Profeţii împlinite şi profeţii în curs de împlinire

 

Profeţii împlinite şi profeţii în curs de împlinire

 

Uimitoarele profeţii ale Bibliei

 

 

Analiza unor profeţii biblice importante, incluzând o corecţie asupra unor profeţii interpretate greşit

 

 

În memoria tatălui meu (a se vedea mărturia mea de la final, despre o discuţie avută cu el în legătură cu o profeţie împlinită)

 

 

 

 

 

Motto

“Timp de 30 de ani am făcut săpături arheologice . . ., iar în ce priveşte exactitatea istorică, am descoperit că Biblia a avut întotdeauna dreptate.„ (Nelson Glueck)

Nelson Glueck (4 iunie 1900 - 12 februarie 1971) a fost un rabin american, academician și arheolog. A fost președinte al Uniunii Colegiului Ebraic din 1947 până la moartea sa, iar activitatea sa de pionierat în arheologia biblică a dus la descoperirea a 1.500 de situri arheologice (localităţi vechi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Enunţ

 

În această broşură folosesc numele lui Dumnezeu din Biblie, Iehova, deoarece aşa mi se pare logic, din moment ce numele divin apare de circa 7000 de ori în Biblie. Am ales forma Iehova şi nu Iahve, deoarece această formă este cea mai apropiată de redările în limba greacă a numelui divin din secolele I-III AD.

Explicaţii cu privire la numele Iehova: Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul” (Adonai în ebraică), ci Iehova. Domnul (Adonai) este un titlu, ce însoţeşte uneori numele lui Dumnezeu, ca şi în cazul Ţefaniah 1:7, Obadiah 1:1, Habaccuc 3:19, Amos 1:8, etc...

Notaţi bine: Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul”. Traducătorul protestant Dumitru Cornilescu a ştiut şi totuşi a înlocuit peste tot numele lui Dumnezeu cu Domnul, luându-se după traducătorii ortodocşi. Când a fost întrebat de ce nu lasă numele Iehova în Biblie, a răspuns că aşa nu s-ar vinde traducerea lui aşa de bine. De aceea Dumnezeu a lăsat să vină asupra lui o paralizie la mâna dreaptă, în timp ce traducea Biblia. Cu Dumnezeu nu ne putem juca şi să scăpăm nepedepsiţi.
           Restabilirea numelui lui Dumnezeu în Bibliile româneşti a existat cu mult timp înainte ca să apară versiunea lui Dumitru Cornilescu.

Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu:

Biblia de la Pesta, 1873

Biblia de la Iaşi, 1874

Biblia de la 1911

Biblia de la 1913

Etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuprins

 

 

Prefaţă

Capitolul I

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" Daniel 8:12-14, 26?

Capitolul II

Se regăseşte oare conflictul prezentat în Cartea Apocalipsa 6:4 în Cartea Profetului Daniel capitolul 11?

Oare Cartea profetului Daniel capitolul 11 prezice un conflict între Rusia şi Europa?

Capitolul III

Interpretările păguboase ale unor profeţii

Răspunsuri folositoare pentru Studenţii Bibliei (“milenişti”)

Capitolul IV

“Un necaz mare” Matei 24:21 şi “NECAZUL CEL MARE” Apocalipsa 7:14 este unul şi acelaşi eveniment?

Capitolul V

Despre semnele preparousiale şi semnificatia lor

Capitolul VI

Cine este Antichrist?

Antichrist este o persoană sau mai multe persoane?

Capitolul VII

Lăsaţi lăcustele să fie lăcuste!

Un răspuns folositor pentru martorii lui Iehova

Capitolul VIII

Ce sa înţelegem prin expresia "ziua Domnului"?

Capitolul IX

Când vom vedea "toate aceste lucruri"?

Când vom vedea "toate aceste lucruri" să ştim că El este "aproape, la usi." Matei 24:33

Capitolul X

Despre "timpul" în care ne aflăm şi cele două "fiare" din Apocalipsa

Ce sunt „fiarele”?

Capitolul XI

„Cum înţelegi cele spuse de Isus în Matei 24:20?”

Un răspuns folositor pentru adventişti

Capitolul XII

Răpirea "bisericii" nu este înainte de apariţia lui Antichrist

Capitolul XIII

Profeţia despre Iafet, strămoşul europenilor

Capitolul XIV

Ultima putere e SUA?

Capitolul XV

Sună din trâmbiţă!

Fii un străjer!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prefaţă

 

Dragi fraţi, prieteni şi colaboratori,

Dragă cititorule anonim,

Aveţi în faţa voastră broşura “Profeţii împlinite şi profeţii în curs de împlinire”, analiza unor profeţii biblice importante, incluzând o corecţie asupra unor profeţii interpretate greşit. Fie ca Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc să vă dea înţelegerea! În numele Fiului său Isus Christos mă rog, Amin!

 

Prezentare

Slăvit să fie Iehova Elohim, Dumnezeul Bibliei, Tatăl nostru ceresc şi Isus Christos, Fiul său, Domnul, Regele, Mântuitorul şi Marele nostru Preot!
         În viitor va veni “Marea Apostazie” şi “Marea Prigoană” (2 Tesaloniceni 2:4, Apocalipsa 13:7) şi este posibil ca generaţia noastră să vadă aceste evenimente. Vă rog să reţineţi că am scris “posibil”, şi nu “sigur”. Indiferent ce va fi, profeţiile împlinite pot întări pe credincioşi că Sfânta Scriptură, Biblia antică, tradusă şi interpretată corect, este demnă de încredere şi de folos pentru desăvârşirea noastră.

Dumnezeu promite solemn că mântuirea va fi acordată tuturor neamurilor pământului:

Apocalipsa 7:9 “După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini”

Hainele albe reprezintă aprobarea credinţei lor în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14), ei nu au o credinţă “de faţadă”, ci una reala, vie, faptică, deci aceştia sunt mântuiţi.

Cuvântul cheie este "DIN orice neam...", deci nu vor fi mântuiţi toţi indivizii, ci doar indivizii pocăiţi DIN orice popor. Aici intră şi poporul din Israelul modern. De aceea, ca ambasadori ai Teocraţiei şi Regatului lui Adonay Yehova Elohim, să chemăm la ascultarea credinţei şi la pocainţă vie oameni DIN toate neamurile, inclusiv Israel, pentru că numai aşa se va putea împlini profeţia aceasta.

Despre mine, ca autorul acestei broşuri şi înclinaţia mea spre istorie

Când eram tânăr doream să mă fac profesor de istorie în domeniul cercetărilor pe subiecte antice, însă anumite împrejurări m-au oprit.      Aşadar nu am pregătire de istoric şcolit la o facultate de stat sau particulară, dar am pregătire de istoric, ca autodidact, şcolit în facultatea lui Dumnezeu a vieţii, unde am citit şi studiat cu sârguinţă Sfânta Scriptură, Biblia, în ore de noapte şi zi, începând din anul 1991. Nu lucrez în domeniu ca profesor de istorie, dar pot să o fac ca laic, mai ales în cele biblice. Am observat că istoria confirmă profeţiile Bibliei cu exactitate, ceea ce m-a uimit. Avem un Dumnezeu înţelept, priceput ca nimeni altul la toate, măreţ şi minunat! El domneşte din cer, cu putere, înţelepciune, dreptate şi iubire. Nimeni nu este ca el! Glorie lui în veci! Amin!

Fiecare are un dar, un talent şi dacă îl îngroapă va pierde aprecierea Stăpânului, rămânând de ruşine ca un rob netrebnic... Nu pot să-mi îngrop “talantul”...

Dar chiar şi atunci când facem ce ne este poruncit, prin harul pe care l-am primit, din cauza păcatului moştenit (firea), genele noastre nu mai funcţionează aşa cum ar trebui. Aşa că nu ne putem îndreptăţi cu fapte în faţa lui Dumnezeu. Dacă am putea, jertfa Domnului nostru Isus Christos, care este Fiul lui Dumnezeu, ar fi fost inutilă. Este o jertfă maximă şi trebuie apreciată la maxim. Tatăl nostru ceresc, Dumnezeu, şi-a dat tot ce a avut mai scump şi mai iubit, pe Fiul său unic-născut, pentru că ne-a iubit. Să nu uităm o aşa iubire niciodată!

Suntem îndemnaţi la maximă smerenie:

"Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici: am făcut ce eram datori să facem." Luca 17:7-10

"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta (adică mântuirea prin har) nu vine de la voi, CI ESTE DARUL LUI DUMNEZEU. NU PRIN FAPTE, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8,9

"Dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu." Romani 4:2

Un îndemn: Să fim foarte atenţi la traduceri!

Biblia conţine profeţii antice care s-au împlinit, profeţii actuale în curs de împlinire şi profeţii despre viitor. Studiind interlinearele biblice englez-ebraic şi englez-grec, mă confrunt deseori cu unele traduceri greşite care încurcă lucrurile şi constat cu stupoare cum duc acestea pe cititori pe căi greşite. Cei care cerceteaza Biblia trebui să se ocupe şi de latura aceasta, adică să verifice cât de bine sau nu sunt redările din greacă şi ebraică puse în limba română. Pe de altă parte să evite adaosurile care s-au ataşat la textele antice.

Vreau să vă dau aici un exemplu. Anumite biserici denominaţionale (culte) folosesc Ţefania 1:2,3 legat de alte versete, pentru a susţine că în regatul de o mie de ani pământul (Terra) va fi pustiu şi gol, fiind exclusiv o temniţă a lui Satan şi a demonilor lui. Însă aceste versete luate în context şi traduse potrivit cu sensul lor din ebraică, nu arată asta.

La Geneza 1:1,2 scrie "Bereşit bara Elohim et ha-şamayim v'et ha-areţ. Ve ha-areţ haita tohu vabohu vehoşeh al-pnei tehom ve ruah Elohim merahefet al-pnei ha-mayim."

         Observăm aici că Terra, Pământul este numit "areţ", fiind un ţinut planetar. În schimb la Ţefania 1:2,3 apare un alt cuvânt "adamah", cu sensul de ceva mai redus, un ţinut al unei singure naţiuni. Traducerile englezeşti literale (Young's Literal Translation), faţă de cele româneşti, traduc textul din această perspectivă la Geneza punând "earth" (pământ, cu sensul de suprafață solidă a pământului, nedelimitat) şi la Ţefania "ground" (cu sensul de suprafață anume de pământ, delimitat, fiind vorba de pământul dintr-un ţinut sau ţară).

Dacă ne uităm în context, profeţia se referă la Iudeea antică (Ţefania 1:4) şi ea trebuie pusă la topicul profeţiilor împlinite, iar nu la topicul profeţiilor neâmplinite, despre Mileniu, Regatul Mesianic. Profeţia aceasta se încadrează la acel ciclu de profeţii care vizau pedepsirea iudeilor (pentru neleguirile lor multiple), care s-a şi împlinit sub stăpânirea chaldeilor, aceştia făcând prăpăd regatul lui Iuda.

Popoarele antice biruitoare aveau diferite metode barbare de pedepse, aplicate acelor popoare care se opuneau. Cruzimile aplicate de diferiţi conducători ai asirienilor, ai romanilor, şi chiar ai grecilor, precum Alexandru Cel Mare, sunt de notorietate. Ei ucideau în masa, de la copilul din burta mamei până la cel mai bătrân. Luau ostatici numai foarte puţini dintre ei, pentru parade şi pentru a suplini anumite meserii sau activităţi. Un exemplu şocant este cazul Daciei ocupată de Traian, în care au rămas doar 80 de oameni, după spusele medicului lui Traian (în teritoriile Daciei neocupate au mai rămas mulţi daci, dovadă şi războaiele ulterioare cu dacii liberi, carpii).

În unele cazuri, pentru a stipula un exemplu înfricoşător celorlalte popoare, să nu se opuna dominaţiei lor, armatele răzbunătoare distrugeau totul, dărâmând totul şi dând foc la tot ce arde. Unii mergeau şi mai departe infectând sursele de apă şi terenurile agricole, punând pietriş, otrăvuri şi sare. Mureau chiar şi peştii şi păsările sau animalele sălbatice ale locurilor respective. Peste tot erau dărâmături, foc şi cenuşă, cadavre de oameni şi hoituri de animale. Era un loc dezolant, de groază, semănând ca un loc blestemat.

Cunoscând bine aceste practici, Dumnezeu a prezis cu exactitate, ce urma să se întâmple în Iuda şi Ierusalim.

Aşadar este binevenit un astfel de topic despre profeţii, cu patru subcategorii în care să putem discerne:

1. profeţiile împlinite

2. profeţiile ce trebuie să se împlinească până la Regatul Mesianic

3. profeţiile ce se vor împlini în Regatul Mesianic de o mie de ani

4. profeţiile ce se vor împlini după Regatul Mesianic de o mie de ani

Cine ar fi interesat de un exemplar al acestei broşuri, sau de colaborare mă poate contacta.

 

Vă doresc o lectură binecuvântată!

YO

Blog:

Profeţii Împlinite Şi Profeţii În Curs De Împlinire

www.profetiiimplinite.blogspot.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Capitolul I

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" Daniel 8:12-14, 26?

Cunosc cel puţin trei partide creştine (Adventiştii, Studenţii Bibliei şi Martorii Lui Iehova), care susţin în felul lor, fiecare diferit, că această profeţie nu s-a împlinit în antichitate, ci cu mult timp după, în epoca modernă. Adventiştii susţin că această profeţie s-a împlinit în anul1844 AD, Studenţii Bibliei susţin că această profeţie s-a împlinit în anul 1846 AD, iar Martorii Lui Iehova susţin că această profeţie s-a împlinit în anul 1944 AD.

Când s-a împlinit această profeţie?

Antiochus IV din dinastia seleucizilor - care s-a supranumit şi "Theos Epiphanes" (însemnând "manifestarea zeului"), a fost regele Siriei în timpul dominaţiei greceşti. A trăit între 215-164 î.e.n, domnind între 175-164. Un străbunic al lui Antiochus IV a fost unul din cele patru coarne simbolice (Daniel 8:8,9). Străbunicul său a fost unul dintre ofiţerii lui Alexandru Cel Mare, denumit Seleucus I Nicator. Urmasii lui Seleucus au fost descrişi ca "regii (împăraţii) nordului" (Daniel capitolul 11), deoarece Siria se afla la nord de Ierusalim.

Aşadar, unul dintre urmaşii lui Seleucus I Nicator a fost Antiochus IV Theos Epifanes. Antiochus a întreprins două campanii de cucerire asupra Egiptului, al cărui rege a fost numit „regele sudului”, deoarece Egiptul a fost la sud de Ierusalim.

Prima campanie militară a fost încununată cu succes. Însă a doua campanie militară s-a soldat cu un esec, conform cu relatările istorice şi biblice (Daniel 11:28-30).

La reântoarecerea lui din teatrul de operaţiuni, acest rege al Siriei s-a oprit în "ţara cea minunată" (Daniel 8:9), adică în Israel, şi la instigarea marelui preot Menelaus, s-a implicat în treburile interne ale evreilor.

Cu ajutorul acelei partide dintre evrei care a rupt legământul sacru (partida evreiască filo-grecă, păgânizată) (Daniel 11:31), Antiochus a dispus păgânizarea forţată a tuturor evreilor.

Furios pe "legământul sacru" (Daniel 11:30) a interzis acest legământ sacru sub pedeapsa capitală, a distrus scrierile sacre şi a făcut să înceteze jertfa necurmată, adusă zilnic înaintea lui Iehova Elohim, în Templul din Iereusalim. A pus statuia idolească a lui Jupiter Olimpus în Templu şi în semn de sacrilegiu a adus în cinstea acestui idol o scroafă pe altarul lui Iehova Dumnezeu. Apoi a dispus ca evreii să se închine lui Jupiter în toate locurile, şi a pedepsit crunt pe evreii credincioşi care i s-au împotrivit:

"a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare" Daniel 8:10

Cei integrii sunt consideraţi în faţa lui Dumnezeu ca "stelele cerului" (Daniel 12:3).

Această "urâciune" (jertfele idoleşti) a durat mult timp, fiind numită ca o perioada de 2.300 de seri si dimineti (1150 seri + 1150 dimineţi), de la profanarea Templului din Ierusalim până la curăţarea lui. Având o mare credinţă în Dumnezeu, trupele de gherilă victorioase conduse de liderul evreu Iuda Macabeul, un fiu de preot, au eliberat Templul în luna a 9-a din anul 165 (Daniel 8:13,14) şi au purces la curăţarea locului sfânt, după cum a fost profeţit:

Daniel 8:13. "Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"

14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"

 

Scurt istoric ce priveşte această "urâciune":

- în 174 regele Antiochus IV Epifanes îl scoate din slujba de mare preot pe Onias, un om fidel legământului sacru şi pune un colaboraţionist corupt, pe elenizatul (grecizatul) Iason, în schimbul unei importante sume de bani, oferit de acesta; Onias moare asasinat în exil

- în 173 sau 172 Antiochus IV vizitează Ierusalimul şi prin colaboraţionistul nelegiuit Iason jefuieste vistieria Templului

- în 171 Iason este destituit de catre Antiochus IV, care pentru o sumă şi mai mare de bani oferit de Menelaus, un alt colaborationist elenizat (şi mai corupt), îl pune pe acesta mare preot.

- în 168, în timpul domniei acestui colaboraţionist fără scrupule (Menelaus), Antiochus IV Epifanes impune tuturor evreilor ruperea legământului sacru, fortând pe evrei să se închine idolului Jupiter Olimpianul, deci "urâciunea" apare în anul 168 î.d.Ch. şi va ţine 2300 de seri şi dimineţi, adică 1150 de zile, până când Templul profanat de regele păgân a fost curăţat  (Daniel 8:13,14).

Cronicile Macabeilor consemnează cum s-au derulat lucrurile:

1Macabei 1:57 ”Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit capişti.”

1Macabei 4:52-54 „Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi opt.

Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.

Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, întru aceea s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au jertfit jertfă de pace şi de laudă.”

Anii menţionaţi aici sunt socotiţi după domnia dinastiei Seleucide, iar lipsa celor 45 de zile din cele 1150 se datorează faptului că acest cronicar menţiononează doar sfârşitul curăţirii interioare a Templului, care a durat opt zile, nu şi al Templului în ansamblu, care a durat mai mult, rededicarea competă a Templului (Hanuka) fiind iarna, în luna decembrie (Ioan 10:22).

Iosif Flavius, un evreu foarte învăţat din secolul I AD, din neam de preoţi evrei, a scris o carte numită „Antichități Iudaice”. În volumul II al „Antichități iudaice”, descrie urâciunile pe care evreii au trebuit să le suporte: Regele Antiochus IV Epifanes a adus un porc ca jertfă pe altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Jupiter Olimpianul în Templu, a impus tuturor evreilor să aducă porci ca jertfe şi să se închine lui Jupiter. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind atârnat de gâtul tatălui răstignit. Răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva păgânizării forţate stabilită de dementul rege Antioh IV Epifanes.

Iată un extras din această carte:

„În vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon,fiul lui Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma (Ierusalim). Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas, poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta, mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână .asupra iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”

Preotul Mattathias şi fii săi au lansat un război de gherilă împotriva colaboraţioniştilor păgânizaţi şi a trupelor regelui, câştigând victorii importante, una din victoriile de seamă fiind recapturarea Templului din Ierusalim.

Nu merită şi nu este permis ca să fie întinată memoria acelor Evrei care au suferit pentru credinţă, prin reinterpretări fanteziste a acestei profeţii, care prin istorie confirmă faptele acestor eroi ai credinţei.

 

Referinte:

Iosif Flavius, Antichități iudaice, volumul II

Biblia de la Geneva, apărută la 1599, o Biblie protestantă având multe comentarii

John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel

Cartea întâi a Macabeilor

Enciclopedia Libera Wikipedia, Makkabean Revolt şi multe alte articole legate de acest subiect.

 

Capitolul II

Se regăseşte oare conflictul prezentat în Cartea Apocalipsa 6:4 în Cartea Profetului Daniel capitolul 11?

Oare Cartea profetului Daniel capitolul 11 prezice un conflict între Rusia şi Europa?

Partea A

Situaţii geo-politice care au condus la apariţia “regelui nordului” şi “regelui sudului”

Studiul profeţiilor din Daniel capitolul 11

 

Situaţia geo-politică de înainte de capturarea Babilonului

 

Profeţii lui Dumnezeu au prezis atât ridicarea unor mari imperii, cât şi declinul lor. Prin profeţi, Dumnezeu a prezis ridicarea a patru mari imperii: Imperiul Babilonian, Imperiul Medo-Persan, Imperiul Macedono-Grec şi Imperiul Roman.

Conform profetului Ieremia, Imperiul Babilonian trebuia să domine lumea civilizată de atunci timp de 70 de ani, urmând să robească multe popoare, inclusiv pe evrei, ducându-i în captivitate.

Dar iată ce zice Yehowah: "De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.

Căci eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Yehowah, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Voi mă veţi chema şi veţi pleca; mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

mă veţi căuta, şi mă veţi găsi, dacă mă veţi căuta cu toată inima.

Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Yehowah, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Yehowah, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie." Ieremia 29:10-14

Conform istoricul grec Herodot, Babilonul, cetatea în care a fost dus captiv evreul Daniel, avea un zid de apărare de 100 m înălţime, 30 de m lăţime şi 250 turnuri de apărare şi era bine aprovizionat. Părea imposibil de cucerit cu armate. Şi totuşi a fost.

Cronologia împăraţilor Babilonului, pe cei 70 de ani de supremaţie:

Ascensiunea imperială s-a făcut în a doua parte a domniei lui Nabopolasar.

Iată lista regilor babilonieni şi anii în care au domnit:

625 - 605 Nabopolasar, întemeietorul imperiului chaldeu (20 de ani de domnie). Încă de pe timpul domniei tatălui său, Nebucadneţar a fost implicat în domnie, fiind comandantul suprem al armatelor babiloniene, şi efectua expediţii de cucerire - pe una dintre tăbliţele de lut găsindu-se scris rangul său “sar sarim” (comandantul comandanţilor)

605 - 562 Nebucadneţar, fiul lui Nabopolasar (43 de ani de domnie)

562 - 560 Evil Merodac (2 ani de domnie)

560 - 556 Nergal Sareţer (4 ani de domnie)

556 - 538 Nabonidus (12 ani de domnie)

539 - Nabonidus împreună cu fiul său Belşaţar, pierd tronul Babilonului, acesta fiind cucerit de alianţa mezilor şi perşilor condusă de Cirus, regele Persiei.

Cine au fost Darius Medul şi Cirus Persanul?

Darius Medul a fost fratele lui Mandane, mama lui Cirus, aşadar unchiul lui Cirus şi avea 62 de ani când a cucerit Babilonul. Mandane, mama lui Cirus, era sora lui Darius şi era din Media, fiind fiica regelui Mediei, Astyages, măritată în curtea regală din Persia. Cirus s-a căsătorit cu fiica regelui Medei, Darius şi astfel Cirus a moştenit atât tronul mezilor cât şi cel al perşilor, unind cele două ţări într-un imperiu puternic. Sub domnia lui Cirus începe repatrierea evreilor.

Capturarea Babilonului

“Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut, şi iată un berbece care avea două coarne (Darius Medul şi Cirus Persanul) stătea în picioare în faţa râului şi cele două coarne erau înalte, DAR UNUL ERA MAI ÎNALT ca celălalt (era mai puternic, adică Cirus) şi cel mai înalt a ieşit ultimul (Cirus era mai tânar)” Daniel 8:3

În 539 începe domnia mezilor şi perşilor peste Babilon. Primul rege al noului imperiu medo-persan a fost Cyaxares II denumit în Biblie ca Darius Medul. Darius a fost fiul lui Astyages, regele mezilor şi a condus imperiul din Babilon, unde a şi murit. Sora lui Astyages, pe nume Amytis, a fost soţia lui Nebucadneţar.

Nemulţumiţi de politica lui Astyages, unii dintre nobilii din Media s-au revoltat împotriva lui şi cu ajutorul perşilor, l-au proclamat rege pe fiul lui Astyages, pe Darius. După ce forţele armate babiloniene venite în ajutorul lui Astyages au fost învinse, forţele medo-persane au trecut la contraofensivă, cucerind în cele din urmă Babilonul, cetatea ce părea de neânvins.

Simţind pericolul, Belşaţar şi-a strâns toţi nobilii de seamă şi idolii de aur la Babilon, sub pretextul unui ospăţ, dar mai degrabă ca tezaurul să fie bine protejat şi nimeni să nu dezerteze la inamic. Marele absent a fost tatăl său, regele Nabonid. El a lipsit mult timp din capitală, ceea ce arată că a scăpat situaţia politică de sub control, iar cel care domnea cu adevărat era fiul său, Belşaţar. Exilat sau auto-exilat, tatăl lui Beşaţar îşi găsi refugiul în reconstrucţia unor temple vechi, distruse.

Fiul său a neglijat prescripţiile religiei oficiale a imperiului, ceea ce a supărat preoţimea. Nemulţumiţi de prestaţia regelui lor în cele religioase, ei au pregătit o răscoală în oraş şi au dat oraşul pe mâna inamicului, sfătuindu-l cum să-l cucerească.

 

Situaţia geo-politică de după capturarea Babilonului

Se spune că regele Nebucadneţar avea o soţie din Media, pe nume Amytis, sora regelui Mediei, Astyages. Ca să îi facă pe plac, a zidit faimoasele grădini suspendate. Însă aceste relaţii bune cu Media s-au sfârşit şi iată-i pe mezi împreuna cu perşii la graniţele imperiului babilonian.

Nemulţumiţi de prestaţia lui Belşaţar faţă de ei, preoţii zeului Marduk se aliază cu duşmanii. Babilonul este cucerit într-o singură noapte. Porţile dinspre fluviul Eufrat au fost lăsate intenţionat neînchise şi strategii lui Cirus au deviat apele lui într-un lac de acumulare, făcut pentru irigaţii. Apoi prin albia secată a râului au pătruns în cetate. Belşaţar a fost ucis, dar cetăţenii au fost cruţaţi.

