Modificări în manuscrisele biblice din antichitate

 

 

 

Modificări în manuscrisele biblice din antichitate, făcute de Biserica Romano-Catolică pentru a sprijini doctrina trinităţii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Christos,

 

Comparaţia manuscriselor şi evaluarea variantelor de redare, ce apar uneori în anumite locuri (versete), este vitală în munca de reaşezare a adunării creştine pe calea urmată de primii creştini.

 

 

Cum l-a numit apostolul Petru pe Domnul Isus, conform consemnării din 2Petru 1:1?

 

 

Origene din Alexandria (secolele II-III) descrie situaţia deplorabilă a scribilor creştini din secolul III:
"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

Ca urmare a acestei stări, în manuscrisele timpurii avem două variante importante de redare la textul din 2Petru 1:1, unde anumite manuscrise îl descriu pe Domnul Isus ca "Dumnezeu şi Mântuitor" iar altele ca "Domn şi Mântuitor":
A."Dumnezeului (Theou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)" 
"Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)" 
Care manuscrise conţin formularea originală a apostolului Petru?

Să ne reamintim că apostolul Petru a participat cu Domnul Isus la ultima cină de Paşti a acestuia, care a fost încheiată cu o rugăciune impresionantă, din care redau aici doar Ioan 17:1-3, pentru că este partea cea mai evidentă faţă de subiect:

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Şi acum o întrebare importantă: mai putea fi numit Domnul Isus "Dumnezeu" dacă acest oficiu unic îl ocupase deja Tatăl său?

Traducerile actuale redau acest verset astfel, fără să menţioneze nimic cititorului, că ar mai fi o variantă importantă:

 

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (în continuare VDC)

 

În câteva codexuri (codice) antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici importanţi, acest verset apare în felul următor:

 

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului (Sōtēros) Isus Hristos:"

 

Codexuri cu această redare sunt:
- manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II  
- manuscrisul grec Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV  
- manuscrisul latin Vulgata din secolul IV 
- manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI 

Patru ţări şi patru limbi prin care vestea buna (evanghelia) a pătruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia şi Siria. Acest fapt arată că, din nefericire, pe alocuri anumite versete din Biblie au fost "stilizate doctrinar" ulterior scrierii lor de către Biserica Catolică şi Ortodoxă şi este nevoie urgentă de "destilizarea doctrinară" a textelor în cauză. 

Unii susţin că în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros" apostolul Petru se referă de fapt la două persoane, în prima parte la Tatăl (Theou hēmōn) şi apoi la Fiul (kai Sōtēros). Însă apostolul Petru foloseşte de mai multeori fraza "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" cu referire la Domnul Isus. De ce nu ar fi folosit-o şi în 2Petru 1:1? La Tatăl şi la Fiul său, luaţi împreună se referă abia în versetul 2.

 

A se compara cu:

 

"În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos." (2Petru 1:11) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

 

"În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi." (2Petru 2:20) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

 

"ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri." (2Petru 3:2) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou kai Sōtēros" (fără hēmōn) şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

 

"ci creşteti în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin." (2Petru 3:18) VDC
Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

Aşadar ei înşişi se contrazic prin includerea a două persoane în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros". Nu este de mirare de ce toate traducerile importante din limba engleză (YLV, ESV, NIV, NAS, etc.) redau "our God and Savior" şi nu "our God and the Savior". Nu redau aşa fiindcă n-au suport. Decât să încercăm imposibilul textual, mai degrabă să recunoaştem că aici avem de a face cu o corupere a textului, aşa cum ne spun cei nouă martori textuali. După legea lui Dumnezeu ajung doi sau trei martori. Noi avem trei, cu mult peste.

Lista manuscriselor ce conţin varianta "Domn şi Mântuitor" la 2Petru 1:1 (nouă "martori" textuali): a Ψ 398 442 621 l596 syr^ph vg^mss cop^sa  
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

Mărturii cu privire la modificarea textului din Matei 28:19

 

 

 

Istoricii au consemnat ca in timpurile indepartate a fost o disputa intre episcopii de atunci, cu privire la "formularea" de botez. Protagonistii principali ai disputei au fost episcopul de Roma, Stefan si episcopul de Cartagina, Ciprian (200-258). Si probabil nu ei au început controversa, ci a fost o disputa ce avea radacini mai adanci, ei numai au continuat-o:

Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365 declară: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Christos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”.

În Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, se spune: "Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustin Martirul."

În A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, se precizează: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” A existat cel putin un episcop care a botezat chiar si in numele Mariei.

