De când sunt românii ortodocşi?

De când sunt românii ortodocşi?

 

Chestiunea ortodoxiei la români este interesantă.

 

Cineva a scris următoarele:

 

“Unii afirmă că românii au trecut la ortodoxism pe timpul lui Ioan al II-lea Asan, alții că încă din vreamea PRIMULUI țarat bulgar (800-900), alții (cf. unui document găsit la muntele Athos de istoricul grec Lambros) că au fost botezați în ritul oriental în timpul împăratului bizantin (nu bulgar!) Mihail al III-lea (867), când, de altfel, și operau aici doi discipoli ai lui Chiril și Metodiu (publicul lor țintă fiind, ce-i drept, minoritatea alogenă slavă, dar lucrurile se răspândesc ușor)… Oricum ar fi, nu știu câtă nevoie era de introducerea forțată a ortodoxismului de către al doilea imperiu bulgar, în condițiile-n care, timp de peste 800 de ani, (proto)românii s-au aflat în gironda și imediata vecinătate a Imperiului Bizantin (dacă admitem, ca moment al nașterii sale, despărțirea oficială, de la 395, între Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit, potrivit voinței lui Theodosius, care și-a împărțit statul între cei doi fii, Honorius și Arcadius). Adică, vreme de peste 800 de ani, noi suntem în zona de influență bizantină și trebuiau să vină bulgarii să ne treacă silnic la ritul ortodox?! E ceva care nu merge… Ca dovadă, încă de la începutul sec.al XI-lea (ÎNAINTE de Ioan al II-lea Asan), împăratul bizantin Vasile al II-lea reorganiza patriarhia de Ohrida, care cuprindea și o biserică bănățeană, la Tibiscum. Este cel puțin îndoielnic că, după prăbușirea totală a Imperiului Roman de Apus (476) și degringolada cumplită care i-a urmat, noi, aici, am fi rezistat, vreme de peste 700 de ani, ca o insulă de latinitate și de catolicism avant la lettre, în imediata vecinătate a colosului bizantin. Păi s-au convertit rușii, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, la ritul bizantin (după ce au trimis delegații și la Roma, și la Constantinopol, ca să se convingă care din cele două rituri e mai șmecher) și am rezistat noi, (proto)românașii? Nu mai caut acum, în exemplarul meu din anii 1930, citatul din „Istoria Imperiului Bizantin” a lui Charles Diehl, care, la rândul lui, îi citează pe ruși. Era ceva de genul: „Da, am văzut lucruri frumoase la Roma, dar nu sunt nimic pe lângă splendorile Constantinopolului, ce-am văzut acolo întrece orice închipuire!”. Cum să reziști, timp de 800 de ani, la atâta prestigiu, atâta influență culturală, spirituală?”

 

Ţarul Yvan Asen Belgun al II-lea şi ortodoxia la români

 

          Ţarul Yvan Asen Belgun al II-lea al Bulgariei a domnit între anii 1218-1241 peste bulgari, slavi, cumani, greci şi vlahi. Nu e de mirare de ce dorea să fie basileu. În 1232 rupe relațiile cu papalitatea, mânios că nu a fost acceptat ca „împărat” peste Bizanţ şi trece la ortodoxie cu tot cu supuşi. Decretul pe care l-a dat se poate intercala foarte bine în această perioadă.

          Interesant ce spune Dimitrie Cantemir „înainte de sinodul dela Florenţa, Moldovenii, după exemplul celorlalte naţii cari îşi trăgeau limbile lor din graiul roman, întrebuinţau literile latine. Dar fiindcă în acel sinod mitropolitul Moldovei trecuse în partea Latinilor, urmaşul său Teoctist, diaconul lui Marcu Efesianul, de neam bulgar, pentru a desrădăcina cu atât mai mult din Moldova sămânţa catolicismului şi să ridice totdeauna tinerilor putinţa de a ceti sofismele Latinilor, a încredinţat pe Alexandru-cel-Bun că, nu numai să surgiunească din ţară pe oamenii de altă credinţă, ci să scoată şi literile latine din toate scrierile şi cărţile, şi să întoarcă în locul lor pe acele slavone.” (Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, redactată în 1716). Este posibil ca domnitorii munteni şi moldoveni să fi continuat politica de ortodoxizare a populaţiilor peste care domneau şi asta nu din inerţie, ci din anumite considerente de suveranitate la care aspirau, adică ruperea de Regatul Maghiar, care era catolic. Este posibil ca acest lucru nu a fost străin de reprezentanţii Școlii Ardelene care au adus argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii au fost odată romani şi catolici şi că trebuie să recâştige ce au pierdut.

