FORME DE GÂNDIRE DESPRE DUMNEZEU ÎN CREŞTINISM

 

FORME DE GÂNDIRE DESPRE DUMNEZEU ÎN CREŞTINISM

 

Har şi pace, drag creştin, care esti sincer şi cauţi adevărul!

 

Aş vrea să îţi pun o întrebare, ca să vad în ce categorie te încadrezi cu privire la formele de gândire despre Dumnezeu. Am să prezint 5 puncte şi te rog sa încadrezi concepţia ta la una dintre puncte. Întrebarea e pur informativă şi răspunsul te priveşte.

La ora actuală în creştinismul denominaţional există mai multe concepţii despre elohim/theos/dumnezeu printre care cele mai cunoscute sunt:

1. Trinitarismul Doctrina catolico-ortodoxă + a cultelor desprinse şi evoluate din ele, trinitarismul este zidit pe un fundal de gândire păgân, fiind îmbrăcată în cuvinte biblice - este credinţa în trei divinităţi, susţinând că tatăl, fiul şi duhul sfânt formează o singură divinitate (dumnezeu). Un participant de la conciliul de la Niceea 325, episcopul Marcellus de la Ankira, spunea că această idee de uni-treime a divinităţilor (zeilor) a fost preluată de la filozofi păgâni, ca Platon şi Hermes.

The Oxford Companion to the Bible, la pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."

Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."

Aristotel, Despre Ceruri, Cartea I, scrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."

"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"

"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."

"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."

"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."

(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)

Nouveau Dictionnaire Universel: "Trinitatea Platonică, ea însăși doar o rearanjare a trinităților mai vechi, care datează de la popoarele anterioare, pare a fi trinitatea filosofică rațională a atributelor care au dat naștere celor trei ipostaze sau persoane divine predate de bisericile creștine ..." Această concepție a filosofului grec [Platon, secolul al IV-lea î.Hr.] despre Trinitatea divină ... poate fi găsită în toate religiile vechi [păgâne] ". - (Paris, 1865-1870), editat de M. Lachâtre, vol. 2, p. 1467.

2. Modalismul (doctrina populară în Africa, dar combătută de Tertullian, un trinitarian subordinaţionist ce a trăit în sec. II-III, susţinută azi de adepţii lui William Marion Branham) - credinţa că tatăl, fiul şi duhul sfânt sunt manifestarea aceleiaşi persoane, nefiind vorba de mai multe persoane, ci doar de una, care s-a revelat în trei moduri. La Conciliul de la Niceea a fost o dispută între Arius şi Athanasie, doi popi din Alexandria şi adepţii lor, numiţi arieni şi athanasieni, în funcţie pe care îl sprijineau. Episcopului Marcellus de Ankira spunea că “arienii” erau trinitarieni. Şi să nu uităm că el a fost un modalist. Prin definiţia de uni-treime în creştinism, s-a introdus ceva din păgânism. Şi paradoxal, el îi acuza în mod categoric pe arieni de asta, deşi ne-am fi aşteptat să pună adoptarea (şi adaptarea) tri-unităţii pe seama athanasienilor. De aici rezultă că arienii erau trinitarieni subordinaţionişti - cum de fapt recunoaşte şi Arius în Thalia: “Cu siguranţă există o Trinitate, și ei posedă glorii de diferite nivele” , iar athanasienii au fost mai degraba modalisti, pe care împăratul Constantin Cel Mare i-a forţat să se împace cu arienii, fiecare partidă trebuind să cedeze câte ceva. Aşa au devenit modaliştii lui Athanasius semi-trinitarieni, şi subordinaţioniştii lui Arius, semi-modalisti, născându-se forma modernă a doctrinei trinităţii, care nu e nici cal, nici măgar, e un catâr, din două doctrine rivale s-a făcut una mixtă, nici, nici, o doctrină sterilă, pe care nu o înţelege nimeni. Aşa e când te bagi unde nu trebuie, sub oblăduirea politicienilor.

