Câteva date despre Evanghelia După Matei

 

Câteva date despre Evanghelia După Matei

 

 “Vestea Bună (Evanghelia) După Matei”

 

Cel mai timpuriu citat din această carte este din jurul anului 110, de la episcopul Ignatie al Antiochiei, martirizat în anul 117. Prima mărturie despre autorul scrierii Evanghelia După Matei, vine de la Papias, episcopul din Hierapolis, care a scris în jurul anului 130. Această variantă se aseamănă foarte mult cu Evanghelia după Marcu şi Evanghelia după Luca, toate trei fiind numite Evangheliile sinoptice. 

 

Papias a scris despre Matei că şi-a scris cartea în dialectul evreilor. Iar filozoful Pantaneus care a trecut la creştinism, poreclit "albina siciliană" pentru râvna sa de a colecta scrieri creştine, dar stabilit la Alexandria (sec II), scria că în călătoria sa prin India, a constatat că creştinii de acolo (probabil evrei) studiau încă această Evanghelie în limba ebraică, pe care el a dus-o în Egipt.

 

De aici putem trage două concluzii logice:

1. Originalul a fost o carte în dialectul ebraic (neo-ebraică, un mixaj de limbă cu un substrat ebraic şi un adstrat aramaic)

2. A existat o traducere a ei în greacă

 

Varianta pe care o avem astăzi, nu dezvăluie numele traducătorului, posibil un ucenic al apostolului Matei. Unii susţin că ar fi vorba de un traducător din Siria, un grec sau unul care a cunoscut foarte bine limba greacă.

 

Textul cărţii originale a fost îmbogăţit într-o anumită măsură, ulterior:

"De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după mine``. Omul acela s-a sculat, şi a mers după el." (Matei 9:9). Apostolul Matei n-ar fi scris aşa ceva despre el însuşi, doar un ucenic care a auzit acestea de la el.

 

Lista genealogiei - în legătură cu care existau dispute încă de pe timpul apostolului Pavel: 1Timotei 1:4, Tit 3:9, ar trebui pusă în paranteze, alături de alete texte nesigure, care în modcert nu pot fi atribuite apostolului Matei.

Originalul Evangheliei după Matei a fost scris într-adevăr de către apostolul Matei, dar textul autograf a suferit anumite modificări fie la o traducere, fie la o copiere, având în vedere că unii dintre autorii creştini din antichitate (Iustin Martirul, Eusebiu de Cesareea, Aprahates, etc.) au citat diferit anumite versete din Evanghelia după Matei, ceea ce înseamnă, că între timp unele versete au fost modificate, iar acestea trebuie recenzate la sensul lor original, comparând citatele şi manuscrisele unele cu altele.

 

"Comparaţia Textuală Este Ştiinţă Şi Artă"

"Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, comparaţia textuală este necesară pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un comparator de text de lucrări clasice, arată că comparatorii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, comparaţia textuală este ştiinţă şi artă, care urmărește să determine modul de redactare [inițială] a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

http://bible-translation.net/issue/may-2013/section/textual-criticism

 

Aşadar trebuie să avem intuiţie, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

 

Trebuie să credem în Biblie, dar nu şi în greşelile (intenţionate sau nu) a celor care au copiat-o şi credem cu toată convingerea şi teama sfânta faţă de Dumnezeu, că împotriva acestor greşeli ale scribilor, trebuie să luăm atitudine.

 

Mulţumim pentru această lucrare Tatălui nostru ceresc, şi spunem “Hallelu-Yah!”, prin Fiul său Yeşhua, Unsul Său, care ne este Domn, Mântuitor şi Mare Preot, care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi toţi, dorind ca binecuvântările ce reies din cunoaşterea adevărului, să lumineze minţile, să aducă bucurii sfinte inimilor şi pace sfântă.

 

Mostră

 

Matei 27

1 Şi, când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Yeşhua, ca să-l omoare.

2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au dat lui Pilat, guvernatorul.

3 Atunci lui Yehudah, care l-a vândut - văzând că a fost condamnat, i-a părut rău şi a restituit cei treizeci de arginţi preoţilor de seamă şi bătrânilor, spunând:
4 „Am păcătuit, dând sânge nevinovat". Dar ei i-au spus: De ce (ne dai banii) nouă? Te priveşte!

