DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU, partea 17
DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU
- Există Numele lui Dumnezeu în Biblia ta?
Harul şi pacea lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos să ne însoţească şi în acest studiu!
Notă: Aceste studii n-au fost scrise de către cei din cultul Martorii lui Iehova şi unele dintre concluziile autorului nu coincid cu cele ale acestui cult. De asemenea, autorul nu este de acord cu anumite concepţii considerate acum ca fiind “mainstream” în creştinătate, cu privire la Numele lui Dumnezeu, de exemplu că Dumnezeu ar avea mai multe nume.
- Studiul 17.
Numele lui Dumnezeu în Bibliile, scrierile, cântecele şi bisericile timpurilor
RESURSE DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU
Apologetica (Apărarea credinţei) Numelui lui Dumnezeu
A „inventat” Raymond Martini Numele lui Dumnezeu în latină?
O carte evreiască numită Talmudul din jurul secolului V AD, susţine că nişte evrei numiţi „minim” (eretici), foloseau numele lui Dumnezeu în cărţile numite Gilion (o abreviere a cuvântului grec Evanghelion) şi dădea instrucţiuni cum să se procedeze cu aceste cărţi.
În unele cercuri se vehiculează că un anume călugăr romano-catolic, pe nume Raymundus Martini, ar fi „inventat” primul Numele lui Dumnezeu în latină, pe care l-a prezentat apoi în cartea Pugio Fidei. Raymond Martini, numit și Ramon Martí în catalană, a fost un călugăr și teolog dominican din secolul al XIII-lea.
Mulţumim de informaţie, deşi o privesc cu scepticism! Ca să fac o glumă, am anumite rezerve faţă de „roata pătrată” (invenţia modernă a lui Martini) la care se referă cercul respectiv, deoarece observ că anumite forme de redare din Pistis Sophia (sec. II-III AD) din greacă şi Iehova din latină folosită în cartea Pugio Fidei (sec. XIII) sunt foarte apropiate:
Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II AD)
Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II şi III AD), autor M. Kyriakakes, un grec, [106] (cartea a apărut în anul 2000)
Raymundus Martini nu a scos ceva din burtă. Nu avem nici o dovadă că el ar fi fost primul care a încercat o transliterare a Numelui lui Dumnezeu din ebraică. Nu ni s-au păstrat toate cărţile şi scrieriele creştine scrise în latină. De obicei fiecare teolog a învăţat ceva de la înaintaşii lui. Nimic nu este nou sub soarele teologiei.
Rostirea numelui divin a fost restrânsă, nu abandonată, şi a existat pe toată perioada celui de al doilea Templu, după cum arată şi Talmudul evreiesc: "Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile." Talmudul - 39b Yoma.
De unde ar fi ştiut evreii că de 10 ori se folosea Numele lui Dumnezeu în acea zi, dacă Numele lui Dumnezeu nu se auzea, cum a sugerat un preot romano-catolic, foarte ostil faţă de folosirea actuală a Numelui lui Dumnezeu. Aceste ceremonii unde se rostea numele divin se făceau în public şi existau oaspeţi (prozeliţi romani) care îl auzeau. Deci nu numai iniţiaţii (preoţii), ci şi publicul cunoştea numele divin, cel puţin până în secolul II, dacă ne gândim că templul a fost distrus în anul 70 AD. Publicul creştin, ieşit din iudaism avea informaţie corectă despre pronunţia numelui divin.
Folosirea numelui divin nu era banată nici în traduceri, dovadă este versiunea lui Aquila Ponticus din Sinope (ex-creştin, prozelit, ucenic al marelui rabin Akiba), făcută în secolul II, unde numele divin exista în caractere ebraice, lăsat netradus.
Înlocuirea acestui nume cu Domnul la creştinii dintre neamuri şi Hashem la mozaici se datorează banării totale a religiei mozaice, de către autorităţile romane, după rebeliunea lui Bar Kochba, banare ce s-a extins probabil şi asupra creştinilor ieşiti dintre mozaici. Cât de aspră a fost această interdicţie, se poate vedea în istoria celor zece martiri iudei din secolul II, care şi-au practicat religia şi după interdicţie. Rabinul Haninah Ben Teradion a fost ars pe rug învelit în sulurile Bibliei ebraice, soţia sa a fost biciuită nemilos în public până la moarte, pentru că nu l-a denunţat, iar fiica lor a fost vândută ca sclavă într-un bordel de prostituate. https://en.wikipedia.org/wiki/Haninah_ben_Teradion
Această interdicţie aspră a afectat şi literatura acelor timpuri, o dovadă în acest sens fiind versiunea evangheliei după Matei, scrisă în ebraica secolului II, găsită în scrierea rabinului Shem Tob, din Spania (secolul XIV). El urmează a versiune foarte veche, având tendinţe eretice (ebionite). Ciudăţenia acestei versiuni este folosirea expresiei Hashem (Numele), acolo unde în versiunile greceşti este Domnul, pentru citatele din cărţile Vechiului Legământ. La fel se procedează şi în citatele evangheliei din cartea lui Nestorius, o lucrare în limba ebraică datată între secolele VI-IX.
Aceste trei dovezi (folosirea numelui divin în public, până în anul 70 cel puţin, la care au avut acces primii creştini, traducerea lui Aquila, care arată că numele divin nu a fost banat în traduceri, şi redarea "hashem" în citatele VT din evangheliile în limba ebraică) arată că nu putem exclude ipoteza folosirii numelui divin de către primii creştini în public şi în scrieri, cel puţin până la edictul respectiv.
Ce s-a întâmplat în secolul II AD a putut să zdruncine serios instituţia folosirii Numelui lui Dumnezeu, dar nu a dărâmat-o, după cum se vede şi din cartea Pugio Fidei, care este una dintre verigile păstrării Numelui lui Dumnezeu în circulaţie.
În „The Catholic Encyclopedia”, Volumul 8, ediţia din 1910, pagina 329, scrie următoarele:
„Probably the introductionof the name Jehovah antedates even R. Martin.” „Probabil că introducerea numelui Iehova este anterioară chiar și pe R. Martin.”
Numele lui Dumnezeu este binecuvântat şi ce este binecuvântat rămâne pe vecie:
(Un psalm al lui David.) Binecuvanta, suflete, pe Iehova, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! (Ps.103:1)
Gura mea sa vesteasca lauda lui Iehova, si orice faptura sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant, in veci de veci! (Ps.145:21)
Aleluia! Amin!
Resurse istorice
Traducătorul englez William Tyndale (1494 - 1536) a scris: “Nimeni nu este numit ca Dumnezeu”. Într-adevăr, El este Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine - Cel ce a fost, este, şi va fi mereu (Eternul) Apocalipsa 1:8. Cunoşti tu acest Nume al lui Dumnezeu?
Poţi tu cânta cu bucurie o cântare în care se evocă Numele lui Dumnezeu, sau te "zgârie" la urechi, ca pe faraon?
Faraon a răspuns: "Cine este Iehova ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Iehova şi nu voi lăsa pe Israel să plece." (Exodul 5:2)
Tu poţi cânta cu dragoste Creatorului tău, Tatălui tău ceresc şi să-i spui "Călăuzește-mă, o Tu mare Iehova?
Autor în galeză: William Williams (1745); Traducător în engleză: Peter Williams (1771)
Psalmii 66
1. (Către mai marele cântăreţilor. O cântare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.
2. Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3. Ziceţi lui Dumnezeu: "Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4. Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. - (Oprire)
Da, va sosi timpul când tot pământul se va închina înaintea lui Dumnezeu şi va cânta în cinstea Lui, cântând Numele Său. Vei fi tu printre aceştia?
De cât timp este folosit „Iehova”, Numele lui Dumnezeu Atotputernic în scrierile creștine?
De foarte mult timp. Această formă, folosită deja de autori romano-catolici precum Ramón Martí, a obținut o utilizare largă în traducerile Reformei protestante. În Versiunea Standard Americană din 1901, Jehovah a fost interpretarea obișnuită în engleză a lui יהוה, de preferință față de „DOMNUL”. Este, de asemenea, folosit în imnuri creștine, cum ar fi imnul din 1771, „Guide Me, O Thou Great Iehovah”, tradus de Peter Williams.
În 1744, William Williams edita prima sa carte de imnuri, apărut sub titlul Aleluia și în curând a trecut prin trei ediții.