Tot la fel în Canney Encyclopedia of Religion, pag. 53 se susţine că – "La început biserica boteza în Numele Domnului Isus până în secolul al doilea."

Alte studii în acest sens mai declară:

Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Christos sau în Numele Domnului Isus”.

Acelas lucru confirma si Dictionarul Biblic editia 1995 pagina 164 referitor la

botezul primilor crestini.

Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez „în Numele lui Isus”.

Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”

Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Christos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

Encyclopedia Biblică (1899), I, 473: „Este normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

"Înainte de moartea sa, în 560 d.Hr., Papa Pelagius a spus:

"Există mulți care spun că botează numai în numele lui Christos și printr-o singură scufundare".

Codexuri vechi (manuscrise biblice) in care nu exista Matei 28:19 sunt Codex Curetonianus (siriac), Codex Bobiensis (latin), disparitia fiind ori accidentala ori partinica pentru a se ascunde adevarata formulare de botez:

  „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”  (F.C. Conybeare).

 

Reconstituirea textului de la Matei 28:19 pe baza marturiei istorice si a marturiei interioare a Bibliei, a se vedea consecventa formularii cu care botezau primii discipoli ai Domnului nostru Isus Christos:

 

"Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Meu".

A se compara cu: Luca 24:47, 1Corinteni 10:2, Coloseni 3:17, Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5, etc..

Internetul - biblioteca online a omenirii - adună dovezi suficiente în demonstrarea coruperii textului din Matei 28:19, care în original suna astfel:

 "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu."

Apostolii nu au ieşit din limitele acestei porunci, şi au botezat pe toţi cei ce au crezut, doar în numele Domnului nostru Isus Christos:

VDC
"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Fapte 2:38

Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. 
Fapte 8:16

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. 
Fapte 10:48 

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 
Fapte 19:5 

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 
Romani 6:3

12. Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" - "Şi eu, al lui Apolo!" - "Şi eu, al lui Chifa!" - "Şi eu, al lui Hristos!" -
13. Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
1Corinteni 1:12-13 

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 
Galateni 3:27

Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. 
Coloseni 3:17

Corupţia textului din Matei 28:19 este vizibilă şi din cauză că duhul sfânt nu are un nume. Dumnezeu Tatăl are un nume, Fiul lui Dumnezeu are un nume, dar unde este numele duhului sfânt în Biblie?

Ca să botezaţi în numele duhului sfânt, ar trebui ca duhul sfânt să fie o persoană şi să aibă un nume. Dar este duhul sfânt o persoană? Căci dacă nu este, nu poate avea un nume, ci o denumire, fiindcă este "ceva" şi nu "cineva". 

1. Dumnezeu este duh (Ioan 4:24), Fiul lui Dumnezeu este un duh dătător de viaţă (1Corinteni 15:45), cuvintele lui sunt duh (Ioan 6:63), Satana este un duh ce lucrează în fii rătăcirii (Efeseni 2:2), îngerii şi demonii sunt duhuri (Evrei 13:14, 1Timotei 4:1), credincioşii sunt duhovniceşti (Romani 8:9). Ce înseamnă cuvântul duh? 
2. De ce toţi apostolii trimit salutări de la Tatăl şi de la Fiul său, dar niciodată de la duhul sfânt? Romani 1, Corinteni 1, Tesaloniceni 1, etc. 
3. De ce Apocalipsa îl prezintă pe Tatăl şi pe Fiul său pe tron, dar niciodată nu apare o a treia persoană lângă ei? 
4. De ce duhul sfânt apare ca un porumbel sau ca limbi de foc şi nu apare niciodată ca formă asemănătoare oamenilor, dacă este o persoană, cum apare Tatăl şi Fiul său? 
5. De ce Dumnezeu şi Fiul său sunt prezentaţi ca 2 persoane distincte, un duo ceresc şi nu ca un trio ceresc, dacă duhul sfânt este persoană în toată cartea Apocalipsa? 
6. De ce nici într-o viziune biblică duhul sfânt nu este prezentat ca o persoană, cum este Tatăl şi Fiul său? (vezi Fapte7: 55,56; Isaia 6:1,2; Apocalipsa 4:2). 
7. De ce vorbeşte Biblia de duhul sfânt ca fiind duhul lui Dumnezeu şi duhul lui Fiului său (Romani 8:9), dacă duhul sfânt este o persoană distinctă de ei, şi nu o manifestare a lor (Ioan 15:26). 
8. De ce Biblia vorbeşte de relaţia de intimitate şi afecţiune dintre Tatăl şi Fiul său, însă nu şi de o astfel de relaţie cu duhul sfânt? 
9. De ce apostolul Ioan vorbeşte de părtăşia comună cu Tatăl şi cu Fiul său (1Ioan 1:3), dar nu şi cea cu duhul sfânt? 
10. De ce în Biblie găsim cereri la Tatăl şi la Fiul, însă nicăieri în Biblie nu găsim adresate duhului sfânt? 
11. De ce la Apocalipsa 14:1 nu este trecut şi numele duhului sfânt pe fruntea celor 144.000? 
12. Dacă Tatăl are un duh, iar Fiul său are un duh, atunci însemnă că şi duhul sfânt ca o persoană distinctă de Tatăl şi de Fiul său are un duh? 
13. Dacă duhul sfânt este descris ca fiind "degetul" sau "mâna" lui Dumnezeu (Ezechiel 3:14; Iov 26:13; Psalm 8:3; Luca 11:20) ce sens are să spunem că acesta este co-egal şi co-etern cu Tatăl? Cum putem vorbi despre egalitate în acest caz din moment ce "degetul" şi "mâna" sunt supuse celui care le controlează? 
14. Dacă duhul adevărului (Ioan 14:17) este o persoană însemnă că şi duhul rătăcirii este o persoană conform 1 Ioan 4:6? 
15. O persoană este indivizibilă, nu poate fi dată cu măsură sau fără măsură (Ioan 3:34). De ce duhul sfânt este divizibil şi poate fi dat cu măsură, dacă este o persoană? 
16. Ştim numele Tatălui (Iehova) şi ştim numele Fiului său (Isus), dar care este numele duhului sfânt dacă este o persoană? 
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

