Saducheisme în Textul Masoretic

 

Saducheisme în Textul Masoretic

 

Bine a zis, cine a zis:

"Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia." La fel este şi cu manuscrisele (versiunile biblice), ca să ai o imagine bună asupra textului redat diferit.

Până acum am întâlnit mai multe variante de redare la Geneza 18:1, după cum urmează:

"Domnul i-a apărut..." Cornilescu+Ortodoxă,

"DOMNUL i-a apărut..." Cornilescu Revizuită,

"Yehowah i-a aparut..." (Textul Masoretic),

"Dumnezeu (Thoes) i-a apărut..." Septuaginta.

Mai sunt şi altele? Dacă mergem pe aceste variante - indiferent pe care - cad două afirmaţii foarte clare ale Bibliei:

Ioan 1:18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; şi din Evrei 13:2. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri (deci nu pe Dumnezeu). - aşadar apariţia şi găzduirea lui Dumnezeu cade. Dacă totuşi apare astfel, este din cauza unei erori scribale, fie intenţionată, fie din neglijenţă. Ce părere aveţi? Merită să cercetăm subiectul şi să găsim o soluţie? Cu siguranţă!

 

Merită, deoarece, după cum spune şi poetul:
Înşelătoria fuge de lumină,
Şi se îngrozeşte de ochiul cercetător;
Dar adevărurile sacre invită testul,
Şi ne spun să căutăm şi să punem la încercare.
O, de am păstra o minte liniştită şi cercetătoare,
Siguri că nu vom cerceta în van,
Ci vom găsi comori ascunse.
Cu o înţelegere binecuvântată,
Creată să fie liberă,
Nu îndrăznim să ne punem încrederea în om,
Ci ne încredem doar în Tine, Dumnezeule.
-- --
AMIN!

 

O relatare din Talmud (este o carte veche evreiasca), spune că în curtea celui de al doilea Templu din Ierusalim au fost găsite trei manuscrise diferite cuprinzând Tora - cărtile scrise de Moise, având diferenţe între ele; diferenţele dintre cele trei versiuni au fost uniformizate în urma unor adunări ale celor înţelepţi. Dar când a fost această perioadă, deoarece Al Doilea Templu a existat mult timp?

Ei bine, avem un indiciu. Unele dintre Sulurile de la Marea Moarta arată o altă formă textuală la diferite versete. Voi lua ca exemplu fragmentul de manuscris numit 4Q1 Genesis-Exodus.

Limba în care a fost scris: Ebraica.

Data copierii: 125-100 înainte de Hristos.

Locaţia: Qumran, Pestera 4

Conform textului de pe un site în limba engleză la Genesis 22:14 versiunea 4Q1 avem următorul text:

Abraham called the name of that place “God Will Provide”. As to this day, “On Yehowah’s mountain, it will be provided.” Avraam a numit acel loc „Dumnezeu va oferi”. Ca până în ziua de azi, „Pe muntele lui Yehowah, va fi asigurat”.

Sulurile de la Marea Moartă conţin două redări, una pe care o întâlnim şi în textul Masoretic şi una aparte în sulul nr 4Q1 din peştera nr 4. Aici, în acest sul, soferimul a copiat forma originală a textului şi nu a modificat nimic. Este şi normal ca Avraam să fi numit acel loc Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) şi nu Yehowah-jireh (Yehowah va purta de grijă), pentru că nu cunoştea numele divin. Conform tradiţiei, textele sunt scrise de Moise, căruia i s-a dat taina descoperirii Numelui Divin. Deci Moise nu ar fi scris că oamenii de înaintea lui l-au chemat pe Dumnezeu cunoscând numele "Yehowah", cum crează impresia soferimii evrei, care s-au luptat cu acea sectă elenistică.

În plus, textul Masoretic are şi o altă tendinţă dubioasă, acela de a descoperi cititorului că Avraam l-ar fi văzut pe Dumnezeu:

Şi Avraam a numit numele acelui loc Yehowah-jireh; așa cum se spune până astăzi: „Pe muntele unde Yehowah este văzut”.

