De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi? (Carte)
De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi?
Cuprins
1. De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi? (Matei 4:17) Primele două răspunsuri importante ......................................................................................... Pagina 5
2. Conform Bibliei, de ce nu poate fi tâlharul în rai încă? Exegeza textului din Luca 23:43 (Exegeză DEX: EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse.)
......................................................................................... Pagina 5
3. Conform Bibliei, de ce nu a fost răpit Enoh la Dumnezeu? Exegeza textului din Evrei 11:5 ......................................................................................... Pagina 8
4. Conform Bibliei, câte morţi există pentru cei nemântuiţi? Exegeza textului din Evrei 9:27 ....................................... Pagina 9
5. Conform Bibliei, sufletul este muritor. Exegeza textului din Matei 10:28 ............................................................................... Pagina 9
6. Conform Bibliei, unde sunt acum bogaţii şi săracii care au murit? Exegeza textului din Luca 16:19-31 ................. Pagina 12
7. Apocalipsa 20:10 în comparaţie cu Daniel 7:17 – Daniel 7:23 – Daniel 7:11 – Evrei 10:27 în lumina Bibliei. ................ Pagina 15
8. De ce a minţit femeia din En-Dor că poate vorbi cu morţii? Conform Bibliei, femeia din En-Dor a fost o mincinoasă. Exegeza textului din 1Samuel 28:7-11 .......................................... Pagina 17
9. De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi? Al treilea răspuns important
Cum se intră pe calea pocăinţei? Cum se ajunge la mântuire?
........................................................................................ Pagina 19
De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi? (Matei 4:17)
Primele două răspunsuri importante
Există trei răspunsuri importante, dintre care două vor fi prezentate la început, iar cel din urmă, al treilea răspuns va fi prezentat la final.
Cuvântul grec folosit la Matei 4:17 “meta=întoarce-ţi+noiete=gândirea” înseamnă a te întoarce cu mintea către Dumnezeu.
Această idee a transformării mentale, este subliniată într-un termen radical: omul trebuie să se schimbe total, printr-o “naştere de sus” (Ioan 3:3), să ajungă din nou ca un copil cu sufletul smerit (Matei 18:3).
Dacă un om nu împlineşte acest deziderat divin, nu poate vedea şi nu poate intra în împărăţia ceruruilor (Ioan 3:3, Matei 18:3). Rezultatul nepocăinţei (a neschimbării mentale) nu este numai rămânerea în afara împărăţiei lui Dumnezeu, ci şi pierderea privilegiului de a trăi etern (Luca 13:1-5; Ioan 3:36).
Însă Diavolul care înşală toată lumea neatentă (Apocalipsa 12:9), susţine cu totul altceva şi dacă nu veghem (1Petru 5:8) putem să facem pe “avocaţii Diavolului”, a “tatălui minciunii” (Ioan 8:44) fără ca să ne dăm seama, din neştiinţă. Vreţi să vedeţi? Citiţi Geneza 3:1-4! Defăimătorul lui Dumnezeu susţine sus şi tare că omul este nemuritor! Sforţarul din umbră al manipulărilor susţine că omul nu poate muri, deoarece are un suflet nemuritor!
“Da,” vor zice cei care din neveghere sunt de acord cu Diavolul, “chiar Biblia susţine aşa ceva! Ea ne învaţă că după moarte oamenii buni merg cu sufletul în rai, unde se bucură veşnic şi oamenii răi merg cu sufletul în iad, unde se chinuie veşnic.”
Au dreptate aceştia? Mai jos urmează analiza câtorva texte biblice folosite de ei în dovedirea acestor idei.
Conform Bibliei, de ce nu poate fi tâlharul în rai încă?
Exegeza textului din Luca 23:43
(Exegeză DEX: EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse.)
Luca 23:43 “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.” Datorită acestei redări defectuoase a textului, mulţi oameni cred că în seara în care au murit, Domnul Isus şi tâlharul pocăit s-au dus în rai (paradis). În această formulare a rostirii Domnului Isus, această frază nu poate fi adevărată din două motive:
1. El şi-a dat sufletul la moarte, conform cu textul ebraic (Isaia 53:10,12), deci era mort deabinelea, şi trup şi suflet şi în acele trei zile şi trei nopţi cât a stat inconştient în mormântul de piatră, nu putea călători. Atât trupul lui cât şi sufletul lui erau în aşteptarea învierii. Din nefericire pentru publicul neştiutor de ebraică, traducătorii care îşi permit asta nu redau fidel textul, ascunzând din text cuvântul “suflet” (nefeş). Adevărata redare a textului este: “pentru că şi-a dat sufletul (nefeş) la moarte” Isaia 53:12, adevăr confirmat de Psalmul 16:10 şi Fapte 2:22-36 “Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.”, “Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
Căci David zice despre El: "Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă."
Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
Fiindcă David era proroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.
Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.
Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: "Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta Mea,
până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale."
Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi."
Deci sufletul coboară în mormânt de unde este "scos" adică este "înviat".
2. În dimineaţa învierii însuşi Domnul nostru Isus spunea Mariei că n-a fost încă în raiul ceresc al Tatălui său, alt rai nefiind nicăieri în acel timp (Ioan 20:17).
Atunci se contrazice Biblia? Da, însă doar în formularea traducătorilor neatenţi. În unele texte biblice foarte vechi, textul din Luca 23:43 sună aşa: “Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în rai” Codex Vaticanus 1209, “Adevărat îţi spun astăzi, că vei fi cu mine în grădina Eden” Codex Curetonianus.
Aşadar, unde punem virgula în Luca 23:43: după cuvântul “astăzi” sau înainte de acest cuvânt?
Pentru locului virgulei în Luca 23:43, trei posibilități au fost propuse:
1. Pentru a pune o virgulă înainte de cuvântul "astăzi", ca și când Domnul Isus și tâlharul pocăit ar fi fost deja în acea seara în Paradis; aceştia propun un lucru imposibil, având în vedere că încă nu exista un paradis pe pământ, iar în paradisul ceresc Domnul Isus încă nu s-a dus în acea seară (Ioan 20:17)
2. Pentru a pune o virgulă după cuvântul "astăzi", arătând o promisiune solemnă făcută în acea zi memorabilă
3. Pentru a pune o virgulă atât înainte, cât și după "astăzi", lăsând cititorului opțiunea interpretării
A se vedea "Understanding and Translating 'Today' in Luke 23.43" (Înțelegerea și traducerea cuvântului "astăzi" în Luca 23:43), de J. Hong, publicat în "The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417.
Retrospectivă istorico-literară
Manuscrisele grecești timpurii nu au avut semne de punctuație, însă cu timpul au început să apară, cum este cazul în manuscrisul Vaticanus 1209 unde Luca 23.43 are un punct inferior (hypostigme) după cuvântul “semeron” (astăzi). Manuscrisul Vaticanus 1209 (B) a fost redactat în prima parte a secolului IV și este cea mai veche Biblie completă aflată în custodia Bisericii Romano-Catolice, a doua ca vechime, după Biblia Codex Sinaiticus.
În ceea ce privește punctuația utilizată de către autorii acestui manuscris, s-a constatat că, în general, manuscrisul Vaticanus 1209 (B) are punctul de sus pentru oprire (punct), iar punctul de jos pentru o scurtă pauză (virgulă). (A. T. Robertson, "A Grammar of the Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242)
Cerneala literelor unciale din Codexul Vaticanus 1209 (B) a fost de culoare maro decolorat, iar un secol mai târziu un scrib a trasat peste multe dintre literele și semnele de punctuație. Cu toate acestea, în Luca 23:43, cerneala din punctul inferior este aceeași ca și literele textului autograf, arătând că din fericire nu s-a operat o modificare ulterioară în acest caz.
Un alt manuscris biblic (evangheliar) scris în secolul IV sau V e.n. numit Manuscrisul Curetonian Siriac (de limbă siriacă) redă Luca 23:43 astfel: “Adevărat îţi spun astăzi, că vei fi cu mine în grădina Eden”
-- F.C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels", Vol. I, Cambridge, 1904.
Mărturii din diferite scrieri eclesiastice (bisericeşti) din antichitate:
"Într-adevăr unii citesc astfel: ‘Adevărat îți spun astăzi,’ și au pus o virgulă, apoi au adăugat: 'vei fi cu mine în Paradis'.” -- Hesychius din Ierusalim, un scriitor eclesiastic, care a murit aproximativ în anul 434 e.n. Text grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.
"Dar alții pun semnul de punctuație după "astăzi", așa că s-ar putea spune astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' iar apoi adaugă expresia : 'vei fi cu mine in Paradis'.” -- Theophylact, un scriitor eclesiastic care a murit în jurul anului 1112 E.n. Editia: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.
"Alții iau în considerare ceea ce se spune; aceșitia spun că trebuie să fie citit prin punerea virgulei astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' și apoi adaugă expresia în felul următor: 'vei fi cu mine' etc." -- Scholia 237, 239, 254. Text gasit în Novum Testamentum Graece, editio octavia critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, după Luca 23:43.