 

Enigme descifrate în Epistola către Evrei

 

 

 

Epistola către Evrei capitolul 1 conţine nişte elemente ce trebuie discutate cu atenţie, să fim evaluatori şi interpreţi (exegeţi) textuali imparţiali:

Elementul 1. Texte neautentice

Sesizez o frază din Septuaginta - la versetul 6 (Toţi îngerii lui Dumnezeu să i se închine) - care în textul antic evreiesc (Textul Masoretic) nu există deloc. Nu există nici în Textul (Pentateuchul) Samaritean şi nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veţi găsi această frază în Vechiul Testament redat de Dumitru Cornilescu şi nici în Biblia Catolică oricât aţi căuta-o. O găsiţi doar în Biblia Ortodoxă la Deuteronom 32:43. Cum decidem? Cum interpretăm lipsa?

Avem doar două posibilităţi de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost "măsluit, corectat" (corectat în sens negativ) şi astfel s-a eliminat această frază din text. Dacă cineva a făcut astfel, se naşte întrebarea, din ce motiv?
Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând cineva astfel se naşte întrebarea, din ce motiv?

Septuaginta, Deuteronom 32:43
"Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se închine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său"

Textul Masoretic, Deuteronom 32:43

"Tresăltaţi de bucurie naţiunile lui, voi poporul lui,
pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi
şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui.
Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său”.

Eu aş alege posibilitatea B mai degrabă. Şi fac asta deoarece în manuscrisele copiate ale Noului Testament găsim nu una, ci o duzină de precedente, prin care textul a fost alterat pentru a se susţine o anumită dogmă sau alta. Aşadar susţin că acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris apostolul.

Distinsul istoric şi am putea spune şi martir, Nicolae Iorga, spunea că "Adevărul este ca apa rece, face rău numai dinţilor stricaţi".

Tot distinsul Istoric (i se cuvine I mare), când a descoperit originea străină (cumană) a numelui voievodului Basarab (Basar Ab), a întrebat: Dar numai numele?

Aşa aş întreba şi eu. Dar numai versetul 6?


Alte probleme:
Nu se potriveşte citatul din Evrei 1:8,9 cu Textul Masoretic. Într-adevăr, se potriveşte PARŢIAL cu cel din Septuaginta (versetul 6 din Septuaginta Ps 44:6), dar pe care să-l alegem? Dacă mergem pe mâna Septuagintei, ar putea fi justificat doar versetul din Evrei 1:8 nu şi versetul 9, aşa că textul rămâne fără acoperire.

Septuaginta, Psalmul 44:6,7
Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi

Textul Masoretic, Psalmul 45:7,8 (pentru cei ce nu cunosc, între LXX (Septuaginta) şi TM există o diferenţă de un capitol)

Tronul tău, e de la Dumnezeu, pe veci de veci,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubeşti dreptatea şi urăşti nelegiuirea, de aceea te-a uns pe tine Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, peste tovarăşii tăi."

