la viata vesnica, de aceea, mantuirea si viata vesnica sunt un mare har de la Dumnezeu, pe care omul pacatos nu le-ar merita. Acestea se dau gratuit, in dar, prin credinta in Fiul lui Dumnezeu: Efeseni 2:8,9, Romani 3:23,24, Tit 3:5-7. Faptele bune pe care le facem, le facem prin credinta si din dragoste pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Fiul Sau si din dragoste pentru semeni. Oricat de mari si multe ar fi ele nu pot echivala cu mantuirea, nici cu viata vesnica, ele raman inferioare: Luca 17:7-10, Romani 4:2, Matei 20:1-16.

 

Punctul 3.

 

a.) Ce este pacatul?

b.) Ce este legea, cui se da si de ce s-a dat ea (scopul ei)?

c.) De ce s-au dat poporului lui Dumnezeu din antichitate, legi atat de aspre?

d.) De ce s-a schimbat legea si cum a fost posibil asa ceva?

e.) Cate tipuri de pacate sunt?

f.) Cum trebuie privita lupta cu pacatul?

 

a.) Biblia descrie pacatul ca fiind "faradelege" (fara de lege): 1Ioan 3:4. 

b.) Legile lui Dumnezeu sunt porunci, care ii invata pe oameni ce este pacatul: 1Timotei 1:9, Romani 3:20. Aceste legi s-au dat pentru folosul si fericirea oamenilor, pentru pacea, buna oranduiala si prosperitatea societatii in care traiesc si in mod special pentru ai pregati pe oameni pentru imparatia fara de pacat a lui Dumnezau care va veni pe pamant: Isaia 48:17-19, 1Corinteni 6:9,10.

c.) Poporului lui Dumnezeu din antichitate, i s-au dat anumite legi aspre, ca legea talionului, legile cu privire la pastrarea curatiei spirituale, etc.; inseamna acest lucru ca Dumnezeu este rau: Exodul 21:22-25, Exodul 21:17, Exodul 22:18-20? Nu, ci aceste legi au fost legi preventive, ele aveau menirea de a arata gravitatea unor pacate in ochii lui Dumnezeu: Romani 7:13. Daca oamenii ar fi ascultat de legile lui Dumnezeu, nimeni nu ar fi trebuit sa sufere aceste consecinte dramatice: Deuteronom 30:19.

d.) Biblia ne invata ca odata cu schimbarea preotiei Aaronice a avut loc si o schimbare a legii: Evrei 7:12, Luca 16:16. Pana la inceperea misiunii Domnului nostru Ieshua Unsul, legea a avut un rol de indrumator, dar acest rol l-a cedat Fiului lui Dumnezeu, care a fost "Profetul" prezis de Moise: Galateni 3:18-29, Deuteronom 18:15-19. Schimbarea legii nu se putea face fara a intra sub incidenta penala a legii, act pe care si l-a asumat Fiul lui Dumnezeu, luand blestemul legii asupra Lui: Galateni 3:13, 2Corinteni 5:21. Insa sensul schimbarii nu este in sensul de ceva ce nu a mai fost, nu in sensul unui produs complet nou, ci in sensul de "innoit": lucruri vechi+ lucruri noi= o noua lege. Aceasta schimbare s-a facut pe temeiul promisiunii lui Dumnezeu fata de Avraam, pentru a inlesni impacarea si intrarea tuturor natiunilor intr-o relatie apropiata cu Dumnezeu, Creatorul lor: Geneza 22:18, Galateni 3:14, Efeseni 2:10-22, Coloseni 2:8-14, 2Corinteni 3:2-13. Noua lege, denumita "legea Unsului", "legea imparateasca" si "legea slobozeniei" dezleaga anumite porunci vechi, tine pe mai departe anumite porunci vechi si in acelasi timp aduce anumite porunci noi: 1Corinteni 9:21, Galateni 6:2, Iacov 2:8,12, Ioan 5:16-18, Marcu 7:18-23, Matei 19:16-19, Matei 5:31-48, Matei 13:52.

e.) Avand in vedere ca trebuie sa vestim Vestea Buna (Evanghelia) tuturor oamenilor, totusi sa tinem cont ca nu orice pacat se iarta si stiind acest adevar suntem indemnati sa nu ne irosim timpul in zadar, ci sa ne straduim sa convingem oameni care nu s-au intinat cu pacate de neiertat, caci sunt doua categorii de pacate, pacate ce se pot ierta si pacate ce nu se pot ierta: Matei 7:6, Matei 12:31,32, 1Ioan 5:16.