William Williams, numit „Watts of Wales”, s-a născut în 1717, la Cefn-y-coed, lângă Llandovery, Carmarthenshire. Inițial a studiat medicina, dar a abandonat-o pentru teologie. A fost hirotonit diacon în Biserica Angliei, dar i s-au refuzat Ordinele Preotului și, ulterior, sa atașat metodiștilor calvini. Timp de o jumătate de secol a călătorit în Țara Galilor, propovăduind Evanghelia. A murit în 1791. Williams și-a compus imnurile în principal în limba galeză; ele sunt încă folosite în mare măsură de diverse organisme religioase din principat. Multe dintre imnurile sale au apărut în limba engleză și au fost adunate și publicate de Sedgwick. Cele două lucrări poetice principale ale sale sunt „Osana către Fiul lui David” și „Gloria in Excelsis”.
--Adnotări ale imnului, Charles Hutchins, M.A. 1872.
1.Călăuzește-mă, o tu mare Iehova,
Pelerin prin acest pământ sterp;
Eu sunt slab, dar Tu ești puternic,
Ține-mă cu mâna Ta puternică.
Pâinea raiului, Pâinea raiului,
Hrănește-mă acum și în veci;
Hrănește-mă acum și în veci.
2.Deschide acum fântâna de cristal,
De unde curge pârâul de vindecare;
Lasă ca focul și stâlpul de nor
Să mă conducă prin toată călătoria mea.
Salvator puternic, Salvator puternic,
Fii încă Puterea și Scutul meu;
Fii încă Puterea și Scutul meu.
3.Când calc marginea Iordanului,
Spune ca temerile şi grijile mele să se potolească;
Peste moartea morții și distrugerea iadului,
Pune-mă în siguranță de cealaltă parte a Canaan.
Cântece de laudă, cântece de laudă,
Îți voi da întotdeauna,
Îți voi da întotdeauna.
Versiune modernă
Guide Me O Thou Great Iehovah (feat. Jeremy Casella) - Indelible Grace
Binecuvântezi tu Numele lui Dumnezeu?
"Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă! (Neemia 9:5)
Drag evreu, creştin, musulman şi păgân: vreau să te întreb dacă tu ştii că Numele lui Dumnezeu este mai presus de orice binecuvântare şi orice laudă? De aceea te întreb: Cunoşti tu acest Nume măreţ şi foarte vrednic de onore şi laudă? Altfel, cum l-ai putea binecuvânta şi lăuda?
Iubeşti tu Numele lui Dumnezeu?
Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. (Psalmul 5:11)
Drag evreu, creştin, musulman şi păgân: vreau să te întreb dacă iubeşti tu Numele lui Dumnezeu? Numai în cazul în care îl cunoşti; – Nu-i aşa?
Slăveşti tu Numele lui Dumnezeu?
Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururi slăvim Numele Tău. (Oprire) (Psalmul 44:8)
Drag evreu, creştin, musulman şi păgân: vreau să te întreb dacă slăveşti tu pururea Numele lui Dumnezeu? Numai dacă îl cunoşti; – Nu-i aşa?
Cânţi tu Numele lui Dumnezeu? Psalmul 66:1-4
Drag evreu, creştin, musulman şi păgân: Evident că, răspunsul tău ar fi un "da!" hotărât, dacă ai cunoaşte acest nume şi l-ai iubi. Dacă nu îl cunoşti, cum ai putea face acest lucru? Nicicum. Ai rămâne la titluri ca Domnul, Dumnezeu, etc.. Nu-i aşa?
Şi acum, drag evreu, creştin, musulman şi păgân, răspunde cu Biblia, Cartea Cărţilor, Candela Oamenilor şi Lumina Popoarelor
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. (Psalmul 119:105)
- Care este numele adevărat al lui Dumnezeu?
A) Adonay, adică Domnul?
sau
B) YHWH, adică Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce va fi (Eternul)?
Apocalipsa 1:8 în Biblia lui Cornilescu "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Apocalipsa 1:8 în Biblia unui ortodox "Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul."
Care dintre aceste trei Biblii arată adevărul?
Biblia evreilor Psalmul 83:19 Ca să știe că Tu, al cărui nume este YHWH, ești Cel Preaînal pe tot pământul.
Biblia lui Cornilescu Psalmul 83:18. Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.
Biblia ortodocşilor Psalmul 83:18 şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.
Aveţi grijă, căci iată ce scrie în Cartea Adevărului:
"Să nu mărturiseşti strâmb..." adică "Să nu minţi!" (Exodul 20:16) - compară cu "Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua." (Apocalipsa 21:8) – Vrei să ajungi aici? Nu cred.
Dar poate vei spune: Păi şi care este Numele lui Dumnezeu, că unii spun că e Iehova, unii că e Iahve, alţii că e ...?
Da, mai este varianta că, deşi îl cunoşti, nu îl poţi iubi din cauza acestor întrebări. Fiindcă Satana ţi-a pus diferite piedici. Ba că nu Dumnezeu nu are nume, ba că nu se ştie, ba că una, ba că alta... bla, bla, bal, bla, bla, bla...
Iată ce au spus rabinul-şef RAJ TAMAS, rabinul Nehemia Gordon, un rabin din seminţia lui Iuda şi alţii despre Numele lui Dumenzeu:
MĂRTURIA UNUI RABIN EVREU, DIN SEMINŢIA LUI LEVI
Un traducător al Noului Testament, arădean, profesor Viorel Raţiu, de confesiune baptist, membru al comunităţii Şega, a întâlnit un rabin evreu din seminţia lui Levi, fiind cazat undeva la o staţiune, la hotel. Şi l-a întrebat despre cum se pronunţă Numele lui Dumnezeu:
"Am întrebat un rabin evreu (din seminţia lui Levi), care este pronunţarea corectă, dar nu a vrut să o rostească. Atunci i-am propus să-mi confirme una dintre variantele de nume al Dumnezeului lor, spusă de mine: IAHVE, la care mi-a raspuns: NU; sau IEHOVA, la care mi-a răspuns: DA."
Se spune că forma Yehowah (care se pronunţă Iehova) a celor patru litere ce compun Numele lui Dumnezeu - a Tetragramei, este mărturisită de textele fonetice și artefactele semitice și grecești ale erei creștine timpurii. Unii susținători ai redării lui Iehova, inclusiv evreii caraiți, cum ar fi savantul Nehemia Gordon afirmă că, „Iehova” este de preferat faţă de „Iahve”, pe baza concluziei lor că Tetragrama a fost tri-silabică și că, prin urmare, Numele lui Dumnezeu are trei silabe.
Aduc în atenţia publicului explicația rabinului șef Tamás Raj, din Ungaria, care a murit în anul 2010, despre pronunția lui Numelui YHWH: Numele lui Dumnezeu YHWH a fost format din unirea a trei cuvinte Ye+HoW+aH, deci este un cuvânt trisilabic, şi nu bisilabic, cum este în cazul lui Yah+Weh. El publica periodic răspunsurile celor care îl întrebau, sub genericul „Kérdezd a rabbit!” (Întreabă rabinul!). Comparaţi cu Apocalipsa 1:8.
Tamás Raj (Budapest, 9 februarie 1940 - Budapesta, 8 martie 2010) a fost un istoric și rabin șef maghiar. A publicat multe cărți de-a lungul vieții, majoritatea cu scopul de a apropia religia evreiască și de a-l introduce în cele ale altor religii.
Dar să vedem ce au spus şi alţii despre Numele lui Dumnezeu, care este?
Numele lui Dumnezeu la englezi
Voi porni acest “pelerinaj” lingvistic, răspunzând la o nedumerire.
A fost numele “Jehovah” inventat de cultul de origine americană Martorii lui Iehova?
Numele “Jehovah” apare ca un nume englezesc. Dar care este originea numelui “Jehovah”? A fost numele “Jehovah” inventat de către cultul Martorii lui Iehova, sau a fost doar preluat de către aceştia din sfera limbii englezeşti? Cât de vechi este acest nume “Jehovah” în sfera limbii engezeşti?
Trebuie să pun această întrebare deoarece cunosc pe cineva care a avut un dubiu în ce priveşte originea acestui nume şi astfel i-a apărut o banuială dacă nu cumva numele “Jehovah”, ar fi fost inventat de către “Martori”. Răspunsul este “Nu!”.
Ei bine, expresia “Jehovah’s Witnesses” adică “Martorii lui Iehova” a apărut în 1931 (SUA). Însă numele Jehovah este cu mult mai vechi. Cultul a fost pornit de un fost pastor Adventist, pe nume Charles Taze Russell, sub numele de Studenţii Internaţionali Ai Bibliei (în a doua parte a secolului XIX), ca mai apoi să fie redenumit ca “Martorii Lui Iehova” de următorul preşedinte de cult, un fost baptist pe nume Joseph Franklin Rutherford, în anul 1931.
