DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU, partea 3

 

DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU

-      Există Numele lui Dumnezeu în Biblia ta?

 

Notă: Aceste studii n-au fost scrise de către cei din cultul Martorii lui Iehova şi unele dintre concluziile autorului nu coincid cu cele ale acestui cult. De asemenea, autorul nu este de acord cu anumite concepţii considerate acum ca fiind “mainstream” în creştinătate, cu privire la Numele lui Dumnezeu, de exemplu că Dumnezeu ar avea mai multe nume.

 

-      Studiul 3. 

 

Avraam n-a cunoscut Numele lui Dumnezeu (vezi de ce)

 

Când şi-a descoperit Dumnezeu Numele Său oamenilor?

Au cunoscut patriarhii evreilor Numele lui Dumnezeu?

 

Avraam l-a cunoscut pe Dumnezeu ca El-Şhadday, nu ştia că îl cheamă Yehowah (Iehova).

El-Şhadday este un titlu, nu un nume, căci Dumnezeu are un singur Nume. Da, vedem asta peste tot în Sfânta Scriptură evreiască. Cu siguranţă, numele lui Dumnezeu este unul singur, nu mai multe, cuvântul "El-Şhadday" (Dumnezeu Atotputernic), Elohim (Dumnezeu) sau Adonay (Domnul) nefiind un nume, aşa cum a confirmat şi traducătorul Noului Testament, fratele Viorel Raţiu.

 

Însă, unde şi la cine i-a descoperit Dumnezeu că are un Nume?

 

Din primele capitole ale cărţii Exodul aflăm istoria lui Moise, cum se naşte el în Egipt, cum ajunge fiul fetei lui Faraon, regele Egiptului şi cum devine un proscris. Apoi aflăm că Moise este fugar şi trăieşte în ţara Madian, când îi apare un “Înger” (Exodul 3:2). Despre acest Înger aflăm că este unul special, denumit “Îngerul feţei lui Dumnezeu” sau “Îngerul de la faţa lui Dumnezeu”. Acesta este un “Înger” care stă cel mai apropiat de faţa lui Dumnezeu (Isaia 63:9) – şi care îi vorbeşte lui Moise în Numele lui Dumnezeu – adică ca şi cum ar vorbi Dumnezeu însuşi (Exodul 23:21) şi îl trimite în Egipt ca să scoată pe poporul evreu din sclavia cruntă în care oamenii aceştia se zbăteau de mulţi ani. Moise întreabă prin “Îngerul” trimis din cer care este Numele lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi răspunde şi îşi decoperă Numele Său. Discuţia dintre Dumnezeu şi Moise – care este derulată tot prin acest Înger de cel mai înalt rang, este continuată mai apoi în Egipt, fiind foarte captivantă şi interesantă şi aflăm un detaliu semnificativ: că nici un om n-a cunoscut Numele lui Dumnezeu, până la acea dată, Moise fiind primul care a fost învrednicit să-l afle.

 

La Exod 6:3 scrie următoarele: Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca El-Şhadday (Dumnezeu Atotputernic); dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "Domnul."

În acest stil apare şi în Biblia ortodoxă. Numai că nu aşa apare în textul ebraic, unde nu există cuvântul Adonay, care înseamnă Domnul, ci apar cele patru litere ale Numelui lui Dumnezeu (numite Tetragamma).

 

Problema ridicată: Şi dacă Exodul 6:3 este falsificat?

 

Cineva a ridicat problema dacă nu cumva avem de a face cu o maşinaţiune scribală. Adică, nu cumva Exod 6:3 a fost falsificat de scribi?

 

Această întrebare este foarte bună şi necesară de cercetat, deoarece în cercurile savante se ştie că textul biblic a fost modificat pe alocuri de scribi. După savanţii de la BHS, există câteva manuscrise cu Numele lui Dumnezeu în mai multe locuri faţă de Textul Masoretic târziu, care pe alocuri are forma substituită (Qere) cu Domnul sau Dumnezeu.

BHS  este prescurtarea de la The Biblia Hebraica Stuttgartensia - Academic Bible.

Biblia Hebraica Stuttgartensia, abreviată ca BHS sau rareori BH4, este o ediție a Textului masoretic al Bibliei ebraice, așa cum este păstrată în Codexul Leningrad, și completată cu note masoretice și critice de text. Este a patra ediție din seria Biblia Hebraica începută de Rudolf Kittel și este publicată de Deutsche Bibelgesellschaft (Societatea Biblică Germană) din Stuttgart.