f.) In lupta cu pacatul trebuie sa fim categorici si sa respingem orice forma de pacat stiind ca oamenii lui Dumnezeu au putere de sus pentru a rezista pacatelor: 1Ioan 3:6,9, 1Ioan 5:18. Daca totusi pacatuim, aceste pacate trebuie sa fie din cauza imperfectiunii firii noastre, ele nu trebuie sa fie voite, ele trebuie sa vina foarte rar, ca un fel de „accident” neintentionat  in viata noastra si nu ca sa faca parte din modul nostru de viata, insa trebuie ca dupa aceea sa ne caim sincer si adanc, sa ne silim sa evitam pe viitor pacatul comis, cerand harul lui Dumnezeu prin sfatul si sprijinul fratilor: Iacov 5:16, Romani 8:31-39.

 

Punctul 4.

 

a.) Care este plata definitivă pentru păcatul practicat voit?

b.) Ce este cu "saracul Lazar si cu bogatul nemilostiv"? 

c.) Exista "soarta prestabilita" (predestinare) pentru fiecare om?

 

a.) Cuvântul nemodificat al lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului voit este moartea eternă şi nu chinul veşnic al păcătoşilor: Romani 6:23. "Iazul de foc", este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Această pedeapsă este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" (si nu invers: "moartea a doua este iazul de foc") Apocalipsa 20:14, "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27. Dumnezeu iubeşte orice om şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pierduţi: Evrei 9:27;Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15.  

b.) Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? "Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!" Ecclesiastul 9:10

Ce spune autorul predicii Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo? Desi admite ca Avraam este in locuinta mortilor, sustine exact contrariul marturiei Scripturii citate! El sustine ca acolo unde s-au dus Avraam, saracul Lazar si bogatul nemilostiv, exista lucrare, chibzuinta, stiinta si intelepciune. "săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam" Cu toţii cunoaştem aceasta istorisire cu săracul Lazar şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul nemilostiv şi saracul Lazăr". Autorul acestei istorisiri nu a fost Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua Unsul, deoarece el a spus ca la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29, Daniel 12:2. Asadar, aces text din Luca 16:19-31 este un text fals, o apocrifa, atasata ulterior la Evanghelia dupa Luca.

Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Nu cred că daca în Bibliile moderne ar scrie ca Satan este Isus, ar trebui să credem asta doar pentru simplul motiv că este în Biblia moderna. Nu trebuie sa punem semnul egalităţii între Biblia moderna şi textele Bibliei originale, care nu mai sunt.

Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte straine pentru aşi susţine părerile.

c.) Oare este biblica argumentatia ca persoanele care nu se vor pocai, au fost predestinate la pierzare inca inainte ca ele sa se fi nascut?

Ce aţi zice despre un tată, care încă înainte de a i se naşte copiii, a hotărât ca pe unii dintre ei îi va ucide, indiferent de ce ar putea să fie ei, buni sau răi? L-aţi considera dement, nu-i aşa? Şi totuşi, există oameni care cred că Dumnezeu, a hotărât în acest fel soarta a miliarde de oameni(!). Oare chiar doreşte Dumnezeu pieirea unora, încă înainte ca ei să se nască şi să poată lua o decizie în ce priveşte calea şi conduita pe care o vor urma? Versetul următor, denunţă ca nebiblică această filozofie religioasă: "... Dumnezeu, salvatorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr" 1Timotei 2:3,4. După cum vedem, Dumnezeu doreşte salvarea tuturor oamenilor, dar cei care resping prin faptele lor rele acestă dorinţă divină, nu pot fi salvaţi, deoarece Dumnezeu nu salvează pe nimeni cu de-a sila (forţat). Creatorul a ales (predestinat, prestabilit) ca cei ce vor trăi ca oameni drepţi să primească viaţă veşnică şi ca cei care vor trăi în nedreptate să nu primească viaţă veşnică, ci să primească moarte veşnică, dar nu chin veşnic: Ioan 3:36. Tocmai de aceea, când apostolul Pavel scrie despre predestinarea noastră, trebuie să avem în vedere care este dorinţa lui Dumnezeu aratată către toţi oamenii şi prin ce anume şi cum se intră în această predestinare a salvării, care este o predestinare ca grup al credincioşilor şi nu a indivizilor: Romani 9:30-33. Dumnezeu nu a făcut un om mai păcătos decât altul, El nu a hotărât în mod arbitrar nimănui destinul, fie spre pierzare, fie spre salvare, şi asta încă înainte de a se naşte individul: prin pocăinţă orice om poate primi har (exceptand pe cei care au pacatuit împotriva Duhului Sfânt)! Luca 13:1-5, Matei 12:31,32. Dumnezeu nu ar porunci "tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca", daca el ar fi randuit deja de mult timp pe unii "la chinuri intr-un foc vesnic" Fapte 17:30, caci atunci ar fi cel mai mare fatarnic.