Așadar, au fost cititori în antichitate care au înțeles textul din Luca 23:43 ca "Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis". În acea zi în care a murit Domnul Isus, el a fost în mormânt, nu în Paradis (Psalmul 16:8-11; Faptele Apostolilor 2:22-32). El a fost mort, a stat în mormânt până a treia zi și a fost înviat ca "pârgă" a învierii. (Faptele Apostolilor 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18). Prin urmare, cuvântul "astăzi" din Luca 23:43 nu ne spune că în acea zi tâlharul pocăit a fost cu Domnul nostru Isus în Paradis.
Apostolul Pavel susţine că Domnul Isus “a înviat dintre cei morţi”, nu că ar fi coborât după trei zile şi trei nopţi din raiul ceresc (1Corinteni 15:12), alt rai nefiind la acea oră.
Tâlharul care s-a pocăit pe cruce, nu poate fi în rai încă, deoarece morţii pot ajunge în rai doar prin înviere şi învierea încă nu a avut loc (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Haideţi să nu fim creduli, ci credincioşi.
Conform Bibliei, de ce nu a fost răpit Enoh la Dumnezeu?
Exegeza textului din Evrei 11:5
Evrei 11:5 “Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ ca să nu vadă moartea”. Dacă Enoh ar fi fost răpit de pe pământ, singura variantă ar fi că el este acum la Dumnezeu, în cer. Însă în mod curios Fiul lui Dumnezeu nu l-a întâlnit acolo (Ioan 3:13). Cum se explică? Din păcate avem de a face iarăşi cu neatenţia traducătorilor. Textul grec spune doar atât: “Prin credinţă, Enoh a fost răpit ca să nu vadă moartea”. După cum observaţi, textul nu spune că ar fi fost răpit de pe pământ, cum sugerează traducătorii din neatenţie. Dacă citim relatarea din Geneza 6:5 despre societatea umană din timpul lui Noe, am putea deduce mai degrabă că este vorba de răpirea lui Enoh într-un loc sigur de pe pământ, din mijlocul unei civilizaţii îmbibată cu violenţă. Această gloată turbată de păcate şi violenţă dorea să îl ucidă, din cauză că el era un predicator al neprihănirii, atât prin umblarea lui cu Dumnezeu, cât şi prin mesajul de condamnare al păcatelor şi comportamentului păcătoşilor (Geneza 5:22-24). Putem asista nu la o răpire de pe pământ la Dumnezeu, în cer, ci de pe tărâmul unui ţinut violent pe un tărâm neatins de civilizaţia violentă, dar tot de pe arealul pământesc. Ce s-a întâmplat mai apoi cu Enoh? A murit, după un anumit timp. El a scăpat într-adevăr de gloata violentă, şi n-a văzut moartea din mâna lor, dar n-a scăpat de duşmanul tuturor: moartea.
De ce este biblic acest răspuns?
“În Adam toţi mor” (1Corinteni 15:22), deoarece “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) şi toţi au păcătuit într-un fel sau altul (Romani 5:14), dând prilej morţii să “domnească”, căci moartea trece asupra tuturor prin păcat. Nimeni nu a scăpat de contaminarea cu păcatul strămoşesc mostenit de la Adam, nici chiar Enoh. De aceea Enoh n-a putut fi o excepţie care să scape de urmarea păcatului: moartea (Romani 3:9, Psalmul 89:48). Dacă Enoh n-ar fi păcătuit, ar fi putut primi darul vieţii veşnice, fără să moară, însă vedem că şi el este inclus printre toţi aceia care “n-au primit ce le fusese făgăduit” (Evrei 11:30), adică răsplata supremă, viaţa veşnică. Să nu lăsăm ca Diavolul să ne învingă vigilenţa minţii prin adăugirile nebiblice ale traducătorilor.
Conform Bibliei, câte morţi există pentru cei nemântuiţi?
Exegeza textului din Evrei 9:27
Evrei 9:27 “Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” Conform acestui text, mulţi presupun că păcătoşii mor doar o singură dată şi după moarte vine automat judecata lor. Însă textul grec spune doar atât: “Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară odată, iar după aceea judecata.” Din nou, vina cade asupra traducătorului neatent. Apostolul Pavel, nu plasează automat o ordine cronologică strictă, ci arată două evenimente majore dintre evenimentele majore ale oamenilor: moartea şi judecata. Noi ştim din Biblie că între moarte (momentul pierderii vieţii) şi judecată mai sunt două lucruri importante: somnul de moarte şi învierea (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Din păcate pentru cei nemântuiţi, ei vor experimenta şi o a doua moarte, moartea veşnică, din care nu mai este întoarcere (Apocalipsa 20:6,11-15).