 

Într-adevăr, de unde ştim care texte au fost falsificate şi care nu, atunci când două sau mai multe texte se contrazic între ele?

 

Investigaţia autenticităţii afirmaţiei de la Exodul 6:3

 

În primul rând, în orice proces de investigare, nu numărul martorilor contează ci calitatea lor.

 

Câteva date tehnice

 

Partea 1

Schimbările provoacă probleme

 

 

Aceia care copiau Sfintele Scripturi ebraice, erau numiţi soferimi, având sensul de scribi, în Noul Testament fiind redaţi grammateis, termen ce a fost redat "cărturari" în română.

 

Matei 2:4 în redarea Young's Literal Translation

and having gathered all the chief priests and scribes of the people, he was inquiring from them where the Christ is born.

 

Din păcate, unii dintre ei copiau şi transmiteau textul Scripturilor ebraice luându-şi libertatea de a modifica textul pe alocuri, fapt sesizat de masoreţii - o ramură târzie a scribilor evrei. Aceştia, pe marginea manuscriselor lor făceau adnotări asupra textului pentru a atrage atenţia asupra schimbărilor făcute de soferimi. Soferimii şi-au permis ca, din anumite motive să schimbe anumite cuvinte cu altele, de exemplu să înlocuiască numele Yehowah cu titlul de Adonai (Domnul) de o sută treizeci şi patru de ori şi cu titlul de Elohim (Dumnezeu) de şaptesprezece ori.

 

Masora (comentarii marginale făcute pe textul masoreţilor), indică aceste schimbări. Din păcate, ei nu s-au oprit doar la schimbarea cuvintelor, ci şi a sensurilor dintr-o propoziţie, iar din cauza aceasta, textul a devenit confuz şi contradictoriu pe alocuri. Printre altele, după o adnotare a Masorei, soferimii sunt acuzaţi de a fi adus cel puţin optsprezece schimbări, fiind cunoscute ca amendamente (corecturi). Masora aminteşte şi treizeci şi două de pasaje care diferă în traducerea referitoare la un codice important şi care sunt numite (pasajele) „Severin”. Unele dintre aceste redări privesc doar particularităţi cum ar fi ortografia, dar altele denunţă intenţia clară a scribilor în unele puncte în care s-au implicat pentru a schimba sensul versetelor.

 

În această perioada a soferimilor au apărut anumite schimbări în textul Scripturilor ebraice, şi au fost fixate ca text standard în cel de-al doilea secol AD. Textul ebraic pe care îl cunoaştem acum din manuscrisele existente este un text standardizat ulterior şi este acela al aşa-numitului „text masoretic”, care este a patra mână de la sursa autografului. Textul Masoretic a fost copiat în perioada dintre cel de-al şaselea şi cel de-al optulea secol AD.

Deoarece soferimii au uneori obiceiul de a însera litere sau cuvinte care să schimbe sensul original, se crează impresia că ele fac parte din text. În anumite cazuri aceste litere în plus sau cuvinte străine, subminează textul autentic.

 

Partea 2

Despre manuscrisele ebraice

Din păcate nu avem originalele Bibliei, adică textele autografe ale autorilor ei. Avem doar manuscrise mai tărzii. Manuscrisul este o copie a unei copii mult mai vechi, din era anterioară Textului Masoretic, fiind scris într-un text fără vocale, specifice unei ere anterioare Textului Masoretic. Iată de ce textul cel mai vechi este atât de valoros şi important.

 

Tora antică (primele cinci cărţi din Biblie), profeții și celelalte scrieri din Tanakh (Vechiul Testament) au fost inițial compuse, în cea mai mare parte în ebraică, între timpul lui Moise și ultima generație a profeților. În timpul lui Neemia, mulţi dintre copii israeliților exilaţi, care proveneau din familii mixte - după cum ne spune Biblia, nu mai puteau înțelege bine limba şi implicit nici citirea ebraică originală, astfel că traducerile erau necesare. Aşadar Tanakhul ebraic original a fost tradus în limba aramaică a vremii, pentru diaspora evreiască, iar mai târziu o nouă ediție a Bibliei a fost tradusă într-o limbă ebraică mai dezvoltată a vremii, neo-ebraica, care avea un substrat ebraic şi un adstrat aramaic. Versiunile aramaice au fost traduse de un grup de masoreți cunoscuți ca „Medinkha'e” (Masoreții din Est) și au fost finalizate în secolul I d.Hr. Iar Noua Biblie ebraică (Biblia Neo-ebraică), redată și editată de către Ma'arba'e (Masoreții din Apus) a durat din secolul VII până în secolul al XI-lea e.n (!)