Nu ştiu dacă mai este cineva cu această bănuială, dar să ştiţi că indiferent dacă credeţi sau nu, numele Jehovah apare într-o Biblie veche englezească din anul 1611, numită Versiunea Regele Iacob (King James Version). Cine nu crede, ce ar fi să se şi documenteze... În Biblie scrie clar să nu depui o mărturie mincinoasă. Iar tu, dacă spui că numele Jehovah a fost inventat de căte Martorii lui Iehova, spui o mărturie mincinoasă. Eu sper din toată inima, că problema se poate lămuri foarte simplu, căutând pe internet versiunea în cauză.
Eu am găsit-o şi o citez aici:
Exod 6:3
Versiunea King James
And I appeared unto Abraham, unto Isaac, and unto Jacob, by the name of God Almighty, but by my name JEHOVAH was I not known to them.
Și m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, sub numele Dumnezeu Atotputernic, dar nu le-am fost cunoscut sub numele meu IEHOVAH.
Editura: Public Domain
Informații despre versiune
În 1604, regele Iacob I al Angliei a autorizat să înceapă o nouă traducere a Bibliei în engleză. A fost terminat în 1611, la doar 85 de ani după ce a apărut prima traducere a Noului Testament în engleză (Tyndale, 1526). Versiunea Autorizată, sau Versiunea King James, a devenit rapid standardul pentru protestanții vorbitori de engleză. Limbajul său fluid și ritmul de proză au avut o influență profundă asupra literaturii din ultimii 400 de ani. Versiunea King James prezentă pe Bible Gateway se potrivește cu tipărirea din 1987. KJV este domeniul public în Statele Unite.
AKJV (American King James Version)
Și m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, sub numele Dumnezeu Atotputernic, dar nu le-am fost cunoscut sub numele meu IEHOVAH.
American King James Version sau AKJV este o actualizare simplă cuvânt cu cuvânt a King James Version sau KJV. Versiunea American King James a Bibliei a fost lansată în 1999 și a fost plasată în domeniul public pe 8 noiembrie 1999.
Aşadar, nu se pune problema ca numele “Jehovah” să fi fost inventat de către “Martori”.
Numele lui Dumnezeu la români
Numele lui Dumnezeu, în versiunile româneşti mai vechi, este Iehova şi nu are nici o legătură cu gruparea „Martorii lui Iehova”, deoarece aceştia au apărut mai târziu în România. De fapt Martorii au preluat forma Numelui propusă de intelectualii ne-martori din mediul român: Iehova. La fel ca în alte popoare, traducătorii români şi-au dat seama la rândul lor, că Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul” (Adonay în ebraică), ci Iehova, şi că ar trebui să facă ceva în acest sens, deşi exista o anume opoziţie.
Se spune că traducătorul Dumitru Cornilescu s-a temut tocmai de această opoziţie, şi de aceea a renunţat la tradiţia redării Numelui lui Dumnezeu, argumentând că dacă ţine Numele lui Dumnezeu în text, versiunea lui nu se va vinde aşa de bine.
Numele Divin YeHoWaH apare de circa 7000 de ori în Biblia Ebraică. Domnul (Adonai) nu este Numele lui Dumnezeu, ci este un titlu, având valoare de atribut, ce însoţeşte uneori numele lui Dumnezeu, ca şi în cazul Ţefaniah 1:7, Obadiah 1:1, Habaccuc 3:19, Amos 1:8, etc..
Poporul român a agreat şi agrează forma Iehova/Yehova, deoarece este cea mai răspândită, sună frumos şi este foarte veche. Un cercetător grec pe nume M. Kyriakis a găsit în literatura greacă veche forme foarte apropiate de Iehova în scrierile din secolele I-III, cum ar fi "Ιεωά" (Ieōa).
Restabilirea numelui mare şi scump al lui Dumnezeu în Bibliile româneşti a existat de mult timp, proces pe care trebuie să-l apreciem şi să-l ducem mai departe.
Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu:
Biblia de la Pesta, 1873 (editor Victor Holanski)
Biblia de la Iaşi, 1874
Biblia de la 1911
Biblia de la 1913
Într-o Biblie Greco-Catolică şi mai veche, apare menţionat ca Ehova, într-o notă de subsol.
Dumnezeu are un Nume şi despre acest Nume se vorbeşte în rugăciunea numită Tatăl nostru: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău! Vie împărăţia Ta! Facă-se voia Ta!”... Amin!
Există la români Noul Testament cu Psalmii, ediţie de buzunar, având Numele lui Dumnezeu în Psalmi, editat în 1877, de SBB (şi nu de Martorii lui Iehova).
Societatea Biblică Britanică Şi Străină (prescurtat SBB) este o societate biblică nondenominatională. Ea este membră a Alianței Biblice Universale. A fost fondată pe 7 martie 1804, în special, de William Wilberforce și Thomas Charles.
William Wilberforce și Thomas Charles nu au fost niciodată membrii ai cultului Martorii lui Iehova. William Wilberforce (24 august 1759 – 29 iulie 1833) a fost un politician britanic, filantrop și lider al mișcării de abolire a comerțului cu sclavi. A fost membru al Bisericii Angliei (Biserica Anglicană). Biserica Angliei este biserica creștină stabilită în Anglia și biserica-mamă a comuniunii anglicane internaționale. Își urmărește istoria până la biserica creștină înregistrată ca existentă în provincia romană a Britaniei până în secolul al III-lea și la misiunea gregoriană din secolul al VI-lea în Kent condusă de Augustin de Canterbury.
Thomas Charles (14 octombrie 1755 – 5 octombrie 1814) a fost un cleric metodist calvinist galez de o importanță considerabilă în istoria Țării Galilor moderne.
Numele lui Dumnezeu la unguri
Numele lui Dumnezeu, în versiunea ungurească este „Jehova”. Nu are nici o legătură originatoare cu gruparea „Martorii lui Iehova”, deoarece aceştia au apărut mai târziu în Ungaria, deci nu avea cum să fie adus în Ungaria de către aceştia. Numele apare de 7 ori în forma lungă „Jehova” în traducerea vestită a unui preot reformat pe nume Károli Gáspár (Carei 1529 – Gönc 1592) şi de 2 ori în forma scurtă „Jah”. În prefaţa Bibliei din anul 1589, Karoli menţionează că “Numele lui Dumnezeu după ființa sa este I E H O V A”,
Mai târziu, în Biblia catolică, Numele lui Dumnezeu apare de 22 de ori, ca Iahve.
Locurile unde Karoli a redat Numele lui Dumnezeu
Geneza 22:14, Geneza 32:9, Exodul 6:3 Exodul 15:3, Exodul 17:15, Judecători 6:24, Ps 83:19, Ps 68:5 (Jah)
El mai precizează că “Am urmărit în această traducere mulți cărturari evlavioşi care, din evreiasca în care a fost scris Vechiul Testament, au tradus de fapt Biblia ca Vatablus, Pagnius, Münster, Tremellius, care era evreu din fire și nu a trecut mult până când a tradus Biblia. Am urmărit și Ediția Vulgata, precum și mulți Doctori explicativi. Nu i-am urât pe cei care au tradus anterior vreo parte a Bibliei, ci i-am văzut...”
Acest Tremellius a fost cel mai influent peste Karoli, el fiind mai întâi convertit catolic din evreu și abia apoi a devenit reformat. Astfel, sursa explicațiilor sale despre Numele lui Dumnezeu este destul de probabil de la Tremellius.
Ps 83:19 Ca să știe că Tu, al cărui nume este Iehova, ești înălțat pe tot pământul.
Ps 68: 5. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi laude Numelui Lui; Faceţi o cale Celui ce vine în pustie, al cărui nume este Iah, și bucuraţi-vă înaintea lui.
Numele lui Dumnezeu a fost inclus şi în cântecele epocilor trecute.
Milostivul Iehova
Cântecul "Milostivul Iehova" a fost atribuit fie lui Sylvester János, fie lui Rimay János. El este inspirat din Vechiul Testament şi este transpus în viaţa poporului maghiar.
Rimay János (Alsósztregova, pe la 1570 - Divény, 9 decembrie 1631) om politic, poet, cel mai important scriitor al Renașterii maghiare târzii.
Sylvester János (mai puțin cunoscut ca Erdősi János ) (Szinérváralja, în jurul anului 1504 – ? , după 1551) savant umanist, traducător al Bibliei, scriitor de literatură maghiară, esseist.