Nu pot să spun că am o idee completă şi definitivă asupra procesului de ortodoxizare a poporului român. Dar mă interesează, deoarece curge şi sânge de român în mine (greco-catolici: Coprean, Câmpan, Banci) şi îi iubesc pe străbunii mei români valahi. Din firea mea sunt curios şi vreau să ştiu cine au fost, ce au crezut, ce cultură au avut, ce religie au avut... Există o încercare de reconstrucţie în antologia „Creştinismul Părinţilor Noştrii” de dr. Petru Blaj. Recunosc că pot greşi. Ca o sinteză asupra a ceea ce gândesc acum: Impresia mea este că protoromânii (valahii) au fost creştinaţi odată cu tot restul imperiului roman, cu mult înaintea bulgarilor. Prin deducţie, mă pot gândi că citeau Biblia Vulgata editată de Ieronim sau o Biblie mai veche, numită Vetus Latina (pe care a revizuit-o Ieronim) sau de ce nu, poate chiar o versiune autohtonă valahă. Aşadar în opinia mea, valahii ar fi putut ajuta la creştinarea bulgarilor. Un cronicar ungur de marcă, Simon de Keza, scrie că secuii au preluat literele alfabetul acestora, ceea ce ar confirma afirmaţiile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, că odată şi moldovenii au folosit alfabetul latin. Secuii din Ardeal aveau un alfabet runic adus de unde au veniti, pe care l-au abandonat şi au preluat alfabetul latin de la valahi, fiind unul mai practic. 

Problema este când au trăit vlahii şi secui  ca vecini? În orice caz, pe la 895 AD la venirea ungurilor erau deja aici, deci şi valahii trebuiau să fie aici înaintea venirii secuilor.

O altă mărturie inedită ar fi expresia "Îţi taie popa limba" pe care academicianul Virgil Enătescu o comentează astfel "Să nu uităm că a fost o perioadă când, pentru a fi rupţi de Bizanţ, de originile noastre latine, a fost impusă limbă slavă. Chiar, mai mult, ne-a fost impus un alfabet, cel chirilic şi nu ştiu unde, şi nu ştiu cum toate documentele, toate scrierile de peste o mie de ani în care au existat şi dispute religioase şi dispute administrative scrise în limba latină s-au evaporat, au dispărut. Ceea ce ne-a rămaş, de atunci, ca amintire este expresia care, se pare, că a avut un suport real: “Îţi taie popa limba”.

Atât ortodoxia cât şi catolicismul au avut un proces de evolutie, de erodare de la tradiţiile creştine primare, prin urmare important este nu ceea ce a devenit catolicismul sau ortodoxia, ci ce a existat înaintea lor:

„Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” Henry Hart Milman - Istoria Creştinătăţii Latine

Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, scria că românii din Moldova scriau latineşte. Adevărul poate fi de necrezut uneori. Şi că după un sinod din Vest, un domnitor moldovean a interzis scrierea latină şi toate scrierile au fost arse, pentru a nu da prilejul studierii textelor apusene de la catolici. Posibil să fi fost un conflict cu ramificaţii în Moldova, nu mă îndoiesc că Dimitrie Cantemir greşeşte, ceva concret trebuia să aibă la mână. Oricum, conflictul dintre catolici şi ortodocşi are ramificaţii vechi şi se aprindeau noi focare, fie la sinoadele ecumenice, fie la creştinarea anumitor popoare, în procesul cărora uneori au luat parte ambele părţi. De exemplu, dezmembrarea Avariei şi creştinarea populaţiei. După înfrângerea avarilor, Carol cel Mare a lărgit graniţele imperiului Romano-Franco-German până în Ungaria de azi. Evident că populaţiile din teritoriile cucerite au fost convertite la catolicism.