3. Binitarismul - credinţa în doi elohimi/dumnezei: tatal şi fiul (doctrina lui Iustin Martirul, sec I-II)

4. Triteismul - credinţa în trei elohimi/dumnezei: tatăl, fiul şi duhul sfânt (arienii, cei de înainte de Niceea având curent subordinaţionist, iar cel de după având curent egalitarianist)

5. Credinţa într-un singur elohim/theos/dumnezeu: tatăl. Unii ar putea respinge variantele textuale care sunt în acord cu Exodul 20:1,2 - Ioan 17:1-3, deoarece nu le-ar spijini opiniile. Prin cuvantul dumnezeu - in sensul lui general - se specifica o functie, functia tatalui, pe care fiul nu o mosteneste. Deci fiul nu poate fi numit dumnezeu, in acest sens, ci doar intr-un sens secundar. Fiul mosteneste natura tatalui, dar nu funcţia. Dumnezeu rămâne în funcţia de Dumnezeu şi nu o împarte cu nimeni.

Dacă te consideri trinitarian şi crezi că te-ai incadra la punctul 1, să ştii că te încadrezi doar cu conditia sa intelegi bine diferenta dintre trinitarism si triteism, deoarece, asa cum bine a spus cineva, bisericile actuale, dupa doctrina sunt trinitariene, dar dupa practica sunt triteiste. Singura biserica care are si doctrina si practica triteistă este biserica mormona. Intre secolul IV si VIII si chiar si dupa s-au purtat niste discutii interesante despre ce inseamna de fapt trinitatea, deoarece erau unii care considerau trinitatea un fel de trio individualist, in care persoanele erau distincte una fata de cealalta, existand astfel trei fiinte separate, iar cealalta parte considera trinitatea ca un fel de trio deofiinta, in care desi existau trei ipostaze, ele nu erau separte, ci erau o singura fiinta. Ca o comparatie, daca ai vazut copii siamezi legati in trup unul de altul, ei bine cam asa ar reiese trinitatea. Uite aici: https://www.youtube.com/watch?v=yQTPx9rcIF8 Trinitarienii au respins triteistii ca fiind eretici si invers. Deci, gandeste-te bine, ca nu cumva sa crezi ca esti trinitarian si de fapt sa fii triteist si viceversa.

MĂRTURIILE BIBLIEI, despre Dumnezeu (Elohim) şi Fiul său (Ben Elohim), sunt clare şi arată spre două fiinţe distincte - şi ca persoane şi ca funcţii, dar una în caracter:

"Cine s-a suit în ceruri şi cine s-a coborât din ele?

Cine a adunat vântul în pumnii lui?

Cine a strâns apele în haina lui?

Cine a hotărât toate marginile pământului?

Cum se numeşte el şi care este numele Fiului său?

Ştii tu lucrul acesta?"

Proverbe 30:4

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi ca Dumnezeu era Cuvântul.” Joseph Warren Wells, expert în limba coptă (egipteana veche)

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ” Ioan 3:16

“Şi viaţa veşnică este aceasta, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu.”

Ioan 17:3

“Sfinţeşte-i prin adevăr: cuvântul tău adevăr este.”

Ioan 17:17

În virtutea acestor texte, cum poate fi Isus Dumnezeu? Dacă Isus este Dumnezeu, cine este Tatăl? Sau Isus este chiar Tatăl? Există doi Dumnezei sau mai mulţi?

Dumnezeu să dea pace sfântă tuturor oamenilor iubitori de pace, sfinţenie şi adevăr!

Aceste mărturii biblice puse oricând şi în orice Biblie la dispoziţia tuturor creştinilor în comparaţie cu teologia actuală despre Dumnezeu, arată starea babilonică a creştinismului actual. Prin arătarea acestei stări se vade de ce este necesară o trezire autentică şi o pocăinţă autentică din letargia spirituală care predomină în lume şi în adunări (biserici).