Domenii de activitate:
- lingvist
- scriitor
- traducător
- filolog
Școli: Universitatea Jagielloniană
În 1526-1527, a studiat la Cracovia și a locuit în Bursa maghiară, unde a făcut cunoștință cu ideile lui Erasmus. În 1529, a studiat la Wittenberg din toamna anului 1534 până în 1536. În 1534, a intrat în serviciul lui Tamás Nádasdy, a predat la moșiile sale din Sárvár, la școala de acolo și, în același timp, a condus tipografia fondată de Nádasdy. A rămas pe Újsziget până la sfârșitul anului 1543. De la sfârșitul lui 1543 sau începutul lui 1544, a fost mai întâi profesor de ebraică și mai târziu de greacă la Universitatea din Viena.
Cântecul „Milostivul Iehova” este interpretat de Tamás Kiss Kobzos, poate fi găsit pe canalul de YouTube sub numele - Kegyes Jehova.
Astfel, cântecul nr XXVIII al lui János Rimay, sfârşitul secolului XVI, conţine Numele „Jehova”. János Rimay (Alsóstregova, circa 1570 - Divény, 9 decembrie 1631) a fost un om politic și poet, cel mai important scriitor al Renașterii maghiare târzii.
Cântecul începe: „Kegyes Jehova - Milostive Iehova, priveşte la noi din ceruri”
Numele lui Dumnezeu era şi într-un imn din 1774, care deschidea noul an: Ez esztendőt megáldjad, / Ez esztendőt megáldjad, / Kegyelmedből, Úristen!, / Bőséggel ékesítsed, / Bőséggel ékesítsed, / Te szent Jehova Isten! / Téged áldnak, / Kik lakoznak e földnek színén. / És a puszta helyek is / Bőséggel, Halmok áhítozódnak / Víg kedvvel. / Boldog, kit magadnakj választál, / Sionnak királya!
: Binecuvântează anul acesta, binecuvântează anul acesta, Doamne Dumnezeule din milostivirea Ta.... Tu sfânt Iehova Dumnezeu / Pe tine te binecuvântează cei ce locuiesc pe fața pământului. / ..... Regele Sionului.
Numele lui Dumnezeu intr-un poem de limba maghiara (1645)
Numele lui Dumnezeu și-a găsit un loc și în poezia lui Miklós Zrínyi.
..."Szent, szent, szent mindenható Isten, Jehova,"
...Az az jó, az az igaz, az nagy Jehova,
Zrínyi Miklós (1620 – 1664): Szigeti veszedelem
Pars decima quinta
(Tizenötödik ének)
... „Sfânt, sfânt, sfânt Dumnezeul Atotputernic, Iehova,”
...Asta este bine, este adevărat, marele Iehova,
Miklós Zrínyi (1620 – 1664): Nimicirea de la Sziget
Pars decima quinta
(Al cincisprezecelea cant)
Cum am mai arătat, Rabinul şef din Ungaria, RAJ TAMAS, spunea despre Numele lui Dumenzeu, că este format din unirea a trei cuvinte Ye+HoW+aH, deci este un cuvânt trisilabic, şi nu bisilabic, cum este în cazul lui YaH+WeH.
Numele lui Dumnezeu la norvegieni
Numele lui Dumnezeu ce apare la o biserică luterană din Norvegia, este "IEHOVA".
Sursa: The Divine Name in Norway (Numele Divin în Norvegia), Arhivat 2007-09-27 la Wayback Machine.
Numele lui Dumnezeu în latină
O traducere latină din 1552 a cărţii evreieşti Sefer Yetzirah, scrisă probabil de rabinul şef Aqiba (secolul I-II) foloseşte forma Iehouah pentru a reda marele Nume scris în cele patru litere („magnum Nomen tetragrammatum”).
Am găsit această redare şi în anumite Biblii englezeşti: Biblia de la Geneva 1560, King James Version 1611.
Numele lui Dumnezeu în irlandeză
O Biblie scrisă de mână în limba irlandeză, de William Bedell, având redarea numelui Celui Atotputernic în forma Iehouah.
Rt. Rev. William Bedell, D.D. (irlandez, 1571 – 1642), a fost un om bisericesc anglican care a slujit ca Lord Episcop de Kilmore, precum și Provost al Trinity College Dublin.
"Iehoua", Roger Hutchinson, în cartea "Imaginea lui Dumnezeu"
„Numele particular, special, onorabil și cel mai binecuvântat al lui Dumnezeu” este "Iehoua", scria Roger Hutchinson, în cartea "Imaginea lui Dumnezeu" (1550).
Hutchinson, Roger (1842). Works of Roger Hutchinson, Fellow of St. John's College, Cambridge, and afterwards of Eton College, A.D. 1550. Princeton Theological Seminary Library. Cambridge: Printed at the University Press.
Conform Lexiconului Brown-Driver-Briggs, pronunția Jehovah a fost necunoscută până în 1520, când a fost introdusă de Galatinus, care a apărat utilizarea acesteia. Cu toate acestea, această deducție a fost revizuită, deoarece termenul Iehova poate fi urmărit cel puțin până la Pugio fidei al lui Raymund Martin, scris în jurul anului 1270.
Pietro Colonna Galatino (1460 – 1540), era din Galatina, Regatul Napoli, Italia, cunoscut și sub numele de Petrus Galatinus, a fost un călugăr minor, filozof, teolog și orientalist italian.
A studiat limbile orientale la Roma și a fost numit lector la mănăstirea din Ara Coeli. Galatino și-a scris lucrarea principală De Arcanis Catholicae Veritatis, în 1516. Galatino este uneori denumit greşit ca „inventatorul” termenului și pronunției latinizate Iehova. El a dat lucrării sale forma unui dialog. Împrumutase idei în mare măsură din Pugio Fidei al dominicanului Raymond Martini, remodelând însă materialul și completându-l.
Extrase din Pugio Fidei adversus Mauros et Judaeos de Raymond Martin (1270, p. 559), conținând sintagma „Jehova, Sive Adonay, qvia Dominus es omnium” (Iehova sau Adonai, căci tu ești Domnul tuturor).
Traducătorul William Tyndale şi introducerea Numelui lui Dumnezeu în Biblia engleză
Numele lui Dumnezeu, a apărut în traducerea lui William Tyndale de limbă engleză a Pentateuhului („Cele cinci cărți ale lui Moise”). Pentateuhul englez a fost publicat în 1530 în Germania, unde Tyndale a studiat din 1524, posibil în una sau mai multe universități din Wittenberg, Worms și Marburg, unde se preda ebraica. Forma folosită de Tyndale a fost „Iehouah”.
Traducerea lui Tyndale a fost prima Biblie în limba engleză tradusă direct din ebraică pentru VT și greacă pentru NT. El a fost primul traducător englez care a avut inspiraţia, dar şi curajul de a reda numele lui Dumnezeu în Biblia engleză.
William Tyndale a scris despre numele divin: „IEHOUAH [Iehova], este numele lui Dumnezeu; nici o făptură nu este numită așa;
Mai ai dubii? Cred că cei ce sunt sinceri nu au. Pentru ceilalţi, nici vagoane de materilae aduse nu i-ar ajuta. Pentru că nu vor. Însă pentru noi, cei care iubim Numele lui Dumnezeu este o delectare să citim aceste materiale.
Dr. Nehemia Gordon: Numele lui Dumnezeu “YHWH” se pronunţă “Iehova”
Cine este savantul Nehemia Gordon?
Există un savant evreu pe nume Nehemia Gordon, care susţine că Numele lui Dumnezeu “YHWH” se pronunţă “Iehova”.
Deoarece în ultimul timp au apărut nişte materiale scrise şi video de la acest savant evreu, în care el s-a exprimat în legătură cu pronunţia Numelui lui Dumnezeu, iată câteva date din biografia lui.
Despre Nehemia Gordon
Dr. Nehemia Gordon este creatorul și gazda podcastului Hebrew Voices, a scris două cărți populare despre originile ebraice ale creștinismului și este activ în dialogul interconfesional. Gordon și-a obținut doctoratul în Studii Biblice la Universitatea Bar-Ilan, scriind teza de doctorat despre „Scrierea, ștergerea și corectarea tetragramei în manuscrisele biblice ebraice medievale”. Gordon deține, de asemenea, o diplomă de master în studii biblice și o diplomă de licență în arheologie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. El a lucrat ca traducător la Manuscrisele de la Marea Moartă și un cercetător care descifrează manuscrise ebraice antice. Gordon lucrează în prezent la cercetări de ultimă oră utilizând manuscrise ebraice ale Bibliei.