Care dintre oameni l-a văzut vreodată pe Dumnezeu? Nimeni. Mărturia Noului Testament este clară în această privinţă:

1 Ioan 4:12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

 

Răspunzănd la întrebarea „Când a fost acel timp în care existau trei versiuni ale Torei în limba ebraică?”, nu putem ştii cu siguranţă, dar putem spune în mod cert că între anii 125-100 înainte de Hristos, existau deja, cel puţin două versiuni ale Torei în limba ebraică şi una în greacă, Septuaginta.

 

Întrebarea care se pune este: Cât de siguri putem fi că înţelepţii vremii de atunci au redat forma autentică de la Geneza 18:1 şi nu una cerută de politica religioasă dictată în acel timp, când liderii saduchei au fost la putere în Ierusalim? Saducheii nu credeau în îngeri (Fapte 23:8), deci era în interesul lor să alcătuiască o nouă versiune a Torei, care să reflecte acest punct de vedere. Având în vedere acestea, este posibil ca Geneza 18:1 şi alte versete asemănătoare să fi sunat altfel în Tora originală, ca de exemplu: "Îngerii lui YEHOWAH i-au apărut..." sau "Îngerul lui YEHOWAH i-a apărut...".

 

Saducheisme în prima versiune a Septuagintei

 

Afirm asta deoarece în prima traducere a Septuagintei s-au făcut  treisprezece modificări faţă de textul original (printre care şi saducheisme) – depistate şi condamnate de rabinii acelui timp, ceea ce arată că modificările erau deja o practică scribală în Iudeea acelui timp şi chiar mai înainte, aşa cum arată Talmudul, când consemnează existenţa celor trei versiuni în curtea Templului din Ierusalim.

Iată şi lista versetelor modificate de către primii traducători ai Septuagintei, unde găsim şi două saducheisme:

Geneza 1:1, Geneza 1:26 (”să fac om” în loc de נעשה אדם ”să facem om”), Geneza 2:2, Geneza 5:2, Geneza 11:7 (”hai să cobor” în loc de הבא נרדה ”hai să coborâm”)., Geneza 18:12, Geneza 49:6, Exodul 4:20, Exodul 12:40, Leviticul 11:6, Numeri 16:15, Deuteronomul 4:19, Deuteronomul 17:3

Saducheii nu credeau în îngeri (Fapte 23:8), credeau că Dumnezeu este singur în cer, iar îngerii sunt de fapt forma umană a acestui Dumnezeu, deci era în interesul lor să alcătuiască o traducere, care să reflecte acest punct de vedere.

Existenţa unor modificări ale textelor din versiunea greacă Septuaginta reiese şi din mărturiile timpurii.

Ceea ce este însă deosebit de interesantă este și poziția tradiției iudaice vizavi de această traducere simultană și identică. O sursă din perioada talmudică, numită Mesechta Sofrim, ne spune următoarele:

Ziua [în care Tora a fost tradusă în greacă pentru împăratul Ptolemeu] a fost la fel de dificilă pentru poporul evreu ca și ziua în care au venerat vițelul de aur, pentru că Tora nu a putut fi tradusă suficient de bine.

O altă sursă, Meghilat Taanit, din aproximativ aceeași perioadă, are un mesaj similar:

În ziua de 8 Tevet a fost realizată traducerea Torei în greacă în zilele împăratului Ptolemeu și întunericul a coborât asupra lumii timp de trei zile.

AMBROZIU DE MILAN, 330-397, Exaemeron III, 5, 20, este foarte rezervat și critic referitor la textul tradus de LXX.

El spune că putem constata cu ușurință că cei 70 de traducători ai textelor Scripturii în grecește au făcut numeroase adăugiri la textul ebraic și foarte multe completări pe alocuri. (Şi aici putem vorbi şi de cei care le-au urmat exemplul acesta rău.)

EPIFAN DE SALAMINA, un evreu creştin, (310-403), în lucrarea De Mensuris et Ponderibus III, PG 43, col 242. laudă traducerea celor 70 de rabini, însă tot el o demască, atunci când arată ce tipuri de modificări s-au făcut: “toți erau unanimi, iar acolo unde trebuia înlăturat un cuvânt, cu toții îl înlăturau în perfect acord; ceea ce înlăturau era inutil, iar ceea ce adăugau era necesar.”