Dacă nu se traduce textul antic aşa cum este, textul adăugat poate sprijini convingeri false.
Conform Bibliei, sufletul este nemuritor.
Exegeza textului din Matei 10:28
Matei 10:28 “Nu vă
temeti de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul”. Conform cu acest
text oamenii nu ar putea ucide sufletul, însă în mod interesant, găsim
nenumărate versete biblice în care situaţia ni se prezintă exact în sens opus,
că oamenii pot face acest lucru, ceea ce arată că nici acest verset n-a scăpat
nemodificat – din păcate – de pana acelor scribi creduli, care au fost orbiţi
de Cel Viclean în antichitate.
Biblia (atât în VT cât şi în NT) arată că sufletul este muritor, poate muri şi
că poate fi ucis de catre oameni.
Iată câteva versete biblice, dintre multe altele, care arată că sufletul este muritor:
"acel suflet (nefeş) va fi nimicit din
Israel" Exodul 12:15;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul
12:19;
"sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor"
Leviticul 18:29;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
"sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
"şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13;
"Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui
tău!" 1Samuel 22:19-22;
"Aşa că nici faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete (nefes)." Ezechiel 17:17
"Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) Copilaşului." Matei 2:20
"După cum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) ca răscumpărare pentru mulţi." Matei 20:28
"Apoi le-a zis: Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) sau să îl pierzi?" Marcu 3:4
O altă dovadă gasim în Matei 10:39. Aici ni se spune că credincioşii îşi pot pierde sufletul stând ferm lângă mesajul lui Christos sau îl pot scăpa pentru moment, dacă îl reneagă. Însă singurul mod pentru a-şi pierde sufletul în viaţa aceasta pentru Christos, în acest sens, este ca ei să moară ucişi.
Şi sunt multe alte texte care vorbesc clar şi desluşit că sufletul este muritor şi că poate fi ucis de către oameni. Ce facem cu ele? Le omitem pe toate ca să ne ţinem morţiş de redarea actuală din Matei 10:28? Oare este ea autentică?
Nu! Este foarte interesant cum citează Matei 10:28 Iustin Martirul, care a trăit între anii 80-160 e.n, când el afirma: "Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”." (Apologia I, capitolul XIX). Dacă cercetăm în Biblie unde spune Domnul Isus aşa ceva, cel mai apropiat loc de această redare este la Matei 10:28. Deci Iustin Martirul a citat Matei 10:28 în forma sa autentică din timpul său, cea nemodificată de scribii creduli din antichitate, care din neatenție s-au lăsat manipulați de către Diavolul viclean. Iată că prin anii 130 e.n. acest verset n-a stat în contra adevărului, aşa cum stă el azi, fiind modificat în chip necinstit de către scribii creduli din antichitate, pentru a susţine nemurirea sufletului şi rugăciunile pentru morţi, care le aduceau bani şi alte foloase.
Sursa: Scrierile Primelor Secole, IUSTIN MARTIRUL – PRIMA APOLOGIE A LUI IUSTIN Anul redactării circa 132-135 Citat din CAPITOLUL XIX – ÎNVIEREA ESTE POSIBILĂ
“Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Christos se vor întâmpla.”
Din păcate, chiar şi acest autor credea în nemurirea sufletelor până la a doua venire a Domnului nostru Isus Christos, aşa că nu poate fi acuzat de modificarea acestui verset pentru a sprijini doctrina sa.
Cerneala care demască scribii din biserica timpurie şi ne spune să fim atenţi:
Dovada concludentă că scribii din biserica timpurie falsificau Sfintele Scripturi, o găsim chiar în cea mai veche Biblie, aflată în custodia bisericii Romano-Catolice, Biblia Codex Vaticanus din prima parte a secolului IV. Cerneala literelor unciale cu care s-a copiat acest codex a fost de culoare maro decolorat, însă mai târziu un scrib (sau mai mulți) au modificat anumite texte cu o cerneală care nu se mai potrivește cu cerneala folosită inițial, făcând ca un cititor să lase o gravă notă marginală, față de cei care nu lăsau textul așa cum a fost scris.
La pagina 1512 al acestui codex, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει".
Conform Bibliei, unde sunt acum bogaţii şi săracii care au murit?
Exegeza textului din Luca 16:19-31
Luca 16:19-31 este considerat de către cei care nu au fost atenți și s-au lăsat înșelați de către Diavolul viclean, ca fiind cel mai concludent text al Bibliei care vorbește deslușit despre nemurirea sufletului. Oare așa este?