Ambele ediții în aramaică și ebraică sunt martori ale acum pierdutului text original ebraic. Ambele grupuri de traducători și editori au avut un text pe care l-au copiat, după felul în care îşi imaginau ei că trebuie înţeles. Versiunea aramaică - versiunea antică folosită de popoarele vorbitoare de aramaica -  redă într-o traducere textul ebraic. Există mai multe versiuni antice ale Bibliei ebraice, unele aflate la Qumran, lângă Marea Moartă, iar una cuprinzând doar Tora, a fost găsită în oraşul Derbent din Daghestan, aflată acum la Biblioteca Naţională a Rusiei, din Sank Petersburg. Textul cu literele actuale, folosit astăzi de cărturarii evrei în scrierea sulurilor Tanakhului, diferă pe alocuri de textul vechi.

Ethelbert William Bullinger AKC (15 decembrie 1837 – 6 iunie 1913) a fost un cleric anglican, biblist și teolog. A fost editor principal al The Companion Bible (Bibliei însoțitoare) (publicat în 6 părți, 1909–1922), fiind finalizată după moartea sa de către asociații săi.

Apendicele de la Companion Bible editată de Bullinger arată nişte schimbări în textul ebraic. La fel şi adnotările masoreţilor care au făcut însemnări asupra tradiţiei de redare a textului vechi. Este adevărat că aceştia au fost atenți şi meticuloși, dar în acelaşi timp conservatori ai unei tradiţii de redare, pe care nu o putem şti cu siguranţă dacă este fidelă textului original sau nu. Oare au putut soluţiona corect erorile, corupţia și chiar eliminarea anumitor cuvinte și fraze făcute de înainţaşii redării textului ebraic? Între textul vestic şi cel estic (versiunea vestică şi versiunea estică) apar unele diferențe majore în izvoare orientale și occidentale. Iată de ce Torah din Derbent, Daghestan, care este o copie a unui text din anii 600 AD, ar putea ajuta cercetătorii să înţeleagă mai bine anumite probleme ale variaţiei textului ebraic.

După anul 136, Iudeea a fost distrusă aproape complet de romani, în timpul rebeliunii lui Bar Kochba. În urma luptelor aprige, au supravieţuit foarte putine manuscrise. Apoi, după ce romanii au scos Biblia ebraică în afara legii şi au ars copiile ei, acest lucru a redus şi mai semnificativ manuscrisele Bibliei ebraice aflate în circulaţie în Iudeea şi în diaspora. Drept urmare, nevoia de a verifica un text ebraic credibil s-a accentuat si mai mult, după ce au apărut anumite versiuni aramaice, samaritene, greceşti, dar şi ebraice cu variaţii textuale.

Aşa a apărut lucrarea lui Aquila şi lucrarea lui Teodotion, care faţă de Textul Masoretic actual nu au diferente prea mari de sens. Între textele Septuagintei arhaice şi între textele ebraice arhaice de la Marea Moartă, există diferenţe de detaliu, acest lucru fiind vizibil la compararea dintre Textul Masoretic actual şi pasaje din LXX, Sulurile de la Marea Moartă, Ghemara şi alte scrieri ebraice.

 

Partea 3

Despre scribii sau copiştii evrei

 

Matei 2:4 în redarea engleză Young's Literal Translation, numeşte “scribi” pe “cărturarii” din traducerile româneşti.

 

and having gathered all the chief priests and scribes of the people, he was inquiring from them where the Christ is born.

VDC 4 A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. BOR 4 Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?