 

Cu acese mărturii clare din antichitate, nu putem considera pe bună dreptate, că Textul Masoretic sau cel al Septuagintei, ar fi unul perfect, în toate privinţele. Mai degrabă trebuie să fim circumspecţi, aşa cum spune şi poetul anonim:

Înşelătoria fuge de lumină,
Şi se îngrozeşte de ochiul cercetător;
Dar adevărurile sacre invită testul,
Şi ne spun să căutăm şi să punem la încercare.
O, de am păstra o minte liniştită şi cercetătoare,
Siguri că nu vom cerceta în van,
Ci vom găsi comori ascunse.
Cu o înţelegere binecuvântată,
Creată să fie liberă,
Nu îndrăznim să ne punem încrederea în om,
Ci ne încredem doar în Tine, Dumnezeule.

 

Un număr de 72 de oameni, în partea de sus a Insulei Pharos, în fața Alexandriei, în 36 de

căsuțe, închiși de la răsăritul soarelui până la apus, când venea seara, erau transportați în

36 de bărci la palatul lui Ptolemeu Philadelphus. Luau cina cu el și mergeau la culcare

doi căte doi în 36 de camere. Toate acestea erau pentru a evita sa se sfătuiască între ei și

astfel, de la începutul și până la sfârșitul lucrului să traducă fără nicio intervenție străină.

Ptolemeu despre care este vorba, construise cele 36 de căsuțe pe partea cealaltă a apei, pe

o insulă, și-i închisese pe traducători doi câte doi, după cum am spus, iar cu ei închisese

de asemenea și doi sclavi pentru a le pregăti mesele și a fi în slujba lor, precum și niște

stenografi. În aceste căsuțe, în loc să spargă ferestre în pereți, a deschis pe acoperiș ceea

ce se numește lucarne (mici ferăstruici). În aceste condiții, închiși cu cheia de dimineața

până seara, au înfăptuit traducerea. Fiecărei perechi îi era atribuită o carte, de pildă,

Facerea lumii, unei perechi; Ieșirea copiilor lui Israel, unei alte perechi; Leviticul, unei

alteia și așa mai departe. Astfel au fost traduse cele 27 de cărți, proverbe și sentințe, 22,

dacă numărăm după alfabetul evreilor... Când lucrarea a fost isprăvită, regele s-a așezat

pe un tron înalt, 36 de lectori s-au așezat pe pământ având în mâini cele 36 de copii ale

fiecărei cărți, un altul având în mână o copie a versiunii ebraice corespunzătoare. Un

cititor citea, ceilalți urmăreau: nu s-a aflat nicio diferență și printr-o minune

nemaipomenită a lui Dumnezeu s-a văzut că a fost datorită darului Duhului Sfânt că

acești oameni au fost întru toate în acord în traducere, acolo unde era adăugat un cuvânt,

toți erau unanimi, iar acolo unde trebuia înlăturat un cuvânt, cu toții îl înlăturau în perfect

acord; ceea ce înlăturau era inutil, iar ceea ce adăugau era necesar. Pentru a vă face să

înțelegeți ceea ce vă spun, adică faptul că au tradus într-un mod impecabil, datorită unei

intervenții divine și în acord cu Duhul Sfânt, în mod unanim, fără divergențe între ei, vă

voi demonstra în puține cuvinte, pentru ca apoi, fiind bine informați și convinși, să

aprobați afirmațiile mele... Să știți deci, într-un cuvânt, că în acordul lor pentru a adăuga,

pretutindeni unde acești traducători au adăugat, acest lucru s-a făcut cu mare iscusință în

vederea instruirii și învățăturii popoarelor care într-o zi vor trebui să vină la credința în

Dumnezeu și la moștenirea vieții a cărei izvor sunt cuvintele Vechiului și al Noului

Testament... Trebuie să dăm mai multe detalii despre toate aceste subiecte; cunoașterea

acestor personaje vă va fi utilă... și vă va dezvălui numele fiecăruia, originea, data,

familia lor și cum au ajuns să lucreze la această traducere. Primii care au tradus Sfânta

Scriptură din ebraică în grecește erau 72 și au înfăptuit această primă traducere sub

Ptolemeu Philadelphus; au fost aleși din cele 12 triburi ale lui Israel, câte șase din fiecare

trib, după cum scrie Ariste în lucrarea sa.

