Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

 

Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

5 Şi îngerul, răspunzând, le-a spus femeilor: „Nu vă temeţi; pentru că ştiu, voi îl căutaţi pe Ieşhua cel răstignit. 6  Nu este aici, pentru că a fost înviat, după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el. 7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat dintre cei morţi. Şi, iată, el merge înaintea voastră1; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“. 8 Şi, plecând repede de la mormânt, cu teamă şi cu mare bucurie, ele au alergat să dea de veste ucenicilor săi. 9 Şi iată, Ieşhua le-a şi întâmpinat, spunând: „Iehova să vă mântuiască!“ Şi ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. 10 Atunci Ieşhua le-a spus: „Nu vă temeţi; mergeţi, daţi de veste fraţilor mei ca să meargă ca în Galileea şi acolo mă vor vedea“. 11 Şi, pe când mergeau ele, iată, unii din gardă au venit în cetate şi au vestit preoţilor de seamă toate cele petrecute.

12  Şi, după ce s-au adunat cu  bătrânii  şi  au  ţinut  sfat,  au  dat mulţi arginţi ostaşilor,  zicând: 13 „Spuneţi: «Ucenicii săi, venind noaptea, l-au furat pe când dormeam noi». 14 Şi, dacă se va auzi aceasta la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de orice grijă“. 15 Şi ei au luat arginţii şi au făcut după cum fuseseră învăţaţi. Şi s-a răspândit vorba aceasta printre iudei până astăzi. 16 Dar cei unsprezece ucenici au mers ca în Galileea, când se întâlneau la munte, cum le rânduise Ieşhua. 17 Şi, când l-au văzut, s-au închinat dar unii s-au îndoit. 18 Şi Ieşhua, apropiindu-se, le-a vorbit, spunând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer  şi pe pământ. După cum m-a trimis Tatăl meu, aşa vă trimit eu pe voi. (Biblia Aramaică) 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele meu2,   20 Învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“.

42

 
1 Textul din versiunea Shem Tov omite “în Galileea” (scăpând de atenţia revizorului B, vezi finalul comentariului), ceea ce arată că la origini, îngerul nu făcea trimitere la mersul în Galileea, ci doar le promitea o întâlnire cu Domnul Isus. Mai apoi, Christos pomeneşte de Galileea (Matei 28:10), dar este vorba mai degrabă la un anumit fel de mers, un fel de mers ca la o întâlnire comună. Din nefericire, traducătorul timpuriu al textului autograf, scris în limba ebraică de atunci, nu a înţeles despre ce trimitere este vorba şi din această cauză avem azi trei texte din Matei 28 ce contrazic spusele Domului Isus consemnate în Luca 24:49, conform cărora ucenicii nu trebuiau să părăsească Ierusalimul, până la revărsarea duhului sfânt. Conform ebraiştilor George Howard, T. Hegg şi J. S. Trimm versiunea Shem Tov a suferit modificări din mâna a cel putin doi recenzori, unul timpuriu (revizorul A) care a introdus note eretice de ideologie ebionită, iar unul târziu (revizorul B) care a europenizat textul, făcându-l mai aproape în conţinut de cel existent în Europa, de pe timpul lui.
          
2Verset luat în conformitate cu Biblia prezbiterului (episcop conform altor surse) erudit Lucian al Antiochiei (martir creştin care a trăit în secolul III-IV), moştenită de discipolul său episcopul (mare istoric) Eusebiu de Cesareea, şi citată înainte de Conciliul de la Niceea. Eusebiu De Cesareea şi Aprahates, doi episcopi pezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, citează diferit acest verset. Episcopul Lucian al Antiochiei a făcut o recenzie a Bibliei, restabilind textul original acolo unde a fost alterat de scribii care au dorit să susţină anumite dogme eretice, prin modificările textuale pe care le-au făcut.
Referinţe:  Levy, Rosalie Marie (1984): Heavenly Friends, Boston, St. Paul Editions, p. 32; Jerome: De Viris Illustribus, III. I, XXVI Adversus Rufium, Epistle, XXVII Praef. Ad Paralip. 160
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii evanghelici este că toţi aceia care au fost botezaţi în formula "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt" sunt de fapt botezaţi după modelul moştenit de la Biserica Romano-Catolică şi nu după cel al apostolilor. Biserica Romano-Catolică este o adunătură mai moderată a curentelor gnostice timpurii. Episcopul Marcellus al Ankirei (eretic modalist), un alt participant la Conciliu, avertiza că neognosticii "Ariomaniaci” au popularizat doctrina Trinităţii. Avea perfectă dreptate. Arius era trinitarian, cum reiese foarte clar din cartea ce a scris-o, Banchetul: "Este cert că există o Trinitate”. Arius discuta definirea Trinităţii, nu negarea ei, nu nega Trinitatea, ci anumite concepţii despre ea. La Niceea era o discuţie între semi-păgâni , nici păgâni, nici creştini în faţa unui Constantin semi-păgân. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (sec.  IV) îi descrie pe participanţi ca pe nişte câini înfierbântaţi când se sfâşie între ei.
Cardinal iezuit  Augustin Bea, avertiza: "Papa este "tatăl tuturor credincioşilor", şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă." (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ce înseamnă "botez valabil", după părerea Bisericii Romano-Catolice? Iată un mic comentariu, care explică toate:"Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma (ce s-a şi întâmplat în sens vag). Papa Ioan a folosit următoarea formulă: "v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru"."
„În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.” ( F.C. Conybeare). Cine a făcut să dispară aceste pagini şi de ce? Este lesne de priceput, căci “învingătorii (re)scriu istoria”, nu-i aşa?