Ce auspus evreii din antichitate despre Septuaginta?

Ce auspus evreii din antichitate despre Septuaginta?

 

În discursul său de adio adresat poporului evreu, Moșe le oferă acestora ultimele învățăminte… Unul din aceste învățăminte se referă la momentul în care evreii urmează să treacă Iordanul și să intre efectiv în Țara Promisă, îndeplinind astfel făgăduința făcută de Dumnezeu lui Avraham cu multe generații în urmă. Moșe le poruncește evreilor ca imediat după intrare să construiască un altar din pietre și pe acele pietre să facă o inscripție. Ne spune Tora în Deuteronom 27:8:

וכתבת על האבנים את כל דברי התורה הזאת באר היטב — Să scrii pe pietre toate cuvintele acestei Tora, bine elucidate (beer heitev).

Dar iată cele trei traduceri ”clasice” în limba română, cu lacunele și nuanțele parțial eronate pe care le prezintă ele:

”Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele acestei Legi, săpându-le foarte deslușit.” (varianta Dumitru Cornilescu)

”Și să scrii lămurit pe pietre toate poruncile acestei legi!” (varianta Gala Galaction, 1939)

”Dar să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acestea foarte lămurit.” (varianta Bisericii Ortodoxe Române)

În varianta Cornilescu, cuvintele beer heitev sunt interpretate ca făcând referire exclusiv la acțiunea de a scrie în piatră, a săpa și nicidecum la cuvintele în sine. Altfel spus, nu ni se vorbește despre ce a fost scris, ci doar despre cum a fost scris.

Varianta Gala Galaction traduce (eronat) sintagma דברי התורה — divrei haTora — prin ”poruncile acestei legi”. În fapt, în ebraică divrei înseamnă ”cuvinte”, nu porunci. Altfel spus, implicația este că pe respectivele pietre ar fi fost inscripționate doar poruncile Torei, dar nu și restul narațiunii biblice, spre exemplu nu și versetele care nu conțin efectiv o poruncă divină.

Iar varianta B.O.R. oferă traducerea ”cuvintele legii”, omițând însă faptul că versetul face referire la ”toate cuvintele legii”. Altfel spus, traducerea implică faptul că o parte a Torei a fost eventual exclusă din respectiva inscripție.

Prin contrast la toate aceste traduceri, în comentariul său asupra acestui verset, Rași, unul din cei mai mari comentatori biblici ai tuturor timpurilor oferă o explicație conținând doar două cuvinte: בשבעים לשון — în șaptezeci de limbi. Conform opiniei lui Rași — care, la rândul său citează Talmudul, Tratatul Sota 32a — inscripția în piatră pe care evreii au realizat-o la intrarea în Țara Promisă conținea textul integral al Torei, tradus în toate cele șaptezeci de limbi pe care omenirea le cunoștea la momentul respectiv.

 

Numele divin

În toate traducerile în română la care am avut acces (Cornilescu, BOR, Gala Galaction, NTLR), אהיה אשר אהיה este tradus prin ”Eu sunt Cel ce sunt”. Însă în ebraică, verbele sunt la viitor, traducerea corectă fiind ”Eu voi fi Cel ce voi fi”. Eu sunt un Dumnezeu liber, fără granițe și predeterminări, Eu voi fi pentru evrei pavază, scut, părinte, sfătuitor, suveran, confident și orice altceva va fi nevoie să fiu în momentul (viitor) în care vor interacționa cu Mine. Eu nu sunt un Dumnezeu al predeterminării, ci o Entitate Liberă, și de aceea le spun aceste lucruri, în chiar debutul drumului lor către libertate și identitate națională.

Profețiile în iudaism sunt un mod prin care Dumnezeu ne aduce aminte de această libertate și de cine suntem cu adevărat. Iar pericopa din acestă săptămână întărește aceste concepte. Iudaismul este în acest context o reacție la predeterminism. Soarta omului este ceea ce alege să își construiască. Dumnezeu ne cheamă către un destin, însă nu ni-l impune. El ne întinde o mână, ne roagă să-I fim parteneri, ne face promisiuni și le îndeplinește pentru binele nostru, însă ceea ce suntem cu adevărat, acțiunile noastre și responsabilitatea pentru ele ne aparțin. În finalul Cărții Deuternomului, Moșe le expune evreilor mesajul lui Dumnezeu: ”pun astăzi înaintea voastră viața și moartea, binecuvântarea  și blestemul. Alegeți viața!” (Deuteronom 30:19)