Semnul vorbirii în limbi

 

Semnul vorbirii în limbi

 

Semnul vorbirii în limbi a fost de dorit mereu în bisericile creştine de diferite orientări numite penticostale şi charismatice – şi aici mă refer la diferite grupuri, chiar şi catolici, deoarece există ceva în Biblie care bătea la ochi cititorul, care dorea o viaţă mai intensă cu Dumnezeu (nu spun că toţi au reuşit sau că toate încercările sunt autentice): BOR 1Corinteni 14:5 Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.

 

Apostolul Pavel spune clar că limbile vor înceta, după ce îşi vor atinge menirea: 1Corinteni 14:22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. 

 

Unii spun că dacă această menire încă nu a încetat şi mai sunt necredincioşi, atunci fenomenul este de dorit. Alţii spun că fenomenul s-a înceiat atunci când şi-a atins scopul profeţit, acela de a fi o mărturie pentru evrei, iar termenul de necredincioşi se referă strict la evreii necredincioşi. Aşa că dezbaterea pe acest subiect este binevenită, pentru că unii se panichează că nu îl au, deşi stăruie de ani de zile, şi deja cred că nu sunt sănătoşi în credinţă sau chiar mai mult, că sunt dezaprobaţi, respinşi, lepădaţi  iar alţii se fudulesc pentru că îl au şi privesc pe ceilalţi cu superioritate – şi cine ştie tocmai acest fapt arată că nu îl au şi ceea ce fac ei este doar o sforţare a trupului.

 

În același timp, nu consider inutil darul de a vorbi în limbi și nu subestimez beneficiile ei! Panicarea este bună doar atunci când credinciosul trăieşte în păcat, dar în cazul unei vieţi sfinte, lipsa vorbirii în limbi nu trebuie supraestimată, deoarece sunt multe feluri de daruri, vorbirea în limbi este doar una dintre ele. Nu este absolut necesară, deoarece secretele sufletului pot fi desfășurate înaintea lui Dumnezeu şi fără a vorbi numai în limbi. Limba maternă este de ajuns. Mulți eroi ai credinței dovedesc că este posibil să trăiești o viață creștină deplină cu Dumnezeu chiar și fără a vorbi în limbi.