 

-------------------------

 

Textul Masoretic

Textul Masoretic este textul autoritar actual al Bibliei ebraice, considerat aproape unanim ca fiind versiunea oficiala a canonului revelat. Urmand unei indelungate traditii iudaice, Tora (cartea canonica folosita in cult), trebuie sa contina textul ebraic numai sub forma lui consonantica (doar consoane), nimic adaugandu-se si nimic indepartandu-se.

In pofida acestui lucru, poate si pentru ca intentia initiala era de a alcatui un text de uz personal, pentru studiu, cand au copiat Tora, pe langa textul original (consonantic), masoretii au adaugat si alte detalii: vocale, accente, lamuriri marginale. Adaugirile masoretilor au fost numite "masorah". Astfel, "masorah" are drept pricipal scop ferirea de greseli de citire si intelegere a textului original revelat. Textul Masoretic defineste cartile din canonul ebraic, precizeaza modul de citire al textului cartilor biblice in iudaism si arata vocalizarea si accentuarea acestuia.

Scrierile biblice ebraice, pana la Textul Masoretic

Talmudul marturiseste ca o copie originala a Bibliei ebraice era pastrata in curtea Templului din Ierusalim, pentru verificarea copistilor; printre slujitorii de la Templu se aflau si unii, special adunati si platiti, care se ocupau cu corectarea cartilor biblice. Aceasta copie originala a Bibliei ebraice este amintita de mai multe surse antice: Scrisoarea lui Aristeas; marturia lui Philo din Alexandria; marturia lui Iosif Flavius.

O alta relatare din Talmud, referindu-se probabil la un moment din vechime, spune ca in curtea Templului au fost gasite, la un moment dat, trei manuscrise diferite cuprinzand Tora; diferentele dintre cele trei au fost uniformizate in urma unor adunari ale celor intelepti.

In perioada celui de-al doilea Templu, textele nu erau supravegheate cu rigurozitatea ce avea sa ia nastere mai tarziu. Astfel, descoperirea manuscriselor de la Qumran, de langa Marea Moarta, datand din perioada anilor 150 i.Hr - 75 d.Hr, stau marturie faptului ca in aceasta perioada nu exista scrupulozitatea si uniformitatea textelor de mai tarziu.

Manuscrisele de aici infatiseaza numeroase diferente de ortografie si de sens, atat fata de Textul Masoretic, cat si intre ele. Din insemnarile marginale, se vede cum copistii se bucurau de libertatea de a alege intre mai multe variante ale textului existente la acea data.

In orice caz, cea mai mare parte a fragmentelor descoperite la Qumran, sunt vazute ca fiind mai apropiate de Textul Masoretic decat fata de oricare alta sursa veche. Potrivit lui Shiffman, 60% din textele de aici sunt de tip proto-Masoretic.

In perioada rabinica, precizia si fidelitatea textelor a inceput sa preocupe mai mult pe invatatii evrei. O subliniere a nevoii de precizie a textelor (cuvinte, litere si pronuntie), prezenta de ceva vreme in randul fariseilor, a fost facuta remarcabil de catre rabinul Akiva. Nevoia unui text perfect, fixat si sfintit in baza lui consonantica, s-a imprastiat rapid in comunitatile evreiesti de pretutindeni. Astfel, foarte usor s-a ajuns la mentalitatea ca numai o singura litera schimbata, intr-un cuvant din Tora, poate face invalid manuscrisul respectiv.

In anul 70, Ierusalimul a fost distrus de romani. In urma luptelor aprige din oras, cat si a celor din restul localitatilor, au supravietuit foarte putine manuscrise. Acest lucru a redus semnificativ variantele Bibliei ebraice aflate in circulatie. Drept urmare, nevoia unui text unic si stabil s-a accentuat si mai mult.