 

Punctul 5.

 

Oare este omul nemuritor? Are omul un suflet nemuritor?

 

Nu trebuie să credem minciuna lui Satan, că oamenii nu mor: Geneza 3:4; Ioan 3:13; Ioan 11:11-14. Omul este un produs divin, o creaţie a lui Dumnezeu, fiind rezultatul unirii trupului din carne cu suflarea sau altfel zis cu duhul (spiritul) suflat de Creator: Geneza 2:7. Atât timp cât carnea şi duhul coexistă, omul este o fiinţă, un vietuitor care are viata; în termeni Biblici: un suflet (suflător, răsuflător) viu. Când această uniune nu mai există, omul nu mai este o fiinţă, nu mai este un vietuitor care are viata, nu mai este un suflet, nu mai este un răsuflător viu. Pur şi simplu el nu mai trăieşte conştient, moartea fiind opusul vieţii si a constiintei de sine: Psalmul 146:4, Eclesiastul 9:4-10, Psalmul 6:5. Mortii nu pot lauda pe Dumnezeu: Isaia 38:18-19. Singura speranţă pentru cei ce mor este învierea: Ioan 5:28,29. Nu există "viaţă" conştientă sau semiconştientă, nici starea de purgator după moarte: Eclesiastul 9:1-12. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei ce traduc si explica anumite versete din Noul Testament în termeni nemuritoristi, caci nu exista asa ceva. Manuscrisele vechi confirma ca anumite versete au fost traduse gresit sau poate chiar tendentios, cum spun anumiti biblisti. Dacă omul ar putea trăi şi după moarte, nu ar mai fi nevoie de înviere: 1Corinteni 15:12-18. Conform Bibliei sufletul care pacatuieste acela moare - Ezechiel 18:20, si deoarece toti am pacatuit intr-un fel sau altul, toti murim, pana ce va veni Domnul Ieshua si va distruge moartea. Deci nu exista suflet nemuritor.

Iată una din aşazisele texte care ar combate ideea morţii şi învierii sufletului:

            Luca 23:43: "Şi Isus i-a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.""

În mod interesant există un manuscris timpuriu, care redă altfel:

            "Truly I say today to you, you will be with me in paradise." adică: "Adevărat îţi spun ţie astăzi, tu vei fi cu mine în paradis."

Acest manuscris se numeste "Curetonian Gospels" (Evangheliar Curetonian - numit aşa după acela care l-a descoperit) având sigla "syrcur" şi se consideră că este o traducere a unui text grec timpuriu, de înainte de secolul II, deoarece a fost scris în cel mai vechi şi clasic stil al alfabetului siriac (fara vocale), numit Estrangela. Acest stil de scris a ieşit din uz in secolul II, aşadar dacă textul în discuţie este o copie, el poate fi chiar din secolul I.

http://en.wikipedia.org/wiki/Curetonian_Gospels.

Această redare neobişnuită a textului, este în concordanţă cu Ioan 20:17, pe când celelalte nu:

            "Nu mă atinge", i-a zis Ieshua, "căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu"

Din acest text, se vede clar că în cele trei zile, nici el, nici tâlharul nu au fost în paradisul ceresc, căci alt paradis nu este deocamdată.

În legătură cu textul din Luca 23:43 avem de a face cu o redare schimbată între timp, care nu se potriveşte cu contextul Noului Testament. Traducerea care se potriveşte cu contextul NT este cea din Evangheliarul Curetonian. Prin urmare, textul autentic, cel nemăsluit, din Luca 23:43 nu sprijină ideea că numai trupul va învia.

Cine a introdus fraza “si nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 si de ce?

Iustin Martirul a fost un scriitor si apologet crestin, recunoscut si apreciat pe scara larga in crestinism, pana in zilele noastre, care a murit in jurul anului 160. “Apologet” este un cuvant grec care inseamna “aparator al credintei”. In mod surprinzator, atunci cand el citeaza Matei 10:28, in acest verset nu apare expresia “si nu pot ucide sufletul”.