5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Şi preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: „Nu este permis să-i punem în ofranda (korban), pentru că sunt preţ de sânge“.

7 Şi, ţinând sfat, au cumpărat cu ei „Ogorul olarului", ca loc de înmormântare pentru străini.

8 De aceea, ogorul acela a fost numit „Ogorul sângelui", până astăzi.
9 Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul ("Zaharia" conform cu manuscrisele 22, syr (hmg)), care zice: „Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel,
10 Şi i-au dat pentru «Ogorul olarului», după cum a rânduit הוהי pentru mine. (Unele manuscrise omit numele profetului, altele dau ca profet pe Ieremia sau chiar pe Isaia, debandada aceasta arătând că la început n-a fost menţionat numele profetului. Este un citat din cartea profetului Zaharia, nu din cartea profetului Ieremia: Zaharia 11.12,13.)

Iar Yeşhua stătea înaintea guvernatorului; şi guvernatorul l-a întrebat, spunând: „Tu eşti regele iudeilor?" Şi Yeşhua i-a spus: „Tu zici!".
12 Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 Atunci Pilat i-a spus: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?"

14 Şi el nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

15 Şi, la sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei.

16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Barabba.

17 Ei deci fiind adunaţi împreună, Pilat le-a spus: Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Barabba, sau pe Ieşhua, cel numit Unsul (sau Cel Uns)?

18 Pentru că ştia că din invidie îl dăduseră lui.

19 Iar pe când şedea el pe tribună, soţia lui a trimis la el, spunând: „Să n-ai nimic cu omul acela drept, pentru că am suferit mult astăzi în vis pentru el".

20 Dar preoţii de seamă şi bătrânii au convins mulţimile să ceară pe Barabba, iar pe Yeşhua să-l omoare.

21 Şi guvernatorul, răspunzând, le-a spus: „Pe care din cei doi vreţi să vi-l eliberez?" Şi ei au spus: „Pe Barabba!"

22 Pilat le-a spus: „Ce să fac deci cu Yeşhua, care se numeşte Unsul?" Ei toţi i-au spus: „Să fie răstignit!"

23 Şi el a spus: „Dar ce rău a făcut?" Iar ei şi mai tare strigau, spunând:
24 „Să fie răstignit!" Şi Pilat, văzând că nimic nu foloseşte, ci se face mai mare tulburare, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a spus: „Sunt nevinovat de sângele acestui drept. Vă priveşte!"

24 Şi tot poporul, răspunzând, a spus: „Sângele lui fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!"

26 Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Yeşhua, după ce l-a biciuit, l-a dat ca să fie răstignit.

27 Atunci ostaşii guvernatorului, luând pe Yeşhua cu în pretoriu au adunat în jurul lui toată cohorta;

28 Şi, dezbrăcându-l de haina lui, i-au pus o hlamidă (mantie purpurie).
29 Şi, împletind o cunună de spini, l-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenuncheau înaintea lui şi îşi băteau joc de el, spunând: „Bucură-te (gr. Haire), rege al iudeilor!"

30 Şi, scuipându-l, luau trestia şi-l băteau peste cap.

31 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să-l răstignească.

32 Şi, pe când ieşeau, au găsit un om, un cirenean, cu numele Simon; pe el l-au obligat să meargă, ca să-i ducă crucea.

33 Şi, venind la un loc numit Golgotha, care înseamnă „Locul Căpăţânii",
34 I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere; şi, gustând, n-a vrut să bea.
35 Şi, după ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui între ei, aruncând la sorţi.
36 Şi, stând jos, îl păzeau acolo.

37 Şi au pus deasupra capului său acuzaţia lui scrisă: „Acesta este Yeşhua, regele iudeilor".

38 Atunci au fost răstigniţi împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga.

39 Iar trecătorii îl huleau, dând din cap şi spunând:

40 „Tu, cel care dărâmi templul şi îl zideşti în trei zile, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă Fiu eşti tu, al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!"
41 Şi la fel şi preoţii de seamă, bătându-şi joc, cu cărturarii şi cu bătrânii, spuneau:
42 „Pe alţii i-a mântuit, pe sine însuşi nu se poate mântui! Este regele lui Israel: să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»“.