In aceasta perioada s-au facut si unele traduceri in limba greaca. Spre deosebire de Septuaginta, intre lucrarea lui Aquila, lucrarea lui Teodotion si Textul Masoretic actual nu exista diferente prea mari de sens. Intre textele ebraice insa, inca mai existau diferente de detaliu, acest lucru fiind vizibil in neconcordantele dintre Textul Masoretic actual si pasaje din Ghemara si alte scrieri ebraice.

Textul Masoretic

Textul Masoretic curatat de greseli si adaugiri a fost copiat, editat si raspandit de un grup de evrei, cunoscuti sub numele de "masoreti", in cadrul secolelor VII-X. Evreii numiti "masoreti" sunt deci acei invatati biblici care s-au ocupat de critica textuala a Bibliei ebraice.

Cuvantul ebraic "mesorah" se refera la transmiterea unei traditii. Intr-un sens foarte larg, "mesorah" desemneaza tot corpul de traditii evreiesti (legea orala), insa in sens restrans, precum si este folosit in cazul Textului Masoretic, acesta are un sens aparte, si anume: insemnarea cu vocale si accente a textului original ebraic (consonantic), cat si adaugarea de note marginale concise, in special privind pronuntarea unor cuvinte.

In perioada masoretilor, textul biblic ebraic a fost avut in vedere mai mult decat oricand. Astfel, ceea ce numim astazi "Text Masoretic" a luat nastere intr-o perioada de timp indelungata, intre secolele VII-XI, in scolile de scribi si rabini din Palestina (in special, in localitatile Tiberias si Ierusalim) si din Babilonia. Acesti scribi si rabini au capatat un asa mare prestigiu, prin acuratetea cercetarii critice a textului si prin identificarea erorilor literare, incat textele lor au primit si ele o autoritate suprema.

Unele diferente au ramas insa si de aceasta data, in special datorita pronuntarii diferite a unor cuvinte, in functie de regiune. Fiecare regiune, urmand traditiei scolii sale, avea un text marginal propriu, care oferea lamuriri asupra modalitatii de citire. Astfel, in regiunea Babilonia, "Scoala lui Sura" diferea de "Scoala lui Nehardea". Asemenea diferente existau si intre scolile din Israel, dintre care cea mai prestigioasa avea sa devina cea din localitatea Tiberias.

In aceasta perioada, in scrierea textelor, masoretii au inceput a urma uneia dintre scolile existente, astfel libertatea copistilor fiind limitata. Analiza copistilor se rezuma deci numai la cercetarea variantelor existente in scolile de prestigiu ale vremii.

In prima jumatate a secolului al X-lea, s-au remarcat doi masoreti de prestigiu: Aaron ben Moses ben Asher si Moshe ben Naphtali, amandoi fiind lideri ai Scolii din Tiberias. Numele acestora indica faptul ca si intre masoretii aceleiasi scoli puteau exista pareri diferite. Diferentele dintre acestia nu erau insa semnificative: consoanele textului erau aproape identice, in vreme ce numai vocalele si accentele difereau, pe alocuri. Pe langa acestia doi mai erau si alti masoreti de renume, precum Rabbi Pinchas si Moshe Moheh. Impotriva textelor acestora, cei doi masoreti numiti mai sus erau de acord.

Ben Asher a fost ultimul si cel mai de seama dintr-o familie de masoreti, cu radacini pana in secolul al VIII-lea. Ben Asher a scris un codex standard, numit astazi "Aleppo Codex", incorporandu-si marginal si parerile sale. Probabil, acelasi lucru l-a facut si ben Naphtali, insa de la el nu s-a pastrat nimic.

In pofida rivalitatii dintre scoala din Tiberias si Saadia Gaon, cel mai de seama reprezentant al scolii critice babiloniene, codexul lui ben Asher (Aleppo Codex) s-a impus ca text standard autentic pentru Biblia ebraica.