Preluarea administraţiei s-a efectuat relativ paşnic. Dar pacea nu a ţinut mulţi ani. După câţiva ani, cetăţenii Babilonului se revoltă şi alungă garnizioana stăpânii medo-persane pe oraş. Însă armata medo-persană pune din nou stăpânire pe oraş, prin viclenie. De data aceasta urmează represalii dure, iar zidurile cetăţii sunt dărâmate. Treptat oraşul devine un morman de ruine, tot ce a putut fi refolosit în construcţii este cărat în alte cetăţi, ultima dată de greci, în 275 BC, care iau tot ce a mai rămas şi deportează toţi locuitorii pentru a clădi şi popula oraşul Seleucia. În locul faimoasei capitale au rămas numai ruine, exact cum a fost prezis în Biblie:

Isaia 13:19-22 “Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo, şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ci fiarele pustiului îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo, şi stafiile se vor juca acolo. Şacalii vor urla în casele lui cele regeşti pustii, şi câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.”

Medo-perşii au cucerit o mare parte din Asia, de la strâmtoarea maritimă Bosfor până departe în India; au cucerit Egiptul, Cirenaica în nordul Africii şi câteva zone din Europa.

Căderea imperiului Medo-Persiei profeţit

“iată, un ţap a ieşit dinspre vest” Daniel 8:5

Imperiul medo-perşilor cade sub faimoasele lănci lungi ale macedono-grecilor. Bine echipaţi şi instruiţi, aceştia aveau lănci de circa 7 m, fiind compuse din două bucăţi de lemn de corn, asamblabile, cu suliţa la vârf. Suliţa era în formă de frunză de salcâm, pentru a fi uşor de smuls din victimă. Lancea astfel formată avea un cap ascuţit din metal la capăt, pentru a putea fi împluntată în pământ, pentru sprijin. Organizaţi în cete numite falanxuri, acestea aveau între 8 şi 16 rânduri, înşiraţi pe distanţe foarte lungi, uneori de circa 1,5 km, în formă de triunghi, cu vârful ascutit spre inamic. Cine putea sta împotriva unui asemenea arici?! Nimeni!

Într-un mars victorios de 500 de km, nedând nici un răgaz de reorganizare medo-perşilor, ei cuceresc imperiul din mâna lor.

 

Situaţia geo-politică după cucerirea imperiului Medo-Persiei

Daniel 11 descrie situaţia geo-politică de după cucerirea imperiului Medo-Persiei: “De aceea ţapul a crescut foarte mare, şi când a fost puternic, marele corn (Alexandru Cel Mare) a fost rupt. Şi în locul lui au ieşit patru (coarne) însemnate (generalii lui care au preluat domnia) înspre cele patru vânturi ale cerului …” Daniel 8:8

După moartea lui Alexandru Cel Mare, el fiind marele corn menţionat de Daniel, încep războaiele diadohilor (generalilor), adică a celor care se luptau pentru a pune mâna pe moştenitoriea lui, care îşi disputau teritoriile fostului lor stăpân. Aceste războaie sunt descrise parţial în cartea lui Daniel capitolul 11, ca războiul între regele nordului şi regele sudului şi sunt comentate în Biblia protestantă cu comentarii pentru studiu, editată la Geneva, în Elveţia, pe timpul Reformei.

Cine au fost cele patru coarne însemnate (liderii diadohi)?

“Diadohii (pluralul cuvântului latin Diadochus, din greacă: Διάδοχοι, Diadokhoi, „Urmași”) erau generalii rivali din familia și prieteni ai lui Alexandru cel Mare care, după moartea acestuia în 323 î.Hr., s-au luptat între ei pentru controlul imperiului. Războaiele între diadohi a fost o perioadă turbulentă de la începutul erei elenistice.

Primele ranguri ale diadohilor erau ocupate de generalii Perdiccas, Craterus și Antipater. Rangurile secundare erau atribuite lui Somatophylakes și satrapilor macedonieni. Alți pretendenți la tron erau cei din familia lui Alexandru: Filip al III-lea al Macedoniei, Alexandru al IV-lea al Macedoniei, Olympias, Eurydice al II-lea al Macedoniei și Cleopatra a Macedoniei.” Wikipedia

“Războaiele între diadohi sau Războaiele de succesiune a lui Alexandru au fost o serie de lupte între generalii lui Alexandru cel Mare pentru conducerea imperiului său între 322 și 275 î.Hr.. Lupte au avut loc în Macedonia, Grecia, Tracia, Anatolia, Levant, Egipt, Babilonia și Persia între Antigonus, Demetrius, Perdiccas, Seleucus, Ptolemeu, Lysimachus, Eumenes, Antipater.” Wikipedia

În cele din urma, din aceasta dispută au iesit patru generali victorioşi, care şi-au adjudecat teritorii înseminate şi şi-au luat titlul de rege: Lysimachos (Tracia şi o mare parte din Asia Mica), Cassander (Macedonia şi Grecia fără Epir),  Ptolemeu I Soter (Cirenaica, Egiptul, Cloe Siria şi insulele din regiune) și Seleucus I Nicator (Asia Mica de est, de la Siria până în India de nord).

Dintre cele patru regate elenistice, după o mică introducere (versetele 1 - 4), Daniel 11 se ocupă cel mai mult de cele mai importante două, regatul (împărăţia) din nord şi regatul (împărăţia) din sud. Erau numite aşa, deoarece ambele se situau în vecinătatea Israelului, una la sud de Israel (cea condusă de Ptolemeu şi urmaşii săi) şi una la nord de Israel (cea condusă de Seleuchus şi urmaşii săi).

Îngerul care vorbea cu Daniel, a spus:

“De asemenea, şi eu, în anul întâi al lui Darius Medul, am stat să îl îmbărbătez şi să îl întăresc.”  Daniel 11:1

Îngerul îl asigură pe Daniel, că Darius Medul a biruit cu ajutorul său şi nu strict prin forţe proprii.

“Şi acum îţi voi arăta adevărul. Iată, se vor ridica încă trei regi în Persia. Şi al patrulea va fi cu mult mai bogat decât ei toţi şi prin tăria lui, prin bogăţiile sale va stârni pe toţi împotriva domeniului Greciei.” Daniel 11:2

Primul a fost Cambyses care a cucerit Egiptul şi Cirenaica, în nordul Africii, apoi a urmat Smerdes, al treilea a fost Darius, fiul lui Hystaspes, care a cucerit teritorii din Europa, în Balcani şi Sciţia Mică. Xerxes a fost al patrulea ca importanţă, care a pus în mişcare o armată imensă de circa 900000 de oameni împotriva Greciei. A fost înfrânt în patru mari bătălii decisive şi s-a întors înapoi cu ruşine. Istoricul grec Herodot povesteşte cu lux de amănunte cum s-au desfăşurat lucrurile.

Apariţia lui Alexandru Cel Mare (Alexandru Macedon) profeţită

“Şi un rege puternic se va ridica, care va stăpâni cu mare stăpânire şi va face conform voinţei sale.” Daniel 11:3
Acesta a fost Alexandru Cel Mare.
          Moştenirea lui Alexandru Cel Mare împărţită
“Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărâma regatul lui şi va fi împărţit în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atât de puternic pe cât era sub el, căci va fi făcut bucăţele şi va trece la alţii, afară de aceştia.” Daniel 11:4
Când era în floarea domniei, Alexandru Cel Mare moare otrăvit de Cassander. Acesta s-a simţit nedreptăţit, cum spun unii, după ce i s-a refuzat căsătoria cu o prinţesă din Persia, aceasta fiind dată unui rege vasal din India. Alexandru trăia zile în şir în chef şi beţii şi era despotic. El vroia să cucerească Europa şi a făcut planul, dar nu a mai apucat. Familia lui a fost măcelărită după ce regatul său a fost împărţit mai întâi între doisprezece aspiranţi, după care patru aspiranţi la domnia regală şi-au însuşit teritorii însemnate, dar nici unul dintre aceştia nu a reuşit să ajungă la mărirea pe care a avut-o Alexandru Cel Mare.
          Totuşi, doi dintre aşazisii “urmaşi la ciolan”, şi-au adjudecat teritorii importante. Aceştia au fost  Ptolemeu I Soter (Cirenaica, Egiptul, Israelul, Cloe Siria şi insulele din regiune) și Seleucus I Nicator (Asia Mică de est, din Siria, până în India de nord).

 

Partea B

Lupta dintre regele (împăratul) din nord şi regele (împăratul) din sud, până la bătălia de la Rafia. Prima persecuţie a evreilor lansată de regele sudului
            Cei doi rivali

"Regele din sud (Egipt) va deveni tare. Dar unul din mai marii lui (unul dintre ofiterii lui) va fi şi mai tare decât el şi va domina. Dominaţia sa va fi mare." Daniel 11:5

Istoria confirmă profeţia:

Ptolemeu I Soter, fiul lui Lagos, unul dintre generalii lui Alexandru Cel Mare, a pus mâna pe multe teriorii şi întemeiază dinastia Ptolemeilor cu sediul la Alexandria, în Egipt, intrând astfel în conflict cu Antigonus, regentul imperiului macedono-grec.

În acel timp, satrapul Babiloniei, Seleucus este destituit de Antigonus, regentul imperiului şi se refugiază la Ptolemeu, în Egipt, unde este investit ca amiral al flotei acestuia şi mai apoi comandant al trupelor de uscat. Pentru ai răsplăti serviciile, Ptolemeu I îi pune la dispozitie un mic corp de armată, format din numai 1000 de oameni, cu care porneşte într-o expediţie temerară pentru aşi recâştiga satrapia Babilon. Expediţia sa este încununată de success şi îşi recâştigă domnia, unde va lua supranumele de Nicator (Biruitorul). Dar i s-ar fi potrivit şi supranumele de “Mincinosul”. “Întotdeauna minţea” scria istoricul Appian în “Istoria Romei”. De aceea nu va rămâne un supus al lui Ptolemeu I, cum ar fi dorit acesta, ci îşi întemeiază o dinastie proprie, intrând în conflict cu politica dinastiei Ptolemeilor. Seleucus Nicator preia dominaţia din Siria până în India. El întemeiază dinastia Seleucilor, având capitala la Antiochia, în Siria. În cele din urmă moare asasinat de către fiul cel mare al lui Ptolemeu I, Ceraunus, care s-a refugiat la curtea lui Seleucus. Expansiunea teritorială a Seleucilor este stopată pe moment, dar frecuşurile între Ptolemei şi Seleuci vor continua până ce ambele regate vor fi înghiţite de Imperiul Roman.

Tentative de împăcare eşuate

"După câţiva ani se vor uni (alia politic) şi fiica regelui de la sud (de la dinastia Ptolemeilor din Egipt) va veni la regele din nord (la dinastia Seleucilor din Siria), ca să facă o alianţă de pace (prin căsătorie). Dar ea nu îşi va păstra puterea braţului (va fi "săpată" politic) şi nici el (tatăl fetei) nu va rezista, nici braţul lui. Şi ea va fi părăsită (abandonată), ea şi cei care au adus-o şi cel datorită căruia s-a născut şi cel care o ajuta în acele timpuri." Daniel 11:6

Istoria confirmă profeţia:

Antioh Theos, din Siria Seleucilor, o ia în căsătorie pe Berenice, fiica lui Ptolemeu II din Egipt. Dar la moartea lui Ptolemeu II, Antioh Theos o recheamă pe prima sa soţie, pe nume Laodicea. Aceasta se răzbună crunt pe Berenice, otrăvind-o atât pe ea cât şi pe fiul Berenicei, moştenitorul tronului.

Consecinţe: Războiul în care câştigă regele din sud

Un proverb spune că "Răzbunarea este arma prostului". "Prostia" care a făcut-o Laodicea, va costa mult regatul de nord. "Casus belli" (motivul de război) fiind servit, să urmărim deznodămintele, dar nu înainte de a vedea ce a prezis profetul Daniel în cartea sa.

"Dar se va ridica în locul ei un lastar (fratele ei) din aceeaşi rădăcină (dinastie) cu ea şi va veni împotriva armatei (din nord), va intra în cetaţuia regatului(capitala) din nord, va face ce va voi cu ea şi se va arăta puternic." Daniel 11:7

Istoria confirmă profeţia:

Ptolemeu Evergetes, fratele lui Berenice, înaintează din Egipt spre Antiochia Siriei, pentru aşi răzbuna sora otrăvită şi nepotul otrăvit. Este victorios în Siria şi cucereşte capitala regatului de nord, Antiochia.

Consecinţele înfrângerii regatului de nord: Jefuirea tezaurului

"Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu cei captivi, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe din argint şi aur. Apoi va lăsa câţiva ani în pace pe regele de la nord." Daniel 11:8

Istoria confirmă profeţia:

Ptolemeu Evergetes se reântoarce în Egipt cu 4000 talanţi de aur, 40000 talanţi de argint şi 2500 de idoli şi statui, strânse mai înanite de a veni grecii, de la diferite popoare de către regii imperiului medo-persan.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Talant

Din nou la luptă şi o nouă înfrângere pentru regatul din nord

"Acesta (regele din nord) va porni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa." Daniel 11:9

Istoria confirmă profeţia:

În anum 240 î. d. Ch. Seleucus Callinicus (urmaşul lui Antioh Theos), regele Siriei, a invadat Egiptul, dar apoi este învins, flota sa fiind distrusă de o furtună.

Fii regelui de la nord încep din nou războiul

"Totuşi fiii săi se vor înarma (pentru război) şi vor strânge o mare mulţime de oşti, iar unul va înainta, se va revărsa (cu oastea lui) ca un râu, care iese din matcă; şi (ei) vor împinge ostilităţile până la o fortăreaţă (a regelui de la sud)."  Daniel 11:10

Istoria confirmă profeţia:

Seleucus Callinicus are doi fii: Seleucus III si Antioh Cel Mare. Ei deschid două fronturi. Seleucus III atacă posesiunile dinastiei Ptolemeilor din Asia Mică în timp ce Antioh Cel Mare atacă Egiptul, dinspre Gaza. Egiptul nu poate ţine piept şi în 218 pierde Gaza.

Contraofensiva regelui de la sud

"Regele din sud se va mânia; el va ieşi şi va ataca pe regele din nord; el va ridica o mare mulţime şi trupele regelui din nord vor fi date în mâinile lui." Daniel 11:11

Istoria confirmă profeţia:

În anul 217 Ptolemeu IV Philopater adună o armată mare şi îl atacă pe Antioh Cel Mare, ale cărui trupe cad în mâinile lui.

Biruitorul care nu triumfă

"Atunci când va captura mulţimea, inima regelui se va îngâmfa, va doborâ zeci de mii, dar tot nu va triumfa." Daniel 11:12

Istoria confirmă profeţia:

Ptolemeu Philopator câştigă o mare victorie la Rafia, dar nu ştie să o exploateze, căci se dedă unei vieţi de desfrâu, de aceea nu triumfă. În plus el este primul rege dintre greci care începe să îi persecute pe evrei, datorită faptului că nu a fost lăsat să intre în Templul de la Ierusalim, pentru a aduce daruri, rânduială permisă doar evreilor (Fapte 21:28,29).

          Iată cum descrie acest incident un cronicar mai apropiat acelor timpuri:

III Macabei 3:

9.	"Regele Ptolomeu Filopator, povăţuitorului de oştire şi ostaşilor celor care sunt în Egipt şi în orice loc, bucurie şi sănătate; şi eu sunt sănătos şi treburile noastre merg bine.
10.	Oştirea noastră cea trimisă în Asia, de care ştiţi şi voi, cu ajutorul zeilor şi cu vitejia noastră, foarte bună izbândă a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blândeţe şi cu multă iubire de oameni să câştigăm neamurile care locuiesc în Cele-Siria şi în Fenicia şi bine să le fac cu bucurie.
11.	Şi capiştilor celor de prin cetăţi împărţindu-le venituri multe, mers-am şi la Ierusalim, suindu-ne să cinstim templul celor necredincioşi, care niciodată nu încetează de la nebunie.
12.	Iar ei cu cuvântul au primit venirea noastră, însă cu fapta au lucrat vicleneşte, căci vrând noi să intrăm în templul lor şi cu cuviincioase şi frumoase daruri să-l cinstim, ei semeţindu-se ca şi mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am rămas de bună socotinţa noastră.
13.	Şi ei n-au simţit puterea noastră cu care noi ne arătăm către toţi oamenii, călăuziţi fiind de iubirea faţă de oameni, ei gândul lor cel rău care îl au pentru noi l-au arătat aievea, ca acei care numai ei singuri se împotrivesc regilor şi binefăcătorilor lor şi nimic ce este adevărat nu vor să sufere.
14.	Şi noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor şi întorcându-ne cu biruinţă în Egipt, am arătat dragoste tuturor neamurilor şi am făcut ceea ce se cuvenea să facem.
15.	Pentru acestea nimănui din cei care sunt de un neam cu ei n-am ţinut vrăjmăşie şi pentru ajutorul ce ne-au dat şi pentru cele ce le-am încredinţat lor de la început şi de care ei au avut grijă, ca să le schimbăm starea lor de până acum, am voit cetăţeniei Alexandrinilor să-i învrednicim şi părtaşi preoţilor celor de-a pururea să-i facem.
16.	Iar ei, împotrivire luând şi, cu răutatea cea împreună cu ei născută, lepădând binele şi pururea la rău abătându-se, nu numai că s-au întors de la cea nepreţuită cetăţenie, ci încă şi de la cei puţini dintre ei care se află spre noi cu bunăvoinţă se întorc şi cu cuvântul şi cu tăcerea pururea mărturisesc ura lor, pândind neîncetat ca noi, din pricina vieţuirii lor ticăloase, să călcăm rânduielile date.
17.	Pentru aceea şi cu semne bine adeverindu-ni-se, că aceştia în tot chipul au gând rău spre noi, şi mai înainte socotind, ca nu cumva mai pe urmă, tulburare fără de veste făcându-se, pe aceşti necredincioşi tainici vânzători şi barbari, să-i avem vrăjmaşi,
18.	Am poruncit, ca îndată ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei însemnaţi în ea, împreună cu femeile şi cu pruncii, ocărâţi-i şi-i jefuiţi şi într-aceeaşi zi să-i trimiteţi la noi, de pretutindeni, cu legături de fier legaţi, ca, precum se cuvine celor răi, eu moarte nemiloasă şi de ocară să piară.
19.	Că după ce se vor pedepsi toţi aceştia, am socotit că de aici înainte lucrurile noastre se vor temeinici întru bunăstare şi mai bună rânduială.
20.	Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori bătrân, ori tânăr, ori prunc la sânul mamei, cu groaznice chinuri se va chinui cu toată casa.
21.	Şi cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui care va cădea sub vină şi din argintul domnesc două mii de drahme şi cu slobozenie se va încununa.
22.	Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit şi ars de foc să se facă, încât ia toată firea cea pieritoare fără de treabă să se socotească în toată vremea".

Partea C

Lupta dintre regele (împăratul) din nord şi regele (împăratul) din sud, până la moartea lui Antiochus Cel Mare. Urcarea pe tron a lui Antiochus Epifanes

Conflictul continuă

"Căci regele din nord va reveni şi va strânge o oştire mai mare ca cea dintâi; şi după câţiva ani el va înainta cu o oştire numeroasă şi bine înarmată." Daniel 11:13

Istoria confirmă profeţia:

În 203 Antioh Cel Mare adună o armată mai mare decât cea învinsă la Rafia.

Implicare internaţională în conflict, inclusiv a unui grup de evrei

"Şi în acele timpuri, mulţi se vor ridica împotriva regelui din sud; şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească viziunea; dar vor cădea." Daniel 11:14

Istoria confirmă profeţia:

Din mulţimea de duşmani, se evidenţiază Antioh Cel Mare, care se aliază cu Filip, regele Macedoniei. Apare şi un lider băştinaş din Egiptul de sud, care se declară faraon, reuşind să pună stăpânire pe teritoriile de sud ale Egiptului. Chiar şi dintre evrei se ridică o partidă sub conducerea marelui preot Honiyya Ben Shimon (în greacă Onia II Simonides, mort pe la anul 181 î. d. Ch.), care doresc dezlipirea de regatul din sud, nemaiplătind tribut. Acţiunea lor cade şi tributul este recuperat de regele din sud.

Regele din nord înaintează

"Regele din nord va înainta, va ridica întărituri şi va lua cetăţi întărite. Armatele din sud, nici chiar cei mai aleşi oameni ai săi, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească." Daniel 11:15

Istoria confirmă profeţia:

Lucrurile merg din rău în mai rău pentru regatul din sud şi dinastia Ptolemeilor. Ei pierd teritorii importante în faţa lui Antioh Cel Mare, regele din nord. Comandantul armatei regelui din sud, Scopas, şi elita lui, deşi victorioşi în Iudeea, nu pot ţine piept şi pierd teren în Coele-Siria.

Regele din nord intră în Iudeea

"Cel care va merge împotriva lui va face ce va voi şi nimeni nu i se va împotrivi, el se va opri în ţara minunată şi nimicirea va fi în mâna lui." Daniel 11:16

Istoria confirmă profeţia:

Declinul ce a început pe timpul lui Ptolemeu Philopater, continuă. Pentru moment, Antioh Cel Mare este de neoprit.

"În anii 223-213 consolidează imperiul, înăbușă revolta din Mesopotamia, recucerește o parte din Asia Mică învingănd pe vărul și rivalul său Achaios. Începe un război încununat de succes de supunere a Armeniei, Bactriei și Parthiei, încheie o înțelegere cu India." Wikipedia

Care este semnificaţia expresiei "ţara minunată"? Israel.

În anul 200, lângă Panium (Cesarea Filippi) învinge pe Scopas, comandantul armatei regelui din sud.

"Între anii 204-196 începe cucerirea Palestinei și învinge în 198 la râul Iordan pe regele Egiptului Ptlolomeu V. Acest război este cunoscut sub numele de al V-lea război sirian." Wikipedia

Planul regelui din nord se zădărniceşte

"Şi el (regele din nord) îşi va îndrepta faţa să vină cu puterea întregului său regat (contra regelui din sud) să facă dreptate (înţelegere), şi el se va înţelege (cu regele din sud) şi îşi va da fiica (regelui din sud), ca femeie (soţie), ca să-l distrugă. Dar ea (fiica ei) nu va fi de acord să stea de partea lui (a regelui din nord)." Daniel 11:17

Istoria confirmă profeţia:

Antioh Cel Mare se înţelege cu regele Macedoniei, Filip, să îşi împartă anumite teritorii ale regelui din sud între ei. Ascunzându-şi ţelul lui adevărat, după ce Antioh Cel Mare face o demonstraţie de forţă, prin diplomaţie reuşeşte să îşi mărite fiica cu regele din sud, dar cu gândul să o folosească pe aceasta ca spioană. Astfel, Cleopatra I Siriaca (c. 204 - 176 BC), se va căsători în anul 193 î.Hr. cu Ptolemu al V-lea Epifanie al Egiptului şi va deveni regină, dar nu va sta de partea tatălui ei, deoarece când va izbucni războiul între Antioch Cel Mare şi Roma, ei vor sta de partea Romei, ca să îşi recâştige teritoriile acaparate de Antioh.

Conflictul cu Roma şi declinul regelui de la nord

"Apoi îşi va întoarce privirile înspre insule şi va lua multe din ele; o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aduca, şi o va face să cadă asupra lui." Daniel 11:18

Istoria confirmă profeţia:

Încrezător în alinaţele şi virtuţiile sale şi crezând că îl poate deposeda de noi teritorii pe ginerele său regele din sud, Antioh Cel Mare porneşte o ofensivă împotriva posesiunilor insulare ale acestuia. Văzându-se înşelat, regele din sud, Ptolemeu V chemă în ajutor Roma. Macedonenii, la rândul lor rup alinţa, probabil nemulţumiţi de teritoriile pe care le-au primit. Declinul regelui din nord începe când dorind ca să îngenuncheze un inamic de la Roma (o căpetenie militară) şi să-l facă de ruşine, cum zice profeţia, începe un conflict deschis cu noua putere. Romanii sunt căliţi în luptele cu punii (cartaginezii) şi ducând o diplomaţie de succes, facându-şi aliaţi pe macedoneni, pergamieni şi rodosieni, înving (cu mici excepţii) rând pe rând armatele siriene. Antioh Cel Mare, pierde aproape toate teritoriile jefuite de la regele din sud şi este acoperit cu o mare ruşine. Da, cum zice şi proverbul "Nemulţumitului i se ia darul."

Sfârşitul “marelui” Antioch

"Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va împiedica, va cădea şi nu va mai fi de găsit." Daniel 11:19

Istoria confirmă profeţia:

Trebuind să plătească 10 000 de talanți de argint ca despăgubiri de război, în anul 187 Antioh Cel Mare intreprinde o expediţie în estul posesiunilor regatului său, pentru a face rost de bani şi moare după un conflict, dupa ce a încercat să jefuiască un templu, unde se băteau monezi.

Tentativa de jefuire a templului de la Ierusalim

"Atunci cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor (jefuitor), în cea mai frumoasă parte a regatului (Ierusalim), dar în câteva zile va fi zdrobit, nu prin mânie (omenească), nici prin bătălie." Daniel 11:20

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus Cel Mare este urmat la tron de fiul său, Seleuchus IV Philopator.  Acesta a domnit  între 187 – 175 î. d. Ch. Ministrul său, Heliodorus, a fost trimis la Ierusalim să jefuiască templul. Însă acesta nu a reuşit să jefuiască templul, fiind oprit (“zdrobit” = îmbolnăvit) de o vedenie. Apoi, Seleuchus IV Philopator moare şi el, fiind asasinat de Heliodorus.

Apare un rege “nemernic” la cârma regatului din nord

"Şi în locul lui se va ridica un om nemernic, fără să aibă putere regală; dar el se va ridica într-un timp de linişte şi va obţine regatul prin linguşiri." Daniel 11:21

Istoria confirmă profeţia:

După ce Seleuchus IV Philopator este înlăturat de la conducerea regatului prin omor, în mod legitim a fost urmat la tron de către fiul său desemnat. Dar fratele lui Seleuchus IV, Antiochus Epifanes pune mâna pe tron prin linguşiri, după ce domneşte o perioadă fără putere regală, ca regent al nepotului său (fiul fratelui său). Apoi îl înlătură pe acesta şi se proclamă rege.