Textul Masoretic vorbeşte de la sine într-un limbaj uşor de înţeles.

Nu ar trebui să ne speriem şi să ne doară, dacă în acest timp în care cunoştinţa parcă a explodat, atingând culmi de nedescris - după cum spun cântând cei de la grupul Speranţa - acest lucru se resfrânge şi asupra Bibliei, ştiinţa arătând impurităţile care au fost adăugate de scribi la textul original. Neconcordanţele acestea nu le-am luat eu, au fost ştiute de mult. M-am confruntat cu neconcordanţele din Epistola către Evrei de mulţi ani, când am citit despre ele (fără să fie comentate) în scrierea unui pastor american. Neânţelegând cum s-au întâmplat lucrurile, unii dintre creştinii din SUA, au respins tot Noul Testament şi s-au întors la iudaism.


Elementul 2. Texte interpretate incorect
 
Problemele apar încă de la versetul 5, partea b:

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Elementul de neconcordanţă numărul doi conţine citate din Vechiul Testament în stil anapoda, luate parcă de un om beat, în nici un caz de un apostol care era foarte versat în Scripturile evreieşti.

Iată un astfel de text surpriza şi FALS: Evrei 1:5, partea b (partea "a" este OK, e scrisă de apostol)

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Am căutat în Biblia cu trimiteri să văd ce citate din Vechiul Testament conţin această frază, şi autorii acestei traduceri dau ca texte de referinţă următoarele versete: 2Samuel 7:14, 1Cronici 22.10, 28.6, Psalm 89.26,27

Haideţi să le trecem în revistă:

Primul text, luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

2Samuel 7:13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Să vedem altul, 1Cronici 22:10. La fel, textul luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

1Cronici 22:9 Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Paşnic), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10 El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.` 11 Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!

Să vedem altul, 1Cronici 28:6. La fel, luat în context, arată că este vorba de Solomon, nu de Fiul.

1Cronici 28:5 Dintre toţi fiii mei - căci Domnul mi-a dat mulţi fii - a ales pe fiul meu Solomon, ca să- l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. 6 El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată. 7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rânduielilor Mele.`

Să vedem altul, Psalm 89.26,27. Acest text, luat în context, corespunde lui David, şi nici citatul nu este de aici.

Psalmul 89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

Textul Englez 20“I have found David My servant;

With My holy oil I have anointed him,

21With whom My hand will be established;

My arm also will strengthen him.

22“The enemy will not deceive him,

Nor the son of wickedness afflict him.

23“But I shall crush his adversaries before him,

And strike those who hate him.

24“My faithfulness and My lovingkindness will be with him,

And in My name his horn will be exalted.

25“I shall also set his hand on the sea

And his right hand on the rivers.

26“He will cry to Me, ‘You are my Father,

My God, and the rock of my salvation.’

27“I also shall make him My firstborn,

The highest of the kings of the earth.

28“My lovingkindness I will keep for him forever,

And My covenant shall be confirmed to him.

29“So I will establish his descendants forever

And his throne as the days of heaven.

30“If his sons forsake My law

And do not walk in My judgments,

Este clar că apostolul Pavel, nu ar fi făcut o asemenea gafă. Este un semn clar al unei mâini străine (a unui om beat spiritual, sau poate şi fizic), care a scris după el, completând cu neruşinare crasă (fără să menţioneze!) scrisul apostolului.


Sunt oarecum rusinat, ca eu, un nimeni de la tara, cu seralul abandonat in clasa a XIII, fara bac si fara facu tre sa va spun niste lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari in teologie. Dar daca ei se ocupa cu altceva, tre sa le spuna si astea cineva. Daca nu, ma tem ca pietrele vor vorbi. Asa ca haideti sa le dam bataie inainte.