Biografie
Naștere:
1972
Naţionalitate:
american
Instruire:
Universitatea ebraică din Ierusalim
Activități:
Rabin, traducător, cercetător
Zonele de cercetare:
Manuscrisele de la Marea Moartă, Creștinismul antic, Tanakh, Numele lui Dumnezeu, studii despre YHWH în manuscrise, susţinerea pronunţiei "Iehova"
Religie:
Iudaismul, ramura karaită
Site-ul web:
www.nehemiaswall.com
Nehemiah Gordon (נחמיה גורדון) (născut pe 1 ianuarie anul 1972) este cercetător evreu. Se știe că a lucrat ca traducător la Manuscrisele Mării Moarte și ca cercetător descifrând manuscrisele ebraice antice. A lucrat cu Emanuel Tov și rămâne o figură proeminentă în iudaismul karait contemporan.
Considerat de mulți dintre ei drept o autoritate spirituală, el este membru sau fondator al mai multor instituții majore karaite, conducând, de asemenea, cercetări academice care vizează stabilirea superiorității karaismului asupra iudaismului rabinic. Această cercetare l-a determinat, de asemenea, să discute despre Isus și Biblia creștină.
Nehemia Gordon deține un masterat în studii biblice și un BA în arheologie la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Gordon a scris cinci cărți despre vechile origini ebraice ale iudaismului și creștinismului și a fost predat în sinagogi și biserici din întreaga lume.
Elemente biografice
Nehemia Gordon s-a născut la Chicago într-o familie de evrei ortodocși, care cuprinde mulți rabini. Urmând un curs rabinic clasic, el a respins valabilitatea Talmudului și legea orală a iudaismului ortodox în adolescență și a adoptat karaismul după ce l-a întâlnit pe Mordecai Alfandari, el însuși un dezertor al iudaismului rabinic.
A emigrat în Israel în 1993, stabilindu-se la Ierusalim, unde a devenit membru al iudaismului universal karait (conducerea karaită din Israel, în principal din comunitatea egipteană veche) și a consiliului de administrație al unei "kenessa" îngropată, un vechi loc karait al închinare situată în Orașul Vechi al Ierusalimului .
De asemenea, el a câștigat un masterat în Studii biblice de la Universitatea Ebraica din Ierusalim, care participă la Manuscrisele de la Marea Moartă în Proiectul Publishing coordonat de Emanuel Tov și Proiectul Biblic Universitatea Ebraică sub auspiciile Shemaryahu Talmon.
Cofondator al Mișcării Mondiale Karaite, care determină începutul lunii Aviv în fiecare an (de care depinde calendarul religios Karaite), Nehemiah Gordon, din 2007 până în 2008, a deținut funcția de decan al Universității Evreiești Karaite. De asemenea, a devenit cunoscut publicului american prin participarea sa la diferite emisiuni de televiziune unde a reprezentat karaismul, precum și ca profesor de ebraică al lui Reggie White.
Cel mai recent, Nehemia Gordon a fost oaspete obișnuit la Truth2U Radio împreună cu coautorul uneia dintre cărțile sale, fostul pastor metodist afro-american Keith Johnson. Amândoi au călătorit împreună pentru a preda împreună diverse concepte conținute în Tora la nivel internațional. Ei s-au adresat astfel publicului evreu și creștin. Parteneriatul și prietenia lor improbabile au fost uneori privite cu suspiciune de anumite grupuri religioase (karaite sau creștini). Cu toate acestea, Nehemia Gordon și Keith Johnson susțin că relația lor este un succes datorită acordului lor comun de a nu căuta să se convertească reciproc.
Publicații
Studii despre pergamentele de la Marea Moartă:
The Dead Sea Scrolls Reader (Cititorul de pergamente de la Marea Moartă), partea 1. Texte legate de dreptul religios ( ISBN 90-04-12650-3)
The Dead Sea Scrolls Reader, Part 2. Textele exegetice ( ISBN 90-04-12648-1 )
The Dead Sea Scrolls Reader, Partea 6. Genuri suplimentare și texte neclasificate ( ISBN 90-04-12646-5 )
Studii despre karaism:
Așa cum este scris: un scurt caz pentru karaism de Shawn Lichaa, Nehemia Gordon și Meir Rekhavi ( ISBN 0-9762637-1-8 )
Studii despre Numele lui Dumnezeu:
Pronunția numelui (Traducere în franceză: La Pronunciation du Nom de Nehemia Gordon)
Studii despre Iisus şi rugăciunea Tatăl nostru:
Yeshua ebraic vs. Isusul grec (ISBN 0-9762637-0-X)
O rugăciune către tatăl nostru: origini ebraice ale rugăciunii Domnului de Nehemia Gordon și Keith Johnson (ISBN 0-9762637-4-2)
De ce spun unii că Numele lui Dumnezeu se pronunţă “Iahve”?
Când anume savanţii se pot pripi?
Totul a pornit de la o eroare de gândire. În secolul XVI unii călugări romano-catolici din Germania, neştiind cum să pronunţe Numele lui Dumnezeu, s-au gândit că acest Nume începe cu YAH, deoarece aşa este în expresia de laudă Hallelu-Yah. Însă “Yah” este compus din primul şi ultimul sunet din Numele lui Dumnezeu: “I” şi “a”, nu din primul şi al doilea sunet din Nume “I” şi “e”. În limbile semitice mai întâlnim această prescurtare, în care se omit anumite cuvinte din interiorul unui cuvânt – aspect care se numeşte contracţie şi astfel literele din urmă avansează în faţă. De exemplu expresia “Allah” derivă din Al-illah (şi înseamnă “Dumnezeul”). Acest Al-illah a fost prescurtat în Allah. Mai întâlnim asemenea prescurtări, în care literele nu apar în ordinea lor firească. Deci, sunt multe asemenea cazuri, în care la o prescurtare a unui nume complet, literele nu mai apar în ordinea strictă în care sunt găsite în nume: Ion (de la Ioan – “n” fiind ultima literă, nu a treia), Mitru (de la Dumitru – “m” fiind a treia literă, nu prima), Bety (de la Elisabeta – “b” fiind a şasea literă, nu prima).
Din păcate, chiar şi marele savant german Wilhelm Gesenius a căzut în această capcană.
Care sunt vocalele ebraice ale Numelui sfânt al lui Dumnezeu, YHWH?
Există o discuţie lungă şi complicată. O ipoteză de pe timpul lui Wilhelm Gesenius, spune că ele sunt artificiale şi nu reflectă poziţia adevăratelor vocale, care sunt necunoscute. El spune că la citirea Scripturilor, atunci când evreii ajungeau la Numele lui Dumnezeu, citeau fie Adonay (în circa 6500 de locuri), fie Elohim (în circa 400 de locuri).
Dar de ce nu sunt cunoscute vocalele Numelui lui Dumnezeu? Nici nu ar putea fi cunoscute, niciodată?
Gramaticile moderne ale ebraicei biblice, cum ar fi "A Modern Grammar for Classical Hebrew" de Duane A Garrett, spun că punctele vocale ebraice, numite "niqqud" care se găsesc acum în Bibliile ebraice tipărite au fost inventate în a doua jumătate a primului mileniu d.Hr., cu mult timp după ce textele au fost scrise, cu aşazisele consoane. Acest lucru este indicat în Gramatica ebraică autorizată a lui Wilhelm Gesenius, un profesor german de limbi semitice și în enciclopedii precum Jewish Encyclopedia, Encyclopaedia Britannica și Godwin's Cabalistic Encyclopedia.
De fapt unele dintre aceste aşazise consoane sunt consoane mixte, combinate cu vocale, ca şi grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi - şi în acest caz nu era necesară o distincţie a vocalelor, cuvântul se citea după aceste reguli. Dacă cunoşteai regulile de scriere, pronunţia vocalelor venea "de la sine", căci era încorporată în consoane. Însă dacă nu cunoşteai aceste reguli, descifrarea cuvintelor era greoaie şi confuză. Confuzia vine din cauză că literele ebraice se împart în trei grupe:
- litere mame (matres lectionis) care pot lua atât formă de consoană cât şi formă de vocală
- consoane
- consoane combinate (grup de litere).
Se spune că cele patru litere ce formează Numele lui Dumnezeu, fac parte din prima categorie, din literele mamă (matres lectionis). Aşadar, după caz, pot lua atât formă de vocală cât şi formă de consoană.
Dacă am cunoaşte regulile antice de scriere ebraică, nu am mai avea nevoie de acei "niqqud" şi descifrarea pronunţiei Numelui lui Dumnezeu ar veni "de la sine".