Cele mai vechi manuscrise care cuprind Textul Masoretic dateaza din secolul al IX-lea. Manuscrisul amintit mai sus, numit "Codex Aleppo", unul dintre cele mai vechi copii complete ale acestuia, dateaza din secolul al X-lea.

Manuscrisele descoperite la Qumran, langa Marea Moarta, care pastreaza si mai multe variante ale textelor ebraice, arata ca Textul Masoretic este aproape identic cu unele texte din canonul vechi ebraic, datand din secolul II i.Hr., dar difera de alte texte mai vechi.

Desi textul compus de masoreti (consoanele de baza) difera foarte putin fata de textul ebraic folosit la inceputul secolului al II-lea, general recunoscut ca autentic, cat si de textele descoperite in pesterile de la Qumran, cu mult mai vechi, acesta (TM) comporta insa multe diferente (mici, dar si mari) fata de textul Septuagintei (traducere a textului ebraic in limba greaca, in cadrul secolelor III-II i.Hr).

Textul Masoretic, baza a unor traduceri actuale ale Bibliei

Textul Masoretic este utilizat ca baza pentru traducerile din Vechiul Testament, in special de catre Bibliile protestante si, incepand cu anul 1943, si de catre unele Biblii catolice. Desi, in numerotarea cartilor canonice ale Vechiului Testament, traditia romano-catolica s-a folosit in special de Vulgata (latina), care urmeaza Septuaginta (greaca), incepand cu Conciliul II Vatican insa, ea s-a apropiat mai mult de Textul Masoretic (ebraica).

Pentru scrierile Vechiului Testament, Biserica Ortodoxa foloseste ca baza Septuaginta, cu mult mai vrednica de crezare decat Textul Masoretic, fara a-l trece insa cu privirea nici pe acesta din urma. El merita cercetat, in paralel, deoarece sunt locuri in care profetiile mesianice sunt mai clare decat in Septuaginta.

Exista insa multe diferente intre Septuaginta (greaca) si Textul Masoretic (ebraica). Astfel, Textul Masoretic nu contine urmatoarele carti: "I Ezdra", "Rugaciunea lui Manase", "Tobit", "Iudita", o parte din "Estera", "Intelepciunea lui Solomon", "Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah" (Ecleziasticul), "Baruh", "Epistola lui Ieremia" (adica "Cantarea celor trei tineri", "Susana" si "Istoria omorarii balaurului"), "Psalmul 151" si cele patru carti ale "Macabeilor".

Intre cartile din Septuaginta si cele din Textul Masoretic exista si multe diferente interne. In cartile din Septuaginta se simte un accent hristologic, aspect radical si voit evitat in scrierile Textului Masoretic, alcatuite de masoreti evrei (anti-crestini). Acesta este si unul dintre motivele pentru care Apostolii au folosit Septuaginta.

Manuscrisele de la Marea Moarta cuprind mai multe exemplare ale Vechiului Testament, unele folosite in vremea Mantuitorului, iar altele cu mult mai vechi. Datorita acestor descoperiri s-au observat puternice asemanari intre Septuaginta si textele ebraice pre-masoretice (originale). Mai multi savanti au ajuns la concluzia ca "multe texte ebraice (pastrate pana astazi) constituie textul de baza pentru traducerile din Septuaginta", lucru ce arata ca "traducerile din Septuaginta sunt intr-adevar de incredere", astfel acordandu-se "o autoritate noua traducerilor grecesti, in fata textului masoretic".

Teodor Danalache

 

Egy ortodox forrásban olvastam, hogy a második Templom idelyén három különböző Tóra-verzió létezett a Templomudvarban.
“Héber Biblia írások, a Maszoréta szövegig
A Talmud vallja, hogy a héber biblia eredeti példányát a jeruzsálemi templom udvarán tartották, hogy ellenőrizzék a másolókat; a Templom szolgák között voltak olyanok, akiket különösen összegyűjtöttek és fizettek, hogy foglalkozzanak a bibliai könyvek korrekciójával.