 

Unii dintre aceşti scribi copiau şi transmiteau textul Sfintelor Scripturi ebraice luându-şi libertatea de a modifica textul, fapt sesizat de masoreţii din secolele VI-IX AD - o ramură târzie a scribilor evrei. Aceştia, pe marginea manuscriselor lor făceau adnotări asupra textului pentru a atrage atenţia asupra schimbărilor făcute de soferimi. Soferimii şi-au permis ca, din anumite motive să schimbe anumite cuvinte cu altele, de exemplu să înlocuiască numele YEHOWAH cu titlul de Adonai (Domnul) de o sută treizeci şi patru de ori şi cu titlul de Elohim (Dumnezeu) de şaptesprezece ori; cel puţin după cunoştinţa masoreţilor. 

 

Masora (comentarii marginale făcute pe textul manuscriselor ebraice masoretice), indică aceste schimbări. Din păcate, ei nu s-au oprit doar la schimbarea cuvintelor, ci şi a sensurilor dintr-o propoziţie, iar din cauza aceasta, textul a devenit confuz şi contradictoriu. Printre altele, după o adnotare a Masorei, soferimii sunt acuzaţi de a fi adus cel puţin optsprezece schimbări, fiind cunoscute ca amendamente (corecturi ale sensului textului original). Masora aminteşte şi treizeci şi două de pasaje care diferă în traducerea referitoare la un codice important şi care sunt numite (pasajele) „Severin”. Unele dintre aceste redări privesc doar particularităţi cum ar fi ortografia, dar altele denunţă intenţia clară a scribilor în unele puncte în care s-au implicat pentru a schimba sensul versetelor. Şi acest procedeu este unul foarte clar condamnat în Biblie:

Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. (Proverbele 30:5-6)

Din păcate, în această perioada a soferimilor au apărut anumite schimbări în textul Scripturilor ebraice, care au fost fixate în manuscrisele ebraice şi au fost fixate ca text standard în cel de-al doilea secol AD. Textul ebraic pe care îl cunoaştem acum din manuscrisele existente este un text standardizat ulterior şi este acela al aşa-numitului „text masoretic”, care este a patra mână socotit de la sursa autografului. Textul Masoretic a fost aranjat în perioada dintre cel de-al şaselea şi cel de-al optulea secol AD.

 

Partea 4

Soluţia este în compararea tuturor manuscriselor şi luarea în calcul a manuscriselor care confirmă contextul

Deoarece soferimii au uneori obiceiul de a însera litere sau cuvinte care să schimbe sensul original, se crează impresia că ele fac parte din text. În anumite cazuri aceste litere în plus sau cuvinte străine, subminează textul autentic.

În traducerea literală a textului ebraic, avem următorul mesaj:

(Exod 6:2-3) „Şi Elohim (Prea-puternicul) a vorbit lui Moşhe (Moise) şi a zis: Eu sunt Yehowah (Cel care a fost, este şi va fi)“. M-am arătat lui Abraam, lui Ysaac şi lui Yacob ca El-Şadday (Puternic-preânalt, Atotputernic), dar n-am fost cunoscut de ei sub numele (ha-şhem ) Meu ca Yehowah (Cel care a fost, este şi va fi)“.

Din acest text reiese că oamenii de înaintea lui Moise – inclusiv patriarhii cei mai celebraţi - nu au cunoscut numele lui Dumnezeu. Însă soferimii, dintr-un anumit motiv, prin procedura de substituire a cuvintelor, au creat exact contrariul, că oamenii au cunoscut numele divin şi înainte de Moise.

 
Exemple

Genesa 4:26

"Lui Set i s’a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme numele lui Yehowah."

Genesa 12:8

"De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui Iehova, şi a chemat numele lui Yehowah."

Genesa 12:8

"De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui Yehowah, şi a chemat numele lui Yehowah." 

Genesa 13:4

"în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat numele lui Yehowah." 

Genesa 21:33

Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo numele lui Yehowah, Dumnezeul Cel Veşinic.

Genesa 22:14

Avraam a pus locului aceluia numele:„Yehowah va purta de grijă. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Yehowah va purta de grijă.“

 
Însă Sulurile de la Marea Moarta şi chiar anumite versiuni ebraice, arată o altă formă:

Exemplu fragmentul de manuscris numit 4Q1 Genesis-Exodus

Limba: Ebraică

Data:  125-100 înainte de Hristos

Locaţia: Qumran, Peştera nr. 4

Redarea din 4Q1Genesis 22:14 de pe un site englez:

Abraham called the name of that place “God Will Provide”. As to this day, “On Yehowah’s mountain, it will be provided.”