Avaria a fost un stat multietnic. Avarii sau obrii - un trib condus de dinastia Dulo, originari de lângă râul Ob - au migrat spre vest şi au stăpânit teritorii întinse la vest de Kiev până Eropa Centrală între sec. VI – IX. Au stăpânit inclusiv în Ardeal şi Muntenia fiind măcinaţi şi învinşi într-un război crunt care a durat aproximativ 10 ani. Rămăşiţele avarilor s-au retras într-un colţişor lângă Ruthenia, fiind cunoscuţi ca secui. Principalii beneficiari care şi-au însuşit teritoriile avare au fost francii, moravii şi bulgarii (zona Pannonia de Est - Banat - Muntenia). Ambasada lui Ratizlav și Svatopluk liderii Moraviei Mari a ajuns în jurul anului 862 la împăratul bizantin Mihail III, pentru a solicita sprijin în procesul de creştinare a poporului, în prealabil umblând şi la Roma. Mihail III răspunde favorabil şi numeşte doi fraţi – Constantin şi Metodiu – să se ocupe de misiune.

Conform istoricilor, pe la 863-886 se dezvoltă misionarismul ortodox întreprins de Kiril şi Metodie în imensul spaţiu slav, unul dintre fraţi călătorind şi în spaţiul slav de sub dominaţia khazară. Cei doi compun alfabetul glagoritic şi pe cel chiril, precum şi Liturghia în slavă. Vlahii sunt populaţia romanizată de la est de Italia şi făcând întotdeauna parte din imperiul roman, nu ar fi putut scăpa de procesul de creştinare. Dacă valahii au fost deja creştini la aceea oră, ei trebuiau să aibă propria lor liturghie, în limba lor. Nu ar fi avut nevoie de ajutor bulgar. Declinul stăpânirii franco-germane și lupta constantă dintre urmașilor lui Carol cel Mare au creat o situație de expectativă în Europa Centrală şi Bizanţ. Aceasta se vede şi în politica moravilor, când pentru a-şi câştiga o arie mai mare de suveranitate au apelat mai întâi la ajutorul Romei, iar după ce au fost respinşi, la Bizanţ. În anul 864 are loc creştinarea bulgarilor sub khanul Boris, devenit Mihail I, aducând un nou conflict pe la 866 -  deşi creştinaţi oficial de Constantinopol, Papa Nicolae I le trimite şi el misionari. Acţiunea Papei este condamnată de Patriarhul Fotie, care îl excomunică pe Nicolae I. Ioniţă Caloian (1197-1207), dintr-o familie mixtă vlaho-bulgară ajungând la conducerea Ţaratului Bulgar şi dorind titlul de împărat şi un patriarh pentru vlaho-bulgari, încheie o unire cu Roma în 1204, ruptă ulterior de Yvan Asen II în 1232. Conversia forţată a Bisericii vlaho-bulgare la obedienţă răsăriteană şi adoptarea slavonei ca limbă religioasă obligatorie s-a realizat după 1232, în contextul ruperii alianţei politice cu imperiul Romano-Franco-German. După cucerirea Bulgariei de către mongoli, vlahii au avut un nou restart catolic, cel puţin în teritoriile eliberate de Regatul Ungar, dovada fiind că în timpul Papei Inocenţiu al IV-lea (1243 – 1258) liturghia se făcea în limba vlahilor.

 

De ce au fost românii ortodocsi mai săraci în cuvinte latine în urmă cu 200 de ani?

          În urmă cu circa 200 de ani vocabularul valah avea în jur de 40-55 la suta cuvinte de origine latină – ca substrat – şi circa 20-30 la suta cuvinte slavo-bulgăreşti (slava veche) – ca adstrat în Muntenia, fiind puţin mai multe în Moldova. Procesul era asemănător în Ardeal unde vlahii au preluat multe cuvinte ungureşti.