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Tot la acest element nr 2 la care am ramas intra si versetele de la Evrei 1:10-12. Ele sunt un citat din Psalmul 102 si daca le plasam in context, reiese clar ca sunt adresate lui Iehova, Dumnezeu lui Israel si nu Fiului. Asistam la o incercare grosolana si fantezista, de a manipula textul din Epistola catre Evrei, in ideea identificarii Fiului cu insusi Dumnezeu. Este o afiliere vadita cu Gnosticii, deoarece ei faceau asta cu precadere. Ideea treptat s-a suprapus peste invatatura traditionala a Bisericii primare apostolice si a innabusit-o. Interpolatorul s-a vazut nevoit sa faca aceast lucru, deoarece fara aceste versete, Epistola ar fi o sursa extradordinara in descompunerea ideii ca Fiul ar fi insusi Dumnezeu. Sunt curios cum se va justifica acest individ la inviere, cand va fi pus fata in fata cu apostolul Pavel. Va fi o rusine si durere inspaimantatoare, teribila in fata intregului Univers, nu numai pentru faptul ca s-a autoinselat grosolan si fara drept de apel la clementa (urmand sa mearga in lacul de foc al mistuirii eterne), dar si pentru faptul ca prin marsavia sa s-au inselat si s-au distrus atatia oameni, care, poate de altfel nu ar fi imbratisat acea iluzie gnostica despre Domnul nostru Isus. Va fi teribil atat pentru cei auto-inselati cat si pentru cei ce au fost inselati. Dar va fi prea tarziu, nici oceane de lacrimi nu mai pot face nimic. Soarta fiecaruia se pecetluieste cand se inchid ochii si se stinge ultimul gand. Nu te-ai pocait cu adevarat pana atunci si ai lucrat cu mis-masuri sau te-ai lasat prins de mis-masurile altora? Cu parere de rau! Esti pierdut pentru totdeauna.

Psalmi 102 Cornilescu  
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.


Poate ca aceste comentarii v-au tulburat si poate va puneti intrebarea daca mai cred in Biblie? Da, cred cu sinceritate si asta a fost credinta mea din 1991. Dar vreau sa fie clar: Nu cred in adaosurile, inerpolarile care s-au atasat la ea. Si acest lucru nu am inceput sa il spun din acest an. De mult timp spun asta.


O ultima remarca referitor la Evrei 1:10-12. Textul interpolat este atasat argumentatiei ca Fiul este cel invocat aici, insa contextul nu face nici o astfel de deosebire, nici chiar in varianta Septuagintei (prezentat mai jos), care se gaseste in Psalmul 101, pe cand in Textul Masoretic se gaseste in Psalmul 102:
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.
Cum a putut decide acest interpolator ca textul vorbeste nu de Tatal ci de Fiul? In acest stil de interpretare toate textele ar putea fi atasate Fiului.

Elementul 3. Legatura între texte

Ar fi contextul de legatura. Cu totii stim ca o fraza trebuie sa se lege cu alta. Uneori folosim doua fraze care se leaga una cu alta. Pentru asta avem mai multe cuvinte de legatura, una dintre ele fiind cuvintelul "si".

Iata un exemplu din toate zilele.
"Caci, caruia dintre voi nu ii este sete? Si caruia dintre voi nu ii este foame?"
Legatura dintre ele este evidenta.

Exact asta avem si in Epistola catre Evrei capitolul 1. La o analiza atenta observam doua fraze, care ar tre sa fie langa olalta, dar nu sunt:

Caci, caruia dintre ingeria zis El vreodata: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut?" Si caruia dintre ingeri I-a zis El vreodata: "Stai la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor tale."?

Acest element de comparatie textuala arata ca textul cuprins intre Evrei 1:5(partea b) si Evrei 1:12 este un text adaugat mai tarziu de cineva, el nefacand parte din textul original al epistolei.

Este clar, pentru cine vrea sa fie clar, ca toate versetele dintre aceste doua fraze, fie ca se potrivesc sau nu Fiului, nu sunt scrise de apostolul Pavel. Este o mana straina, cu o morala foarte dubioasa, daca a putut face asa ceva, mana care a intervenit in timp ce copia textul si si-a spus parerea lui in text, ca si cum ar fi parerea apostolului. Profitand de faptul ca nu erau foarte raspandite, falsificarile textelor Noului Testament erau o notorietate in primele patru secole AD si chiar si dupa, fapt reclamat atat de autori crestini, cat si de cei pagani sau musulmani.

Premisă falsa: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva". Aceasta premisa este falsa, din moment ce avem marturii clare si manuscrise care difera una de alta, aratand jocurile de culise ale scribilor rau intentionati si orgoliosi in a-si sustine punctul de vedere.

Faptul ca unii nu admit sa stea sinceri fata in fata cu faptele nu le va da acestora dreptate in negarea faptelor. Dumnezeu a permis sa se intample astfel de lucruri... Avem nu un precedent, ci mai multe. Iata de exemplu cazul Vechiului Testament. Anumiţi copişti ai Septuagintei si a Pentateuchului Samaritean au schimbat anumite lucruri. Întrebarea este: De ce a permis Dumnezeu? De ce nu a demascat Domnul Isus? Nu stiu. Dar un raspuns logic tot exista. Intrebatii pe ei. 

Să dăm pietroiul preconcepţiilor neântemeiate la o parte, trecand in revista faptele consemnate.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2). Probabil el a spus asta avand deja o cunostinta despre asemenea masinatiuni scribale.
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".