 

Redarea Textului Masoretic JPS Tanakh 1917: And Abraham called the name of that place Adonai-jireh; as it is said to this day: 'In the mount where the LORD is seen.'

 

Vedem din textele comparate că există o diferenţă: Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) în textul vechi versus Adonai-jireh (Domnul va purta de grijă) în textul mai nou.

 

Sulurile de la Marea Moartă conţin două redări, una pe care o întâlnim şi în textul Masoretic şi una aparte în sulul nr 4Q1 din peştera nr 4. Aici, în acest sul, soferimul a copiat forma originală a textului şi nu a modificat nimic. Este şi normal ca Avraam să fi numit acel loc Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) şi nu Yehowah-jireh (Yehowah va purta de grijă), pentru că nu cunoştea numele divin. Conform tradiţiei, textele sunt scrise de Moise, căruia i s-a dat taina descoperirii numelui divin. Deci Moise nu ar fi scris că oamenii de înaintea lui l-au chemat pe Dumnezeu cunoscând numele "Yehowah", cum crează impresia soferimii.

În plus, textul Masoretic are şi o altă tendinţă dubioasă, acela de a descoperi cititorului că Avraam l-ar fi văzut pe Dumnezeu:

 

Şi Avraam a numit numele acelui loc Yehowah-jireh; așa cum se spune până astăzi: „Pe muntele unde Yehowah este văzut”.

Care dintre oameni l-a văzut vreodată pe Dumnezeu? Nimeni. Mărturia Noului Testament este clară în această privinţă:

 

1 Ioan 4:12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

 

Partea 5

De ce au modificat scribii textul?

 

Nici unul dintre patriarhii evreilor nu a cunoscut Numele lui Dumnezeu, fapt confirmat de contextul Bibliei, dar şi de acel manuscris vechi de la Qumran având sigla de identificare 4Q1. Dumnezeu şi-a făcut cunoscut Numele Său pentru prima dată, lui Moise şi prin El întregului Său popor, scos din Egipt.

 

Din textul autentic de la Exodul 6:3 reiese clar că oamenii de înaintea lui Moise nu au cunoscut numele lui Dumnezeu. Însă soferimii, dintr-un anumit motiv, prin procedura lor sus amintită, au creat exact contrariul, că oamenii au cunoscut numele divin şi înainte de Moise.

 

Când criminaliştii examinează o crimă, încearcă să afle motivul crimei, ca astfel să poată afla un fir care să ducă la făptaş.

De ce au făcut scribii aşa ceva? Deoarece în epoca elenistică (dominaţia Iudeei de către greci), a apărut o părere printre evrei - preluată de la filozofii greci ai acelui timp - că Avraam şi ceilalţi patriarhi s-au închinat unui alt Dumnezeu, decât Moise, care a introdus un Dumnezeu străin, din Madian, unde a fost păstor mult timp. Ei îşi luau justificarea că Avraam şi ceilalţi îi spuneau lui Dumnezeu altfel, adresândui-se cu "El-Şhadday", decât Moise, care i se adresa cu "Yehowah". În nebunia lor, amestecând lucrurile, filozofii grecilor credeau că El-Şhadday este un dumnezeu mai mare ca Yehowah, când de fapt atât titlul El-Şhadday, cât şi numele Yehowah, se referă la acelaş Dumnezeu, Cretorul tuturor...

Ca să extirpe această părere eretică din popor, care prindea tot mai mult teren, scribii evrei de la Templul din Ierusalim au decis să facă o maşinaţiune ingenioasă, adică o strategie ingenioasă, ca să nu se mai vorbească de ce este această diferenţă. Astfel, unde ei au considerat că este necesar, au înlocuit El-Şhadday cu Yehowah, făcând să pară că atât Avraam, cât şi ceilalţi patriarhi au cunoscut Numele lui Dumnezeu, deci nu aveau cum să fie doi dumnezei diferiţi.

Era necesară această maşinaţiune scribală? Nu. Ea a făcut mai mult rău, decât bine, ucigând adevărul care arată că primul om care a cunoscut Numele lui Dumnezeu, a fost Moise. Nici o minciună, indiferent ce scop ar avea, nu aduce slavă lui Dumnezeu:

"V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr." (1Ioan 2:21)

 

Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute în descifrarea corectă a textului sfânt. Amin!