Partea D

Lupta dintre regele (împăratul) din nord şi regele (împăratul) din sud, până la a doua campanie militară în Egipt a lui Antiochus Epifanes. Potop de vaiuri pentru evrei

"Şi cu braţele unui potop vor fi ei (evreii) potopiţi dinaintea lui şi vor fi frânţi împreună cu căpetenia legământului (marele preot)" Daniel 11:22

Istoria confirmă profeţia:

După un conflict între marele preot Onias III, care era opozantul elenizării şi opozanţii săi evrei grupaţi din partida pro-elenistică, aceste cozi de topor din Iudeea fac apel la intervenţia regelui din nord, Antiochus Epifanes. Intervenţia militară a regelui a avut consecinţe foarte grave şi foarte mulţi evrei au pierit în conflict. Succesorul legitim, Onias IV şi forţele sale sunt învinse şi ei se retrag în Egipt.

Antiochus Epifanes se impune la Ierusalim lucrând înşelător, după cum a învăţat la Roma: “Divide et impera!” (Dezbină şi stăpâneşte!)

"Şi după alianţa (pro-eleniştilor) cu el, el va lucra înşelător, căci va urca (la Ierusalim) şi va birui cu puţină lume." Daniel  11:23

Istoria confirmă profeţia:

În decursul istoriei mulţi cuceritori au biruit cu armată puţină, apelând la    intrigi: Hernando Cortez în Mexic, Francisco Pizarro în Peru, Emirul Otomanilor în Imperiul Bizantin, etc.. După ce anumite personalităţi marcante ale vieţii din Iudeea vin şi apeleaza la el, Antiochus foloseşte metoda învăţată la Roma: ‘Divide et impera!’ (Dezbină şi stăpâneşte!).    Nu este de mirare, dacă Antiochus Epifanes s-a urcat la Ierusalim în prima s-a campanie cu puţină lume şi cu ajutorul familiei Tobiazilor, nişte evrei pro-elenişti, a reuşit să cucerească cetatea.

“Ucenicia” lui politică şi ascensiunea sa la tron a fost în felul următor:

Antiochus IV Epifanes, a fost fiul regelui grec Antiochus III Cel Mare. Numele său a fost Mithradates, dar la auto-încoronarea sa ca rege, a luat numele Epifanes, iar pe monedele bătute în timpul domniei sale era inscripţia "Theos Epifanes" (Zeu Întruchipat).

În 188, după pacea de la Apamea, tatăl său îl dă ostatic la Roma. Este schimbat la cererea Romei, în 175 de către fratele său mai în vârstă, regele Seleuchus IV Philopator, nu cu mult timp înainte de a fi ucis mişeleşte de către uzurpatorul Heliodorus. În schimbul lui Mithradates, care era ostatic politic de lux la Roma, regele era obligat să îşi trimită fiul, pe Demetrios, moştenitorul tronului. Schimbul era un act de supunere faţă de Roma, pentru a se recunoaşte superioritatea Romei şi pacea instaurată de ea.

Poate chiar Mithradates era implicat în spatele uzurpatorului Heliodoros. Vestea despre uciderea fratelui său o află în drum spre casă, pe când era la Atena. Pentru aşi răzbuna fratele, se aliază cu regele Attalos II al Pergamului şi învinge pe uzurpatorul tronului, pe Heliodoros, apoi se proclamă regent (al unui nepot, alt fiu al lui Seleuchus IV, pe care apoi îl asasinează).

Jefuirea Iudeei

“Va intra pe neaşteptate prin locurile cele mai roditoare ale ţinutului, va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui, făcând pradă, jefuind şi risipind bogaţiile; va plănui uneltiri împotriva locurilor întărite, şi aceasta va ţinea o vreme.” Daniel 11:24

Istoria confirmă profeţia:

Sub domnia lui Antiochus Epifanes, Iudeea este devastată mişeleşte, din cauza refuzului multora de a se supune convertirii forţate la păgânism, Antiochus Epifanes fiind foarte intolerant în domeniul religios, lucru ce nu s-a întâmplat niciodata în timpul dominaţiei predecesorilor săi, care au fost regi toleranţi pe plan religios.

Campanie militară reuşită împotriva regelui de la sud

"Apoi va porni cu puterea şi curajul lui, împotriva regelui de la sud, cu o armată mare. Şi regele de la sud va porni la război cu o armată şi mai mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui." Daniel 11:25

Istoria confirmă profeţia:

În jurul anului 170 se iveşte o ceartă între regele din nord Antiochus Epifanes şi miniştrii regelui din sud Ptolemeu al VI-lea din Egipt, Eulaeus şi Lenaeus. Miniştrii acestuia au cerut lui Antiochus Epifanes retrocedarea teritoriilor ocupate din Coele-Siria, sub pretext că sunt o zestre de la sora lui Antiochus, Cleopatra Siriaca, măritată în Egipt. Ştiind că pentru acest scop, cei din sud au strâns o armată mare împotriva lui, Antiochus a lansat un atac preventiv împotriva Egiptului în anul 169, zdrobind armata din sud la Pelusium. În plus, atât sora regelui, Cleopatra II, cât şi fratele lui mai tânar, Ptolemeu VIII Physcon se declară aspiranţi la tron.

Dezastrul din sud este provocat de ceilalţi membrii ai dinastiei regale

"Aceia care vor mânca bucate alese de la masa lui îl vor zdrobi, armatele lui se vor împrăştia ca un râu şi morţi vor cădea în mare număr." Daniel 11:26

Istoria confirmă profeţia:

În timp ce regele de la sud, Ptolemeu al VI-lea se afla în afara capitalei (Alexandria), sora sa şi fratele lui mai tânăr, urzeau fiecare planuri de a-l detrona. Sora lui se proclamă regină sub numele de Cleopatra II, iar fratele lui mai tanar, se proclamă rege sub numele de Ptolemeu VIII Physcon. În această situatie politică, armata se demoralizează şi se împrăştie, fiind lovită din trei părţi, suferind pierderi mari.

Discuţie fără succes între regi

"Şi cu inimi ticăloase, ambii regi vor sta la aceeaşi masă, vorbind cu viclenie. Dar fără succes, sfârşind (dialogul) la un anumit timp." Daniel 11:27

Istoria confirmă profeţia:

Văzând că pierd războiul, Eulaeus şi Lenaeus, miniştrii lui Ptolemeu al VI-lea demisionează şi sunt trimisi alţi doi miniştrii care să medieze conflictul. Regele din sud este luat ostatic şi se negociază cu el încheierea conflictului. Vrând să scape cât mai repede de regele de la nord, regele de la sud acceptă toate condiţiile, promiţând că va fi un rege supus lui Antiochus Epifanes. Însă promisiunile acestuia sunt numai de formă. El se împacă cu ceilalţi pretendenţi la tron, care erau împotriva lui Antiochus Epifanes, luând-o de nevastă pe sora sa şi acceptând să domnească împreună cu fratele lui mai tânăr. Ostilităţile se încheie fără nici un acord durabil pe moment.

Antiochus Epifanes se face vrăjmaş legământului sfânt

"Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra împotriva lui şi apoi se va întoarce în ţara lui." Daniel 11:28

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus părăseşte Egiptul cu mari bogăţii şi în drum spre capitala ţării sale pedepseşte Ierusalimul ca răzbunare, datorită faptului ca o bună parte dintre preoţii şi cetaţenii de vază ai oraşului au sprijinit regele de la sud şi pe marele preot sprijinit de acesta, Onias IV.

Conflictul dintre Oniazi şi Tobiazi

Faptele s-au petrecut astfel:

Între anii 185-175 a domnit în Iudeea marele preot Onias III. El a fost târât într-un conflict de Simon Beniaminitul (din familia Tobiazilor), un cetăţean de seamă, care era superintendentul (şeful pazei) din templul de la Ierusalim. Conflictul privea piaţa templului (curtea exterioara a templului), asupra căreia cei doi aveau păreri diferite. Simon dorea ca zidul ce despărţea pe evrei de neevrei să fie dărâmat, iar Onias s-a opus şi l-a dat afară din serviciul templului de la Ierusalim. Atunci Simon s-a dus la guvernatorul din Tars şi i-a vorbit de bogăţiile din templu, argumentând că dacă el ar fi investit ca mare preot, regele ar putea beneficia din această comoară. Guvernatorul s-a dus şi a spus regelui (care pe atunci era Seleuchus IV Philopator, fratele lui Antiochus Epifanes), iar el a trimis pe ministrul său Heliodorus să vadă situaţia şi să confişte o parte din tezaur. Heliodorus este oprit de nişte viziuni cereşti, cade bolnav şi se întoarce cu mâna goală la rege. Simon îl acuză pe Onias la rege că l-a îmbolnavit pe Heliodorus şi începe ai ucide pe rivalii politicii sale cu ajutorul lui Apollonius, guvernatorul din Coele-Siria şi Fenicia. Onias se refugiază la rege, cerându-i sprijinul, dar acesta moare din mâna lui Heliodorus. Este anul 175. Menelaus, fratele lui Simon, îl ucide pe Onias, cu ajutorul unui nobil, Andronicus, la templul din Daphne lângă Antiochia, ca să fie sigur că nu va conspira împotriva clanului Tobiazilor.

Medierea conflictului dintre Oniazi si Tobiazi este preluată mai apoi de Antiochus. Pentru o mare sumă de bani, în locul lui Onias III îl numeşte pe fratele acestuia, Iason, ca mare preot, care are sprijinul de moment al Tobiazilor. Opozanţii clanului Tobiazilor se refugiază în Egipt, împreună cu Onias IV, succesorul legitim al lui Onias III. Aceştia cer ajutorul regelui din Egipt pentru a pune din nou mâna pe conducere. Este anul 173.

În anul 172 Iason este acuzat pentru neloialitate de către Tobiazi, este deposedat de la conducere şi fuge la amoniţi. La conducere este instalat Menelaus Tobiadul, fratele lui Simon Tobiadul, cu ajutorul unui comandant al armatei lui Antiochus Epifanes, care face ravagii în oraş, ucigând suporterii lui Onias IV, fugit în Egipt. Este anul 169.

Acum lucrurile fiind sub control, Antiochus Epifanul se întoarce în ţara sa.

Partea E

Lupta dintre regele (împăratul) din nord şi regele (împăratul) din sud, până la moartea în chinuri groaznice a lui Antiochus Epifanes.

Previziuni sumbre

"La un anumit timp, va porni din nou împotriva regelui din sud; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte." Daniel 11:29

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus Epifanes porneşte din nou la război împotriva regatului din sud. În drum spre capitala acesteia, Alexandria, este întâmpinat de ambasadorul senatului de la Roma. Antiochus coboara să-l întâmpine. Dar acesta refuză să dea mâna cu el, deşi este un prieten de la Roma.

Senatul de la Roma somează!

“Căci nişte corabii din Chittim vor înainta împotriva lui, iar el deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Şi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci la întoarcere va arăta favoare celor ce vor părăsi legământul sfânt.” Daniel 11:30

Istoria confirmă profeţia:

Numele regiunii de jur şi dincolo de Cipru era dat după oraşul Kition. Probabil, la origini regiunea a fost populată de o ramura a hitiţilor, care au fost cuceriţi de greci, după războiul Troian. Navele de luptă ale delegaţiei condusă de ambasadorul Romei, Caius Popilius Laenas, au sosit în Egipt via Grecia – Cipru. Ambasadorul îi înmânează o somaţie de a lăsa în pace Egiptul, care era aliatul Romei. Era şi "grânarul Romei", deoarece romanii se aprovizionau cu grâu din Egipt. Antiochus cere un răgaz de gândire. Atunci ambasadorul desenează un cerc în jurul lui Antiochus şi îi dă de înţeles că trebuie să decidă acolo, trecând de această linie, intra în război cu Roma. Antiochus cunoştea bine puterea Romei, cedează şi se intoarce în ţara sa, în acord cu proverbul: Fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă. În drum spre casa, ca să îndrepte din ruşine, se implică din nou în treburile din Iudeea, arătând favoare acelor evrei care au rupt legământul sfânt, făcându-se păgâni.

Profanarea sanctuarului de la Ierusalim

"Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor profana sfântul locas al cetăţii, vor face să înceteze jertfa cea necurmată şi vor aşeza urăciunea pustiitorului." Daniel 11:31

((Atenţie: a nu se confunda această profeţie cu o altă profeţie (Daniel 9:24-27), care vorbeşte de un alt timp şi alt neam păgân, de romani.))

Istoria confirmă profeţia:

După ce Antiochus Epifanes l-a demis pe marele preot Iason Oniadul în anul 172, în locul lui l-a instalat pe Menelaus Tobiadul (fratele lui Simon Tobiadul), care susţinea mai bine politica de elenizare a evreilor, pe când Iason, deşi elenizant, nu era atât de zelos.

Neâmpăcat cu ideea demiterii, în timp ce Antiochus era a doua oră în Egipt (169), fostul mare preot Iason a răspândit zvonul ca regele murise şi cu o mie de ostaşi a pus stăpânire pe Ierusalim, instalându-se din nou ca mare preot (anul 168).

Însă oştile lui Antiochus Epifanes revin din nou şi fac ravagii în Ierusalim, ucigând o mulţime de cetăţeni şi repun în funcţie pe Menelaus. Apoi interzic total închinarea la Iehova Elohim, Dumnezeul adevărat şi interzic orice practică strămoşească a evreilor sub pedeapsa cu moartea. În templu este instalat statuia lui Jupiter Olimpus. Pe altarul lui Dumnezeu este adusă ca jertfă o scroafă.

Iason fuge din nou la amoniţi şi de acolo în Egipt, apoi ajunge pribeag până în Sparta, unde moare.

Începutul revoltei împotriva păgânizării forţate

"Va ademeni prin linguşiri pe cei care rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor acţiona." Daniel 11:32

Istoria confirmă profeţia:

Din faţa păgânizării forţate, în anul 167, Matatia, un preot ce slujea la templul de la Ierusalim s-a întors în oraşul său natal, Modein. Dar păgânizarea forţată a ajuns şi acolo. Să citim relatarea istorică, cum procedau şi ce linguşiri ademenitoare foloseau păgânii:

1Macabei 2:

15. Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu şi să jertfească.

16. Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au adunat acolo.

17. Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare eşti şi mărit în cetate şi întărit cu fii şi fraţi.

18. Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe.

Preotul evreu Matatia şi opozanţii regimului păgân s-au strâns cu toţii în pustiu şi au pornit nesupunerea.

Rezistenţa până la moarte în asuprire

"Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea de sabie şi de flacără, de captivitate şi de jaf, multe zile." Daniel 11:33

Istoria confirmă profeţia:

Relatările cărţilor lui Iason din Cirene, ale Macabeilor şi ale lui Iosif Flaviu, descriu această epopee măreaţă a sacrificiului de sine, a credinţei dârze şi a rezistenţei până la moarte. Chiar asupritorii sunt şocaţi de ce pot îndura copiii lui Dumnezeu. O femeie credincioasă îşi vede murind toţi cei şapte fii, în cele mai crunte chinuri, ca apoi să urce şi ea, ca o pecete pe altarul mărturiei credinţei. Peste tot sunt martiri. Toţi mor cu credinţa în înviere pe buze şi cu încredinţarea că asupritorii vor fi pedepsiţi chiar în această viaţă (ceea ce s-a şi întâmplat), iar în era care va veni vor fi lipsiţi de viaţa eternă...

1Macabei 1:65. Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ întru sine, ca să nu mănânce necurat.

66. Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit moartea.

67. Şi mare urgie a venit peste Israel.

Rândurile opoziţiei se îngroaşă cu făţarnici

"Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, dar mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie." Daniel 11:34

Istoria confirmă profeţia:

Asupritorii au decis ca cei ce nu se vor converti forţat să fie ucişi. Au ucis fără nici o milă, în deşert, cam o mie de refugiaţi, într-o zi de sabat. Atunci opoziţia hotărăşte, că este îndreptăţită să recurgă la rezistenţă armată, chiar şi într-o zi de sabat. Războiul de gherilă este încununat de succes. Când grecii şi aliaţii lor (evreii păgânizaţi) au început să piardă teren, mulţi care până atunci au stat de partea grecilor, au schimbat tabăra, doar din interes, ca sa îi jefuiască pe aceştia. Ei luau din prăzi lucrurile de preţ, închinate zeilor, care după lege trebuiau distruse.

Şi dintre cei înţelepţi se vor poticni

"Şi dintre cei înţelepţi vor cădea (poticni), (căci) vor fi încercaţi, curăţiţi şi albiţi până la timpul sfârşitului (“timpul hotărât” Douay-Rheims Bible), deoarece mai e încă e un timp rânduit (până atunci)." Daniel 11:35

(Atenţie: după cum vedem sunt două variante de redare, una sesizată de traducătorii de la versiunea susnumită. Cea autohtonă, este oarecum ambiguă, ca şi cum ar plasa profeţia undeva în afara contextului ei.)

Istoria confirmă profeţia:

Din nefericire, după moartea lui Matatia, liderii marcanţi ai revoltei anti-păgâne au deturnat atenţia de la ajutorul lui Dumnezeu, înspre ajutor păgân, scriind la Roma pentru ajutor. Astfel, s-au împrietenit iarăşi cu "lumea", iar lumea le-a adus sfârşitul (căderea din har).

Antiochus devine "Epimanes" (Nebunul)

"Şi regele va face ce va voi, se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va prospera până se va umple indignarea (lui Dumnezeu), căci ce este hotărât (împotriva lui) se va împlini." Daniel 11:36

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus devine exagerat de mândru de realizările sale şi se comportă ca atare, în special faţă de evrei şi Dumnezeul lor. De aceea i s-a dat porecla "Epimanes" (Nebunul). Sfârşitul lui tragic arată că nu te poţi pune în luptă cu Dumnezeu, fără să suporţi consecinţe tragice.

Antiochus schimbă macazul religios

“Nu va ţine seama nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor (sale); nu va ţinea seama de nici un alt dumnezeu (din panteonul părinţilor săi), ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.” Daniel 11:37

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus Epifanes a dorit să facă o reformă religioasă în tot regatul său, ca toţi supuşii săi să fie un singur popor, cu o singură formă de religie. Ce însemna asta? Asta însemna ca noua formă de religie să fie dictată de Antiochus, el trebuind cinstit ca manifestarea (epifania - întruchiparea) unui zeu.

1Macabei 1:

43.	Şi a scris regele Antioh la toată împărăţia sa să fie toţi un popor şi să părăsească fiecare legea sa.
44.	Şi au primit toate neamurile cuvântul regelui.

Descrierea pe care o face cartea Macabeilor arată ca “zeul” Antiochus îşi închipuia că are puteri supranaturale:

2Macabei 9:8

Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până la pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.

Antiochus introduce închinarea unui zeu străin, considerându-se "epifania" (aratarea, întruchiparea) acestuia

"În schimb, va cinsti pe dumnezeul forţelor armate (eloah al-mauzim); acestui dumnezeu pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ." Daniel 11:38

Istoria confirmă profeţia:

Şcolit în cercurile savante de la Roma, Antiochus face cunoştinţă cu divinităţile romanilor, printre care locul suprem îl ocupa Jupiter Optimus Maximus (popularizat la greci ca Jupiter Olimpianul). Fie din considerenţe politice, fie din considerenţe religioase el impune închinarea la acest zeu, al cărui mit se diferenţia de cel al lui Zeus. În acel timp imaginea lui Zeus începe să pălească în ochii filozofilor greci, fiind considerat un zeu prea barbar, preluat de la hitiţi, de la care grecii au cucerit multe teritorii. Printre altele, în mitologia lui Zeus, el îl detronează pe tatăl său, Cronos, pe care îl castrează. Mai face şi alte lucruri înfiorătoare şi scârboase. Sub critica filozofilor greci, ca Pitagora din Samos, mitologia lui Zeus este repudiată şi este sortită să moară în tăcere cum a murit şi mitologia lui Pan, iar atenţia este îndreptată spre zeii din Media şi Persia, de unde este importat Mithra sub numele de Apollo, zeul îndrăgit de femei. Dar Antiochus merge mai departe şi nu ţine cont nici de zeul hitit Zeus, nici de zeul persan Mithra, ci importă zeul romanilor, pe Jupiter.

Despre Jupiter se credea că este:

Jupiter Stator - Protectorul forţelor armate, dă statornicie în luptă, întăreşte ostaşii slabi

Jupiter Peretrius - Protectorul cuceririlor armate

Jupiter Fulguralis - Protectorul atacatorilor, cel ce ajută în lupte cu fulgerul său

Jupiter Terminus - Protectorul hotarelor

Jupiter Fluvialis - Protectorul fluviilor (poate aduce ploaie şi poate opri uraganele şi revărsarea fluviilor)

Jupiter Optimus Maximus - Cel mai mare şi cel mai bun tată

Se vede că în primul rând era un zeu al războinicilor şi apoi al agricultorilor. Antiochus fiind un militar, i-a dat întâietate. În regatul său, statuile lui Jupiter au fost modelate după chipul lui Antiochus, practică întâlnită la romani, inclusiv pe vremea lui Constantin Cel Mare, al cărui chip a fost model pentru statuia lui Mithra alias "Sol Invictus" (Soarele Invincibil). Investiţiile pe care Antiochus Epifanes le-a făcut pentru a sprijini noua religie, au fost impresionante.

Antiochus împarte favoruri celor ce sunt de acord cu politica lui religioasă

“Şi în cetăţile întărite va lucra aşa cu ajutorul (în numele) acestui dumnezeu străin: cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţii moşii ca răsplată.” Daniel  11:39

Istoria confirmă profeţia:

În cetăţile cucerite, Sidon, Pelusium, Memphis, Ierusalim, etc., el lucrează după această strategie şi darurile conving pe oportunişti să i se alăture.

Întărirea din nou a profeţiei

“La timpul sfârşitului (“La timpul fixat“ versiunea Douay-Rheims Bible),  regele de la sud se va împunge cu el. Şi regele de la nord se va năpusti ca o furtună peste el, cu cară şi călăreţi şi cu multe corăbii. Va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.” Daniel 11:40

Faptul ca îngerul repetă din nou profeţia, arată că împlinirea ei era certă, aducând noi amănunte.

Istoria confirmă profeţia:

După ce regele de la sud a căutat să reanexeze teritoriile cucerite de regele de la nord, Antiochus Epifanes exact aşa a făcut în prima sa campanie împotriva Egiptului. A fost ca un râu revărsat şi nimeni nu l-a oprit până în inima Egiptului.

Ocuparea Iudeii reconfirmată, numirea ţărilor care vor scăpa

“Va intra şi în ţara cea râvnită şi mulţi vor cădea. Dar acestea vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul şi o mare parte a fiilor lui Amon.” Daniel 11:41

Istoria confirmă profeţia:

Edomul, Moabul şi o bună parte din Amon îşi păstrează suveranitatea, dovadă fiind şi faptul că marele preot Iason Oniadul fiind deposedat de Antiochus Epifanes, a fugit după ajutor în Amon, de două ori.

Confirmarea ocupării  multor ţări, inclusiv a Egiptului

“Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi ţara Egiptului nicidecum nu va scăpa.” Daniel 11:42

Istoria confirmă profeţia:

S-a întâmplat întocmai. Ţările subjugate de regatul de la sud au trecut sub dominaţia regelui de la nord, Antiochus Epifanes. Pentru puţin timp, chiar şi Egiptul, în timpul primei campanii militare.

Bogăţiile Egiptului trec în custodia lui Antiochus Epifanes

“Ci se va face stăpân peste locurile tainice (tezaurele) de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului, libienii şi etiopienii vor veni la treptele (tronului) său.” Daniel 11:43

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus Epifanes se întoarce din prima sa campanie militară împotriva Egiptului, cu mari bogăţii. Libienii şi etiopienii i se închina, punându-se sub suveranitatea lui.

Se arată nori negrii de la răsărit şi de la nord

“Dar veştile din răsărit şi de la nord îl vor înspăimânta şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.” Daniel 11:44

Istoria confirmă profeţia:

Antiochus Epifanes primeşte nişte veşti ce îl înspăimântă. Evreii conduşi de marele preot mazilit chiar de el, Iason, se revoltă şi cu ajutor amonit pun stăpânire pe Ierusalim. Teritoriile din răsărit, dinspre Armenia şi Iran se revoltă şi ele. Romanii sunt pe cale să pornească şi ei. Se împacă de urgenţă cu romanii şi porneşte o campanie furibundă împotriva răsculaţilor de la răsărit.

Sfârşitul dezastruos al lui Antiochus Epifanes

“Şi îşi va întinde al său palat de cort (militar) între mări şi frumuseţea muntelui sfânt. Apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi în ajutor.” Daniel 11:45

Istoria confirmă profeţia:

Traseul pe care l-a urmat Antiochus Epifanes, după ce este întors de senatul de la Roma din a doua sa campanie militară împotriva Egiptului, este descris în linii mari ca între mări şi un munte sfânt. Muntele sfânt este Sionul, iar frumuseţea sfântă a muntelui este templul, iar teritoriile dintre mări fiind teritoriile dintre Marea Mediterană şi Marea Caspică. După ce Antiochus Epifanes îl alungă pe pretendentul Iason din Iudeea şi restabileşte ordinea impusă de el cu mari atrocităţi, pleacă înspre teritoriile sale răsculate din Armenia şi Iran. Dupa unele mici succese repurtate, este aproape linşat la tentativa de jefuire a unui templu. După acest act nefericit, Antiochus aude vestea rebeliunii Macabeilor şi turbează de mânie. Porunceşte cale întoarsă armatei înspre direcţia Ierusalim şi impune un galop mai mare vizitiului care mâna carul său de luptă. Numai că neţinându-se bine la o groapă, Antiochus este proiectat afară din carul de luptă şi are de suferit îngrozitor de pe urma leziunilor infectate.