Se cunosc aceste reguli din antichitate? Da, căci altfel nu ar exista nici acei niqqud. Coincid acei niqqud cu forma actuală de la Yehowah? Da. Deci, chiar dacă evreii citeau Adonay sau Elohim atunci când ajungeau la Numele lui Dumnezeu, asta nu schimbă cu nimic locul nikkud în textul ebraic. Este o simplă coincidenţă că acei niqqud de la Adonay se potrivesc şi la Yehowah.
Din păcate Gesenius a scos din ecuaţie varianta coincidenţei niqqudilor şi a mers pe mâna acelora care au sugerat forma samariteană Yabe sau Yave (Theodoret). Forma aceasta, simpatizată de Gesenius, este fie o adaptare samariteană a Numelui lui Dumnezeu, fie un theonym abreviat (prescurtare a numelui), decât o formă completă a numelui, aspecte la care Gesenius probabl nu s-a gândit. În plus rabinii ştiau că Numele lui Dumnezeu este trisilabic (Ye-how-ah) şi nu bisilabic, cum este Yah-weh, fapt pe care probabil Gesenius fie nu l-a ştiut, fie l-a omis.
Concluzie: Şi savanţii se pripesc. Şi Gesenius şi Cornilescu şi alţii... Indiscutabil, valoarea şi cunoştinţele dobândite de ei sunt de apreciat. Dar şi ei sunt oameni imperfecţi, ca şi noi, oamenii simpli. Şi ei şi noi avem multe pe cap, cu toţii putem greşi. Nu le potrivim întotdeauna bine. Gesenius nu a fost singurul. Nici noi nu suntem singurii, atunci când greşim. Eroarea este omenească, numai să nu se perpetueze.
Despre expresia "Martorii lui Iehova"
A folosit cineva dintre evrei expresia "noi suntem martorii lui Iehova" sau "eu sunt un martor al lui Iehova"? Sunt dovezi în acest sens în scrierile care ni s-au păstrat de-a lungul istoriei?
A folosit cineva dintre creştinii ne-martori expresia "noi suntem martorii lui Iehova" sau "eu sunt un martor al lui Iehova"? Sunt dovezi în acest sens în scrierile care ni s-au păstrat de-a lungul istoriei?
Când apare pe scena istoriei această expresie?
Eu nu am auzit şi nici nu am citit despre folosirea acestei expresii până în anul 1931, când a fost propus spre folosinţă de către Joseph Franklin Rutherford, presedintele de atunci a Watchtower Bible And Tract Society.
În mod special, Fapte 9:2 arată cum au fost văzuţi uncenicii Domnului Iisus în felul de umblare și trăire a credinţei lor, care era diferită de cea a altor grupări religioase din aceea vreme. Ei erau văzuţi ca o "cale" separată, fără un nume "special".
Biblia Cornilescu Fapte 9:2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
Biblia Ortodoxă Fapte 9:2 Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim.
Deci nu se ştia de "martorii lui Iehova" altfel se scria "ca, dacă va găsi pe unii umblând la Martorii lui Iehova, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim."
Mai târziu a apărut un nume distinctiv, cel de "creştin", dar nu de "martorii lui Iehova".
Biblia Cornilescu Fapte 11:26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.
Biblia Ortodoxă Fapte 11:26 Si aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini.
Noua "cale", după cum arăta şi numele ei, era diferită de celelalte căi evreieşti, prin faptul că a fost trasată de liderul lor Iisus Hristos:
Biblia Cornilsecu Evrei 12:2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Biblia Ortodoxă Evrei 12:2 Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
Ei credeau că prin această cale ce o urmau se făceau poporul sau adunarea lui Dumnezeu, totuşi nu le-a trecut niciodată prin cap să se numească "martorii lui Iehova". De aceea ei îşi spuneau "Adunarea (greceşte eklessia şi nu basilica sau organizaţia) lui Dumnezeu" (1Corinteni 1:2), calea îngustă care duce la viaţă (Matei 7:14), calea adevărului (2Petru 2:2).
De ce totuşi unii au îmbrăţişat un nume distinctiv ca "martorii lui Iehova"?
La începutul secolului XIX, cineva a lansat ideea că cele 2300 de seri şi dimineţi din Daniel 4 trebuie interpretaţi ca 2300 de ani literali, care arată spre timpul exact al revenirii Domnului Isus.
Si el mi-a zis: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi Sfantul Locas va fi curatat!" (Daniel 8:14)
Ideea aceasta a prins la diferiţi predicatori care s-au numit mai apoi "adventişti" (cuvânt care înseamnă "aşteptători"). Ideea a fost propagată şi în SUA, unde un baptist pe nume William Miller a depus mult efort pentru susţinerea ei. Astfel el ajunge fruntaşul mişcării adventiste, care aşteptau venirea Domnului în anul 1843. După ce anul a venit şi nu s-a întâmplat nimic, ei au fost foarte dezamăgiţi, dar crezând că au greşit calculul cu 1 an, au susţinut că va reveni în anul următor, 1844. Evident, nu s-a întâmplat. După 1844 adventiştii s-au rupt în mai multe grupruri, fiecare cu o doctrină diferită, dar cu interesul comun de a afla şi fixa data exactă a revenirii Domnului. Ei bine, un om din această mişcare, având şi el această credinţă adventistă a fost George Storrs. Storrs a devenit unul dintre liderii de seamă a mișcării adventiste și s-a afiliat cu William Miller și Joshua V. Himes. A început publicarea revistei sale Bible Examiner în 1843 și a continuat-o până în 1879, când a murit. Aici el a dezbătut diferite subiecte. După decepţia de la 1843-1844, Storrs îşi face propria lui grupare adventistă şi fiind într-un turneu de predicare în zona Pittsburg, a botezat familia Russell, printre care şi pe tânărul Charles Taze Russell. După ce a studiat scrierile lui Storrs şi a altor lideri adventişti, timp de doi ani, Charles Taze Russell este ordinat ca pastor al acestei mişcări adventiste.
După moartea lui Storrs, Nelson H. Barbour este văzut ca "un vas ales" să ducă solia adventistă a grupului mai departe, ca succesor. După un turneu de predicare al tandemului Barbour - Russell, prin bisericile afiliate acestui grup, Russell este nemulţumit de cum cheltuie Barbour banii, apoi apar dispute controversate în ce priveşte învăţătura lui Barbour despre preţul de răscumpărare. Pastorul Russell anunţă că renunţă la colaborarea cu Barbour şi se implică în fondarea unei noi mişcări. După ce familia Russell schimbă macazul şi renunţă la numele de adventist ei au fondat mișcarea Studenților Internaţionali ai Bibliei din care au apărut Martorii lui Iehova și numeroase grupuri independente de Studenți ai Bibliei.
Familia Russell şi un asociat formează Societatea de Biblii şi Tractate Watchtower, unde tatăl lui Russell este vicepreşedinte şi tânărul Russell este secretar - însă în scurt timp ajunge preşedintele ei.
La început ei s-au numit "Vestitorii Dimineţii" sau "Millenial dawnists", adică "cei care vestesc zorii mileniului", fiind cunoscuţi simplu ca "millenials" (milenişti). Ei credeau că Domnul Isus a venit invizibil la cârma afacerilor acestei lumi în 1874 şi că prima înviere a avut loc în anul 1874, iar până în anul 1914 toate sistemele politice, economice şi religioase vor cădea într-o mare anarhie, care va fi curmată de o mare trezire, când toţi oamenii de pe pământ îşi vor da seama că trebuie să asculte de Isus, care este la cârma mileniului din 1874.
Se spune că unii dintre membrii au fost atât de curajoşi încât în anul 1914 au mers la presedintele SUA de atunic, ca să îi explice că trebuie să cedeze guvernarea în favoarea lui Hristos.
"Şi prin cine o să conducă Hristos lumea?"- i-a întrebat preşedintele. "Păi prin noi" - i-au răspuns ei... Însă preşedintele a spus "Dacă vă alege lumea eu mă retrag, aşteptaţi următoarele alegeri." După ce unii nu s-au cuminţit, au fost arestaţi toţi liderii Societăţii şi puşi în închisoare.
Mă întreb oare ce guvernarea am fi avut cu Russelliştii la conducerea planetei?
După ce a trecut anul 1914 şi nimic nu s-a întâmplat, pastorul Russell moare în 1916 epuizat de vechea lui boală, sifilisul, contactat în tinereţe, pe când era ateu şi ducea o viaţă destrăbălată.