44 Şi tâlharii care fuseseră răstigniţi împreună cu el îi aruncau aceleaşi insulte.
45 Iar de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

46 Şi, pe la ceasul al nouălea, Yeşhua a strigat cu glas tare, spunând: Eli, eli lama sabachthani? adică „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?“

47 Şi unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit, au spus: „Pe Eliiah (Ilie) îl cheamă acesta!“

48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, după ce l-a umplut cu oţet şi l-a pus într-o trestie, îi dădea să bea.

49 Dar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Eliiah să-l mântuiască!".
50 Şi Yeşhua, strigând din nou cu glas tare, şi-a dat duhul.

51 Şi, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat;

52 (Şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviat; ((În manuscrisul Sinaiticus nu apare „mormintele s-au deschis”. Acest verset nu apare în manuscrisul nr 354, păstrat în Veneţia, Italia.))
53 (Şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. ((În manuscrisul Sinaiticus apare fără cuvintele "au intrat", iar anumite texte antice sunt ambigue, fie omit "după învierea lui" sau "lui", fie redau "după învierea lor". Textul de la versetul 53 lipseşte total din manuscrisul nr 354 din Italia. Este o adăugare din partea unui copist eretic din secolul I sau II, când circula rătăcirea de care avertiza apostolului Pavel, şi pe care el o combate: "care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora." 2Timotei 2:18. Unii dintre traducătorii anumitor versiuni moderne au reconsiderat sensul acestor versete, sustinând ca aici nu este vorba de o "intrare pe picioare" a acestor sfinţi decedaţi în oraş, ci mai degrabă fiind vorba de ai duce "pe sus" şi ai arata publicului în vederea identificării lor şi a reaşezării lor în morminte noi. Mormintele cele vechi s-au surpat datorita marelui cutremur care s-a produs la moartea Domnului Yeşhua. Aceasta explicaţie este probabilă, textul putând fi rescris de un eretic la copiere, pentru a-şi putea demonstra erezia.))

54 Iar centurionul şi cei care-l păzeau pe Ieşhua împreună cu el, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult, spunând: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!".

55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-l urmaseră pe Yeşhua din Galileea, slujindu-I,

56 Între care erau Maria din Magdala şi Maria, mama lui Yacob şi a lui Yose, şi mama fiilor lui Zebedei.

57 Şi, când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatheea, cu numele Yosef, care era şi el ucenic al lui Yeşhua.

58. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Yeşhua. Atunci Pilat a poruncit să fie dat trupul.

59 Şi Yosef, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in

60 Şi l-a pus în cavoul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare pe intrarea cavoului, a plecat.

61 Şi erau acolo Maria din Magdala şi cealaltă Maria, stând în faţa cavoului.

62 Şi, a doua zi, care este după Pregătire (adică joi, pe 15 Nisan), preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat, spunând:

63 „Doamne, ne-am amintit că înşelătorul acela, când era încă în viaţă, a spus: «După trei zile am să fiu înviat».

64 Porunceşte deci ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui şi să-l fure şi să spună poporului: «A fost înviat dintre cei morţi!», şi înşelăciunea din urmă să fie mai rea decât cea dintâi". Şi Pilat le-a spus:

65 „Aveţi o gardă; mergeţi, asiguraţi-o cum ştiţi".

66 Şi au mers şi au asigurat mormântul cu garda, după ce au pecetluit piatra.

 

Matei 28

1 Iar târziu, în şhabbat, pe când se lăsa spre ziua întâia a şhabbatelor (sau spre ziua întâia dintre şhabbate), Maria din Magdala şi cealaltă Maria au venit să vadă mormântul.

2 Şi, iată, s-a făcut un mare cutremur; pentru că un înger al lui הוהי coborând din cer, a venit şi a răsturnat piatra şi şedea deasupra ei.
3 Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.
4 Şi, de frica lui, păzitorii s-au cutremurat şi au fost ca morţi.

5 Şi îngerul, răspunzând, le-a spus femeilor: „Nu vă temeţi; pentru că ştiu că voi îl căutaţi pe Yeşhua cel răstignit.

6 Nu este aici, pentru că a fost înviat, după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el.

7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat dintre cei morţi. Şi, iată, el merge înaintea voastră, ca în Galileea; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“.
8 Şi, plecând repede de la mormânt, cu teamă şi cu mare bucurie, ele au alergat să dea de veste ucenicilor săi.