Avem doar doua posibilitati de interpretare:

1.    Fie Iustin Martirul a modificat versetul si a eliminat fraza “si nu pot ucide sufletul”

2.    Fie acest verset a fost modificat dupa ce a murit el, introducandu-se fraza “si nu pot ucide sufletul”

In “Apologia intaia a lui Iustin Martirul” el reda acest verset in felul urmator:

"Nu va temeti de cei care va ucid si dupa aceea nu mai pot face nimic, ci de El sa va temeti care dupa moarte are putere sa arunce atat sufletul cat si trupul in gheena” Matei 10:28

"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43] - in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NAB

Cum am putea discerne daca nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scotand fraza “si nu pot ucide sufletul”?

Ei bine, aceasta rostire a Domnului si Mantuitorului nostru Ieshua a fost citat si de doctorul si evanghelistul Luca si in mod surprinzator nici la el nu apare fraza “si nu pot ucide sufletul”:

 “Va spun voua, prietenii mei: Sa nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic. Am sa va arat de cine sa va temeti: temeti-va de acela care, dupa ce a ucis, are putere sa arunce in gheena. Da, va spun, de el sa va temeti.” Luca 12: 4,5

Deci nu Iustin Martirul a scos afara expresia “si nu pot ucide sufletul”, ci mai degraba altcineva a inserat aceasta expresie in Evanghelia dupa Matei. Oare de ce? Motivul a fost necunoasterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu despre suflet in Vechiului Testament, ca sufletul este muritor si poate fi ucis de oameni. Daca cineva nu cunoaste ce spune Vechiul Testament despre suflet, daca poate muri sau nu, daca poate fi ucis sau nu, este ignorant in ce priveste acest adevar, si este scuzabil. Dar daca il stie si nu-l accepta, indiferent ce justificare ar aduce, este un om caruia nu numai ca nu-i pasa de adevar, asa cum ii pasa lui Dumnezeu, ci este si un om care se lupta impotriva adevarului lui Dumnezeu si acest soi de lupta se numeste “lupta imporiva adevarului lui Dumnezeu”. Cine lupta intr-o asemenea lupta, lupta chiar impotriva lui Dumnezeu si pierderea lui va fi mare. Cat de mare? Se va vedea in “ziua aceea”. Un neadevar, rostit ca “adevar teologic” are implicatii teologice profunde. Sa ne miram ca Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua inca nu a venit?

Unde se duce omul după moarte?

Iată ce declară Biblia antică:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." 

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." (traducerea "mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului" este greşită şi alimentează idei false)

Vă rog frumos să vă notaţi, că acolo nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Ieshua, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." 

 

Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei antice, spunând:

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant… Toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Se vede clar că textul este un fals, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei.

Trebuie să înţelegem că omul este un produs compus din două entităţi: "ţărâna pământului" şi "duhul lui Dumnezeu". Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte "sufletul omului". La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul... Omul nu mai există, ca fiinţă vie.

Dar ce se întâmplă cu duhul omului?

Biblia spune - şi nu eu - că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: "Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul ("ruach" în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat". Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: "Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul ("pneuma" în greacă)"

Aţi observat unde: "în mâinile lui Dumnezeu". Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi. Domnul şi Mântuitorul nostru Ieshua Unsul ştie cel mai bine amănuntele. Din nefericire, mulţi interpretează foarte greşit versetele, deoarece se iau după interpretările bisericilor îndepărtate de adevărul lui Dumnezeu, fiind înşelaţi de falsurile adăugate la Biblie şi de traducerile distorsionate a unor versete, care susţin ca şi ei lucruri distorsionate, preluate din păgânism... Din nefericire, la ora actuala Ortodoxia şi Catolicismul, precum toate mişcările derivate din ele, arată mai degrabă ca un păgânism filozofic grec, reformat insuficient şi nu ca modelul lăsat nouă de Noul Testament. Miscarea gnostica din secolele I-III a reusit sa infiltreze în crestinism principalele elemente ale culturii religioase din păgânism. Puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfintilor din Biblie şi au devenit aşazisii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând nume creştine, au devenit principalele zile de  sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiti în straie şi denumiri crestine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorita credintei în nemurirea sufletului.

Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II), el îsi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). El a fost ucenicul apostolului Ioan.

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin."

Nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la invierea celor morţi (Ioan 5:28,29).