Pastorul Russell a avut parte de o înmormântare grandioasă, iar edificiul funerar este o mărturie a contactului şi posibil a apartenenţei sale la miscarea masonică liberă. Mişcarea fondată de el trece prin mari frământări şi se produc multe diviziuni. Fiecare grupare încearcă să-şi construiască reputaţia pe faima lui Russell, care între timp a devenit foarte faimos în lume, prin reclamele puse de administraţia sa în marile ziare ale lumii.
Grupările astfel rezultate fie sunt conservatoare şi nu ies din cuvântul lui Russell, neschimbând deloc doctrina lui, fie sunt foarte inovatoare, argumentând că pastorul a dat mână liberă acelora care vor înţelege anumite subiecte din Biblia mai bine ca el. Aşa se ajunge la ideea că profeţii din vechime vor învia şi vor fi vizibili pe pământ în anul 1925. Se construiesc două vile în SUA pentru ai primi cum se cuvine şi unii dintre membrii cultului chiar fac haine pentru ai îmbăca. Se produc şi mari tensiuni între grupurile dizidente, unele fiind foarte aprige împotriva celor care nu erau de acord cu ei. Se remarcă două astfel de grupări. Una, foarte inovatoare, respinge folosirea vechiului nume al lui Dumnezeu, Iehova şi îmbrăţişează propunerea teologilor catolici de a folosi noua propunere "Yahweh". În anul 1917 chiar îşi iau numele de cult sub denumirea de "Yah's Servants" sau Yahweh's Servants şi spun că Iehova e numele Diavolului. În frondă faţă de ei, Rutherford propune numele "Martorii lui Iehova" în 1931.
Toate acestea arată, că avem de a face cu o sforţare omenească în impunerea unor lucruri, pe care Dumnezeu nu le impune, care nu aduc slavă, ci dezonoare Tatălui nostru ceresc:
Caci "din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri", dupa cum este scris. (Rom.2:24)
Dacă faceţi o călătorie în SUA, puteţi vedea cimitirul şi monumentul funerar al lui Russell şi însemnele care seamănă cu cea a masonilor liberi, vizibile pe coperta revistei publicaţiei pastorului.
---
Yehowah (pronunțat apoximativ Ieoa sau Ieua) este o reprezentare ebraică a „numelui propriu al lui Dumnezeu”. Este o transliterare a ebraicii יְהֹוָה, o vocalizare a tetragramei sacre יהוה, numele pe care, conform Bibliei, Dumnezeu l-a revelat poporului său, prin Moise, în ţara Moabului, la rugul aprins. יְהֹוָה (Yehowah) apare de 6.518 ori în textul tradițional masoretic şi în 305 de cazuri de יֱהֹוִה (Yehowih). Cel mai vechi text latin disponibil care folosește o vocalizare similară cu Iehova datează din secolul al XIII-lea, dar există forme mult mai vechi apropiate de Ieoa sau Ieua în textele greceşti.
De unde vine ideea că Dumnezeu are mai multe Nume?
În creştinătatea care nu citeşte Biblia, sau o citeşte dar nu îi stă capul la cele citite, a înflorit o idee: că Dumnezeu are mai multe nume. Dar vedem asta şi la evrei şi musulmani. Ultimii susţin că Dumnezeu are 99 de nume. Totuşi, această idee nu se regăseşte în Biblie. Nicăieri nu găsim expresii cu privire la Numele sfânt al lui Dumnezeu la plural, nici în Vechiul Testament, nici în Noul Testament.
Domnul Isus nu ne-a învăţat să ne rugăm astfel: “Sfinţească-se Numele Tale”, la plural, ca şi cum Dumnezeu ar avea mai multe Nume. Dacă Dumnezeu ar avea mai multe Nume, cu siguranţă că toate ar trebui sfinţite, nu numai unul. Şi apostolii ar fi întrebat “Doamne, dar care dintre aceste Nume?”
Dumnezeu niciodată n-a folosit expresia “Numele Mele”, iar nici un om din Biblia n-a spus vreodată “Numele Tale”. Atât Dumnezeu, cât şi oamenii din Biblie, foloseau expresia la singular “Numele Meu”, “Numele Tău”.
Lista este prea lungă, de aceea am să o redau parţial, aşa cum este în textul ebraic:
Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: "Yehowah Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru vesnicie, acesta este Numele Meu din neam in neam." (Exod.3:15)
Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "Yehowah." (Exod.6:3)
Dar te-am lasat sa ramai in picioare ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. (Exod.9:16)
Sa-Mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire, oile si boii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine si te voi binecuvanta. (Exod.20:24)
Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Yehowah. (Lev.19:12)
Si Eu Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului sau, pentru ca a dat lui Moloh pe unul din copiii sai, a spurcat Locasul Meu cel Sfant si a necinstit Numele Meu cel sfant. (Lev.20:3)
"Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, ca sa se fereasca de lucrurile sfinte, care Imi sunt inchinate de copiii lui Israel, si sa nu necinsteasca Numele Meu cel sfant. Eu sunt Yehowah. (Lev.22:2)
Sa nu necinstiti Numele Meu cel sfant, ca sa fiu sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Yehowah care va sfintesc (Lev.22:32)
Astfel sa puna Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu ii voi binecuvanta." (Num.6:27)
Si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala. (Deut.18:19)
Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, prorocul acela sa fie pedepsit cu moartea." (Deut.18:20)
David i-a zis: "Vrei sa ma duci la oastea aceasta?" Si el a zis: "Jura-mi pe Numele lui Dumnezeu ca nu ma vei omori si nu ma vei da pe mana stapanului meu, si te voi cobori la oastea aceasta." (1Sam.30:15)
"Din ziua cand am scos din Egipt pe poporul Meu, Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semintiile lui Israel ca sa Mi se zideasca in ea o Casa unde sa locuiasca Numele Meu, ci am ales pe David sa imparateasca peste poporul Meu, Israel!" (1Reg.8:16)
Ochii Tai sa fie zi si noapte deschisi asupra Casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: "Acolo va fi Numele Meu!" Asculta rugaciunea pe care Ti-o face robul Tau in locul acesta. (1Reg.8:29)
Si Yehowah i-a zis: "Iti ascult rugaciunea si cererea pe care Mi-ai facut-o, sfintesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca sa pui in ea pentru totdeauna Numele Meu, si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie. (1Reg.9:3)
voi lasa o semintie fiului sau, pentru ca robul Meu David sa aiba totdeauna o lumina inaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o sa pun in ea Numele Meu. (1Reg.11:36)
A pus idolul Astarteii, pe care-l facuse, in Casa despre care Yehowah spusese lui David si fiului sau Solomon: "In Casa aceasta si in Ierusalim, pe care l-am ales din toate semintiile lui Israel, vreau sa pun pentru totdeauna Numele Meu. (2Reg.21:7)
Si Yehowah a zis: "Voi lepada si pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepadat pe Israel, si voi lepada cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, si casa despre care zisesem: "Acolo va fi Numele Meu." (2Reg.23:27)
"Din ziua cand am scos pe poporul Meu din tara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate semintiile lui Israel, ca sa se zideasca acolo o Casa in care sa locuiasca Numele Meu, si n-am ales pe niciun om, care sa fie capetenia poporului Meu, Israel. (2Cron.6:5)
Slavit sa fie Numele Tau pe vecie si sa se zica: "Yehowah al ostirilor este Dumnezeul lui Israel." Si casa robului Tau David sa ramana inaintea Ta! (2Sam.7:26)
Ah! Yehowah, sa ia aminte urechea Ta la rugaciunea robului Tau si la rugaciunea robilor Tai, care vor sa se teama de Numele Tau! Da astazi izbanda robului Tau si fa-l sa capete trecere inaintea omului acestuia!" Pe atunci eram paharnicul imparatului. (Neem.1:11)
Si levitii, Iosua, Cadmiel, Bani, Hasabnia, Serebia, Hodia, Sebania si Petahia au zis: "Sculati-va si binecuvantati pe Yehowah Dumnezeul vostru, din vesnicie in vesnicie! "Binecuvantat sa fie Numele Tau cel slavit, care este mai presus de orice binecuvantare si de orice lauda! (Neem.9:5)
Atunci toti cei ce se incred in Tine se vor bucura, se vor inveseli totdeauna, caci Tu ii vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tau. (Ps.5:11)
(Catre mai marele cantaretilor. De cantat pe ghitit. Un psalm al lui David.) Yehowah Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! Slava Ta se inalta mai presus de ceruri. (Ps.8:1)
Yehowah Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! (Ps.8:9)
Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta Numele Tau, Dumnezeule preainalt, (Ps.9:2)
Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Yehowah! (Ps.9:10)
Voi vesti Numele Tau fratilor mei si Te voi lauda in mijlocul adunarii. (Ps.22:22)
Pentru Numele Tau, Yehowah, iarta-mi faradelegea, caci mare este! (Ps.25:11)
Caci Tu esti stanca mea, cetatuia mea, si, pentru Numele Tau, ma vei povatui si ma vei calauzi. (Ps.31:3)
Cu Tine doboram pe vrajmasii nostri, cu Numele Tau zdrobim pe potrivnicii nostri. (Ps.44:5)
Noi, in fiecare zi, ne laudam cu Dumnezeu si pururi slavim Numele Tau. (Oprire) (Ps.44:8)
Şi acum să ne întoarcem la întrebarea: De unde a venit ideea că Dumnezeu are mai multe Nume, atât printre creştini, cât şi printre evrei şi musulmani?