Cineva a sumarizat această stare negativă, în următoarea frază memorabilă:

„Lumea doarme în întuneric şi biserica doarme în lumină.”

Avem nevoie de reaşezarea adevăratelor valori creştine antice în viaţa unuei adunări creştine nou-testamentale din zilele noastre, dacă nu vrem să păţim ca cele cinci fecioare nechibzuite din pilda spusă de Fiul lui Dumnezeu (Matei 25:1-13). Prima doctrină ce trebuie reformată este doctrina despre Dumnezeu, deoarece el este UNUL SINGUR şi Domnul Isus n-a schimbat această învăţătură antică (Ioan 17:1-3).

Să luam exemplu la pilda celor zece fecioare şi să ne pregătim temeinic, şi individual şi ca adunare, ca să nu rămânem de ruşine în ziua aceea a cercetării noastre! După cum veţi vedea, avem nevoie de o pocăinţă adevărată, nu de tip scenă şi de o Reformaţiune finală în creştinism! Biblia este unitatea noastră de măsură, este etalonul nostru în ce priveşte credinţa. Orice învăţătură, profeţie sau conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu atenţie, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19. Aceste interpretări greşite vin deseori din cauză că Biblia a fost expusă diferitelor erori scribale, fie neintenţionate, făcute din neglijenţă, fie făcute intenţionat, cum avem din păcate multe cazuri, făcute pentru a servi ca bază diferitelor orientări doctrinare. Astfel au apărut o sumedenie de diferenţe între manuscrise, care sunt împărţite în patru familii textuale importante.

În ceea ce priveşte aceste diferenţe, numite „variaţii textuale”, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru călăuzire, în numele Fiului Său, Domnul nostru Isus Christos, ca să putem trata diferenţele în frică de Dumnezeu, cu înţelepciune şi cu dreptate. Trebuie să alegem varianta corectă, chiar dacă părerea noastră va fi minoritară, ştiind că nu părerile oamenilor contează, ci părerea lui Dumnezeu. Să nu uităm că Satan înşală întreaga lume (Apocalipsa 12:9), deci îi poate înşela şi pe teologi, ca ei să aleagă o variantă greşită a redărilor textuale.

Iată două exemple elocvente: Isaia 9:6 şi 2Petru 1:1

Să privim Isaia 9:6 de la Septuaginta necorectată la traducerile moderne:

Isaia 9:6 în Septuaginta (necorectată) este la Isaia 9:5, după cum urmează:

"Se cheamă numele Lui Înger de mare sfat, căci Eu voi aduce pace peste stăpânitori, pace şi sănătate Lui"

Isaia 9:6 în Biblia sinodală românească:

"se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie"

Isaia 9:6 în Versiunea Dumitru Cornilescu

6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii."

Priviţi redarea după dr. Luther Martin, supranumit "marele reformator", "prinţul reformatorilor", "părintele reformei":

Isaia 9:6 Lutherbibel 1912 (Biblia Luther)

Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, und die Herrschaft ist auf seiner Schulter; er heißt Wunderbar, Rat, Held (Erou), Ewig-Vater Friedefürst;

Modernisiert Text

Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, welches HERRSChaft ist auf seiner Schulter; und er heißt Wunderbar, Rat, Kraft, Held (Erou), Ewig-Vater, Friedefürst,

În mod surprinzător, apar traduceri noi ale Bibliei, făcute de erudiţi creştini, în care Isaia 9:6 nu conţine nici cuvântul "înger", nici cuvântul "Dumnezeu". Controversa apare la redarea textului ebraic "Pele Joez, El Gibbor, Abi Ad, Sar Shalom". De ce? Deoarece redarea lui "El Gibbor" prin "Dumnezeu Puternic" ar forţa construcţia identică din Ezechiel 32:21 aflată la plural "elei gibborim" (puternicii eroi) să fie tradusă la fel "Dumnezeii puternici", ce ar fi adevarăt şi viceversa, adică expresia "elei gibborim" la plural, ar forţa "El Gibbor" aflat la singular să devină "Puternic Erou" (a se compara cu Ezechiel 32:11,12).