Evrei 1:5b-12 si contextul general al epistolei

Am ajuns la un nou element si ultimul pe care-l prezint.

Elementul 4. Contextul general

Este clar ca "Dumnezeirea" Fiului si punerea lui in posesia rolului Creatorului din Evrei capitolul 1 este intr-o vadita contradictie cu contextul general al Epistolei. Interpolatorul stia bine aceasta, si ca sa contrabalanseze suprematia Tatalui peste cea a Fiului, de dragul unei doctrine, si-a permis sa insele publicul cititor, inserand niste versete care se aplicau tocmai Tatalui, ca si cum s-ar aplica Fiului, facand sa para ca asta era opinia apostolului Pavel. Cata viclenie! Cat abuz facut in numele apostolului! Urmatoarele versete vorbesc de la sine, Fiul nu este Creatorul si nu este Dumnezeu, el este "fiul Creatorului" si "fiul lui Dumnezeu":
Evrei 5   
1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului. 4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.``

6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.``

7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit. 9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``

Concluzie

Printre schimbarile cele mai mari aparute in text, eu suspectez si textul de la Evrei 1:5b-12
Textul original ar fi sunat asa:
1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4. ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?
... (Aici urmează un text interpolat în întregime)
13. Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?
14. Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?
-------------

 

Faţă de comentariul mai sus, am primit un răspuns de la profesorul Emanuil Conţac, care a adus ca sprijin argumentaţia lui Emanuel Tov.

El s-a axat pe o singură temă şi anume că Textul Masoretic este falsificat la Deuteronom 32:43 (fiind eliminată această frază “să i se închine lui toţi îngerii”) şi că textul de la Qumran, numit Sulurile de la Marea Moartă este cel autentic.
În manuscrisul ebraic 4QDeutq de la Qumran avem ceva asemănător cu Septuaginta, însă cu tendinţe politeiste: 
Deuteronom 32:43 "Să i se închine lui toţi dumnezeii."

Textul ebraic de la Qumran nu are "fii lui dumnezeu" "benei ha-elohim", ci doar „elohim”:
"Sa i se inchine lui toti dumnezeii (elohim)."

Pentateuchul Samaritean în armonie cu Textul Masoretic, nu are "îngerii lui Dumnezeu", nici "fii lui Dumnezeu".

Schimbările majore apar încă de la versetul 42 la textul de la Qumran (SMM). Cine au fost esenienii de la Marea Moartă? Un autor iudeo-creştin din secolul IV, Epifaniu din Salamina, scria că esenienii au fost o sectă samariteană fondată de un preot evreu apostat, trimis la aceştia de un rege assirian. El a unit păgânismul samaritenilor cu credinţa evreilor, aceasta concepţie reflectându-se şi în versiunea lor, numită Sulurile De la Marea Moartă.

„Sfântul Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Eleutheropolis (Elefteropolis; în epoca modernă Beit Guvrin sau Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta -, lucru rar în acea epocă.” Wikipedia

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Cum putem avea “ştiinţa şi arta” de a întelege corect Ioan 1:1,2?

 

Putem oare întelege Biblia dacă nu avem o inimă curată (Matei 15:19)? Dacă nu avem o inimă curată nu vom avea nici o minte curată spre a înţelege lucrurile sfinte (Daniel 12:10) ... O inimă necurată poate duce mintea să creeze impresii şi simpatii ce pot fi total opuse adevărului.

Iată ce spunea un autor de analiză (critcă) textuală comparativă: "analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă" 
(Este vorba de analiza textuală comparativă a manuscriselor biblice)
"INTRODUCERE 
Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."
Sursa:
http://bible-translation.net
Aşadar trebuie să avem o curăţie sentimentală (emotivă) şi mentală, care vor produce o intuiţie corectă, deoarece va fi conectată la Dumnezeu.

 

Monoteismul este o piatră de hotar. O piatră eternă, ce nu se poate muta în nici o direcţie. Domnul Isus a fost un monoteist convins (Ioan 17:1-3), deci nu avea cum să producă o învăţătură contrară acestui curent, nici măcar una amestecată cu politesim, ca la filozoful evreu Philo. Nu cred că apostolii au dormit la enunţul Mântuitorului, consemnat la Ioan 17:1-3. Din păcate, după moartea apostolilor şi a ucenicilor acestora, s-a creat o doctrină monoteistă amestecată cu politeism, care a dus la o sterilitate ideologică, faţă de înţelegerea anumitor termeni folosiţi de apostolul Ioan.