A héber biblia eredeti példányát számos ősi forrás idézi vissza: Aristeas levele; Philo bizonyságtétele Alexandriában; Joseph Flavius bizonyságtétele.
Egy Talmud-jelentés szerint, talán egy régkorra hivatkozva, azt mondja, hogy a második Templom udvarán egyszerre három különböző Tóra kéziratot találtak (Mózes öt könyvét); a három tekercsben levő különbségeket a zsidó bölcsek egyes összejövetelein egységesítették, azaz három verzióból egyet csináltak. Ez a Maszoréta szöveg őse. De mivel ezek a különböző verziók elterjedve voltak a nép között, írnokokat fizettek, hogy foglalkozzanak a bibliai könyvek korrekciójával. Azaz a nép kezében levő verziókat a bölcsek verziójával hozzák öszhangban. Ez azért volt megfelelő, mivel egy új tekercs sokba került és nem mindenki engedhette meg magának. Erre a technikára az Úr Jézus is példázatot alapozott:

16 ¹A tanítványoknak pedig ezt mondta: »Egy gazdag embernek volt egy intézője. Bevádolták nála, hogy eltékozolja a vagyonát. ²Erre magához hívatta és azt mondta neki: ‘Mit hallok rólad? Adj számot gazdálkodásodról, mert nem lehetsz tovább az intézőm!’ ³Az intéző ezt mondta magában: Mitévő legyek, hisz uram elveszi tőlem az intézőséget? Kapálni nem tudok, koldulni szégyellek. ⁴Tudom már, mit teszek, hogy befogadjanak az emberek a házukba, miután elmozdított az intézőségből. ⁵Magához hívta tehát urának minden egyes adósát, és megkérdezte az elsőtől: ‘Mennyivel tartozol uramnak?’ ⁶Az így felelt: ‘Száz korsó olajjal.’ Erre azt mondta neki: ‘Fogd adósleveledet, ülj le hamar, és írj ötvenet!’ ⁷Azután megkérdezte a másikat: ‘Hát te mennyivel tartozol?’ Az így válaszolt: ‘Száz véka búzával.’ Erre azt mondta neki: ‘Fogd adósleveledet, és írj nyolcvanat!’ ⁸Az Úr megdicsérte a hamis intézőt, hogy okosan cselekedett; mert a világ fiai a maguk módján okosabbak a világosság fiainál.

  – Teodor Danalache ortodox tudós szerint
Olvastam egy különleges Tóra-változatról, a daghesztáni Derbent városában találták 1840 körül, ez bizonyos helyekben eltér mind a Maszoréta, mind a Szeptuaginta változattól. Ez AD 580 előtti időből való, mássalhangzók nélküli szöveg.
(A, No 1), a Pentateuch roll s, unpointed, brought from Derbend in Daghestan, appears by the subscription to have been written previous to A.D 580 and if so is the oldest known biblical Hebrew s MS. in existence. https://st-takla.org/bible/dictionary/en/o/old-testament.html
Erről tudnál késziteni egy posztot, mivel AD 580 előtti időből való?

 

A Talmud-jelentésnek lehet valódi alapja

Károli - Zsidókhoz 1:6 Viszont mikor behozza az ő elsőszülöttét a világba, így szól: És imádják őt az Istennek minden angyalai.

E fenti szöveg az alábbi szöveg idézete lenne, ha benne lenne:

Károli - 5Mózes 32:43.          Ujjongjatok ti nemzetek, ő népe! Mert ő megtorolja az ő szolgáinak vérét, bosszút áll az ő ellenségein, földjének és népének megbocsát!

De miért nincs?

De ha a három Maszoréta előtti verzióra gondolunk, a Zsidókhoz 1:6 idézete benne van az 5 Mózes 32:43 bizonyos visszaadásaiban:

V1 És imádják őt az Istennek minden angyalai. (Septuaginta - LXX)

V2 És imádják őt mind az istennek. (Holt Tenger melleti héber szöveg - 4QDeutQ)

V3 A fenti verziókat mellőző szamaritánus szöveg

---

A bölcsek összevető verziója - Maszoréta előtti, a mellőző szöveget választja: Ujjongjatok ti nemzetek, ő népe! Mert ő megtorolja az ő szolgáinak vérét, bosszút áll az ő ellenségein, földjének és népének megbocsát!