Iată cum istoriseşte a doua carte a Macabeilor ultimele sale zile de agonie şi chin:

Capitolul 9

1.	Într-aceeaşi vreme s-a întâmplat de s-a întors şi Antioh fără de cinste din locurile cele dinspre Persia.
2.	Că intrând în Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo şi a asupri cetatea; şi alergând mulţimea la arme, l-a biruit şi aşa s-a întors cu ruşine.
3.	Iar când era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au întâmplat lui Nicanor şi cele ce au fost cu Timotei.
4.	Şi aprinzându-se de mânie, socotea că şi răutatea celor ce l-au gonit pe el să şi-o răzbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să sfârşească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo.
5.	Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rană nevindecată şi nevăzută, căci, cum a sfârşit cuvântul, l-a apucat nesuferită durere în pântece şi amare chinuri ale celor dinlăuntrul lui.
6.	Şi suferea pe bună dreptate, căci el cu multe şi neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru ale altora, iar el nicidecum n-a încetat de la semeţia sa.
7.	Ci încă şi de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor şi, poruncind să grăbească cu mergerea, s-a întâmplat de a căzut din carul care mergea tare şi căzătura fiind grea, toate mădularele trupului s-au zdruncinat.
8.	Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până ia pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.
9.	Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi în dureri, cădea de pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi duhoarea.
10.	Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhoriţi nesuferite.
11.	Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru cunoştinţa sa, sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor.
12.	Şi nici el singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se supune lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui".
13.	Şi se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui, aşa zicând:
14.	Că şi cetatea cea sfântă, la care se grăbea a veni ca să o asemene cu pământul şi să o facă mormânt, o va zidi şi o va face slobodă.
15.	Şi pe Evreii, pe care nici de îngropare nu-i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să-i lepede să fie mâncare păsărilor şi fiarelor, pe toţi aceştia întocmai cu Atenienii să-i facă.
16.	Şi templul cel sfânt, pe care mai înainte îl prădase, cu frumoase daruri să-i împodobească şi sfintele vase toate cu mult mai multe să ie dea înapoi şi cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile iui să le dea.
17.	Afară de acestea, că şi el se va face evreu şi va merge în tot locul cel locuit de oameni, mărturisind puterea lui Dumnezeu.
18.	Dar durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu şi, deznădăjduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugăciune, astfel:
19.	"Bunilor cetăţeni Evrei, bucurie multă şi sănătate şi fericire, regele şi căpetenia oştirilor, Antioh.
20.	De sunteţi sănătoşi împreună cu pruncii voştri şi ale voastre după voia voastră sunt, foarte bine ne pare, mulţumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, întru Care nădăjduiesc.
21.	Şi eu bolnav zăcând, de cinstea şi de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte; întorcându-mă de la locurile cele din Persia şi căzând în boală grea, am socotit că este bine să mă îngrijesc de bunăstarea voastră.
22.	Nu mă deznădăjduiesc de mine, ci mare nădejde am că voi scăpa de boală.
23.	Şi aducându-mi aminte că şi tatăl meu, pe vremurile în care s-a războit în locurile cele de sus, a arătat pe cel care va fi după el,
24.	Ca, întâmplându-se ceva neaşteptat sau vreo neizbândă, să ştie cei din ţări cui s-a lăsat domnia şi să nu se tulbure.
25.	Afară de acestea, văzând că puternicii cei de aproape şi vecinii împărăţiei păzesc vremurile, aşteptând să vadă ce se va întâmpla, am pus în scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, când umblam prin ţările cele de sus, la cei mai mulţi dintre voi îl adeveream şi-l întăream, şi am scris şi lui cele ce mai jos sunt scrise.
26.	Deci vă îndemn şi vă rog pe voi, ca, aducându-vă aminte de facerile de bine cele de obşte şi deosebi, fiecare să păzească credinţa către mine şi către fiul meu.
27.	Că bună nădejde am că el cu blândeţe şi cu iubire de oameni, urmând voia mea, va petrece cu voi.
28.	Astfel ucigătorul acela de oameni şi hulitorul a pătimit, foarte rele chinuri, şi aşa cum el altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în ţară străină şi în loc muntos, şi-a sfârşit viaţa.
29.	Şi i-a adus trupul Filip, tovarăşul lui, care temându-se de Antioh, fiul lui, s-a dus în Egipt la Ptolomeu Filometor.

Se regăseşte oare conflictul prezentat în Cartea Apocalipsa 6:4 în Cartea Profetului Daniel capitolul 11? Oare Cartea profetului Daniel capitolul 11 prezice un conflict între Rusia şi Europa? După cum am văzut, nu. Sunt două evenimente separate. Profeţiile din Cartea Profetului Daniel capitolul 11 s-au împlinit deja demult, în antichitate. Profeţia din Apocalipsa 6:4 urmează să se împlinească în viitor. Profitând de faptul că anumite texte din acest capitol vorbesc de un timp final, care se referă la timpul final al profeţiei şi nu la timpul din cartea Apocalipsa, oameni care nu cunosc suficient nici istoria şi nici Biblia, speculeaza idei nebiblice, în dezavantajul lor şi al celor creduli.

Mă uimeşte să văd că Dumnezeu cunoaşte mersul istoriei cu atâta precizie! Fie binecuvantat in veci!

          Pentru cei care cred că profeţiile Bibliei au două împliniri

Dragii mei, vă daţi seama câtă speculaţie ar trebui să faceţi? Profeţiile Bibliei au doar o singură împlinire, dar putem învăţa multe lucruri din ele.

Referinte:

John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel

Biblia (protestanta) de la Geneva cu comentarii

Cartile Macabeilor

Enciclopedia Libera Wikipedia: Antiochus Epifanes, etc.

 

Capitolul III

Interpretările păguboase ale unor profeţii

Răspunsuri folositoare pentru Studenţii Bibliei (milenişti)

(“Milenişti” este o poreclă pentru cultul numit “Studenţii Bibliei”, ai căror lider a fost pastorul Charles Taze Russell, un fost adventist din SUA)

Motivul de prezentare al acestui capitol

Slăvit să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Domnul Isus, Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru, pentru că ne iubeşte pe toţi (Ioan 3:16) şi doreşte ca toţi să fim mântuiţi din păcat şi moartea eternă (1Timotei 2:1-4)! Dar oare toţi oamenii doresc asta? Şi oare Dumnezeu îi va salva cu forţa pe cei care nu doresc asta? Universaliştii spun că da, după ei chiar şi Satan va fi mântuit în cele din urmă, pentru că, spun ei, există timp berechet. Această doctrină are diferite ramuri, una dintre ele fiind semiuniversalismul, care admite că deşi nu vor fi toţi oamenii salvaţi, totuşi tuturor li se va da o şansă de împăcare cu Dumnezeu.

Am plasat o dezbatere finalizată, în acest capitol, deoarece din discuţia avută se vede că onoratul meu corespondent, Liviu, un lider de la milenişti susţine semiuniversalismul şi aplică unele profeţii împlinite deja demult, crezând că se vor împlini în viitor, profeţind despre doctrina semiuniversalistă. Sunt convins că cercetătorii atenţi şi dedicaţi pentru pace şi sfinţire, care nu urmăresc slava personală sau de grup, nici cearta, adevăruri personale, filozofice sau de grup, vor înţelege cum stau lucrurile.

Poziţia liderului Liviu este dezbătută în cele ce urmează
El a scris: "Consider că unele lucruri în special despre judecată trebuiesc studiate din mai multe unghiuri. Eu cred ca accesul la judecata dreapta trebuie garantat fiecărei fiinţe, altfel n-ar mai fi dreptate. Deci eu cred că şi cei din trecut şi cei din ziua de azi vor avea acces la judecată şi mai cred că ziua de judecată durează 1000 de ani. 
Ioan 11:20. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. 21. Marta a zis lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu."23. Isus i-a zis: "Fratele tău va învia." 24. "Ştiu", I-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de apoi." 
Este deci o zi alocată învierii"
         Răspuns: Eu tocmai asta am făcut, am privit problema din mai multe unghiuri. Sunt de acord că judecata se face după înviere, în cazul celor morţi (Apocalipsa 20:12,13). Evident - conform cu mărturia celor scrise în Biblie – judecata se face după faptele făcute înainte de a muri şi nu cum crede Liviu, că ei vor fi judecaţi după faptele ce le vor face după înviere.

          Ce înţelegem prin "judecată", din punct de vedere biblic? Dacă mergem la un dicţionar, putem vedea că este cercetarea unui caz. Schimbă Biblia această noţiune? Nu, căci şi în acest caz este pârât şi reclamant, pârâţii suntem noi, oamenii, iar noi suntem pârâţi de Satan care este reclamantul, justiţiarul făţarnic şi fals şi suntem acuzaţi zi şi noapte în faţa justiţiei divine; şi bineânţeles Diavolul face tot posibilul ca să cădem şi el să aibă dreptate, cum a făcut în cazul lui Iov (dovezi: Iov capitolul 1 şi 2 cu Apocalipsa 12:10).
          Liviu a scris făcând trimitere la Matei 12: 31,32 şi întreabă: “Despre ce fel de iertare poate fi vorba în veacul viitor? Şi ce rost avea să le spună acestora dacă nu ar fi avut parte de acest veac viitor?”
          Răspuns: Matei 12:31,32 “De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”
Prin prisma acestui verset vedem că există un păcat capital, care nu se iartă nici în acest veac (deci înainte de înviere) şi nici în cel viitor (deci după înviere). Iar cine nu primeşte iertare nu poate fi mântuit nici acum, în acest veac, nici în veacul viitor. Liviu a tras o concluzie greşită, crezând că cei care vor păcătui în acest fel în veacul viitor vor fi oamenii din acest veac, care au fost înviaţi şi li s-a dat o şansă la viaţă eternă, dacă se vor îndrepta, iar ei nu au făcut-o.
          Dar cum interpretăm? Dacă oamenii aceia care vor păcătui în viitor, nu sunt din veacul acesta, atunci de unde sunt? Sunt oameni din acel veac viitor, născuţi în acel veac viitor, dar nu de către cei care vor merge la cer (Apocalipsa 15:2), ci de către aceia care au rămas pe pământ după judecăţile şi urgiile = plăgile grozave făcute de către îngerii sfinţi (Apocalipsa 8:1-13), din porunca lui Dumnezeu (Apocalipsa 15:3,4). Observaţi expersia acelor mântuiţi care cântă în cer „şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta”; acest eveniment se petrece după răpirea Miresei lui Christos, cei care se pocăiesc după răpire, pierzând premiul ceresc, având doar harul să trăiască pe pământ.

          Matei 12:31,32 dovedeşte două lucruri:

1. Acest verset dovedeste clar, că jerftfa "Mielului lui Dumnezeu” (Ioan 1:29) care este Isus Christos nu are puteri nelimitate, cum cred greşit cei ce sustinut mântuirea universală şi cei numiţi semiuniversalişti (care cred în şansa a doua de pocăinţă). Această jertfă are putere de ispăşire numai peste aceia care cred în ea, conformându-se procesului naşterii din nou, din apă şi duh sfânt - aici intrând şi pruncii şi copiii credincioşilor, care sunt consideraţi sfinţi, dacă sunt educaţi în sfinţenie, în virtutea angajamentului părinţilor: "Cât despre mine, eu şi casa mea voi sluji pe Iehova" (Iosua 24:15). Atfel, de ce ar mai da o şansă de pocăinţă cuiva pe care nici în acest veac nu l-a putut ierta? E nonsens şi pe deasupra păgubos să bagi un lup în staulul oilor (Isaia 26:10). De aceea spune Domnul Isus ca cei ce săvârşesc fărădelegea vor fi smulşi şi arşi de îngeri la sfârşitul veacului acestuia Matei 13:39-41, tocmai ca în veacul viitor să nu facă din nou tulburare păcii şi ordinii lăsate de Dumnezeu.

2. Desigur, textul din Matei 12:31,32 dovedeşte clar că în viitorul numit “regatul de o mie de ani” (atenţie: dar numai aici, nu şi după mia de ani), se vor face anumite păcate (de către oamenii de pe pământ, nu de către cei răpiţi la cer), care unele vor putea fi iertate, iar altele, cele de hula împotriva duhului sfânt, nu vor putea fi iertate, nici atunci.

Liviu susţine greşit că cei care vor fi iertaţi şi apoi puşi în regatul de o mie de ani, vor fi oamenii nepocăiţi care au trăit de la Adam, până la a doua venire a Domnului nostru Isus Christos. Biblia nu susţine aşa ceva, deoarece arată ca oamenii care au făcut nelegiuirea au drept numai la o singură viaţă, nu la două vieţi cum susţin semiuniversaliştii sau mai multe vieţi cum susţin universaliştii!
         Iată şi dovada din Sfânta Scriptură:
“Cine crede în Fiul are viata veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan.3:36)

Aşadar nu poate fi vorba de oamenii care nu s-au pocăit în acest veac, ci de oamenii care se vor naşte în regatul de o mie de ani, cum arată profeţiile din Isaia 11:1-9, Isaia 65:17-25 (mai multe informaţii legate de acest subiect veţi găsi în cartea Regatul Mesianic De O Mie De Ani).

După răpirea ultimilor profeţi la cer (Apocalipsa 11:3-12), cei care se pocăiesc rămân pe pământ (Apocalipsa 11:13): “Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.” Aceştia pierd cerul ca răsplată, dar primesc ca moştenire dreptul de a trăi etern pe pământ. Aceşti oameni pocăiţi (care vin la pocăinţă după răpire, compară cu Apocalipsa 15:2-4) vor repopula pământul în timpul regatului mesianic de o mie de ani, deoarece plăgi uriaşe vor împuţina drastic populaţia de pe pământ (Apocalipsa capitolul 8).

Ce se întămplă cu un om nemântuit după ce moare? Oare este el înviat în mileniul mesianic sau după mileniul mesianic ca să mai trăiască o sută sau două sute de ani în care să fie educat pentru a primi pocăinţă şi mai apoi testat, cum cred cei ce susţin aşa ceva? Arată Biblia aşa ceva? Nici vorba!
          Ce arată Biblia:
“Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară odată, iar după aceea vine judecata” (Evr.9:27) (Acest verset este comentat mai pe larg în broşura De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi?)
          Am citat o altă redare aici, una mai buna. Ce spune acest verset? Că după ce mor păcătoşii, ei trebuie judecaţi. Da, judecaţi! Nici vorbă ca păcătoşii să scape nejudecaţi! Ce înseamnă a fi judecat ca necredincios? Nicidecum încă un drept la o viaţă de o sută sau două sute de ani! Ci osanda!

“Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.” Luca 11:32
          Să vedem cum defineşte DEX-ul cuvântul "osândă":
OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv). 
Sursa: DEX '98 
OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi 

          Sfinţii vor judeca lumea (1Corinteni 6:2), printre care sfinţi vor fi şi cei din Ninive de pe timpul profetului Iona; au fost sfinţi deoarece s-au pocăit la mesajul profetului iar verdictul lor, vedem că este osânda, nicidecum scuza.

Liviu dă ca dovadă Matei 21:31într-o manieră necontextuală, scriind: “Care din amândoi a făcut voia tatălui său?" "Cel dintâi", au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu”
Nu zice: Merg doar ei, ci zice că merg înaintea lor acceptând să facă parte ca mădulare ale lui Christos iar ei vor veni în urmă în Mileniu pierzând Marele Premiu"
          Răspuns: Contextul spune că cei din aceste categorii de oameni (vameşii şi curvele), se pocăiau mai repede ca şi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi astfel intrau în regatul lui Dumnezeu, cât despre ceilalţi nici vorbă să intre, dacă nu se pocăiau: “Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?” Matei 23:33

Un alt text la care face apel Liviu, este Luca 10:12. “Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă. 14. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.”

Apoi întreabă:
“În ce sens va fi mai usor? Nu vor muri de tot? Horazin şi Betsaida vor fi date morţii complet iar Tirul şi Siodonul doar pe jumătate?” 
          Răspuns: Nu. Sensul din aceste fraze este că păcatul înfăptuit de ei va fi mai grav ca cel făcut de ceilalţi. De exemplu, cel care sparge un magazin pentru că nu are ce mânca comite un delict, dar nu aşa de grav ca cel care are ce mânca dar jefuieşte acelaşi magazin pentru ca să fure banii pentru jocuri de noroc şi alte lucruri de acest gen. Ambii vor primi aceeaşi osândă, condamnarea la închisoare. La fel va fi şi cu cei care au păcătuit voit şi în continuu, şi nu s-au pocăit în această viaţă. Cel care fură că nu are ce mânca nu se poate justifica, deoarece ar trebui să lucreze, iar cel care fură pentru risipă şi senzaţii tari, nici măcar nu poate deschide gura: “nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu.” 1Corinteni 6:10

          Liviu aduce în dezbatere anumite profeţii, plasând la finalul versetelor un mic comentariu: “Ezechiel 16:53. Voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiicelor ei şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor, 54. ca să-ţi suferi ocara şi să roşeşti pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mângâiere. 55. Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce iarăşi la starea voastră de mai înainte.”
Comentariul lui Liviu: “Una din multele dovezi că până şi cei mai nenorociţi oameni din trecut, nu din cei ce se nasc în Mileniu, vor fi înviaţi.”
          Răspuns: Textul acesta nu vorbeşte de învăţarea, probarea şi mântuirea lor în mod explicit şi contextul biblic nu permite această înţelegere (a se compara cu Galateni 5:19-21). Textul vorbeşte doar de învierea lor şi în acest cadru se va produce judecata. Sodoma şi celelelte cetaţi pedepsite, când vor vedea că au fost alţii şi mai răi ca ei, vor avea o ruşine mai mică - ca să spun aşa - pe când curva cea mare Ierusalimul antic din acel timp - va avea cea mai mare ruşine, văzând că ei au făcut lucruri cu mult mai detestabile ca Sodoma şi Samaria, ca de exemplu arderea copiilor în foc (Ezechiel 20:31), deci rusinea lor va fi deplină. 

O altă profeţie prezentată de Liviu:
"Ieremia 48: 42. Astfel Moabul va fi nimicit de tot şi nu va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului. 43. Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44. Cel ce fuge de groază cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul. 45. Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc. 46. Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale, prinse de război. 47. Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul." Aceasta este judecata asupra Moabului.” 

Comentariul lui Liviu: “Vor fi aduşi înapoi la viaţă doar pentru a li se spune că trebuie să moară?”
         Răspuns: Textul nu vorbeşte de înviere. Este vorba de cei vii din acel timp, care au fost duşi în robie de babilonieni şi au fost eliberaţi de Cirus "după mult timp". Aşa apare în traducerea distinsului traducător Karoli Gaspar, bun şi lăudat cunoscător al limbii ebraice antice: "Dar voi aduce înapoi pe Moab din captivitate după mult timp" Traducerea Karoli Gaspar . Şi da, la înviere toţi păcătoşii se vor confrunta cu lista păcatelor lor sumarizate în câteva capete de acuzare, apoi vor muri ruşinându-se în plâns şi scrâşnind din dinţi împotriva profeţilor falşi care i-au înşelat şi i-au dus la o pierzare ruşinoasă, dureroasă şi veşnică (Matei 13:37-43).

O altă profeţie prezentată de Liviu este din Ieremia 49:35-39 ce prezice deportarea elamiţilor de către babilonieni şi repatrierea lor de către regele eliberator, persanul Cirus. Tabloul profetic de aici nu are nici o legatură cu învierea şi nu prezintă nimic în sprijinul doctrinei semiuniversaliste. 
          Liviu prezintă Psalm 22:27. “Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.” apoi întreabă: “Psalmistul vede că sunt aceeaşi oameni din vremea sa altfel cum să îşi aducă aminte?"
          Răspuns: Nici vorbă. Contextul din acest psalm, versetele 22,23,25 arată că Dumnezeu va fi lăudat şi din această pricină atunci când Dumnezeu va cerceta pământul prin nişte judecăţi (urgii) grozave, cei ce vor lua aminte la ce au auzit, îşi vor aduce aminte de Dumnezeu, se vor pocăi şi se vor închina lui. Acest timp este descris şi în alte locuri unde scrie despre acelaşi lucru: Apocalipsa 7:9,10, Apocalipsa 15:3,4. Acest timp nu este în regatul de o mie de ani, ci înaintea lui, în timpul marelui necaz, după cum scrie "ei vin din necazul cel mare" Apocalipsa 7:14 şi nu “ei vin din mormânt”.

          Liviu întreabă citând Ieremia16: 19. “Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi care nu sunt de niciun ajutor!” – “Care părinţi? Cei ce le-au dat naştere în Mileniu le-au spus aceste cuvinte? Sau e vorba de cei din trecut ce vor învia?”
          Răspuns: Neamurile acestea îndepărtate sunt toţi cei care au primit mărturia despe Dumnezeul adevărat, vestită prin vestea bună a Fiului său, inclusiv de cei ce vin din necazul cel mare (Matei 24:14, Apocalipsa 7: 9,10, Apocalipsa 15:3,4), deci nici aici nu putem vorbi de un text despre înviere.

Liviu m-a întrebat: Ce părere am de Romani 2:12?

“Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege.”
         Răspuns: Romani 2:12 este clar, nu ai cum să îl interpretezi, numai după cum scrie.
1. Se vorbeşte de cei care au păcătuit având sau nu legea lui Dumnezeu, dată prin Moise. Naţiunile care nu au avut această lege, nu vor fi judecaţi după această lege, însă cei care au avut-o, vor fi judecaţi după aceasta lege, la înviere
2. În regatul lui Dumnezeu toţi oamenii vor avea legea lui Dumnezeu, dată prin Christos, de aceea textul nu se aplică la cei din regatul mesianic. Nu văd cum ar sprijini doctrina semiuniversalistă, din moment ce vorbeşte pe pieire.

          Liviu face următoarea remarcă: “Legat de ce scrii: În Ioan 14, Domnul Isus spune că se duce să pregătească alor Săi un lăcaş în cer, în timp ce mulţimilor le spune că cei blânzi vor moşteni Pământul - Matei 5:5"
         Răspuns: Nu este nici o contradicţie ideologică, cerul şi pământul este moştenirea bisericii&adunării adevărate. Dumnezeu a umblat pe pământ în timpul când exista grădina Edenului şi a vorbit gură către gură cu Adam, deşi în mod invizibil. La fel vor face şi creştinii credincioşi, dacă vor fi credincioşi în toate, fiind puşi regi şi preoţi peste oamenii de pe pământ care vor trăi în regatul de o mie de ani, guvernând peste aceştia împreună cu Christos, Fiul lui Dumnezeu, sub poruncile Tatălui nostru ceresc. Am prezentat două viziuni despre cine sunt aceştia. Mileniştii susţin că sunt toţi oamenii indiferent cât au fost de răi (de la Adam şi până la regatul de o mie de ani), Biblia nu susţine aşa ceva, de aceea susţin că sunt doar cei vii, care au supravieţuit marelui necaz prin pocăinţă şi urmaşii lor care au repopulat planeta pământ. CEILALŢI VOR ÎNVIA DUPĂ SFÂRŞITUL REGATULUI DE O MIE DE ANI (Apocalipsa 20:11-15).
         Liviu a mai scris: "Iar tot celor de pe Pământ li se va lua de pe ochi valul de minciună şi babilonie şi vor vedea bine şi vor fi adăpaţi şi hrăniţi spiritual cu adevăr - Isaia 25:7"
         Răspuns: Da, dar din ce perioadă a istoriei omenirii este vorba?
Dacă citim Apocalipsa 7:14 acolo se vorbeşte de o mulţime mare formată din toate popoarele, care ies din necazul cel mare. Dar aceste popoare au fost triate semnificativ de plăgile uriaşe ce au decimat populaţia pământului în timpul marelui necaz. Păcătoşii incurabili au fost înlăturaţi de aceste plăgi înspăimântătoare (Apocalipsa capitolul 8), deoarece nu au vrut să asculte şi să se supună evangheliei mântuirii. A rămas totuşi un număr semnificativ de oameni pe pământ, care s-au pocăit, după ce Mireasa lui Christos (creştinii adevăraţi) au fost răpiţi... Notă:Ştiu ca mulţi nu cred că după răpire ar mai putea fi vorba de pocăinţă. Dar dacă nimeni nu rămâne pe pământ, după ce păcătoşii incurabili mor, de ce mai este nevoie de judecători (Matei 18:19)? Şi de ce ar mai trebui legat Satan pentru o mie de ani, dacă pe pământ nu ar mai fi oameni care să poată fi înşelaţi (Apocalipsa 20:7-10)?

 

Capitolul IV

“Un necaz mare” Matei 24:21 şi “NECAZUL CEL MARE” Apocalipsa 7:14 este unul şi acelaşi eveniment?

Partea I

         Matei 24:21 şi Apocalipsa 7:14 sunt două evenimente separate în timp.

Profetul Daniel a consemnat următoarele:

Daniel 9:26. “Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.” 

         Această profeţie s-a împlinit în secolul I AD când a început “un necaz mare” peste Israel (Matei 24:21), culminând cu anul 125, când a fost reprimată brutal ultima rebeliune a evreilor din Iudeea. La acest eveniment dureros s-a referit şi Domnul Isus când a plâns pentru cetate: Luca 19:43. “Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Într-un alt loc Domnul Isus se refera la acelaşi eveniment astfel:

Luca 21:20. “Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

21. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

23. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.

24. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.”

Textul din Matei 24:21 trebuie plasat în contextul acestor evenimente. El este "un necaz mare" din primul secol şi nu "necazul cel mare" dinaintea revenirii Domnului Isus. Necazul acesta este unic în felul lui. Iudeea niciodată nu va mai fi pustiită astfel. Şi necazul cel mare din cartea Apocalipsa va fi unic în felul lui. El nu se va mai repeta.

Sunt ţări în care au fost evenimente unice. De exemplu în Egipt a fost o plagă a lăcustelor unică în felul ei:

“ Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.” (Exod.10:14)

Însă aşa ceva a mai fost în afara Egiptului, chiar în Israel:

Ioel 1:1. “Cuvântul lui Iehova care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.

2. Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră sau pe vremea părinţilor voştri?

3. Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!

4. Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec a mâncat lăcusta Hasil.

5. Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!

6. Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu şi măsele de leoaică.

7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!

8. Boceşte-te ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţii ei!

9. Au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa lui Iehova; preoţii, slujitorii lui Iehova, jelesc.

10. Câmpia este pustiită, pământul, întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.

11. Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute.

12. Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp s-au uscat… Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!”

În orice text, contextul general este hotărâtor, nu o frază din context. Iar contextul în ansamblu arată clar că Domnul Isus a dat un răspuns la TREI ÎNTREBĂRI.

Matei 24:1. La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2. Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată."

3. El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri?

 ( INTREBAREA NR 1) Şi care va fi semnul venirii Tale (ÎNTREBAREA NR 2) şi al sfârşitului veacului acestuia (ÎNTREBAREA NR 3)?"

“Necazul cel mare” (Apocalipsa 7:14) va fi în viitor, dar marele necaz care îi aştepta pe evreii din secolul I reiese din context; eu am ridicat problema contextului general, datorită faptului că la unii nu se ţine cont de contextul general... Să nu lăsăm din mână contextul general pentru a ţine mortiş de asemănarea dintre fraze. Cuvintele scoase din contextul lor general pot înşela.

Nu degeaba am adus în discuţie plaga cu lăcustele din Egipt, despre care textul spune că "erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lacuste (în Egipt)" Exodul 10:14 ca să aflăm din cartea lui Ioel capitolul 1, că a mai fost un asemenea roi în ţara lui Israel cu câteva sute de ani după invazia roiului din Egipt: "Ce a lăsat nemâncat lăcusta (...) căci în ţara mea a năvălit un popor puternic ŞI FĂRĂ NUMĂR, cu dinţii de leu şi măsele de leoaică" Ioel 1:4,6

1. Câte au fost în Egipt? "în număr atât de mare ... CUM NU VA MAI FI"

2. Câte au fost în Israel? "FĂRĂ NUMAR"

Sunt două fraze aparent în contradicţie. Contradicţia este doar aparentă, deoarece Exod 10:14 vorbeşte strict de Egipt spunând că nu va mai fi un roi aşa de mare în Egipt. Fraza "şi nu va mai fi" din Exod 10:14 nu poate fi extinsă că se referă şi la alte teritorii. Şi dacă se refera doar la Egipt, atunci ambele relatări sunt adevărate.

La fel este şi în legătură cu frazele "un necaz atât de mare" şi "necazul cel mare". Ca expresie sunt foarte asemănătoare, însă în timp sunt două evenimente separate.

Să urmărim cu mărită atenţie DE UNDE ÎNCEPE TOTUL, ca să putem încadra fraza "un necaz atât de mare" în locul şi timpul potrivit:

Matei 24:

1. La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2. Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată."

3. El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? (intrebarea nr. 1)

Întrebarea nr. 1  "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri (ADICĂ DĂRÂMAREA TEMPLULUI)?" este STRICT legat de cele spuse la versetul 2, care este o continuare a discuţiei de la versetul 1.

De ce ALTE versete mai este legată întrebarea nr. 1?

Cum este cu NECAZUL CEL MARE? În acest mare necaz se va dărâma Templul din Ierusalim? Nu, evident. Deci întrebarea nr. 1. nu are nimic de a face cu evenimentele descrise ca "necazul cel mare" din cartea Apocalipsa.

Dacă expresia "necazul cel mare" este luată din Apocalipsa 7:14, acest mare necaz va fi înainte de revenirea Domnului Isus. În acest mare necaz vor suferi toate popoarele, fiind un eveniment MONDIAL şi nu local.

Însă fraza "un necaz aşa de mare" din Evanghelia după Matei capitolul 24:21 se referă doar la suferinţa lui Israel din mâna romanilor, fiind un eveniment local, prezis de profetul Daniel:

"... Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locas, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât ca războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile." Daniel 9:26

Acest mare eveniment tragic s-a întâmplat în anul 70, după un asediu lung şi plin de orori, descrise foarte amănunţit de un martor ocular, istoricul Iosif Flaviu, care pe atunci a însoţit trupele romane de asediu. Despre acest mare şi tragic eveniment a avertizat Domnul Isus:

Matei 24:15. De aceea, când veţi vedea "urâciunea pustiirii", despre care a vorbit prorocul Daniel, "aşezată în Locul Sfânt" - cine citeşte să înţeleagă! - 16. atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; 17. cine va fi pe acoperisul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; 18. si cine va fi la camp sa nu se intoarca sa-si ia haina. 19. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in zilele acelea! 20. Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de sabat. 21. Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. 22. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. 23. Atunci daca va va spune cineva: "Iata, Hristosul este aici sau acolo", sa nu-l credeti. 24. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. 25. Iata ca v-am spus mai dinainte.

Sa vedem cum este relatat acest eveniment in Marcu si Luca:

Marcu 13:14. Cand veti vedea "uraciunea pustiirii" stand acolo unde nu se cade sa fie - cine citeste sa inteleaga - atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga la munti. 15. Cine va fi pe acoperisul casei sa nu se coboare si sa nu intre in casa ca sa-si ia ceva din ea. 16. Si cine va fi la camp sa nu se intoarca inapoi ca sa-si ia haina. 17. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in zilele acelea! 18. Rugati-va ca lucrurile acestea sa nu se intample iarna. 19. Pentru ca in zilele acelea va fi un necaz asa de mare cum n-a fost de la inceputul lumii pe care a facut-o Dumnezeu pana azi, si cum nici nu va mai fi vreodata. 20. Si daca n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scapa; dar le-a scurtat din pricina celor alesi. 21. Daca va va zice cineva atunci: "Iata, Hristosul este aici" sau: "Iata-L acolo", sa nu-l credeti. 22. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. 23. Paziti-va, iata ca vi le-am spus toate dinainte.

Luca 21:20. Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. 21. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el. 22. Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, ca sa se implineasca tot ce este scris. 23. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara si manie impotriva norodului acestuia. 24. Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor.

Dintre toate relatarile, Luca este cel mai clar si poate imprastia orice dubiu, daca mai este.

Ce inseamna asta: si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor? Inseamna ca Ierusalimul va fi eliberat doar de catre Domnul Isus. Ierusalimul este calcat in picioare si astazi: De catre musulmani pe o parte si de catre semintia chazara (de neam nu sunt semiti, ci trurcomani de stepa) de cealalta parte, ce alcatuieste azi asazisul Israel in proportie de 90 la suta, ei sunt in proportie de circa 90 la suta ne-evrei, fiind chazari convertiti la iudaism in secolele VII-VIII.

 

Nu ma opresc doar la discutarea PUNCTULUI 1., ci m-am concentrat asupra unui punct care este sensibil. AM VRUT SA SCOT IN EVIDENTA, CA NU TOATE cele trei intrebari se refera la timpul de inaintea revenirii Domnului si Mantuitorului nostru Isus. 

Nu asa de mult timp, am fost socat sa vad pe cineva care citeste de foarte mult timp Biblia si in special Vechiul Testament, ca el inca mai asteapta ca Ierusalimul sa fie inconjurat de osti si templul sa fie distrus. Ori aceste lucruri s-au intamplat demult. Si nu l-am putut convinge ca nu este asa. In mintea lui fixata doar pe un verset, consemnarile istoriei pe care le-am incercat sa i le descriu, nu au prins conturul intelegerii, cum nici progresul stiintei, el neadmitand ca oamenii ar fi fost pe luna. Caci el lasand contextul general se agata de o fraza cu atata strasnicie "nu a fost si nu va fi". Insa daca ar fi mai intelept si s-ar uita si la ce zice doctorul Luca, ar putea avea o viziune corecta. Caci, ce scrie la Matei si Marcu scrie si la Luca:

Matei 24:21. Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi.

Marcu 13:19. Pentru ca in zilele acelea va fi un necaz asa de mare cum n-a fost de la inceputul lumii pe care a facut-o Dumnezeu pana azi, si cum nici nu va mai fi vreodata.

Luca 21:23 partea b:  Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara si manie impotriva norodului acestuia.

De ce Matei si Marcu reda altfel? Caci negresit observam aici o redare diferita. Manuscrisele vechi, pot fi cheia intelegerii. Nu de mult timp, am luat de la un frate (fost adventist acum fiind independent) Novum Testamentum Graece et Latine. Este o editie de comparatie textuala a Noului Testament in care apare textul grec si latin, cu comentarii in limba engleza. In acest text se arata diferenta intre manuscrise. Am dat un milion de lei vechi pe el, DAR MERITA. Si veti observa de ce.

Uitati de exemplu in textul vechi latin cum suna fraza de la Matei 24:20,21

"Orate autem ut non fiat fuga vestra hieme vel sabbato

erit enim tunc magna neque fiet."

"Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat:

Pentru că atunci va fi mare, ca niciodata."

Cineva a imbogatit textul! E revoltator!

La fel, asistam la text imbogatit si la Marcu 13:18,19:

"Orate vero ut hieme not fiat erunt dies illi quam condidit Deus neque fiet"

"Rugați-vă ca sa nu fie iarna în acele zile, de cand Dumnezeu a creat, nicicand n-a fost"

Profitand de ambiguitatea textului, cei ce au copiat textul si-au bagat propriile intelegeri in text, adaugand noi cuvinte. Fara aceste cuvinte ne-textuale textele din Matei si Marcu, nu sunt tare departe de redarea din Luca, care este cea mai usoara de inteles. Aceste lucruri ma fac sa afirm ca pana nu vor fi scoase toate aceste "adaugiri incurca-lume" din Biblie, nu se va putea face o reformatiune adevarata si finala in crestinism.

Precizare importanta

Nu doresc sa se inteleaga ca Domnul Isus n-a spus nimic despre necazul cel mare. Nu. Dar inca nu am ajuns acolo. Insa voi scrie si despre asta, prin harul lui Dumnezeu.

Nu cred ca necazul cel mare, de care se scrie la cartea Apocalipsa, ar incepe cu daramarea Templului Ierusalimului reconstruit de chazarii iudaizati. Domnul Isus s-a referit strict la daramarea celui de al doilea Templu, existand pe timpul cat a trait pe pamant. Eu cred ca necazul cel mare dureaza doar cativa ani si sunt anii de inaintea revenirii Domnului Isus; si nu are importanta daca ne-evreii chazari, care sunt pagani si nu evrei, vor construi sau nu Templul al treilea. Evenimentele acestor ani sunt descrisi sumar in Matei 24 si mai pe larg in cartea Apocalipsa.

"Indata dupa acele ZILE DE NECAZ soarele se va intuneca...Atunci se va vedea in cer semnul FIULUI OMULUI..."(Matei 24.29-30)

Asistam iarasi la o fraza controversata, in versetul de mai sus "INDATA DUPA acele zile de necaz". Vedem ca in Matei 24 se trece de la daramarea Ierusalimului la intunecarea soarelui, act care face parte din necazul cel mare. INSA ACEST SCENARIU NU S-A INTAMPLAT, spre deliciul ateistilor si a tuturor acelora care rad de "nepotrivirile" din Biblie.

Eu nu cred ca Domnul Isus este aici de vina. Probabil, asistam la o reformulare a cuvintelor sale, printr-o posibila traducere nepotrivita din originalul ebraic sau poate fraza a fost stalcita in timpul copierii traducerii. Matei a scris evanghelia in ebraica, sa nu uitam asta.

La Marcu 13 avem o redare care nu incurca deloc si poate si la Matei suna asa in originalul ebraic:

24. Dar, in zilele acelea, DUPA necazul acesta, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei,

Asistam aici la un timp nespecificat intre "necazul acesta" adica daramarea Ierusalimului si "zilele acelea", adica zilele de inaintea revenirii sale, cand va fi necazul cel mare...

Iarasi, pana la un anumit verset, redarea din Luca 21 mi se pare cel mai clar.

El arata clar ca intre daramarea Ierusalimului si necazul cel mare TREBUIE sa existe un timp nespecificat ca durata, al neamurilor si abia apoi, sa vina acele semne de care au intrebat apostolii:

24. Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor.

25. Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor;

26. oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.

27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare.

28. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie."

29. Si le-a spus o pilda: "Vedeti smochinul si toti copacii.

30. Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape.

31. Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.

Posibilele nesincronizari pot veni, fie din redari gresite ale cuvintelor Domnului Isus, fie din pricina unor cuvinte sau fraze introduse mai traziu care nu au facut parte din textul original.

Luca 21:32. Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana cand se vor implini toate aceste lucruri.

Aici avem iarasi o fraza controversata. Nu este clar daca este vorba de o generatie de oameni, cea din primul secol, caci daca ar fi asa, iarasi asistam la o neimplinire de scenariu sau este generatia din ultimul secol, cel de inaintea revenirii sale. Trebuie sa cercetam mauscrisele antice sa vedem care dintre ele contin o cheie mai explicita in redare.

Nu am fost, nu sunt “preterist”

Eu nu am fost "preterist" niciodata. Argumentam doar ca Domnul si Mantuitorul nostru, Fiul lui Dumnezeu, a dat raspuns la trei intrebari puse si ca in prima dintre intrebari nu este vorba de necazul cel mare, ci despre daramarea templului. Domnul Isus in prima intrebare da un raspuns strict cu privire la aceasta intrebare.

Eu asa vad ca necazul cel mare este inca in viitor si inca nu a inceput. Nu pot admite ca a inceput in secolul I cu daramarea templului sa pustiirea Ierusalimului, deoarece contextual nu asa reiese. Desigur, respect parerea celor ce cred ca necazul cel mare a inceput in secolul I cu daramarea templului si pustiirea Ierusalimului. Nu am spus vorbe de ocara si mi-am exprimat opinia in mod civilizat. M-a intrigat doar faptul ca in versiunea antica latina nu se regasesc anumite cuvinte si ca este posibil ca textul actual sa fi fost inmultit cu anumite cuvinte. Ce interes ar fi avut cei ce au copiat sa scoata cuvinte din text? La compararea manuscriselor, mai degraba asistam la fenomenul introducerii cuvintelor. Degeaba insistam asupra unor cuvinte si formulari, care nu au facut parte din textul original.

Nu am scris nimic despre cele doua intrebari ramase nediscutate, deoarece am scris ca nu neg necazul cel mare din viitor si am mai scris ca o sa imi spun parerea si despre necazul cel mare in alte postari. Am mai scris ca expresia "necazul cel mare" se gaseste doar in Apocalipsa, dar asta nu inseamna ca as fi crezut ca Domnul Isus nu vorbeste nimic de aceasta in Matei 24.

 

Profetia din Daniel, cu privire la daramarea Templului si pustiirea Ierusalimului s-a implinit cuvant cu cuvant, asa cum a spus si Domnul Isus si ar fi un subiect interesant de discutat. Nu are nimic de a face cu intentiile chazarilor iudaizati daca vor face sau nu un al treilea Templu.

Biblia descrie semnul venirii Domnului Isus, ca fiind un semn ceresc, de proportii globale, nu ceva de aspect local. De aceea a avertizat pe ucenicii sai sa nu creada pe cei care vor reduce acest eveniment la ceva eveniment local:

Matei 24:23. Atunci daca va va spune cineva: "Iata, Hristosul este aici sau acolo", sa nu-l credeti.

26. Deci daca va vor zice: "Iata-L in pustiu", sa nu va duceti acolo! "Iata-L in odaite ascunse", sa nu credeti.

27. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului.

30. Atunci se va arata IN CER semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.

Semnul Fiului lui Dumnezeu este ceresc si nu pamantesc, de aceea acest semn nu trebuie cautat pe pamant, caci va fi pe cer, si va fi bine vazut la timpul potrivit, de aceea cei nepocaiti se vor boci vazand ca usa harului s-a inchis.

Matei 25:11. Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare si au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!"

12. Dar el, drept raspuns, le-a zis: "Adevarat va spun ca nu va cunosc!"

Insa inainte de acest mare eveniment, vor fi niste semne premergatoare, care nu se vor derula intr-o singura zi, ci in cativa ani. Necazul cel mare despre care vorbim aici este in aceasta perioada

Matei24.30. Atunci se va arata IN CER semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.

Scrie clar "IN CER".

Acest verset da raspuns la intrebarea nr 2 "Si care va fi semnul venirii Tale (2)"

La intrebarea nr 3 "si al sfarsitului veacului acestuia (3)?''

Ca timp, semul ceresc vine DUPA incheierea predicarii universale.

 

Partea II

 

"Necazul cel mare" va fi o perioada de timp inainte de "sfarsitul veacului acestuia"

De ce va fi acest timp "necazul cel mare"?

Situatia este descrisa la:

1. Matei

2. Marc

3. Luca

4. Apocalipsa

Despre situatia nr 1 din "necazul cel mare"

"soarele se va intuneca, ...." Matei 24:29.

"soarele se va intuneca, ..." Marcu 13:24

"Vor fi semne: in soare ..." Luca 21:25

(semnele acestea vor fi "dogorarea soarelui" dupa care va fi "intunecarea soarelui" )

Apocalipsa 16:

8. Al patrulea a varsat potirul lui peste soare. Si soarelui i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.

9. Si oamenii au fost dogoriti de o arsita mare si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.

"Soarele s-a facut negru ca un sac de par ..." Apocalipsa 6:12

Apocalipsa 16:10. Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Si imparatia fiarei a fost acoperita de intuneric. Oamenii isi muscau limbile de durere.

11. Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor.

Acestea nu vor fi evenimente locale, vazute doar undeva, asa regional, ci de proportie universala. Cand va dogora soarele, va dogora pe tot pamantul, nu numai undeva regional.

Cand soarele se va intuneca, intunericul va fi global si nu regional. Va fi intuneric atat in cele doua Americi, cat si in Europa, Asia, Africa, Australia, Oceania si la cele doua poluri. Va fi intuneric pe tot pamantul.

Despre situatia nr 2 din "necazul cel mare"

Matei 24:29 "luna nu-si va mai da lumina ei"

Marcu 13:24 "luna nu-si va mai da lumina ei"

Luca 21:25 "Vor fi semne:..., in luna "

Apocalipsa 6:12 "luna s-a facut toata ca sangele"

Iarasi, va fi un semn global si nu un semn regional. Se va vedea de pe toate continentele si de pe toate insulele.

Despre situatia nr 3 din "necazul cel mare"

Matei 24:29 "stelele vor cadea din cer"

Marcu 13:25 " stelele vor cadea din cer"

Luca 21:25 "Vor fi semne:... in  stele"

Care sunt aceste semne in stele?

Apocalipsa 6:13 "si stelele au cazut din cer pe pamant, cum cad smochinele verzi din pom, cand este scuturat de un vant puternic."

Vedem aici fraza "au cazut din cer" ("cer" este la singular) si nu "au cazut din ceruri", deci este vorba doar de primul cer, cerul atmosferic al pamantului si este vorba doar de stelele ce vor ajunge aici. Versetul nu descrie un colaps total al stelelor din intreg Universul stelar pe pamant, ci vorbeste doar de stelele cerului, care vor ajunge in atmosfera.

In plus, contextul mai larg al cartii Apocalipsa, face asta si mai clar, aratand ca aceste stele sunt de fapt meteoriti sau comete (sau ambele), numite şi “stele căzătoare” încă din antichitate.

Despre cauza caderii stelelor

Apocalipsa 6:13 "si stelele au cazut din cer pe pamant, cum cad smochinele verzi din pom, cand este scuturat de un vant puternic."

De ce o să cadă stelele?

 

Cauza căderii stelelor:

Matei 24:29 "si puterile cerurilor “vor fi clatinate".

Marcu 13:25 " si puterile care sunt in ceruri “vor fi clatinate".

Luca 21:25 "caci puterile cerurilor “vor fi clatinate".

Cine le clatină, dacă nu Dumnezeu?

Probabil, se întâmplă acelaşi lucru ca pe vemuri, când Dumnezeu foloseşte arsenalul ceresc, stele de mici dimensiuni, stelele căzătoare (asteroizi şi meteoriti):

Judecatori 5: 4. Doamne, când ai ieşit din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, şi norii au turnat ape cu găleata;

5. munţii s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel."

( ...)

20. Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,

21. Pârâul Chison i-a luat, pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

Probabil textul din Judecători se referă la căderea de stele căzătoare (comete, asteroizi sau meteoriţi) care au declanşat o furtună teribilă şi o viitură puternică de ape.

Avem două variante de interpretare:

1. Fie expresia "puterile cerurilor" se refera la fiintele ceresti (aici ingerii decazuti), dar acest lucru n-ar implica efectele descrise langa "clatinat"

2. Fie expresia "puterile cerurilor" se refera la fortele astrale (orbita, gravitatie, viteza, etc.), care implica efectele descrise langa "clatinat".

Daca se refera la a doua, intelegem ca zguduirea aceasta implica modificari ale traiectoriei diferitelor stele de mai mici dimensiuni, care intra mai apoi in atmosfera (cerul) pamantului, de aici cazand pe pamant.

Cauza, adica "clatinatul" implica efecte ca:

1. caderea stelelor

2. schimbarea culorii lunii in rosu sangeriu

3. intunecarea soarelui (soarele devine negru "ca un sac de par")

Cartea Apocalipsa descrie cu lux de amanunte efectele caderii stelelor.

 

Efectele căderii stelelor din cer

Cartea Apocalipsa arată că aceste stele nu cad într-un singur loc şi ele nu cad toate dintr-o data. Nu se arata la ce timp cad unele de altele, dar contextul poate sugera ca nu este o mare diferenta de timp.

 

Prima cădere de stele

Apocalipsa 8:7. Ingerul dintai a sunat din trambita. Si a venit grindina si foc amestecat cu sange, care au fost aruncate pe pamant: si a treia parte a pamantului a fost ars, si a treia parte din copaci au fost arsi, si toata iarba verde a fost arsa.

Apare aici expresia "si foc amestecat cu sange". Este o expresie destul de grea. Textul din Biblia Aramaica reda "foc amestecat cu apa". Probabil, textul grec este cel original si inseamna "foc amestecat cu ceva ca sangele".

 

De aici reiese ca au cazut trei elemente din cer:

1. grindina

2. foc

3. ceva lichid de culoarea sangelui

Aceste elemente pot cadea impreuna numai la o cadere masiva de meteoriti. Ce se intampla de fapt? Un bolovan urias (asteroid sau cometă), numit in termeni populari "stea cazatoare" intra in atmosfera pamantului si  explodeaza. Explozia vine din cauza vitezei mari si a frecarii cu aerul, iar rezultatul este o ploaie de meteoriti, sau de gheaţă. Aceste bucatele de meteoriti prin frecarea cu aerul se transforma la randul lor in mingi de foc de gaz si daca intalnesc o masa mare de nori, pot genera gheata si o ploaie acidica de culoarea sangelui. Daca aceste mingi de foc cad pe pamant, puterea cu care ele ard pot aprinde totul ce arde si vegetatia de pe camp.

Daca cad mai multi bolovani uriasi, efectul poate fi global, cum se si arata in text "si toata iarba verde a fost arsa." Deci, fenomenul a fost global si nu regional.

Versetul relateaza efectul distrugerii:

1. "si a treia parte a pamantului a fost ars": Aici intra tot ce arde, tot ce e facut din lemn, plastic, etc., raman molozul din zidurile de beton si caramida daramate, suflul exploziilor sparge toate geamurile, darama constructiile, totul arde, totul e praf si cenusa. E ca la Sodoma si Gomora pe scara mare. Totusi doua treimi din suprafata pamantului scapa la aceasta plaga. Asta nu inseamna ca au scapat continente intregi, ci anumite regiuni. Fenomenul este unul general, global.

2. "si a treia parte din copaci au fost arsi": A treia parte din copacii de pe pamant au fost arsi. La fel, dupa aceasta plaga, raman inca doua treimi dintre copacii de pe glob. Insa nu mai raman mari intinderi, ci paduri mici, palcuri si elemente razlete.

3. "si toata iarba verde a fost arsa.": Singurul element al vegetatiei ce a fost ars complet pe tot globul, a fost iarba.

 

A doua plagă stelară

Apocalipsa 8:8. Al doilea inger a sunat din trambita. Si ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat in mare: si a treia parte din mare s-a facut sange,

9. si a treia parte din fapturile care erau in mare si aveau viata au murit, si a treia parte din corabii au pierit.

 

Avem de a face cu un meteorit de dimensiuni impresionante, sau cu o parte a unui meteorit explodat care este ca un "munte mare de foc aprins".

Deci, acesta poate fi:

1. Fie un al doilea meteorit

2. Fie o bucata foarte mare desprinsa din primul meteorit, in acest caz primul meteorit fiind de dimensiuni impresionante.

Daca este vorba de varianta a doua, dat fiind ca obiectul este aratat deja in flacari, el poate fi cea mai mare parte dintre bucatile meteoritului mama sau una dintre cele mai mari bucati.

Daca este vorba de varianta unu, cum am aratat, acest bolovan super-urias vine cu o viteza uimitoare si din aceasta cauza este infierbantat. La contactul cu aerul frecarea face ca el sa se aprinda ca un munte mare in flacari si explodeaza in mai multe bucati.

La contactul cu apa, lovitura ei face niste valuri uriase iar daca contine si substante toxice ca uraniul, el devine ca o bomba atomica aruncata in mare, care ucide orice intalneste pe o raza de actiune imensa, suflul uraganului acesta matura tot. In plus, daca la randul lor, bucatile ei se rup in bucati, raza lui de nimicire si infectie poate creste semnificativ.

 

Consecinţele dezastrului oceanic:

1. "şi a treia parte din mare s-a făcut sânge":

Adică, radioactivitatea imensă face din apă un fel de acid roşiatic, ca sângele.

"Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se dezintegrează), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. " Wikipedia

Mai rămân încă două treimi din ape neinfectate în oceanul planetar.

2. "şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit":

A treia parte din animalele care trăiesc în mare mor, mai rămân încă două treimi din aceste vietăţi.

3. "şi a treia parte din corăbii au pierit."