Iată de exemplu cum redă Isaia 9:6 The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuită:

"For a child has been born to us, a son is given to us; he will bear the symbol of dominion on his shoulder, and his title will be: Wonderful Counsellor, Mighty Hero, Eternal Father, Prince of Peace."

"Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, el va purta simbolul stăpânirii pe umăr, și titlul său va fi: Consilier Minunat, Puternic Erou, Părintele Veșniciilor, Print al Păcii."

Directorul revizuirii The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuită este W.D. McHardy.

Revizorii The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuită: The Rev. Professor G. W. Anderson; The Very Rev. Professor R. S. Barbour; The Rev. Fr. I. P. M. Brayley, SJ; Dr. S. P. Brock; The Rev. Professor G. B. Caird; The Rev. Dr. P. Ellingworth; Dr. R. P. Gordon; Professor M. D. Hooker; The Rev. A. A. Macintosh; The Rev. Professor W. McKane; The Rev. Professor I. H. Marshall; The Rev. Dr. R. A. Mason; The Rev. Dr. I. Moir; The Rev. Fr. R. Murray, SJ; The Rev. Professor E. W. Nicholson; Dr. C. H. Roberts; Dr. R. B. Salters; Dr. P. C. H. Wernberg-Moller; The Rev. Professor M. F. Wiles.

Consilieri literari ai The Revised English Bible (REB 1989) - Biblia Engleza Revizuită: M. H. Black, Mrs. M.Caird, J. K. Cordy, Baroness de Ward, The Rev. Dr. I. Gray, Dr. P. Larkin, Miss Doris Martin, Dr. C. H. Roberts, Sir Richard Southern, P. J. Spicer, Dr. J. I. M. Stewart, Mary (Lady) Stewart. http://www.bible-researcher.com/reb.html

Profesorul de greacă şi istorie al Noului Testament, precum şi de istorie Ecclesiastica (Bisericească) James Moffatt, redă "divine hero", adică "erou divin":

"For a child is born to us, a child has been given to us; the royal dignity he wears, and this the title bears; A wonder of a counsellor, a divine hero, a father for all time, a peaceful prince"

Profesorul James Moffat este autorul traducerii Moffat, New Translation https://en.wikipedia.org/wiki/Moffatt,_New_Translation

Profesorul de limbi semitice şi limba ebraică biblică (paleo-ebraică = ebraica veche), Wilhelm Gesenius, redă "erou puternic" - p. 45, Gesenius, "Lexicon Ebraic - Chaldean" (Gesenius' Hebrew-Chaldee Lexicon).

"Pele Joez = Sfetnic Minunat, El Gibbor = Puternic Erou, Abi Ad = Părintele Nostru (pus) Pentru Totdeauna (Patriarhul Nostru Veşnic, Al doilea Adam), Sar Shalom = Prinţ, Căpetenie, Comandant Al Păcii"

Numele de la Isaia 9:6 explicat în lumina cărţilor Noului Legământ (Noul Testament):

"Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit "Pele Joez = Sfetnic Minunat, El Gibbor = Puternic Erou, Abi Ad = Părintele nostru (pus) Pentru Totdeauna (Patriarhul Nostru Etern, Al Doilea Adam), Sar Shalom = Prinţul Păcii".

De ce Sfetnic Minunat?

Deoarece el a venit din cer ca să ne sfătuiască în chip minunat, cum să fim plăcuţi Tatalui său!

De ce Puternic Erou?

Deoarece cine a mai făcut lucruri ca el, ce înger sau om s-a mai luptat aşa de puteric cu păcatul şi a învins moartea fără drept de apel?