          În spaţiul muntean şi moldav, dar şi la sud de Dunăre locuit de vlahi, putem aduce în discuţie procesul de ortodoxizare care a dus şi la o erodare a limbii, după cum citim în versiunea istorică bulgară, a ceea ce s-a întâmplat:

           Cronicarul bulgar Paisie, un călugăr de la Manastirea Athosului nota în a sa carte istorică, numită «Istoria slavo-bulgară» din 1762 că ţarul (împăratul) Bulgariei Ivan (Ioan) Asan Belgun al II-lea „a poruncit vlahilor (numele vechi al vorbitorilor de limba neolatină din Europa Centrală şi de Sud-Est), care până atunci citeau în limba latinească, să lepede legea romană şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Şi a poruncit: Care va citi în limba latină, să i se taie limba! Şi aşa vlahii au primit de atunci legea ortodoxă şi au început să citească bulgăreşte”.
De unde ştia el toate acestea? A cercetat istoria bulgarilor timp de doi ani:

          Cronicarul bulgar spune că a adunat dovezi, pentru a putea justifica ceea ce a găsit:

 „N-am învățat nici gramatică, nu cunosc nici cuvinte înalte, politicești, zice el, ci am scris fără pretenție, ca un bulgar simplu ce sunt. Sîrbii și grecii. . . ne batjocuresc spunând că noi n-avem istorie. De aceea m-am nevoit, zice el în alt loc, vreme de doi ani, să adun de pretutindeni pe unde am putut tot ce se știe despre neamul și limba noastră. Citiți și cunoașteți, iubiți cititori, pentru ca să nu mai fiți batjocuriți și huliți de alte neamuri și limbi.”

Poate că un domnitor de origine vlahă nu ar fi dat o asemenea lege indiferent cât de mult l-ar fi urât pe papă, ci poate fi vorba de o familie mixta bulgaro-vlaha, cu tată bulgar şi mamă vlahă. Celelalte două nume sunt de origine bulgaro-turcă: „Asan” este în general perceput ca un nume pozitiv și puternic, evocând sentimente de sănătate, confort și stabilitate. Este adesea asociat cu pacea și bunăstarea. „Belgun” provine dintr-un cuvânt pentru "înțelept".

 

Unde s-a format poporul român?

 

Conform medicului imparatului Traian, in Dacia cucerita de romani, au ramas doar 80 de daci. Si asta deoarece romanii pedepseau foarte crunt popoarele care li se opuneau. Era o practica veche si nu au inventat-o in Dacia... Romanii au fost nu doar mari strategi, ci si buni administratori ai terenurilor cucerite... Retragerea aureliana s-a produs tocmai ca sa umple golul populatiei in Moesia, care a fost masacrata sau dusa in robie de catre barbari. Asa ca colonistii din Dacia au fost recolonizati in Moesia, din acest motiv. Ce rost avea doar o retragere militara? Abia dupa ce bulgarii au cucerit si unit teritoriul de la nord si sud de Dunare, romanii (numiti vlahi de catre cuceritorii lor) au inceput sa vina din nou cu turmele lor in partile de la nord de Dunare.

Cand au venit ungurii, mare parte din Romania si Ungaria de azi era sub stapanirea bulgarilor, care erau vasali imparatiei Bizantului. La inceputul secolului XIX doar circa 45 la suta din lexicul vlahilor era din fondul latin, o proportie insemnata de peste 20 la suta era din fondul slavo-bulgar. Si asta deoarece bulgarii i-au fortat pe vlahi sa scrie si sa citeasca bulgareste. Pedepsele erau atat de aspre incat preotilor care citeau in limba latina i se taia limba. Istoria este plina de cruzimi si minciuni. Ţarul Yvan Asen Belgun al II-lea al Bulgariei a domnit între anii 1218-1241 peste bulgari, slavi, cumani şi vlahi (români). În 1232 el rupe relațiile cu papalitatea, mânios că nu a fost acceptat ca "împărat", ci doar ca "rege" şi trece inapoi la ortodoxie. Mai ortodox ca niciodata, interzice vlahilor cititul şi liturgia in limba latina.