Despre monoteism:

Credinţa într-un singur Dumnezeu, văzut ca Lider Suprem, având toate puterile în posesia lui.

Probabil, pentru a proteja monoteismul, ideologii saducheilor susţineau o notă extremistă, încercând să argumenteze că Dumnezeu este singura fiinţă din cer. Ei argumentau - evident greşit - că îngerii sunt de fapt arătarea (epifania) în diferite forme ale aceluiaş Dumnezeu.

Despre politeism:

Credinţa în mai mulţi dumnezei, având fiecare puterea lui înnăscută. Gruparea aceasta a dumnezeilor era numita panteon - uniunea dumnezeilor. Uneori dumnezeii din panteon se bat pentru supremaţie, de exemplu dumnezeul Cronos este detronat de dumnezeul Zeus.

Biblia nu poate fi interpretată în sens politeist - panteistic, deoarece Dumnezeu dă sau revocă puteri fiilor săi cereşti, numiţi îngeri. El nu poate fi detronat, deşi îngăduie rebeliunea.

 

Problema e cât se implică aceşti rebeli în afacerile pământului, inclusiv cele religioase. Foarte mult! Inclusiv în promovarea cu orice scop şi mijloc a politeismului, şi a tuturor formelor mascate de politeism, vorba aceea “Să te-nchini la ce vrei tu, numai la adevăratul Dumnezeu nu!”

 

Psalmul 82 vorbeşte despre oameni - cum arata Evanghelia după Ioan, adică despre judecătorii corupţi care aveau ifose de mici dumnezei, de aceea traducerea ar fi mai potrivită cam aşa: Un psalm al lui Asaf. Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu, el judecă în mijlocul "dumnezeilor" .... Eu am spus: sunteţi "dumnezei"... Textul nu se referă la fiinţe cereşti. Contextul e hotărâtor, nu anumite cuvinte din context. E la mintea copilului, sau ar trebui să fie. Doar teologia unora o încâlceşte.

În celelalte versete (Psalm 136 şi Daniel 2:47) trebuie discutat despre un titlu folosit de păgâni şi apoi preluat şi de evreii din exil, cu privire la Liderul Suprem, dar să nu uităm că e un titlu convenţional, preluat de la sursă fără un conţinut exact, cum sunt preluate mai apoi numele lunilor din calendarul babilonian sau zilele săptămânii la noi, toate făcute după cei mai importanţi dumnezei din mitologia lumii romane. Oare evreii din exilul babilonian credeau în dumnezeul Tammuz, numai pentru că aşa numeau o lună calendaristică? Sau eu cred în dumnezeiţa Lună (Diana), deoarece numesc o zi "Luni"?

 

Evident că odată ce s-a importat titulatura Dumnezeul dumnezeilor, unii au încercat o sistematizare a dumnezeilor şi în lumea evreiască (în perioada elenistică), atât cât permiteau anumite texte bilice, aşa a ajuns de exemplu filozoful evreu Philon din Alexandria, să vadă în arhanghelul Mihail un "deuteros theos" adică un al doilea dumnezeu ca rang, speakerul - vorbitorul - purtătorul de cuvânt de cel mai înalt rang după Liderul Suprem, numit de profetul Daniel "Cel îmbătrânit de zile". Această viziune despre acest tandem ceresc s-a impus mai apoi în faimoasa declaraţie de credinţă din Ioan 1:1,2 care ar trebui redată după topica din textul grec - dar nu după felul cum vedea Philon, un prim şi un al doilea dumnezeu – ci despre Dumnezeu şi "Cineva" care este ca Dumnezeu. Interpretarea trebuie dată în sensul textului grec, acest "Cineva" fiind ca şi "Fiu" monogenetic alături de Dumnezeu “pros ton Theon” ((Ioan 3:16) "monogenes" fiind singurul fiu născut într-o familie la greci), fraza aceasta arătând pe “Cineva” şi nu spre “ceva” impersonal (o idee, un plan, o putere, etc.):

Capitolul I

1. La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era ‘Cuvântul’, sau “dumnezeu” era ‘Cuvântul’ în sensul celor din Ps. 82:6 – Ioan 10:34. (Trimiteri: Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3)
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut (Trimiteri: Geneza 1:26, Proverbe 8:22-30).

La început a fost "Cuvântul" şi "Cuvântul" a fost cu Dumnezeu şi "dumnezeu" a fost "Cuvântul".

