Biblia despre starea celor morți și locul în care sunt morții

Starea celor morți 

Despre locul în care sunt morții

Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață, ci fiind capătul vieții, după cum se spune în Iov 7:7,10 despre moarte: „…ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi…’’.

Oare sufletul dreptului Iov, nu ar fi văzut binele dacă mergea în cer după moarte? Sau Dumnezeu care vede totul (Iov 22:24), cum de nu-l mai vede? Numai dacă nu mai există, atunci Dumnezeu nu-l mai vede, nu-i așa? În plus, la Iov 10:8,9 se precizează „…Și totuși tu mă nimicești!... vrei din nou să mă duci în țărână?” Iov cel drept nu urma să meargă în cer după moarte, ci în țărână. Iar v. 18-22 arată că moartea duce la nefiinţă, prin cuvintele: „…o de aș fi murit… Aș fi ca și cum n-aș fi fost…”, așa că morții nu mai sunt conștienți, aceeași idee este subliniată și în Ecleziast 9:5,6: „ Cei vii măcar știu că vor muri; dar cei morți NU ȘTIU NIMIC… și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor, de mult au și pierit”.  

Deci cei morți, fie buni, fie răi (Iov 24:19-25), nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4). Nu degeaba compară Domnul Isus moartea cu un somn (Ioan 11:11-14; vezi și Iov 17:11-16). În concluzie, Sfânta Biblie nu susține învățătura conform căreia există viață în timpul morții, ci ea ne învață că moartea duce la inexistență, iar morții fie buni, fie răi merg în locașul morților, după cum se spune în Ecleziast 9:10: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuința Morților, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștiință, nici înțelepciune”. Omul care moare merge în locașul morților, nu în iad, nu în rai, iar locașul morților este mormântul tuturor oamenilor (Isaia 14:15; termenul ebraic: sheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece  Fapte 2:27 citează Psalmul16:10). În plus, la Isaia 38:10,11,12,17,18 se spune despre starea din locașul morților următoarele: „...În mijlocul vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței Morților... acolo unde TOTUL A ÎNCETAT SĂ FIE, nu voi mai vedea vreun om... îmi simt firul vieții tăiat ca un țesător... căci nu Locuința Morților te laudă, nu moartea te sărbătorește și cei care s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în adevărul tău.” Deci în locașul morților (mormântul comun al omenirii) totul a încetat să existe (vezi și Psalmii 6:5; 115:17; 141:7; Geneza 44:29; Ezechiel 32.27), locașul morților este asociată cu moartea, nu cu viața (Apocalipsa 1.18; 20:14), și este sinonimă cu nimicirea (Osea 13.14).