9 Şi iată, Yeşhua le-a şi întâmpinat, spunând: „הוהי să vă binecuvânteze!” (Binecuvântarea cu numele lui Dumnezeu, era binecuvântarea supremă. O versiune ebraică timpurie redă astfel. Pe când versiunea greacă redă doar Hairete! Bucuraţi-vă!“) Şi ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat.
10 Atunci Yeşhua le-a spus: „Nu vă temeţi; mergeţi, daţi de veste fraţilor mei ca să meargă (împreună) ca în Galileea şi mă vor vedea“.

11 Şi, pe când mergeau ele, iată, unii din gardă au venit în cetate şi au vestit preoţilor de seamă toate cele petrecute.

12 Şi, după ce s-au adunat cu bătrânii şi au ţinut sfat, au dat arginţi destui ostaşilor, zicând:

13 „Spuneţi: «Ucenicii săi, venind noaptea, l-au furat pe când dormeam noi».
14 Şi, dacă se va auzi aceasta la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de orice grijă“.

15 Şi ei au luat arginţii şi au făcut după cum fuseseră învăţaţi. Şi s-a răspândit vorba aceasta printre iudei până astăzi.

16 Dar cei unsprezece ucenici au mers ca în Galileea, când se întâlneau la munte, cum le rânduise Yeşhua.

17 Şi, când l-au văzut, s-au închinat dar unii s-au îndoit.

18 Şi Yeşhua, apropiindu-se, le-a vorbit, spunând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Așa cum m-a trimis Tatăl meu, și eu vă trimit (textul aramaic, omis de cel grec):

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, (versiunea ebraică, cea greacă cuprinzînd şi “botezându-i”) în numele meu (Acest fel de verset este luat în conformitate cu ediţia ebraică veche citată de rabinul Şhem Tob din Spania secolul XIV, şi din Biblia episcopului nontrinitarian eruditul Lucian al Antiochiei (martir creştin care a trăit în secolul III-IV), moştenită de discipolul său Episcopul Eusebiu de Cesareea, şi citată înainte de Conciliul de la Niceea. Eusebiu De Cesareea şi Aprahates De Siria, doi episcopi pezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, dar şi alţii citează diferit acest verset, faţă de ce avem noi azi.),

20 Învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“.

 

Notă la Matei 28:19

Unul dintre autorii care au scris despre transformarea textului din Matei 28:19 este baptistul Christian Henry Forney (1829-1926). A scris The History of the Church of God in United States (1914). În 1883 a scris cartea The Christian Ordinances, iar în capitolul X apare Origin of the Trine Immersion - "Originea botezului întreit". El și alți autori spun că "formula baptismală lungă" este o schimbare a botezul original care era efectuat numai în numele Domnului Isus și că s-a răspândit din Asia în Africa şi Europa. Până atunci nu era cunoscută decât după ce un anumit creștin de origine sicilian, Pantaneus, nu l-a adus din turneul său asiatic în Alexandria (Cairo, Africa), unde se stabilise. Aici a format o şcoală creştină, de unde s-a propagat mai departe această formă de botez.

 

Pantaneus s-a remarcat în lupta împotriva gnosticismului, totuşi se poate observa că în anumite privinţe s-a lăsat influenţat şi de ei. Adică s-a contaminat, s-a gnosticizat într-o oarecare măsură.

 

De aici, de la această şcoală, botezul întreit s-a răspândit în Africa de Nord și Europa, nu cu puțină rezistență, episcopul Ştefan al Romei (secolul III) fiind de acord cu cei ce botezau doar în numele lui Isus. Botezul întreit a fost foarte încurajat de episcopul Ciprian de Cartagina, din Africa De Nord. Ultima rezistență mai compactă şi notată de analele istoriei a fost dată de Biserica creştină vest-europeană în secolul al VI-lea, care încă se opunea botezului întreit, dar în anumite locuri a supravieţuit şi după acel timp, ca de exemplu în Biserica Celtă (Marea Britanie). Papa de la Roma, Pelagius, se plângea că mai erau mulţi creştini care botezau doar în numele Domnului Isus.

Un număr semnificativ de cercetători admit azi că botezul original era numai în numele Domnului Isus. Totuşi de ce nu avem măcar un singur exemplar biblic cu această formă, în afară de un manuscris din secolul XIV? Priviţi cu atenţie imaginile cu Inchiziţia, unde se ardeau Biblii vechi împreună cu cei care le deţineau şi vă puteţi răspunde singuri.