Valurile uriaşe numite modern „ţunami” şi suflul vântului ucigător (uraganul) mătură sub ape a treia parte din corăbii. Porturile şi nimic altceva nu pot fi o scăpare. Aceste corabii şi personalul sunt condamnaţi la o moarte sigură, pe cele mari valurile uriaşe le răstoarnă şi le înghit fără speranţă, iar cele mai mici care sunt atinse de suflu pur şi simplu se dezintegrează, ca şi cum s-ar topi, fără drept de apel.

A treia parte din oceanul planetar este distrus.

 

A treia plagă stelară

Apocalipsa 8:10. Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.

11. Steaua se chemă "Pelin"; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

 

Din cer cade o stea mare, arzând ca o făclie. Faptul că arde ca o făclie arată că aceasta este deja în atmosferă, unde s-a aprins de la frecarea cu aerul.

Explozia ei ulterioară, face ca bucăţile rezultate de pe urma exploziei să cadă în râuri şi în alte ape dulci (izvoare, lacuri, bazine, etc.). Aceste bucăti sunt radioactive şi din această cauză apele se otrăvesc, iar cei ce le beau se îmbolnăvesc cumplit şi mor.

Contaminarea Radioactivă

"Contaminarea oricărui material, oricărei suprafețe sau a mediului ori a unei persoane cu substanțe radioactive. În cazul particular al corpului uman, contaminarea radioactivă include atât contaminarea externă a pielii cât și contaminarea internă." Wikipedia

Efectele dezastrului

A treia parte a surselor de apa dulce de pe glob sunt contaminate şi mulţi oameni mor din cauza consumului acestor ape. Două treimi din apele dulci nu se contaminează.

 

Concluzie

Apocalipsa 8:12. Al patrulea inger a sunat din trambita. Si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele sa fie intunecata, ziua sa-si piarda a treia parte din lumina ei, si noaptea de asemenea.

Un lucru trebuie observat aici: Mai exista stele. Deci, n-au cazut toate.

Variantele raman acestea:

1. Fie a cazut un singur asteroid, care s-a fragmentat in trei parti

2. Fie au cazut trei asteroizi

Fumul ce a rezultat din arderea oraselor, satelor, padurilor si vegetatiei a intunecat soarele, luna si stelele, dar nu complet, ci ele pierd a treia parte din lumina. Asadar, au inca doua treimi din lumina lor.

 

În Biblie este scris:

Amos 3:7. Cu siguranţă nimic nu face Domnul Yehovah fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.

Dacă comparăm acest verset cu relatările Bibliei, unde se arată pedepsirea răutăţii oamenilor, vedem că ei au fost avertizaţi de profeţi şi uneori chiar de îngeri.

Acest lucru mă face să cred, că atunci când încep plăgile stelare oamenii vor fi deja avertizaţi.

Am găsit în cartea Apocalipsa capitolul 11, că Dumnezeu va ridica doi profeţi în timpul sfârşitului şi ei vor profeţii lumii un timp îndelungat, apoi vor fi martirizaţi.

Oare plăgile stelare vor începe după moartea lor sau în timpul vieţii lor?

 

Apocalipsa lui Ioan 11

1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: "Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.

2. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

3. Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.

 

Capitolul V

Despre semnele preparousiale şi semnificaţia lor

“Parousia” este un cuvant in limba greaca care inseamna “prezenta” si in acest caz este vorba de prezentarea in slava a Domnului nostru Isus Christos. Dar cand vine el sa se prezinte omenirii? Evanghelia vorbeste despre un semn.

Este vorba de semnul din Matei 24:32,33. 

32. De la smochin invatati pilda lui: cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape.

33. Tot asa, si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi.

Ce am putea crede? Ce ordine este aratata aici? Pot fi doua variante de interpretare:
1. Semnele si dupa semne venirea Domnului Isus in compania ingerilor sfinti la o data care nu se poate stii
Sau
2. Venirea Domnului Isus in compania ingerilor sfinti este inaintea semnelor si dupa aceasta venire este pusa derularea semnelor

Parerea cea mai potrivita este ca asa cum lastarii si infrunzirea smochinului arata apropierea verii, sau cum norii negrii prevestesc o furtuna, tot asa si semnele descrise de Ieshua (Isus), Fiul ceresc al lui Dumnezeu, prevestesc venirea sa in glorie, alaturi de sfintii ingeri. Deci in mod normal, semnele trebuie sa apara inaintea parousiei si nu dupa parousie.

Cine a vazut poze despre cutremurul din China, poate sa spuna ca sunt socante. Unii afirma prin astfel de evenimente ca am fi deja in evenimentele descrise de Apocalipsa, insa avem motive biblice sa credem ca inca nu suntem in timpul semnelor apocaliptice, desi ne apropiem vertiginos.
Desi unele evenimente, ca de exemplu marele val ucigas (tunami) din 2004, uraganul din Burma sau recentul cutremur din China sunt destul de mari, totusi ele sunt regionale, insa in Apocalipsa se arata ca semnele ce vor prevesti parousia vor fi semne mondiale si nu regionale. Sa luam de exemplu Apocalipsa 16:3.
Cine a vazut poze de la cutremurul recent din China, poate deveni trist. Insa ce va lasa in urma judecata finala a lui D-zeu? Ne putem intrista de pe acum pentru cei ce vor pieri atunci nemantuiti.
Multora nu le place ca vorbim despre mantuire, pieire, Armaghedon, etc.. Nu vrem sa speriem lumea cu asta - cum am putea fi atacati ca am face - insa trebuie sa scoatem in evidenta o greseala copilareasca - am putea spune - ce este comisa de multi, care spun ca semnele din timpul nostru arata ca suntem deja in evenimentele din Apocalipsa.
Oricum, trebuie sa fim gata oricand, asteptand in pocainta mersul evenimentelor si parousia Domnului Ieshua Mesia.
Fie ca va fi aproape fie ca va fi departe parousia (descoperire in slava), sa nu uitam ca fiecare individ care moare se va intalni cu El, caci El vine sa judece vii si morti - cum spune Noul Testament si credeul apostolic. Nu e placut sa murim... darminteri sa murim fara sa-l fi primit pe Ieshua Mesia ca Salvatorul nostru... Ce am putea spune la inviere? Cand El ne va intreba> De ce nu m-ai primit? De ce nu m-ai ascultat? Nici un orator nu va putea da un raspuns pe masura, ACOLO, ATUNCI. Desigur, inainte fiecare e viteaz in sinea lui si spune zambind> las ca o sa-i spun eu vre-o doua...
Insa vom vedea cine va zambi la urma.

Cu privire la semnele din Matei si Apocalipsa este clar ca ele NU SUNT SEMNE REGIONALE, CI SEMNE MONDIALE.
Unul dintre semne va fi o persecutie teribila a credinciosilor si multi vor suferi din nou ptr. credinta. Martirajul va fi la ordinea zilei, pentru aceia care vor refuza semnul fiarei. Insa va fi o moarte blanda in comparatie cu moartea celor care au primit semnul fiarei, semnul Antichristului, si prin asta si-au dat acordul la o nelegiuire atat de mare.
In Apocalipsa 9:6 scrie ca> In acele zile, oamenii vor cauta moartea si n-o vor gasi, vor dori sa moara si moartea va fugi de la ei.

Ca vor fi semne mondiale peste tot pe glob, si nu semne regionale, este clar aratat in Apocalipsa> a treia parte din oameni este ucisa de urgia din Apocalipsa capitolul 9. Deci, daca acest eveniment ar avea loc maine, ar cadea victime mai mult de 2 miliarde de oameni!!!

Primul si al doilea asazis "razboi mondial" va fi o chichita pe langa plagile Apocalipsei. Aceste 2 razboaie nu sunt o garantie, ca Apocalipsa ar fi inceput deja. Plus ca aceste urgii mondiale vor fi incadrate intr-un timp relativ scurt, incepand cu domnia fiarei. Iar domnia fiarei va fi doar de 3,5 ani.

Ipoteza ca prezenta in slava (parousia) a fost deja si ca de atunci se deruleaza semnele parousiei este vadit gresita. Si de asta sunt vinovati in principal liderii cultelor “Studentii Bibliei” si “Martorii Lui Iehova”. La ei cineva a schimbat ordinea clara aratata la Matei 24:32,33, spunand ca prima data este parousia si dupa aceea vin semnele ce arata parousia, cand colo este exact invers, prima data vin semnele si aceste semne prevestesc parousia. CT Russell, liderul cultului “Studentii Bibliei” scria in prefata unui volum Studii In Scripturi ca parousia a fost deja in anul 1874 si ca mia de ani din Apocalipsa a inceput in 1874!!! Tot el scria ca semnele ce trebuiau sa fie inaintea parousiei, au inceput la 1798 sau 1799 (Referinte despre 1798 - 1799 [Three Worlds (1877), p114.], [WT Jan-Feb 1889 [repr p1093]. SiS2 p256. SiS3 p58,63,64.]
Ulterior, in loc sa se pocaiasca de greseala facuta, prin 1930 stafful Watchtower (liderii cultului “Martorii Lui Iehova”) a modificat anul de referinta 1799, respectiv 1874 la 1914.

Ierusalimul - indiferent cum interpretam - simbolic sau literal a fost calcat in picioare si dupa 1914, iar timpurile de dominatie a natiunilor nu s-au sfarsit, ci prospera in continuare, dupa cum vedem si astazi. In plus, copacul din Daniel capitolul 4 il reprezinta pe Nebucadnetar si profetia s-a implinit atunci. A fost foarte periculos ca au reinterpretat ce era deja implinit, rezultatele dezastruoase se vad lamurit, un sir lung de profetii neimplinite. Este de ajuns doar sa citim “Volumele” lui Russell sau “Taina Implinita” si “Milioane care traiesc acum, nu vor muri niciodata”.

Este corect, ca oamenii nu trebuie inspaimantati, nu trebuie sa slujeasca pe Creator din frica, ci din iubire. Oare cine, oare cine, oare cine ii tot sperie pe bietii oameni cu ideea unui mare lac de foc, unde toti pacatosii vor fi chinuiti etern in foc, in cele mai groaznice chinuri?
Care este o sperietura mai mare? Sa te sperii de semnele care arata venirea parousiei, care te nimiceste una cu pamantul, daca nu te pocaiesti sau de un lac de foc unde vei arde non stop in cele mai teribile chinuri? Se vede o mare doza de ipocrizie religioasa la cei care desi cred in chinuirea vesnica a pacatosilor, totusi sustin ca avertizarea lumii asupra semnelor venirii Domnului Isus, ar infrica degeaba oamenii.

 

 

Capitolul VI

Cine este Antichrist?

Antichrist este o persoană sau mai multe persoane?

In acest subiect, sunt teologi care neaga ca Anticristul ar fi o persoana importanta, care trebuie sa apara la sfarsit, ca Lider Politic Suprem (mondial). Ei cred ca Antichristul este un grup de persoane si se bazeaza foarte mult, am putea spune exclusiv pe 1Ioan 2:18-22, unde se arata ca "antichrist" poate deveni oricine care neaga pe Tatal si pe Fiul. Da, este adevarat, ca sensul secundar al expresiei "Antichrist" este acesta.
Insa cuvantul "Antichrist" are si un sens principal, de o importanta aparte, care il deosebeste de toti ceilalti "antichristi". El este descris in Biblie, ca fiind cel mai important personaj negativ de pe pamant, ca ultimul lider politico-religios al Terrei, pe care Domnul nostru Ieshua (Isus) Mesia il va nimici la prezentarea (parousia) maririi sale. Multi nu inteleg ca versetele din Biblie se completeaza reciproc. Beleaua dintre crestini a fost intotdeauna ca la unii le place sa ia doar ce le place.
Apostolul Ioan scria> "Ati auzit ca trebuie sa vina Antichristul". Deci el confirma ca era o astfel de invatatura despre un Antichrist. Cine a lansat aceasta invatatura si pe ce considerente? Combate Ioan aceasta invatatura? Lasa el sa se inteleaga asa ceva? Nu, nici vorba. Insa spune ca pana la aparitia ultimului Antichrist, care va fi si cel mai mare antichrist care a trait vreodata, vor iesi multi antichristi, de talie mai mica. Ioan nu combate, ci completeaza invatatura despre Antichrist. Il avem pe Nero, Diocletian, Iulian Apostatul etc, etc... Hitler, Stalin, Mussolini, etc. toti au fost antichristi intr-un fel sau altul, dar care va fi ultimul ii va intrece pe toti. De unde putem sti asta?

Atat profetul Daniel, cat si apostolul Pavel au prezis aparitia unui om deosebit, care se va lupta impotriva inchinatorilor adevaratului D-zeu si se va prezenta ca fiind el insusi un d-zeu, cerand inchinare, care i se cuvine numai lui D-zeu, prin Christos. Atunci multi se vor lepada de crestinism. Asta va fi marea apostazie prezisa de apostolul Pavel la 2Tesaloniceni 2:3. Este adevarat ca pana atunci au mai fost si vor mai fi lepadari de credinta, sau de anumite adevaruri fundamentale, insa acel eveniment prezis de Pavel le va intrece pe toate. Va fi apostazia apostaziilor, asa cum si ultimul Anticrist va fi antichristul antichristilor.

Sa citim cu atentie Daniel 7:19-26, 2Tesaloniceni 2:1-12 si Apocalipsa 13:1-18. Asadar, nu putem nega ca "antichrist", nu ar avea si un alt inteles, secundar, cel aratat de apostolul Ioan. Insa intelesul principal este acela pe care l-a numit si el> "Si, dupa cum ati auzit ca vine Antichrist" (la singular) 1Ioan 2:18. Apostolul nu se ridica ca sa combata aceasta idee (cum fac unii astazi), ci doar o parafrazeaza, dandu-i si un inteles secundar, fara sa schimbe insa intelesul principal.

Unde se va aseza Antichristul, în ce “templu”?

Unde este “templul” lui D-zeu in contextul spuselor lui Pavel din 2Tesaloniceni 2:4? Unii spun ca este templul de la Ierusalimul, pe care evreii vor sa il reconstruiasca. Insa nu cunoastea apostolul Pavel, profetia lui Daniel despre daramarea templului din Ierusalim, profetie confirmata si de Domnul Isus (Daniel 9:26, Matei 24:1,2)? Mai degraba o cunostea, caci era parte din mesajul evangheliei. Apostolul vorbeste de o mare apostazie, dupa care urmeaza sa vina Antichrist (2Tesaloniceni 2:3). Se gandea apostolul la apostazia evreilor sau a crestinilor? Mai degraba se gandea la apostazia crestinilor, caci era parte din mesajul evangheliei (Matei 24:9,10).

In viziunea lui Pavel, crestinii sunt “templul” lui Dumnezeu (1Corinteni 3:16). Asadar Antichristul se va aseza chiar in “biserica” apostata.

 

Cum se vor apostazia crestinii?

 

Ecumenistii vor castiga tot mai mult teren in biserici, in lupta lor contra ateismului militant. Infricosat de atacul miscarii “Noul Ateism”, ecumenismul va face ca in curand toate religiile sa se uneasca intr-o mare babilonie. E clar ca aceasta babilonie va fi un talmes balmes religios foarte slab si ca Antichristul va ataca biserica, tocmai prin usa larg-deschisa de ecumenisti, prezentand un concept nou despre cuvantul “dumnezeu”, inseland pe acestia cu mari semne si minuni posibile datorita progresului intelectual si technologic, pana acolo ca se vor lepada de invatatura lui Isus Christos, Fiul si Unsul lui Dumnezeu Tatal si vor instaura o religie atee, care se va inchina unui om, lui Antichrist.

Dupa ce Antichrist castiga “dialogul” cu ecumenistii, urmeaza distrugerea vechilor sisteme si acapararea conducerii totale a maselor apostate (Apocalipsa 17:16).
"Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, prezentandu-se drept Dumnezeu" 2Tesaloniceni 2:4
"El va rosti cuvinte impotriva Celui Prea Inalt, va nimici pe sfintii Celui Prea Inalt (adica pe cei ce nu vor primi semnul fiarei) si se va gandi sa schimbe timpurile si legea, si ei vor fi dati in mainile lui, pentru un timp, doua timpuri si o jumatate de timp" (adica 3,5 ani exact cum scrie in Apocalipsa) Daniel 7:25
"I s-a dat o gura care rostea lucruri mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze 42 de luni (adica 3,5 ani)" Apocalipsa 13:5
Vedem ca Antichristul are ce are dar numai cu D-zeu si cu cei ce se inchina la D-zeu. E evident ca el este un ateist convins, un grosolan si necioplit ca Hitler, un ocult care va face semne si minuni prin puterea lui Satana, pe care Satana il va manipula cum ii va placea si ca dupa ce o sa isi termine socotelile cu cei ce formeaza "prostituata", isi va proclama propria lui religie ateista, facand ca oamenii sa se inchine lui.
Deci e evident ca vor fi 3 pasi>
1.prietenia cu curva
2.distrugerea curvei
3.instaurarea religiei ateiste a cultului Antichristului

Intr-adevar, scopul dintotdeauna al lui Lucifer, care a devenit Satan Diavolul a fost ca sa devina Dumnezeu si oamenii sa se inchine lui. 
Dar sa nu uitam ca el lucreaza foarte inteligent si in mod viclean. El nu va veni sa spuna direct> Eu sunt Satana, inchinati-va mie!
In Biblie se spune clar ca cei ce aduc jertfe idolilor, dumnezeilor falsi, se inchina de fapt demonilor. De ce? Deoarece demonii primesc aceasta inchinare. Asa ca Satana va primi inchinare prin OMUL FARADELEGII, descris la 2Tesaloniceni 2. Omul Faradelegii este un alt nume descriptiv al lui Anticrist. Insa, ca un om sa poata primi inchinare, el trebuie sa se autodeclare Dumnezeu. Va face acest om asa ceva? Da> "Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, prezentandu-se drept Dumnezeu."

Acum sa fim atenti. Cum va reusi el acest lucru? Sa nu uitam ca oamenii au deja Dumnezei traditionali, asa ca daca el ar dori sa fie proclamat Dumnezeu, trebuie sa dea la o parte acesti Dumnezei traditionali, sau in cel mai bun caz sa accepte si inchinarea la acesti Dumnezei traditionali, pe langa inchinarea adusa lui.

Sa fim atenti, Apocalipsa arata clar ca in cele din urma sistemul politic va NIMICI religiile traditionale care vor fi unite intr-un mare sistem babilonic>
"Si cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe prostituata, o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc."
Apocalipsa 17:16
Deci, in cele din urma, va ramane o singura forma de inchinare, inchinarea la Omul Faradelegii, inchinarea la Antichrist.
Prorocul Daniel si Apostolul Pavel descriu si ei foarte clar acest eveniment, dar cu alte cuvinte>
"El va rosti cuvinte impotriva Celui Prea Inalt, va nimici pe sfintii Celui Prea Inalt si se va gandi sa schimbe timpurile si legea..." Daniel 7:25
"Nimeni sa nu va amageasca in vreun fel, caci nu va veni inainte de a fi venit lepadarea de credinta si de a se fi descoperit omul pacatului, fiul pierzarii, care se impotriveste si se inalta mai presus de tot ce se numeste "Dumnezeu" sau este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, prezentandu-se drept Dumnezeu."
2Tesaloniceni 2:3,4

Si acum, daca toate religiile traditionale vor fi desfiintate, ramanand inchinarea la un singur om, la Antichrist, ce fel de religie o fi asta, daca nu o religie ateista? Am folosit expresia "religie ateista" pentru a arata ca nu va fi o religie traditionala, in sensul traditional al cuvantului cu un D-zeu traditional in cer, deoarece ateistii evolutionisti, nu cred asa ceva. Ei resping orice divinitate traditionala, deoarece se ghideaza dupa evolutie.
Si printre ateisti sunt filozofi care agreeaza ideea ca notiunea in sine de "Dumnezeu" nu este neaparat rea, din contra este chiar buna, ca e bine sa fie biserici, ca e bine ca oamenii sa creada in ceva inaltator din PUNCT DE VEDERE SOCIAL. Si sa fim atenti ce mai spun ei, ca ideea de Dumnezeu promoveaza evolutia, argumentand insa, asupra faptului ca TERMENUL (de Dumnezeu) TREBUIE REDEFINIT.
Putem spune ca inchinarea la un om este o religie teista, care accepta ca exista un Dumnezeu supranatural, un Creator in sensul traditional al cuvantului??? Nu! Daca acest om nelegiuit ar accepta ca exista Satan si ca el este reprezentantul lui Satan, atunci ar trebui sa explice si ce s-a intamplat cu Dumnezeu... In plus e ilogic, ca un om sa castige popularitate prin a afirma ca el este unealta lui Satan. Insa este logic, ca un om sa castige popularitate afirmand ca nu exista Dumnezeu, ca Biblia este un mit si ca evolutia le explica pe toate. Aceasta teorie evolutionista este foarte populara si este venerata deja ca Biblia, ca Coranul sau ca orice alta carte considerata sfanta. Lui Satan nu-i pasa ca Anticristul nu va crede in existenta sa. Satana va primi inchinarea ce se va practica catre Antichrist, deoarece puterea primita de Anticrist este de la el si demonii lui.

Teoria evolutiei este ultima arma a lui Satan, pe care o lanseaza cu succes impotriva Creatorului Universului, hulindu-l si insultandu-l in cel mai parsiv mod posibil. Lumea va fi inselata definitiv cu aceasta arma moderna. Asa ca nu este de mirare, de ce oamenii nu se vor pocai, nici la cele mai crunte pedepse ce vor fi aplicate de Dumnezeu, expuse in Apocalipsa. Ei vor pune aceste fenomene pe seama capriciilor naturii si vor huli in continuare pe Creator cu teoria lor evolutionista si o vor tine tot asa pana la Armaghedon.
"Si au hulit - cu evolutia - pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor, si nu s-au pocait de faptele lor."
Apocalipsa 16:11

 

Capitolul VII

Lăsaţi lăcustele să fie lăcuste!

Un răspuns folositor pentru martorii lui Iehova

"Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Si li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pamantului." Apocalipsa 9:3

In Vechiul Testament D-zeu a interzis incrucisarile cu soiuri diferite. Stia El bine de ce. Insa Satan si demonii lupta impotriva acestei legi divine si inspira pe savanti sa faca contrariul ce ar dori Creatorul. Nu este un mister ca se fac multe experimente pe plante, animale si insecte, si se incearca manipularea lor genetica. Problema este ce se va intampla, daca se va reusi sa se faca niste mutatii, dar in acelasi timp sa scape acestea de sub control? De exemplu in cazul cand ar cadea un meteorit, acesta ar provoca un cutremur si un foc urias, cu mari daune materiale si ar afecta serios securitatea laboratoarelor si animalele pe care s-au facut mutatiile ar putea scapa afara, unde ar putea sa se inmulteasca fulgerator, ca de exemplu lacustele, care se inmultesc foarte repede. In plus, chiar si numai impactul unui meteorit ("stea" in limbajul descrierii din Apocalipsa 9:1, etc.), prin consecintele ei (foc, fum si distrugerea resurselor de hrana, radiatii, etc) ar putea provoca deviatii de comportament la diferite animale.

Nu putem sti amanuntele cu exactitate, dar apostolul Ioan scrie clar ca acele animale sunt un soi de lacuste. Deci, dragii cititori, cel mai bine este ca sa acceptam aceasta explicatie. Este o greseala foarte mare sa se afirme ca aceste lacuste sunt crestinii care vestesc evanghelia, cum invata cei de la revista Turnul De Veghere.
Lacustele sunt aratate clar, ca fiind lacuste si nu oameni. In nici un caz nu putem accepta explicatia ce o dau cei de la revista Watchtower (Turnul De Veghere). Trebuie sa apreciem Apocalipsa si sa ne luptam sa intelegem aceste revelatii profetice expuse in ea. Haideti sa mai meditam la ele, implorand indrumare prin rugaciune caci sunt destul de grele de descifrat. Sa ne rugam Tatalui ceresc pentru ajutor.

Este greu de inteles interpretarea cat mai exacta a ceea ce se spune in chip simbolic despre acele lacuste. Dar acolo unde am putea avea un alt punct de vedere, am mai putea discuta pe marginea lui, cautand raspunsuri biblice. In primul rand Biblia trebuie sa primeze. Nu putem crede ca aceste lacuste ar fi crestinii ce vestesc evanghelia si nici ca aceste lacuste ar putea fi demonii, deoarece soiul, specia acestor fiinte este aratat atat de clar, negru pe alb, ca ele sunt un soi de lacuste, nici mai mult, nici mai putin, asa cum le descrie si apostolul Ioan. Deci, apostolul le considera insecte. Cand spunem ca ele sunt o specie de lacuste, cu un comportament nou, anormal si foarte periculos aparut dintr-o manipulare genetica, inspirata de Satan, sau pur si simplu ca urmare a consecintelor negative aparute dupa caderea unui meteorit nu trebuie sa trecem mai departe de apostolul Ioan, tot insecte le consideram, nu jumatate insecte si jumatate demoni. Chiar daca observam la ele o stare de turbare, acest fenomen nu este nou, caci sunt ocazii cand diferite animale si chiar oamenii muscati de aceste animale turbeaza si evident un animal turbat este foarte periculos.

Cine este capetenia lor?

Un inger (Apocalipsa 9:11). Este el un inger al lui Dumnezeu sau un inger al Celui Rau? In Vechiul Testament, Dumnezeu a pedepsit pe egipteni printr-un inger. Prin urmare e firesc sa consideram ca in aceasta stare de turbare a lacustelor din Apocalipsa, Dumnezeu sa trimita un inger, ca un imparat peste ele, ca acestea sa nu poata ataca pe credinciosii care au pecetea lui Dumnezeu (Apocalipsa 9:4). Iar dupa cele cinci luni de ’domnie’ ingerul acesta va nimici insectele turbate. D-zeu aduce aceasta plaga peste lumea pacatoasa, tocmai ca o pedeapsa ptr. nelegiuirile comise de lumea instrainata de Creator si de legile divine: "Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor." Apocalipsa 9:21

3. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Apocalipsa 9:

7. Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni. Apocalipsa 9:

In descrierea lor, apostolul spune clar ca ele "SEMANAU CU" si pe urma urmeaza descrierea. Deci nu putem spune ca acea descriere este o descriere literala a acestor insusiri, ci mai degraba, o asemanare cu acestea.