Cuvântul "dumnezeu" din partea finală a textului este un substantiv calitativ, după cum arată şi apostolul Ioan în evanghelia prezentată de el "cine m-a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl". Ioan 14:9

Aşadar textul poate fi redat dinamic în felul următor: La început a fost "Cuvântul" şi "Cuvântul" a fost cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu a fost "Cuvântul".

Noi ne împiedicăm deseori în stereotipii convenţionale, deoarece înţelegem şi folosim termenii diferit, faţă de cum s-au folosit şi înţeles în timpuri îndepărtate. Nu trebuie să ne oprim la un cuvânt ca să îl judecăm în afara contextului şi cadrului istoric în care a fost folosit. De exemplu, se pune întrebarea dacă evreii au aşteptat să vină cineva din cer? Da, chiar dacă nu toţi. Istoricul persan Shahrastani (musulman) în a sa enciclopedie despre istoria ideilor şi cultelor religioase, susţine că Arius şi-a împrumutat ideea de la “oamenii peşterilor”, nişte evrei pustnici pioşi care au trăit cu 300 de ani înainte de ideologul arian. Cine au fost aceşti pustnici şi ce credeau ei? Puteau fi essenienii sau o ramură a acestora, sau poate că essenienii au fost o ramură dizidentă a acestora. Evident, Al-Shahrastani (filosof, teolog și istoric din Iran d. 1153) face referire la ideologia acestora, care a circulat în acel timp şi care a influenţat pe Arius şi pe ceilalţi dinaintea lui, ei fiind cei care cu mult timp înainte de a se naşte Isus, credeau că Arhanghelul Mihail va coborâ pe pâmânt în formă umană şi va deveni Mesia, Izbăvitorul lui Israel. Aşa interpretau aceşti evrei pioşi textul din Daniel 12:1.

"În vremea aceea se va scula (cu sensul complementar de “pentru ceva”) marele prinţ Mihail, care se va scula pentru copiii poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare (cu referire la poporul Israel) cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta (ceea ce s-a şi întâmplat cu acest popor, romanii pur şi simplu au măturat cu ei pe jos). Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit (de jure), şi anume oricine va fi găsit scris în carte (cu referire la acei evrei care au crezut în evanghelia mântuirii)." (O recenzie după traducerea Young's Literal Version)

4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. N-a fost el lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumină.
9. Adevărata lumină este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,
13. care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Şi ‘Cuvântul’ carne a devenit şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca unic-născut de Tatăl, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. căci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus ‘Unsul’.
18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut vreodată. Unicul-născut al lui Dumnezeu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt ‘Unsul’."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti ‘Ilie’?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti ‘Prorocul’?" Şi el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui Iehova" cum a zis prorocul Isaia." (Trimiteri: Isaia 40:3)
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti ‘Unsul’, nici ‘Ilie’, nici ‘Prorocul’?"
26. Şi răspunzând, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată ‘Mielul’ lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"
30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Israel."
32. Şi Ioan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:51)
33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.’
34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.”
35. Tot în aceeaşi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată ‘Mielul’ lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "Maestre"), unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi mersese după el.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe ‘Mesia’ (care în traducere înseamnă ‘Unsul’).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema ‘Chifa’ (care în traducere înseamnă ‘Stânca’).
43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galileea; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"
44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie."
48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Răspunzând, Natanael i-a zis: "Maestre, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!"
50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se pe ‘Fiul Omului’.” (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:32)

 

Până nu avem o traducere "destilizată" de dogmele catolice, suntem cel mult biserici neo-catolice şi nu apostolice, indiferent dacă avem şi alte doctrine ce nu converg, căci avem doctrine care mai mult ne unesc decât ne separă, şi atunci suntem fiicele şi nepoatele mamei şi a bătrânei doamne Biserica Romano-Catolică.

În cele din urmă vreau să amintesc Ioan 1:1 căci în fond este "călcâiul lui Ahile" al acestei teme.

Versiunile greceşti conţin "ŞI DUMNEZEU ERA CUVÂNTUL" în loc de "ŞI CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU", topica aceasta (ordinea cuvintelor în propoziţie) fiind păstrată şi în limba latină, în textul egiptean din secolul II (limba coptă) apare o "stilizare" (şi 'un' dumnezeu era cuvantul). Dacă păstrăm forma din greaca veche este evident că avem de a face cu o contradicţie, fapt ce traducerile moderne încearcă să ascundă inversând ordinea cuvintelor în propoziţie, ceea ce arată că şi acest verset este "stilizat". 

1. La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era ‘Cuvântul’, sau “dumnezeu” era ‘Cuvântul’ în sensul celor din Ps. 82:6 – Ioan 10:34. (Trimiteri: Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3).