Decretul tarului, după nume Yvan Asen Begun – deci un bulgar -suna aşa, intr-o cronica veche bulgareasca: „a poruncit vlahilor (numele vechi al vorbitorilor de limba neolatină din Europa Centrală şi de Sud-Est), care până atunci citeau în limba latinească, să lepede legea romană şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Şi a poruncit: Care va citi în limba latină, să i se taie limba! Şi aşa vlahii au primit de atunci legea ortodoxă şi au început să citească bulgăreşte” «Istoria slavo-bulgară» din 1762. Este posibil că au fost şi unii care nu au acceptat şi au emigrat la nord de Carpaţi, în regatul Ungar si s-au stabilit in Maramures. De acolo, o parte din ei au emigrat in Moldova de nord-vest (primul descalecat) si si-au format propriul stat, vasal Ungariei. Marturiile vechi sustin ca in cancelaria Moldovei de dupa descalecat se scria inca in latineste, pana ce un domnitor moldovean, rupand vasalitatea cu regii Ungariei, a schimbat aceasta randuiala, ca si prin asta sa isi intareasca independenta.

Dacă în Muntenia – în urmă cu circa 200 de ani – vocabularul valah avea în jur de 40-45 la suta cuvinte de origine latină – şi circa 20-25 la suta cuvinte slavo-bulgăreşti, se poate decuce de acici şi o fuziune a limbilor printr-un proces de convieţuire. Din păcate nu am notat sursa, dar am reţinut că era o femeie munteancă din acel timp, care a cercetat fenomenul lingvistic al timpului ei. Dimitrie Cantemir susţine la fel, că moldovenii au mai multe cuvinte de origine latină. Asta pare să arate că într-adevăr unii (muntenii) au îmbrăţişat ortodoxia de rit bulgar mai repede ca alţii, deci sursele dvs. pot fi armonizate. Apoi poate fi posibil că muntenii au recatolicizat după ce au ieşit de sub influenţa bizantino-bulgară, în timp ce moldovenii nefiind niciodată sub autoritate bizantină au fost mai feriţi de procesul de bulgarizare, dar ulterior nu au scăpat nici ei.

Versiunea bulgară la ceea ce s-a întâmplat este destul de clară, vorbesc în dreptul meu ca istoric autodidact şi corelând informaţiile lui cu alte surse, chiar autohtone, cred că autorul nu exagerează sau inventează. Dacă cronicarul bulgar Paisie, un călugăr de la Manastirea Athosului putea nota în a sa carte istorică, numită «Istoria slavo-bulgară» din 1762, că ţarul Bulgariei Ivan Asan Belgun al II-lea „a poruncit vlahilor, care până atunci citeau în limba latinească, să lepede legea romană şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară, nu o face ca din burtă, ci spune că are surse. De acum este treaba lingviştior să afle care au fost acestea. Ţarul bulgar n-ar fi poruncit: “Care va citi în limba latină, să i se taie limba!” - dacă populaţia vlahă nu ar fi aderat la Biblia Latină. Concluzia a fost următoarea: S-au supus, de voie de nevoie - după cum şi Cronicarul bulgar scrie: “Şi aşa vlahii au primit de atunci legea ortodoxă şi au început să citească bulgăreşte”.

De unde ştia el toate acestea? A trăit în Grecia (mănăstrirea Athosului) şi pe lângă preocupările religioase a cercetat istoria bulgarilor timp de doi ani:

„N-am învățat nici gramatică, nu cunosc nici cuvinte înalte, politicești, zice el, ci am scris fără pretenție, ca un bulgar simplu ce sunt. Sîrbii și grecii. . . ne batjocuresc spunând că noi n-avem istorie. De aceea m-am nevoit, zice el în alt loc, vreme de doi ani, să adun de pretutindeni pe unde am putut tot ce se știe despre neamul și limba noastră. Citiți și cunoașteți, iubiți cititori, pentru ca să nu mai fiți batjocuriți și huliți de alte neamuri și limbi.”

Tăiatul limbii la cei consideraţi eretici era o practică destul de obişnuită. Evident că urma moartea în chinuri. Deci ar fi avut motive întemeiate să abjure şi să treacă benevol la ortodoxie. De frică. Istoria ar fi frumoasă, daca nu ar fi plina de cruzimi si de minciuni.

 

Aş vrea să putem învăţa din greşelile de interpretare a trecutului. Vă salut! DZO-TE-CÚȘTE! DE-DZO-BINE! (Vlaha veche de nord vest) Dumnezeu să fie cu tine! Să dea Dumnezeu bine!

 

Multă sănătate, har şi pace!