De ce Părintele Nostru (pus) Pentru Totdeauna (Patriarhul Nostru Etern, Al Doilea Adam)?

În ce priveşte "Părintele Veşniciilor" nu e o traducere corectă; "Părintele Veşniciilor" ar fi "Abi ha-Olamim", ori aici nici nu avem cuvântul "veşnic = olam" ci avem cuvântul "ad" ce exprimă continuitate, aici "Abi Ad" înseamnă "Părintele Nostru (pus) Pentru Totdeauna" ceea ce arată spre un titlu dobândit, de la Dumnezeu, el fiind Patriarhul Veşnic, al doilea Adam.

Şi în fine de ce "Sar Shalom" = "Prinţul Păcii"?

Pe o tabliţă cuneiformă, prinţul Nebucadneţar, fiul regelui Nabonid - care era monarhul Babilonului - a fost numit "Sar sarim" adică "Prinţul prinţilor", fiind al doilea după rege (melek), ca moştenitor al tronului. El conducea şi armata, fiind "ha sar haghadol" adică "Marele Comandant", comandantul comandanţilor armatei tatălui său.

La fel avem şi aici, "Prinţul Păcii" adica Fiul lui Dumnezeu este "prinţul moştenitor" care conduce armata de îngeri ai Tatălui său, cum vedem şi în cartea Apocalipsa capitolul 19. Cine se va bate pentru pace eternă în viitor? Cine va învinge şi va lega demonii şi pe prinţul lor, ca să instaureze veacul viitor (olam haba) şi pacea veacurilor (shalom olamim)? Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, "Prinţul Păcii"!

La 2Petru 1:1 traducerile actuale redau acest verset astfel:

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (în continuare VDC)

Vedem că în acest verset Fiul lui Dunezeu este numit "Dumnezeu şi Mântuitor", însă în câteva codexuri antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici, în acest verset el este numit "Domn şi Mantuitor":

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:"

Codexurile în cauză sunt manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II, manuscrisul grecesc Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV, manuscrisul latin Vulgata din secolul IV şi manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI. Patru ţări şi patru limbi prin care vestea bună (evanghelia) a pătruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia şi Siria. Acest fapt arată că, din nefericire, pe alocuri Biblia a fost falsificată ulterior de către ereticii cu interese necinstite şi este nevoie urgentă de defalsificarea textelor în cauză.

A se compara cu:

În adevar, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. (2Petru 1:11) VDC

În adevar, dacă, după ce au scăpat de intinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. (2Petru 2:20) VDC

ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. (2Petru 3:2) VDC

ci creşteti în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin. (2Petru 3:18) VDC

Ca să înţelegem corect Biblia, în primul rând trebuie să avem textul corect. Dacă nu avem un text corect, nu putem avea o înţelegere corectă a Bibliei. Pe Bible Translation Net se precizează: "Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, evaluarea textuală este necesară pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un evaluator textual de lucrări clasice, arată că evaluatorii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, evaluarea textuală este ştiinţă şi artă, care urmărește să determine modul de redactare [inițială] a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

Evaluarea textuală este un fel de detectivism textual, ne arată prin ce filieră a ajuns textul biblic la noi, diferenţele de text între manuscrise, modificările operate în ele, incluzând şi timpul (secolul) în care au fost aceste modificări operate de scribi.

Pentru această cauză, studiul comparativ al textelor manuscriselor Biblice antice, şi o recenzie finală a Bibliei, trebuie să ocupe un loc împortant în viaţa unei adunări creştine, promovând conceptul de întâietate a Bibliei antice, faţă de versiunile Bibliilor moderne, îndemnând creştinii să pună accent pe verificarea textului biblic (ebraic, aramaic, grec). Dacă avem un text greşit şi ne bazăm pe un text greşit, putem să clădim învăţături false pe nisip (Matei 7:26) şi prin ele să practicăm lucruri periculoase, contrare învăţăturii biblice. Fiţi binecuvântaţi!