Ei bine, în secolul V AD a apărut o carte mincinoasă de la un autor monofizit mincinos, scrisă în limba greacă, care s-a dat drept un om care a fost menţionat în Noul Testament: Dionisie Areopagitul. Acest mincinos, a scris cartea “Despre numele divine”, citând intens din cărţile păgânilor şi afişându-le ca venind de la apostolul Pavel. Mustre-l Dumnezeu pe Satana! Vă daţi seama la înviere câtă ruşine va fi pe aceeia care s-au lăsat păcăliţi de astfel de scursuri mincinoase ale societăţii umane? Ei ca ei, dar voi ce veţi face? Aţi fi dorit să fiţi păcăliţi de nişte păcălici ai lui Satana? Mă îndoiesc. Dar astfel veţi păţi, dacă nu veţi vegea si nu veţi citi Biblia, cu luare amine.
Faptele Apostolilor, 17:34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.
Nefiind atenţi, foarte mulţi creştini au fost fermecaţi de cele scrise de acel mincinos şi au preluat ideile din acea carte, idei care au circulat şi mai înainte însă acum au fost crezute ca de la un om, care a fost ucenicul apostolului Pavel.
Deoarece în epoca elenistică (adică perioada dominaţiei greceşti a lumii) unii dintre evreii învăţaţi au crezut că şi filozofii greci au fost inspiraţi de Dumnezeu, ei au început să împrumute idei de la aceştia. Astfel, au pregătiti terenul la marea apostazie (adică lepădarea de credinţă) care a venit printre evrei pe timpul regelui greco-sirian Antiochus IV Epifanes, apostazia prezisă şi de profetul Daniel:
Niste osti trimise de el vor veni si vor spurca Sfantul Locas, cetatuia, vor face sa inceteze jertfa necurmata si vor aseza uraciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingusiri pe cei ce rup legamantul. (Dan.11:31)
Ideile acestea au circulat şi în secolul II, iar Iustin Martirul şi Filozoful – un fost filozof păgân din Samaria, care s-a convertit la creştinism, însă a rămas şi la ideile filozofice ale lui Platon, a citat din Scrisorile lui Platon, ca justificare pentru ideile sale: că Dumnezeu nu are un nume al Său.
Cine a fost acest Platon?
Platon a fost cel mai celebru filozof grec. Nefiind luminat de Dumnezeu, în gândirea păgânismului său el a dorit să unească toate religiile păgâne, sub credinţa panteismului. Panteismul este credinţa mistică într-un singur zeu, care se manifestă în mai multe moduri (feţe), la greci într-un fel, la egipteni în alt fel, la persi în alt fel, la evrei în alt fel, etc.. Astfel, spunea el, filozoful Platon, Zeus – regele zeilor grecilor este identic cu Amon-Ra, regele zeilor egiptenilor, cu Ahura-Mazda, regele zeilor perşilor şi cu Dumnezeul evreilor, Yehowah, etc..
Dar este această viziune corectă, adevărată? Dacă era cu siguranţă că o întălneam în Biblie. Însă în Biblie scrie clar că zeii păgânilor sunt Satana şi dracii, care se deghizează în aceste entităţi şi astfel primesc o închinare care nu li se cuvine:
au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, dumnezei noi, veniti de curand, de care nu se temusera parintii vostri. (Deut.32:17)
Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. (1Cor.10:20)
Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. (1Cor.10:21)
Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, (1Tim.4:1)
Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. (Apoc.9:20)
El a strigat cu glas tare si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate; (Apoc.18:2)
Ce mai spunea cest Platon, cu minte de păgân? Lăuda relaţia sexuală dintre un bărbat şi un alt bărbat, spunând că este mai frumoasă ca relaţia dintre un bărbat şi o femeie, susţinând că aceasta este relaţia sexuală ideală pentru un bărbat. Şi în diabolica gândire a minţii lui, susţinea că femeile trebuie să întreţină relaţii sexuale cu orice bărbat, căci aceasta este cel mai bun lucru, pentru o societate ideală. Ei bine, tările păgâne care au pus în aplicare aceste sfaturi ale dracilor, au căzut: populaţia din Sciţia a contactat o boală sexuală de la care nu au mai putut face copii, femeile din poporul Sind năşteau copii morţi, Persia sasanidă care a liberalizat relaţiile sexuale, s-a divizat şi nu şi-a mai revenit niciodată, fiind cucerită de musulmani, iar cei care prcaticau libertinajul sexual, au fost măcinaţi de sifilis.
Deci, cum să iei învăţătura dezmăţatului păgân Platon, cel călăuzit de întunecatul Satana şi toţi dracii săi bolnavi mintali şi să o faci evreiască? Sunt Satana şi dracii lui întregi la mine, sunt ei sănătoşi la cap? Nu, căci altfel ar fi stat în lumină şi adevăr, slujind cu scumpătate şi sfinţenie lui Dumnezeu, cel plin de lumină şi de adevăr. Sau creştină, care sunt evrei spirituali? Cum să spui că Dumnezeu nu are un nume al Său, când apare de circa 7000 de ori în Biblie? Deci, numai în cazul în care ai fost înşelat de Satana, cel stricat la cap care zace în întuneric gros...
Sectele evreieşti şi creştine, precum şi cele musulmane, au fost înşelate în această privinţă de Satana, deoarece nu au citit Biblia cu atenţie şi nu şi-au pus mintea la contribuţie atunci când o citeau. Citind cărţi mincinoare scrise de oameni mincinoşi şi bolnavi cu duhul, sufletul şi mintea, nu puteau ajunge la o altă concluzie decât aceştia.
Iată de ce, acum în epoca informaţiei, când circulă atâtea informaţii contradictorii cu Biblia, trebuie să fim foarte atenţi la ce anume acceptăm. Nu degeaba ne avertizează Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, Cartea Cărţilor, Lumina Popoarelor, ce luminează în întunericul spiritual adus de Satana, îngerul care a fost orbit de propria lui lumină.
Din păcate, mulţi autori creştini din primele secole ale erei creştine, venind din păgânismul întunecat de Satana şi draci, nu s-au ţinut strâns legaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ci au sintetizat idei din tradițiile filozofice și religioase anterioare, și anume platonism, aristotelism și stoicism, unindu-le cu cele din Biblie. Dar ce se întâmplă în această unire nefireascăă, când pui alături Cuvântul lui Dumnezeu, cu cuvântul lui Satana? Cum poţi să explici diferența clară dintre gândirea păgânului Platon și gândirea sfântului Dumnezeu? Ce îţi va ieşi, dacă vei combina păgânismele din platonism, aristotelism, stoicism sau pitagorism? Ce se va întâmpla cu o apă curată, dacă torni peste eu o apă neagră de murdărie?
Deci, drag creştin, eşti pus să alegi: ori pe Platon ori pe Dumnezeu. Platon te va învăţa că există un zeu (noi ştim că e Satana) care nu are un nume al său şi că numele zeilor (dracilor) indică doar un aspect local al lor, astfel existând mai mulţi zei (draci) cu mai multe nume, pe când Dumnezeu te învaţă că El este singururl Dumnezeu, El are nu Nume al Său, care este Yehowah şi care înseamnă “Cel ce a fost, este şi va fi”:
Fiecare din aceste patru fapturi vii avea cate sase aripi si erau pline cu ochi de jur imprejur si pe dinauntru. Zi si noapte ziceau fara incetare: "Sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!" (Apoc.4:8)
Ai grijă pe cine crezi! S-ar putea să-l crezi pe Satana... Ai vrea? Ca să ai partea lui? Nu. Deci, trezeşte-te!
Atenţie la mâna dreptă a lui Cornilescu. Cine cunoaşte istoria ştie ce spun.
Comentarii
Trimiteți un comentariu