De exemplu prorocul Ioel, a descris o invazie de lacuste din antichitate si le-a descris ca fiind "un popor puternic si fara numar" desi nu erau oameni, si de asemenea ca ele aveau "dinti de leu si masele de leoaica". Este de fapt numai o asemanare, un simbol, nu si un aspect literal.
Ioel 1: 6. Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.

La Apocalipsa 9:8 apare un simbol asemanator ca in descrierea facuta de profetul Ioel
"Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei."

Daca in descrierea facuta de Ioel "dintii de lei" nu erau dinti literali de lei, nici aici nu putem spune ce este, ci mai degraba este o asemanare simbolica a dintilor, deoarece au taria de a musca. la fel, cred ca si celelalte insusiri ale lacustelor sunt numai descrieri simbolice ale lor, care nu ne dau voie sa le interpretam in alt sens.

Multi se tem de cartea Apocalipsei si nu o citesc, si cand aud de aceste plagi privesc inainte cu teama. Ce vom face? Vom privi si noi inainte cu teama? Oamenii tematori de Dumnezeu, care prin pocainta si credinta in Fiul Sau s-au facut copii Sai, trebuie sa aiba multa pace si bucurie in Tatal ceresc, prin Domnul Isus, caci chiar daca dezastrul va fi mare de tot, "Ekklesia (Biserica)" (adunarea sfintilor) va fi scutita de la acea plaga, ca si israelitii in Ghosen, in Egipt  (Exod 8:22-24) >Apocalipsa 9:4 "Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu."
Vedem ca Tatal ceresc lucreaza la fel. Din descrierea profetica reiese ca un meteorit, numit in general "stea cazatoare" in antichitate, va lovi pamantul si impactul va genera un foc si un fum urias, care va intuneca soarele si cerul (Apocalipsa 9:1,2). Dupa aceea acest soi de lacuste turbate vor ataca oamenii, chinuindu-i cinci luni literale. Ca aceste fiinte sunt lacuste, putem vedea din descriere, unde sunt prezentate cu aripi.
Se vede din textul din Apocalipsa 9:3-11, ca acele lacuste
1.SEMANAU cu niste cai pregatiti de lupta, dar nu erau cai ca erau lacuste
2.pe capete aveau UN FEL DE cununi, deci nu erau cununi adevarate deoarece erau lacuste
3.aparentele cununile PAREAU de aur, dar numai pareau, deoarece erau lacuste
4.fetele SEMANAU cu fete de om, dar numai semanau, caci erau lacuste
5.aveau parul CA parul DE femeie, dar numai CA DE femeie, caci erau lacuste
6.si dintii lor erau CA dintii de lei, dar numai CA de lei, caci erau lacuste
7.aveau niste platose CA niste platose de fier, dar numai CA de fier, caci erau lacuste
8.vuietul aripilor era CA vuietul unor care, dar numai CA de care, caci erau lacuste
9.aveau niste cozi CA DE scorpii, dar numai CA DE scorpii, caci erau lacuste

Deci, aceste caracteristici SEMANAU cu ceva, adica sunt reprezentari asemanatoare, si nu suta la suta literale

A se vedea si:
http://en.wikipedia.org/wiki/Desert_locust

Apocalipsa Capitolul 9:
1. Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului,
2. şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
4. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om.
6. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
7. Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
8. Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
9. Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.
10. Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
11. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.
12. Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.

Fiind la o adunare, sotia fratelui gazda, spunea ca prin anii 1930 a fost un flagel cu muste columbace. Atacau animalele si daca un om era muscat i se facea un buboi pe piele. Ea avea circa 15 ani atunci. Ei mergeau la camp, la agricultura, cu mare frica si faceau foc cu balegar, ca sa nu fie muscati de aceste insecte. Spunea ca, atunci cand veneau, veneau in roiuri si zamzaitul aripilor lor semana cu cea a avioanelor. Erau foarte periculoase, parcă erau turbate, înnebunite. Interesant... aşa va fi şi în viitor.

Apocalipsa 9: 4. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

Oamenii care vor avea "pecetea lui D-zeu" pe frunte, vor fi scutiti de aceasta plaga.

Ce inseamna aceasta pecete?

Unii spun ca este semnul crucii, altii ca este sabatul... Ce variante mai sunt? Care este varianta corecta?

Acest semn sau pecete pe fruntea copiilor lui D-zeu este numele Stapanului lor. Apocalipsa 3:12 scrie ca membrii Ekklesiei, adica a Adunarii crestine vor avea trei nume pe ei>
1.Numele Tatalui, lui D-zeu
2.Numele cetatii lui D-zeu, Noul Ierusalim
3.Numele nou al Fiului lui D-zeu

 

Capitolul VIII

Ce să înţelegem prin expresia "ziua Domnului"?

Expresia “ziua Domnului” in contextul biblic

Cheia intelegerii frazelor terminologice biblice se gaseste in cadrul contextual.

Cel mai bine ar fi sa analizam aceasta fraza de "ziua Domnului" si frazele asemanatoare, in contextul Bibliei.
Isaia 2:12: Căci este o zi a Domnului(Yhwh) oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:
Isaia 13:9: Iată, vine ziua Domnului(Yhwh), zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.
Isaia 13:13: Pentru aceasta voi clătina cerurile, şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.
Isaia 34:8: Căci este o zi de răzbunare a Domnului(Yhwh), un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
Isaia 61:2: să vestesc un an de îndurare al Domnului(Yhwh), şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;
Ieremia 46:10: Această zi este a Domnului(Yhwh), Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură, şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara de la miază-noapte, pe malurile Eufratului.
Plangerile lui Ieremia 1:12: O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre-o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul(Yhwh)  în ziua mâniei Lui aprinse!
Plangerile lui Ieremia 2:1: Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul(Yhwh), în mânia Lui, pe fiica Sionului. A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel, şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mâniei Lui!
Plangerile lui Ieremia 2:22: Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului(Yhwh), n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!"
Ezechiel 13:5: Voi nu v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămâneţi tari în luptă, în ziua Domnului(Yhwh).
Ezechiel 30:3: Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului(Yhwh), zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor.
Ioel 1:15: "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului(Yhwh)  este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Ioel 2:1: Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului(Yhwh), este aproape! -
Ioel 2:11: Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului(Yhwh)  şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
Ioel 2:31: soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului(Yhwh), ziua aceea mare şi înfricoşată.
Ioel 3:14: Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului(Yhwh)  este aproape, în valea judecăţii.
Amos 5:18: "Vai de cei ce doresc "ziua Domnului(Yhwh)! " Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului(Yhwh)? Ea va fi întuneric şi nu lumină.
Amos 5:20: Nu va fi oare ziua Domnului(Yhwh)  întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?
Obadia 1:15: Căci ziua Domnului(Yhwh)  este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
Tefania 1:7: "Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului(Yhwh)  este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.
Tefania 1:8: În ziua jertfei Domnului(Yhwh)  voi pedepsi pe voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.
Tefania 1:14: Ziua cea mare a Domnului(Yhwh)  este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului(Yhwh), şi viteazul ţipă cu amar.
Tefania 2:3: Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului (Yhwh). "
Zaharia 14:1: Iată, vine ziua Domnului(Yhwh), când toate prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău.
Maleachi 4:5: Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului(Yhwh), ziua aceea mare şi înfricoşată.

 

In textul antic ebraic, alaturi de cuvantul ‘ziua’ este numele lui Dumnezeu, deci este vorba de “ziua lui Iehova”. Din toate aceste versete reiese clar, ca ziua aceasta nu se refera la o zi de odihna, ci la o zi de judecata si pedeapsa asupra celor ce nu asculta de el. La aceasta stare se refera si Noul Testament, cand vorbeste de ziua Domnului.

Faptele Apostolilor 2:20: soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

 

Dumnezeu Tatal vine impreuna cu Fiul sau  si il sprijineste

 

“Domnul este la dreapta ta” (Psalmul 110:5)
1Corinteni 1:8: El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
1Corinteni 5:5: am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
2Corinteni 1:14: cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
1Tesaloniceni 5:2: Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
2Petru 2:9: însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
2Petru 3:10: Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Apocalipsa 1:10: În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,

O lamurire

Ce ne poate "sari in ochi" imediat este, ca mentiunea de "ziua Domnului" nu este legata de tinerea unei zi: sambata sau de duminica, ci o zi de judecata si pedepsire a necredinciosilor si a celor faradelege... si interesant ca plagile si urgiile din Apocalipsa arata tocmai asta.
Unii sustin ca aceste citate ar demonstra ca Domnul din Vechiul Testament este Domnul Isus. Citatele le-am luat de pe o Biblie unde nu traduc corect Vechiul Testament. In locul cuvantului "Domnul" este YHVH si nu inseamna "Domnul", caci ar fi atunci Adon sau Adonai, ci este YHVH, asadar este Iehova. Asta nu demonstreaza ca Tatal ceresc Iehova, ar fi Domnul Isus, ci ca si Tatal nostru ceresc, adica Dumnezeu vine impreuna cu Fiul Sau, Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, ca sa asiste la judecata si pedepsirea dusmanilor Sai, caci El este descris de catre prietenul sau Avraam ca fiind "Cel care judeca tot pamantul" Geneza 18:25.
Tatal va fi prezent la operatiunile din ziua Sa, impreuna cu Fiul Sau, asa cum Moise si Ioshua au fost impreuna la batalia cu Amelec, dupa iesirea din Egipt. Moise a fost prezent la operatiune, dar nu a fost in lupta efectiv, ci doar Iosua, totusi a fost batalia castigata de Moise, caci Moise a fost Comandantul Suprem acolo. Asa va fi si Tatal, caci El este descris ca Iehova Savaot, care inseamna "Iehova al ostirilor", iar Fiul sau este Regele Sau, caruia i s-a dat comanda operatiunilor, ca si lui Ioshua in antichitate.
Tatii care tin la fii lor, sunt prezenti la toate evenimentele de marca ale fiilor lor, asadar nu este de mirare de ce Tatal ceresc va fi si El prezent - slavit sa fie numele lui!, la evenimentele pe care le va derula Fiul Sau.

 

Concluzie
Oricine poate intelege acest mare adevar, ca Tatal si Fiul vin impreuna.
Asadar: Ce este "ziua Domnului"?

Iata ce se afirma in apendicele unei Biblii (Bibles - Publications Chretiennes:  30, rue Chateauvert F 26000 Valence):

"Ziua Domnului: Ziua DOMNULUI (Iehova, in Vechiul Testament) este prezentata in Scriptura ca o zi de judecata. In Vechiul Testament, ea este timpul maniei si al judecatilor lui Dumnezeu asupra lui Israel si asupra neamurilor. Vestita de proroci, ziua aceasta a avut o implinire partiala in trecut, dar nu va fi pe deplin implinita decat in viitor, cu ocazia necazului celui mare... In Noul Testament, ea nu este o zi de 24 de ore, ci o perioada care incepe dupa venirea Domnului pentru a rapi Biserica si merge pana la aratarea Sa in slava ca sa imparateasca."

 

"In ziua Domnului eram in duhul" sau "Eram in duhul in a Domnului zi" este redarea in romana a propozitiei grecesti din Apocalipsa 1:10:
"Egenomen en pneumati en te Kuriake emera"
Sunt posibile trei interpretari:
1. Ca apostolul a primit viziunea Apocalipsa intr-o zi de sambata - cum spun adventistii
2. Ca apostolul a primit viziunea Apocalipsa intr-o zi de duminica - cum spun duminecarii (nu toti)
3. Ca apostolul era in duhul, adica era transbordat in timp in viitor, in timpul mari zi a Domnului nostru Isus Christos, ca sa vada evenimentele de acolo si sa marturiseasca despre ele
Cea mai plauzibila explicatie este cea din punctul trei.
Multi incearca sa forteze textul Apocalipsei si sa argumenteze ca Apocalipsa vorbeste de INTREAGA istorie a Bisericii, pe care ei o impart in sapte perioade, de la inaltarea Domnului Isus pana la revenirea - parousia - Lui. De la aceasta premisa gresita pornesc o serie de interpretari ciudate si fara temei a Apocalipsei. Apocalipsa este cartea ce descrie nu istoria Bisericii, ci "ziua Domnului".
Insa, problema este ce sa intelegem prin "ziua Domnului"? Interpretarile trebuie sa se bazeze pe alte citate biblice asemanatoare.
Cele sapte Biserici sau Adunari (Ekklesia) din Apocalipsa, nu reprezinta sapte perioade, ci sunt intr-adevar Biserici reale, din orase reale, cu oameni reali, care au existat pe timpul apostolului Ioan. Confuzia vine de la termenul de "inger", care dupa opinia unora ar insemna fie un reformator, fie in chip spiritual intreaga biserica si starea bisericii. "Stelele" adica "Ingerii" la care se adreseaza epistolele lui Isus Domnul, sunt oameni reali, care aveau menirea de a supraveghea adunarea. Acestia erau considerati ca "trimisii" Domnului, "purtatorii de cuvant", "soliile" Domnului Isus, deoarece ei aveam menirea pe de o parte sa supravegheze adunarea, iar pe de alta parte sa citeasca mai departe mesajul Lui adunarii pe care o supravegheau. Cuvantul care este tradus aici cu "ingeri" este "angeloi" si are un sens mai larg, acela de “mesager”. In antichitate, din punct de vedere organizatoric, era ca si la sinagoga evreiasca: exista un batran (presbiter) fruntas al sinagogii si o ceata de batrani ai sinagogii. Asa era si la o biserica (adunare) crestina. Fiecare adunare crestina avea un presbiter fruntas care se numea in ebraica "paqid" iar in greaca "episcopos" adica "supraveghetor" si o ceata de batrani, numiti "presbuteroi". Asadar si episcopul era "presbiter". Mai tarziu, cand biserica s-a ierarhizat adunarile mici, satele si orasele mici au pierdut dreptul de a avea un episcop si li s-a dat un preot, care in ierarhie era mai mic ca episcopul, dar era mai mare ca presbiterul. Dar e evident ca s-a incalcat traditia Nou Testamentala. Ca lider de grup, fruntasul adunarii, adica “episcopul” era acela care primea primul mesajele de la apostolic, de aceea li se spunea ‘mesagerul’ adunarii.

 

Capitolul IX

Când vom vedea "toate aceste lucruri"?

Când vom vedea "toate aceste lucruri" să ştim că El este "aproape, la uşi" Matei 24:33

Sfarsitul nimeni nu-l stie. Dar, inainte de sfarsit, va fi o perioada de mare intensitate, o perioada numita "aproape, la usi" - Matei 24:33, in care se vor produce anumite lucruri descrise ca "toate aceste lucruri" din Matei 24:33 si anume:

1.Falsi Mesia - Matei 24:24 - deci va fi nu numai un Mesia fals, ci mai multi pretendenti la acest titlu. Am auzit ca cineva in Romania s-a declarat Mesia si a sustinut asta la un post de televiziune. Un altul in SUA. Trebuie sa ne asteptam la o "competitie".

2.Profeti falsi - Matei 24:24

3.Semne si minuni false - Matei 24:24

4.Zile de necaz - Matei 24:29

5. Puterile ceresti clatinate - Matei 24:29

6.Soarele se va intuneca, semiintuneric pe timpul zilei - Matei 24:29

7.Luna nu-si va mai da lumina ei - intuneric bezna noaptea - Matei 24:29

8.Stelele (la plural) vor cadea din cer - cadearea de meteoriti, deoarece in antichitate in afara de soare si luna toate elementele cosmice erau numite "stele", asadar nu va cadea numai un meteorit, ci mai multi - Matei 24:29

9.Un semn urias ceresc, asemanator fulgerului, semnul Fiului Omului - Matei 24:27,30

10.Bocetul popoarelor - Matei 24:30

Savantii spun ca problemele sunt asa de mari si de urgente, ca daca nu se vor lua masuri urgente si ritmul de poluare va continua in ritmul acesta, in 50 de ani pot aparea probleme grave, dupa care ne putem astepta la mari catastrofe si chiar disparitia vietii de pe pamant. Asta inteleg ei prin sfarsitul lumii sau Armaghedon. Insa Dumnezeu intelege altceva prin sfarsitul lumii si Armaghedon si anume sfarsitul dominatiei sistemelor politice de conducere umane si instaurarea guvernarii Sale pe pamant. Si asta nu o va face prin miscari religioase zeloase care vor pune mana pe arme, ci prin Fiul Sau ceresc, Domnul nostru Isus Christos si ingerii Lui. Deci, aceasta guvernare divina nu o vor aduce fractiunile religioase de tipul celor ca Joel's Army, Talibanii sau Al-Kaida, etc. Numai Fiul lui Dumnezeu si ingerii Lui sunt capabili de asa ceva.

Biblia a prezis sfarsitul guvernariilor umane. Omenirea va trebui sa predea guvernarea Aceluia care este vrednic de ea. Desigur omenirea nu va vrea sa auda de asa ceva, mai degraba multi se intorc spre ateism si agnosticism. Iar rezultatul guvernarilor influentate de ateism si agnosticism va fi o planeta extrem de poluata si distrusa. In ultima instanta, daca Dumnezeu nu va smulge fraiele din mana acestora, acestia ar putea cauza intr-adevar distrugerea vietii de pe pamant. Asadar Dumnezeu nu are alta solutie: sau intervine sau lasa ca lumea sa mearga spre dezastru. Insa liderii umaitatii, nu vor ceda scaunele lor cu bunavoie si Dumnezeu nu va avea alta solutie decat sa le rastoarne. Cand El va considera ca s-a umplut paharul. Pana atunci inca trebuie sa se implineasca anumite profetii. De exemplu aparitia ultimelor doua sisteme de guvernare pe pamant, profetite in cartea Apocalipsa, care arata spre aparitia unui guvern mondial pe pamant - Apocalipsa capitolul 13. Ca vor fi doua sisteme politice, nu asa trebuie interpretat, ca ele vor fi in opozitie una cu alta, ci, ca si cum una ar renaste din "cenusa" celeilalte. Apocalipsa prezinta o situatie extrem de grava in acest subiect, prezentand prima fiara (sistem politic federativ mondial) ca avand un cap ranit de moarte, cu o rana de sabie, versetul 14. Asta nu poate sa insemne decat razboi, un razboi urias care va apare in timpul sfarsitului, dupa aparitia acestui prim sistem politic mondial, reprezentat printr-o fiara cu sapte capete. Si nu poate insemna altceva decat ca in acest imperiu global, care va fi o federatie de sapte capete, la un anumit timp va izbucni un razboi civil devastator. Dupa incheierea ostilitatilor, din cenusa acestui colos politic prabusit se va ridica un alt colos politic si mai centralizat si si mai hidos, care va instaura chiar si o proprie religie de stat, care va fi impus tuturor oamenilor prin forta, versetul 15. Asadar sfarsitul lumii si Armaghedonul, nu asa va fi, cum se tem anumiti savanti - desi si acest lucru ar fi posibil, daca nu ar interveni Dumnezeu - ci asa cum descrie cartea Apocalipsa. Intrebarea care se ridica, este: Daca va veni in timpul nostru, cum ne va gasi? Ca niste fecioare intelepte sau ca niste fecioare nechibzuite - Matei capitolul 25? Si chiar daca nu va veni in timpul nostru, toti avem un sfarsit, in moarte, de care nimeni nu scapa. Ce vine dupa aceea nu mai poate fi schimbat: Judecata fiecarui om dupa dreptate, care se va face in public, la invierea din morti, la timpul stabilit de Dumnezeu. Insa vestea buna este ca cine se judeca acum, pe sine insusi, acceptand in mintea si inima lui Cuvantul lui Dumnezeu despre pocainta si credinta in jertfa Fiului Sau, acela nici nu mai vine la judecata, ci el va fi pus chiar ca judecator.

 

Ar mai fi de spus un lucru crucial: A spune ca omenirea se "auto-guverneaza", nu este tocmai corect. Dar, asa este prezentat in mass-media, scoli, etc. ca si cum omenirea se auto-guverna. Insa Biblia scrie ca "Stapanitorul lumii acesteia" este acel heruvim decazut, Lucifer, care a devenit Satan Diavolul si in realitate el guverneaza omenirea, intr-un mod nevazut - cartea lui Iov, capitolele 1 si 2, Ioan 12:31, Apocalipsa 12:9. El are "agenti" atat in lumea spirituala, cat si in lumea fizica - 1Ioan 4:1, Apocalipsa 3:9. Asadar trebuie sa ne impotrivim tare, cand suntem ispititi de Diavol. Cand Satan incearca sa ne ademeneasca sa ii facem voia, sa cautam refugiu in Cuvantul lui Dumnezeu, prin rugaciune, sau cantari si sa facem exact contrarul ce ar dori Diavolul, sa ne umplem timpul cu activitati sfinte si lucrari nobile ale credintei. 

 

Capitolul X

Despre "timpul" în care ne aflăm şi cele două "fiare" din Apocalipsa

Ce sunt „fiarele”?

            Doresc ca in aceasta prezentare sa gandim impreuna, ca fiind robi impreuna lucratori in cautarea tainelor lui Dumnezeu, fericitul nostru Tata ceresc, prin meritele gloriosului Sau Fiu, Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos (Christos in greaca inseamna Unsul). El da sanatate, pace, bucurie si har, precum dezleaga si minunate taine, celor care il cauta cu o inima curata si suspina dupa Cuvantul Lui. E un privilegiu sa fi copil al Sau si sa poti apela la binecuvantarile Spiritului Sau, pe care il revarsa cu mana larga celor ce il cer.

Oamenii se intreaba, emit ipoteze: In ce timp traim astazi, potrivit cu cartea Apocalipsa? Unii cred ca semnele si evenimentele legate de ele, descrise in Apocalipsa, s-au implinit in primul secol, altii ca suntem pe la mijlocul evenimentelor din cartea Apocalipsei, altii cred ca pe la sfarsitul ei. Altii cred ca ele nici nu au inceput, ci sunt de domneniul viitorului, capitolul 12:1-5 fiind doar o retrospectiva succinta a anumitor evenimente implinite in viata pamanteasca a Domnului nostru Isus, Fiul Cel Unic al lui Dumnezeu.

Un subiect deosebit de dificile este: Ce reprezinta "fiarele" din Apocalipsa 13:1,11? Daca acest subiect este dezlegat, atunci se va intelege mai bine timpul inaintea caruia traim, si care, este o perioada denumita ca "ziua lui Iehova" in Vechiul Testament (Isaia 13:6-13), si "ziua Domnului" in Noul Testament, vezi Apocalipsa 1:10 si Apocalipsa 4:2 si compara cu atentie aceste versete cu cele din Ezechiel 8:1-3, Ezechiel 40:2, Apocalipsa 17:3 si  Apocalipsa 21:10. Vedem ca in acest caz sa fi undeva "in duh" nu e o stare obisnuita "de biserica", nu e o evlavie, ci este o rapire spirituala, adica viziuni profetice. Prin urmare nici aceasta "zi" din Apocalipsa 1:10, nu este asociata degeaba cu o rapire in duhul, si nu are cum sa arate o zi literala de 24 de ore, ci, cuvantul "ziua" de aici, are un sens mai larg, un sens spiritual si incepe de la capitolul 6 al cartii Apocalipsa si tine pana la sfarsitul Armaghedonului - Apocalipsa capitolul 19. Nu este nimic adevarat din acele explicatii copilaresti care arata ca suntem fie pe la mijlocul evenimentelor din Apocalipsa, fie pe la sfarsitul lor. Semnele apocaliptice inca nu au inceput. Nimeni sa nu se pripeasca, ca poate deveni un profet fals, un aventurier in cele spirituale.

            Desi sunt mari probleme pe pamant, timpul nostru este un timp binecuvantat cu pace si har, in care prin harul lui Dumnezeu, minunile tehnologiei ne fac mai usoara cercetarea si comunicarea si putem sa ne consultam asupra multor lucruri pe internet. Sa folosim cu intelepciune acest timp, pentru a putea invata si a face cercetari. Din nefericire, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu, pentru toate binecuvantarile Sale, anumiti oameni fara Dumnezeu, fac propaganda ateista, impingand lumea intr-un haos moral ce creste de zi cu zi in intensitate. Pe de alta parte multi ateisti se infiltreaza in politica si incearca sa guverneze lumea dupa politici ateiste. Mai mult chiar ei viseaza la o noua ordine mondiala, in care societatea sa fie schimbata radical, de tot ce lor li se pare invechit si nefolositor, una dintre ele fiind respingerea credintei in Dumnezeu. Oamenii cu teama de Dumnezeu, sunt chemati azi la o mare misiune, mai mult ca oricand, sa se opuna acestor masinatiuni de origine oculta (satanica), ducand in toata lumea mesajul pocaintei si al eliberarii, al dezrobirii de sub puterea pacatului, prin acceptarea jerfei Fiului lui Dumnezeu si spre intarirea credintei intr-o lume mai buna, pe care o va instaura Dumnezeu - Matei 24:14, Amos 3:7,8, Apocalipsa 18:1-6.

Nu este cale de mijloc, trebuie sa ne implinim destinul: ori vom fi gasiti fecioare intelepte, ori fecioare nechibzuite - Matei 25:1-13.

Este timpul pentru o trezire autentica a tuturor, este timpul sa punem prejudecatile istorice si partinice la o parte si sa cautam numai adevarul, luand ce este bun - 1Tesaloniceni 5:21, fiind foarte atenti sa luam intr-adevar numai ce este bun.

            S-a emis foarte mult ideea ca "fiara" din Apocalipsa 13:1,11 este o fiinta umana, "Antichristul" care va avea puteri satanice. Se face o confuzie, deoarece se crede ca "fiara" este un alt termen pentru "Antichrist", insa acesti termeni nu se refera la acelasi lucru. De fapt sunt doua "fiare", prima fiara care iese "din mare" Apocalipsa 13:1 si a doua fiara care iese "din pamant" Apocalipsa 13:11. Deci, ar trebui sa fie atunci doi Anticristi, pe cand Biblia vorbeste de unul, de "cornul mic" Daniel 7:8, care a devenit un corn cu "infatisare mai mare decat celelalte" Daniel 7:20. Intr-un articol precedent am tratat cine este Antichristul si am prezentat motive si citate biblice de ce este el un personaj real din timpul sfarsitului.

            La o comparatie a textelor din Daniel 7:23, cu Apocalipsa 13:1,11 reiese mai degraba ca cuvantul "fiara" este un simbol pentru un "imperiu", deci o guvernare unitara, un stat urias pe tot pamantul. Este posibil ca in timpul sfarsitului sa existe un astfel de imperiu mondial, o guvernare unita, mondiala a tuturor popoareleor de pe pamant? Da, daca citim cu atentie Apocalipsa 13:7,8. In Vechiul Testament "fiarele" reprezentau in chip simbolic "imperiile"  – sa citim cu atentie Daniel 7:2-26. Ar fi foarte ciudat, ca in Noul Testament sa reprezinte altceva. In plus ni se scrie ca "fiara" are "sapte" capete. Vi se pare logic ca un om sa aiba sapte capete? Da, sunt cazuri la siamezi, cand copii gemeni se nasc lipiti unul de celalalt, insa e logic sa credem ca omenirea, fie oricat de decazuta moral, isi va alege un siamez cu sapte capete ca lider mondial? Mai degraba, aceste "capete" reprezinta "partile" sau "componentele" imperiului - comparati cu Daniel 7:6.
Deci, intr-un imperiu mondial, aceste "sapte capete" pot fi de fapt sapte federatii politico-administrative, din care este compusa "fiara", adica imperiul mondial al natiunilor unite de pe pamant.

Pe glob se contureaza deja astfel de sapte super-entitati aparte, desi ele sunt inca intr-un proces de coagulare, putand capata si alte forme, deci nu putem vorbi de o prezentare a formelor finale, nici al numelor finale, mare atentie la acest amanunt.
1.Uniunea Nord Americana (North American Union)

http://en.wikipedia.org/wiki/North_American_Union
2.Uniunea Natiunilor Sud Americane (Union Of Sud American Nations)

http://en.wikipedia.org/wiki/Union_of_South_American_Nations
3.Uniunea Africana (African Union)

http://en.wikipedia.org/wiki/African_Union

4.Uniunea Europeana (European Union)

http://en.wikipedia.org/wiki/European_Union
Etc.

 

Viitorul conform profetiilor inca neamplinite

Nu stim cand se vor coagula si ne este interzis de Biblie sa facem speculatii.

Insa atunci cand se vor uni, vor avea o viata foarte scurta, si in trei ani si jumatate se va sfarsi dominatia lor - Apocalipsa 13:5.

Chiar si acesti ani vor fi macinati de intrigi politice, care in cele din urma vor duce la un razboi intern in acest colos politic, razboi pe care il vom putea numi inca de pe acum "Al Treilea Razboi Mondial" - Daniel 7:19-27, Apocalipsa 13:3,12,14.

Dupa acest razboi devastator, natiunile pamantului se vor uni din nou, ca o alta fiara care iese "din pamant", si care va supravietui timp de "un ceas" simbolic - Apocalipsa 17:12, adica un timp foarte scurt. Este posibil ca in acest razboi sa se remarce "cornul mic", adica "Anticristul", castigand razboiul si doborand trei aliati care s-au ridicat impotriva lui - Daniel 7:7,8, Daniel 7:19-26 si astel el se va proclama lideul de necontestat al lumii, purtandu-se foarte arogant si persecutand pe cei ce cred in Dumnezeu. Trebuie sa intelegem ca la 1Ioan 2:18 nu se combate ce a scris apostolul Pavel la 2Tesaloniceni 2:1-12 si intr-un numar precedent am aratat de ce. Scriptura nu se combate pe ea insasi, ci se completeaza armonios. Deci, avem motive sa credem ca in timpul sfarsitului va veni un lider politic mondial, care se va ridica impotriva lui Dumnezeu. Acest om, va fi un om la fel de nebun in idealuri, ca Adolf Hitler.

Un proverb intelept spune:

"Toti aceia care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati s-a il repete!" Omenirea va trece din nou prin experiente nespus de triste, deoarece nu vor lua seamna la greselile pe care le-a facut in Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial. Un Al Treilea Razboi Mondial este descris chiar la Apocalipsa 6:4-8.

 

In Biblie este o simfonie de profetii care descriu foarte armonios viitorul.

Stim ca lucrurile se vor intampla exact asa cum este profetit in Biblie. Nu stim daca se vor intampla in timpul nostru, dar daca se vor intampla, esti pregatit sa porti ocara de a fi ucenic al Domnului Isus, un vas sfintit si de cinste, pus deoparte pentru a duce mireasma mantuirii Sale, chiar si in timpuri vitrege? Esti pregatit sa iei si raul, dupa ce ai gustat ce bun este Domnul?

Rog frumos si cu toata seriozitatea pe cei care vor fi infierbantati de aceste dezvaluiri, sa nu se lase dusi in extreme, caci ne este interzis sa prezentam date concrete. Nimeni nu stie cand vine Domnul, nici cand se vor derula evenimentele. Ii avertizez cu toata hotararea, ca acela care fixeaza date este un nesupus fata de Cuvantul Domnului si garantez cu Cuvantul lui Dumnezeu ca cuvantul lui nu se va implini si va fi de rusine si ocara vesnica, caci profetii falsi nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu - Ezechiel capitolul 13, Luca 21:8, Matei 24:36-51.
Va doresc multe binecuvantari!

Duhul sfant al Tatalui ceresc sa fie cu voi! Matei 10:16-20

 

Vie a Ta-mpărăţie!

 

Vie a Ta-mpărăţie,

Să ne-ncânte inima!

A Ta voie şi-al Tău Rege

Să guverneze lumea!

Căci numai al Tău sfânt Rege

Poate pe Satan să-nfrângă,

Al Tău sfânt Cuvânt şi voie,
In veci de veci va invinge.

 

 

Capitolul XI

„Cum înţelegi cele spuse de Isus în Matei 24:20?”

Un răspuns folositor pentru adventişti

Draga frate,

Mi-am luat timp sa iti mai raspund la o sectiune:

"Am sesizat ca ai raspuns unor sambatari ce aveau intrebari despre sabat. Am si eu o intrebare: Cum intelegi cele spuse de Isus in Matei 24,20," 

 

(Voi raspunde in curand la "si Apocalips 1,10 vis-a-vis de Isaia 66,23 si Isaia 56,1-8 ?") 

 

"Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20
"Rugaţi-vă ca să nu se întîmple iarna." Marcu 13:18 (textul grec si latin antic)

Luca omite.

 

Indiferent care varianta alegem, Matei sau Marcu, aceste cuvinte trebuie legate de ceva, adica de contextul apropiat. Pentru o intelegere corecta, in primul rand trebuie legate de contextul de inaintea lor si abia apoi de contextul de dupa, sper ca esti de acord. In contextul de "inaintea lor", la Matei 24 ele se leaga de versetele 15-19 iar in Marcu 13 ele se leaga de versetele 14-17.

 

Ce spun aceste versete?
Matei 24:
15 De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! - 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Marcu 13:
14 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi. 15 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 16 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 17 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Sa vedem paralela acestor versete in Luca 21:
20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile!

Sper ca esti de acord ca aceste versete se refera la profetia din Daniel  9:
24 Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor. 25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. 26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile. 27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.``

Deci versetul "Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Matei 24:20 nu are cum sa se implineasca in viitor, caci s-a implinit deja. Din nefericire, pe multi cititori ii incurca doua lucruri, crezand ca acest verset trebuie aplicat cu implinire in viitor:
1. Nu inteleg profetia din Daniel 9:24-27

2. Ii incurca anumite cuvinte de dupa contextul din Matei 24:20 si Marcu 13:18 care probabil nu au fost in textul Bibliei antice, ci au fost adaugate ulterior

Sa vedem ce spune contextul din Matei 24:20-21 si Marcu 13:18-20 conform cu textul vechi latin:
20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
21 Pentrucă atunci (fuga voatra) va fi mare (in sens de "grea"), ca nicicand. 22 Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

Aici se vorbeste de o fuga mare si urgenta (versetele 17 si 18), din fata unei urgii profetita inca de pe timpul profetului Daniel, cum n-a mai fost in viata lor.

La fel stau lucrurile si la Marcu 13:18-20, conform cu acelasi text antic latin. 18 Rugaţi-vă dar ca sa nu fie iarna. 19  (Pentru ca daca ar fi iarna) Ar fi zile (grele peste voi), cum nu au mai fost de cand Dumnezeu a creat. 20 Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le -a scurtat din pricina celor aleşi.

Sa vedem ce spune si Luca 21: 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris (la Daniel 9:24-27). 23 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia. 24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

Capitolului 24 din Matei arata ca discutia in care se spune aceasta fraza "rugati-ca ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici in sabat", apare dupa ce Domnul Isus si apostolii au vizitat cladirile templului din Ierusalim. Atunci el le-a spus:

"Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.

Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească." Matei 24:1,2

Marcati de acest raspuns, ucenicii l-au rugat sa le explice cand urma sa se intample acest lucru:

"Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?" Matei 24:3

 

Dupa cum vedem, este o intrebare dupa care mai sunt doua intrebari.

In total sunt trei intrebari, deci trebuie sa fie trei raspunsuri:

1. Cand vor fi distruse cladirile templului din Ierusalim?

2. Care este semnul venirii Domnului Isus?

3. Care este semnul sfarsitului veacului?

In prima parte a raspunsului, Domnul Isus face o trecere in revista a situatiei in termeni generali, aratand ca problemele grave cu care se confrunta oamenii din veacul acesta (lideri amagitori, razboaie, vesti despre razboaie, epidemii, foamete, cutremure, ura si persecutii crunte ca raspuns la vestirea evengheliei) NU TREBUIE CONFUNDATE cu SEMNELE CLARE care vor marca atat sfarsitul sistemului iudaic cat si sfarsitul sistemului uman per ansamblu (versetele 4 - 14). Abia dupa aceasta prezentare generala, trece sa raspunda concret si incepe cu prezentarea raspunsului la intrebarea nr 1. Cand vor fi distruse cladirile templului din Ierusalim?

El da urmatorul raspuns:

15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -

16.       Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

17.       Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.

18.       Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.

19.       Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20.       Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

21.       Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

22.       Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

23.       Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.

 

Vedem aici ca este vorba de Iudea si de prapadul urias ce urma sa vina asupra Iudeii, prin armatele romane, cum a prezis profetul Daniel. Acest prapad nu trebuie confundat cu necazul cel mare descris in Apocalipsa. Expresia de la versetul 21 "cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" este un text "incurca lume", care nu a existat in aceasta forma, conform cu textul din Biblia antica latina... Romanii au facut prapad tara lui Israel, si au ucis cu o brutalitate mare multi oameni, suferintele si chinul indurat de populatie datorita asediilor si infometarii fiind de nedescris.

Versetul 22 arata micul ragaz in care armatele romane s-au retras pentru putin timp in anul 66, ca sa revina cu si mai mare furie distrugatoare. In acest mic ragaz trebuia ca credinciosii care nu au ascultat porunca de a fugi la munti (versetele 16-18) sa se mai poata adaposti in munti, ceea ce au si facut refugiindu-se in muntii de dincolo de Iordan.

De ce urma ca fuga sa fie si mai grea in iarna? Vorba presedintele Basescu "iarna nu-i ca vara" a ajuns celebra, adica iarna este mai greu ca sa te refuciezi din fata armatelor de ocupatie. Dureros de simplu.

De ce urma ca fuga sa fie si mai grea, INTR-O ZI DE SABAT? Deoarece daca fuga incepea intr-o zi de sabat, mentalitatea celorlalti (a evreilor necrestini) ar fi fost una de opozitie sau chiar de persecutie, din moment ce acestia credeau ca nu ai voie sa calatoresti in ziua sabatului si te-ar fi putut acuza ca fugi la inamic.

Prin urmare, nu avem cadru contextual ca sa putem plasa aceste evenimente dureroase in necazul cel mare aratat in cartea Apocalipsa. Aici este vorba doar de marea stramtorare a evreilor din primul secol, despre acele "zile de razbunare" care s-au si implinit cu varf si inca indesat. Profetul Daniel a prezis ca razboiul cu romanii urma sa tina pana la distrugerea totala a Iudeii, ceea ce s-a si intamplat... Dupa reprimarea rascoalei condusa de Bar Kochba (123- 125), au ramas nedistruse doar cateva localitati in Galileea.

 

Capitolul XII

Răpirea "bisericii" nu este înainte de apariţia lui Antichrist
          Unii crestini isi imagineaza ca rapirea "bisericii" va fi inainte de aparitia lui Antichrist. Biblia nu sustine asa ceva. 
Apostolul Pavel scria ca Domnul Isus nu va veni pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si Antichristul (un lider mondial al omenirii): 

 "1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu." 2Tesaloniceni 2, Biblia Ortodoxa 

Credinciosii ce nu se vor lepada de credinta, vor fi persecutati.

 

Capitolul XIII

Profeţia despre Iafet, strămosul europenilor

"Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!" Geneza 9:27
 
Vedem in acest verset ca Noe binecuvanteaza cel mai mult pe Iafet. Probabil el a fost cu ideea imbracarii tatalui lor, l-a care i s-a alaturat fratele lui, Sem. De aceea, Noe l-a pus s-a domneasca peste ceilalti doi. Istoria a confirmat hegemonia lui Iafet, de la care se trag popoarele europene, si daca privim harta lumii, europenii stapanesc cele mai vaste locuri:

"In Biblical as well as Quranic tradition, Japheth is considered to be the progenitor of European peoples."
http://en.wikipedia.org/wiki/Japheth
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_celor_mai_mari_imperii

La ora actuala europenii si-au adjudecat suprematia totala pe urmatoarele continente:
- Europa
- America De Nord
- America De Sud
- Australia
O prezenta puternica o au si in Asia, Africa si insulele Oceaniei, prin colonizarile si politicile de dominare pe care le-au facut. Dupa cum vedem profetia s-a implinit cu exactitate.

 

Capitolul XIV

Ultima putere e SUA?

Nu. Ultima putere e tot "Imperiul Roman", dar SUA face parte din ea. Englezii - oriunde ar fi (America, Europa, Australia, etc.) - sunt doar un tinut (district) al Imperiului Romei "Impartit" (IRI). Daca studiem cu atentie profetiile, acolo se spune totul despre Imperiul Roman "Impartit".

O remarca profetica despre Imperiul Roman este ca va fi "fier amestecat cu lut". Pana cand? Pana la venirea Fiului lui Dumnezeu pe norii cerului.

De unde stim? Din profetie, deoarece ni s-a scris ca acest imperiu "va fi impartit" (divizat in regiuni politice).

Daniel 2:41. Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramane in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul.

Sa retinem cum descrie profetia supravietuirea acestui imperiu: fier+lut (romanii + barbarii), adica romanii o sa se uneasca cu barbarii. Si asa a fost. Fierul e cultura romana si lutul e cultura barbara care s-au unit. Toata Europa e impregnata de acest aliaj. Si prin europeni a ajuns in toata lumea, deci putem spune ca la conducerea lumii sunt tot romanii, numai ca nu mai sunt romani pur sange, ci "corcituri". Daca ne uitam bine, tarile din Imperiul Roman conduc lumea. Ei au cucerit tot ce a fost de cucerit. Ei au impus cam tot ce a fost de impus. Ei sunt fruntea lumii, unde sunt stranse bogatiile lumii. Ei sunt stapanii lumii. "Lumea a doua" si "lumea a treia" adica tarile sarace si foarte sarace, sunt la picioarele si cheremul lumii intai, adica "Imperiul Roman Divizat". Chiar si la rusi mult timp la conducere au fost de neam roman "ROMANOV".

Din imperiul Mari Britanii (care a fost si mai este un district al Imperiului Roman, conform cu profetia despre fier si lut) s-au desprins un mic grup de colonisti care au ajuns in America... de unde si cultura si limba engleza de peste ocean... Deci s-a intamplat exact ce spunea profetia din Daniel, fierul s-a unit cu lutul. Spaniolii sau portughezii la fel. Sunt de neam neo-latin. Vom intalni foarte multe cuvinte latine si la englezi. Tot aliaj "fier + lut" sunt si englezii, de aceea cate odata sunt tari iar cate odata slabi. Din punctul de vedere al profetiilor, nu exista alt imperiu dupa Imperiul Roman. Imperiul Roman e ultimul, insa a supravietuit in ecuatia prezisa "FIER + LUT".

Si cum scria cineva "...dintr-un moment in altul asteptam ca "piatra" sa loveasca picioarele acestei statui figurative ..."
Acest imperiu va cadea doar atunci cand va aparea ultimul lider al Imperiului Roman: Antichristul. El si imperiul pe care-l conduce va fi lovit de "piatra" (Domnul Isus Christos).

Pana nu vine Antichristul nu va fi nici un final. Antichristul trebuie sa vina chiar la final. 

Daca punem elementele profetiei din Daniel si Apocalipsa impreuna vom stii cand se apropie timpul lui Antichrist. Daniel scrie asa "se va incumeta sa schimbe legea acelui timp" (Daniel 7:25). Adica va lucra impotriva legilor divine. Semnele actuale arata ca se pregateste ceva in acest sens in culisele ascunse ale politicii mondiale. Prin legile divine inteleg acele legi de bun simt care sunt ghidate de constiinta divina: IUBIREA, DREPTATEA, MORALA, ETICA,  etc.. Deci Antichristul va calca in picioare tot ce avem sfant in noi va face exact contrariul, de ex. va accepta casatoriile contra legii firii. Insasi firea umana arata ca casatoriile unisex sunt contra firii, contra ratiunii, morale, eticii, dreptatii si tot ce este divin.

Aceste legi vor fi legiferate si impuse de Antichrist si echipa lui politica (adica Guvernul Mondial), tuturor statelor, nici un stat nu va scapa. Nici chiar statele musulmane. Deci trebuie sa asistam la un ultim asalt al Imperiului Roman "Impartit", contra tuturor nesupusilor sai. Adica va fi un razboi intre IRI si nesupusi. Iar IRI va invinge inamicul, fara drept de apel. Elementele politice ce vor conduce lumea spre haos si aparitia lui Antichrist vor domni 3,5 ani. Apoi vor fi distrusi.

Atat ii va tolera Dumnezeu. In 3,5 ani - cum scrie la Apocalipsa totul se va sfarsi. Apare Guvernul mondial, apare liderul guvernului Mondial - Antichristul - izbucneste al 3-lea razboi mondial, sfintii sunt persecutati, apoi sistemul cade prin venirea Fiului lui Dumnezeu pe norii cerului.

 

Capitolul XV

Sună din trambiţă!

Fii un străjer! 

Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16), și dorește să fim salvați (2 Petru 3: 9). Dumnezeu ne-a avertizat, de asemenea, de evenimentele care vin!

Recapitularea evenimentelor viitoare:
    

Razboaiele si atacurile teroriste vor face ca pacea si securitatea sa primeze: 1Tesaloniceni 5:3

Aparitia statelor continentale (sapte la numar)

 

Apocalipsa 13:1

https://en.wikipedia.org/wiki/Continental_union

In curand Statele Unite Ale Europei 

 https://www.agerpres.ro/politica/2017/08/14/presedintele-parlamentului-ungariei-in-europa-s-a-declansat-un-atac-la-adresa-statelor-nationale-21-40-14

Romana

https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Europei

Maghiară

https://hu.wikipedia.org/wiki/Eur%C3%B3pai_Egyes%C3%BClt_%C3%81llamok

Engleza

https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_of_Europe

 

Ridicarea lui Antichrist (lider politic mondial)

Schimbarea legilor etico-morale antice si instalarea dictaturii anarhiei morale

 

Daniel 7:25 El (Antichristul) va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea;

 

Marea Apostazie

 

2 Tesaloniceni 2:3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

 

Marea Prigoana (Asuprirea sfintilor)

 

Daniel 7:25. El (Antichristul) va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

 

2 Tesaloniceni 2

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.

7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.

8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase

10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,

12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

 

Ultima avertizare

Cei doi martori

 

Matei 24:14

Apocalipsa 11

 

Microcipul ((Cartea de identitate electronica (Buletinul) a viitorului))

 Apocalipsa 13: 16-18
Romană

https://www.youtube.com/watch?v=e81JNypWHo0&t=9s

Engleză 

https://www.youtube.com/watch?v=8kezwbUnsao 

Maghiară

https://www.youtube.com/watch?v=xjXNSdYNC94

     Plagi continentale 

Un munte de foc din cer

Marele Tsunami (Val urias)

 Apocalipsa 8: 8-11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Apophis_(asteroid)

 

https://www.youtube.com/watch?v=BBIKj2TnFr0&t=67s 

 

Astăzi am citit un articol interesant, pe care vi-l recomand:

 

Asteroidul ucigaş va fi deviat cu panouri solare

De către

Manuela Golea -

17/01/2017

Astronomii americani studiază posibilitatea devierii traiectoriei asteroidului Apophis, care altfel se va ciocni cu Terra în anul 2036. S-au propus deja mai multe ipoteze de lucru, cea mai apropiată de varianta finală fiind încercarea de a devia asteroidul cu ajutorul unor panouri uriaşe înfipte în corpul acestuia, panouri manevrabile în care să sufle vântul solar.

 

Asteroidul Apophis a fost descoperit în decembrie 2004 cu ajutorul telescopului Large Synoptic Survey Telescope (LSST). După ce i s-a calculat traiectoria, s-a ajuns la concluzia că asteroidul, cu un diametru de un kilometru, urmează să cadă pe planeta noastră în luna aprilie a anului 2036.

 

Astronomii americani şi englezi, reuniţi în cadrul celui de-al cincilea congres internaţional privind obiectele cosmice care se apropie de Terra, au concluzionat că Apophis e cea mai mare ameninţare asupra omenirii din ultimele două sute de ani. Asteroidul urmează să cadă în Pacific, aproape de coasta estică americană. Impactul va degaja o energie de 100.000 de ori mai mare decât bomba de la Hiroshima, iar valurile tsunami pe care le va provoca, înalte de 17 metri, vor distruge tot pe o suprafaţă cel puţin egală cu cea a Franţei.

 

«Tehnologia e de tip militar»

 

Încercând să se evite o catastrofă, s-au propus trei ipoteze de lucru pentru salvarea Terrei de impactul cu asteroidul Apophis. Generalul de brigadă dr. Emil Străinu, fost consilier parlamentar pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, ne-a explicat ce presupune de fapt această luptă cu asteroidul. Prima variantă ar consta în teleportarea lui Apophis în altă zonă a Cosmosului, dar este puţin probabil că omenirea va stăpâni tehnologia teleportării în timp util.

 

A doua presupune distrugerea sa în spaţiul cosmic prin bombardare. Acest lucru e perfect posibil, dar traiectoriile bucăţilor desprinse din asteroid nu vor mai putea fi controlate după bombardare şi pot deveni periculoase.

 

A treia soluţie, considerată cea mai sigură, se referă la devierea asteroidului pe o traiectorie care să nu se mai intersecteze cu Pământul. Pentru deviere, specialiştii au propus metodele tractării lui Apophis, sau împingerea sa spre alte zone ale Cosmosului.

 

Cea mai puţin costisitoare din punct de vedere economic e împingerea, şi anume transformarea asteroidului – oricât ar părea de ciudat – într-un fel de corabie cu pânze care să fie manevrată prin intermediul vântului solar. Mai clar: vor fi trimise navete spaţiale care vor planta pe Apophis panouri solare, un fel de oglinzi, manevrabile. Vântul solar, un flux de fotoni emis de astrul zilei, va sufla în aceste panouri şi va împinge asteroidul pe o traiectorie impusă de înclinaţia oglinzilor. Acest lucru trebuie să se întâmple până în anul 2024, dată după care omenirea nu mai poate scăpa de corpul ucigaş.

 

“Această tehnologie e de tip militar. De mai multe decenii marile puteri cercetează posibilitatea folosirii corpurilor cereşti drept arme care, conduse prin metodele mai sus amintite, să cadă, din Cosmos, asupra inamicului”, a spus generalul Emil Străinu.

 

Legenda spune că Apophis este monstrul întunericului etern

 

Numele asteroidului vine din mitologia egipteană, unde reprezenta monstrul întunericului etern. Scopul lui este de a distruge lumea. Singurul care îl poate învinge, periodic, este zeul- soare Ra, dar numai după ce săvârşeşte un ritual magic. Acesta constă în desenarea imaginii lui Apophis, colorată în verde, pe o foaie nouă de papirus, închiderea ei într-o cutie pecetluită peste care se suflă de patru ori şi se aruncă în foc.

 

Sursa:

https://magnanews.ro/2017/01/17/asteroidul-ucigas-va-fi-deviat-cu-panouri-solare/  

 

Asta explica de ce bogatasii lumii continua să îşi facă ceea ce numesc unii "buncăre anti-Apocalipsă".

 

A doua venire a Domnului nostru Isus Christos

 

Matei 24:

37. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

38. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

39. şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

 

Mesaj important: Pocăiți-vă si credeti in Evanghelie - Marcu 1:15. Romani 7.  Efeseni 4: 17-32. Romani 3: 9-27.

Fugi de mania care vine! - un avertisment final al Cartii Apocalipsa:

Apocalipsa 11:18. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!" 

Cand pacatele omenirii vor atinge apogeul, rabdarea lui Dumnezeu va avea o limita si usa harului se va inchide. "Suna din trambita" ca sa poata fi avertizati cati mai multi, ca prin pocainta smerita si adevarata sa scape "de mania care vine"!

Dumnezeu este iubire, El nu se bucura de moartea celor nepocaiti si nu doreste moartea lor. Fii erou al credintei! Dumnezeu te cheama sa spui lumii despre aceasta iubire:

 

 

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Ioan 3:16

Dumnezeu sa te binecuvanteze pe tine cititorule care ai pus la inima aceste avertizari si indemnuri! Amin!