Nu! Dumnezeu a vorbit prin duhul sfânt profeților, iar altora le-a dat înțelepciune, tot prin duhul sfânt, ca de exemplu împăratului Solomon, făcându-l cel mai înțelept om al timpului său (1Impăraţi 3:1-28, 2Cronici 1:7-12, 9:1-8). Tot ce a scris el în cele trei cărți inspirate, Cartea Proverbelor, Cartea Eclesiastul și Cântarea Cântărilor a fost scris înainte de căderea lui spirituală, care a fost târzie, la bătrânețe. De aceea cine susține Biblia ca fiind inspirată sută la sută, dar respinge ca fiind neinspirate cuvintele lui Solomon din Eclesiastul 9:10, este fie un mincinos (unul care nu crede ce spune), fie un om care nu este conștient de ceea ce spune când spune „Cred că Biblia este inspirată sută la sută”.
Ce spune Sfânta Scriptura inspirată despre Avraam și despre orice om, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? “Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Eclesiastul 9:10
Ce spune autorul predicii apocrife Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo? Exact contrariul! Deși admite că Avraam este în locuinţa morților (hades), susține exact contrariul mărturiei Scripturii citate! Aici se susține că acolo unde s-au dus Avraam, săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, există lucrare, chibzuință, știință și înțelepciune. “Cu vremea săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam ... A murit şi bogatul ... Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri a vazut ... pe Lazar ... şi strigând, a zis: Părinte Avraam! ...”. Cu toţii cunoaştem această istorisire cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Însă, acest text contrazice flagrant Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa, atât spiritul cât și armonia ei textuală. Armonia interioară a textelor Bibliei este pentru acest caz făţiş contrară faţă de acest text şi îl “declară” ca un text străin, care a fost ataşat ulterior la Evanghelia după Luca.
Unde se duce omul după moarte, conform Bibliei?
Iată ce declară Biblia:
Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." Şi aici vorbeşte nu un om, care simpatizează cu ideea că sufletul este muritor, ci chiar Dumnezeu, creatorul omului.
Daniel 12:2.
"Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula:
unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică."
(traducerea "mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului" este
greşită şi alimentează idei false, textul autentic spune ca toţi morţii se vor
scula)
Observaţi, că acolo nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu? Şi
el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte
Dumnezeu.
Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:
Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer..." Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui 29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."
Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei, spunând: "A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22
Interesant… Toţi merg în ţărână, ca să doarmă somnul morţii până la înviere, un somn de moarte unde nu vezi, nu auzi, nu gândeşti şi nu vorbeşti, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Se vede clar că textul este un fals atasat la Biblie de către nişte scribi creduli, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei.
Trebuie să înţelegem că omul este un produs compus din două entităţi: "ţărâna pământului" şi "duhul lui Dumnezeu". Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte "sufletul omului". La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul... Omul nu mai există, ca fiinţă vie. Moare şi trup şi suflet.
Dar ce se întâmplă cu duhul omului?
Biblia spune - şi nu simpatizanţii ideii că sufletul este muritor - că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: "Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul ("ruach" în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat". Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: "Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul ("pneuma" în greacă)" Luca 23:46
Aţi observat unde: "în mâinile lui Dumnezeu". Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi, pentru că este “ceva” şi nu “cineva”. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ştie cel mai bine amănuntele. Din nefericire, mulţi interpretează foarte greşit versetele, deoarece se iau după redările scribilor îndepărtaţi de adevărul lui Dumnezeu, fiind înşelaţi de falsurile adăugate la Biblie şi de traducerile distorsionate a unor versete, prin care susţin lucruri distorsionate, preluate din păgânism... Datorită acestor scribi care nu au vegheat, din nefericire, la ora actuala ortodoxia şi catolicismul, precum toate mişcările derivate din ele, arată mai degrabă ca un păgânism religios, reformat insuficient şi nu ca modelul lăsat nouă de Noul Testament. Miscarea gnostică din secolele I-III a reusit să infiltreze în creştinism principalele elemente ale culturii religioase din păgânism. Puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfinţilor din Biblie şi au devenit aşazişii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând semnificaţii creştine, au devenit principalele zile de sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiţi în straie şi denumiri creştine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorită credinţei în nemurirea sufletului.
Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (din secolul II, care a învăţat adevărul uceniciei creştine de la apostolul Ioan), el îşi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). El a fost ucenicul apostolului Ioan, deci ştia ce spune.
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreună cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin."
Nemurirea, atat a trupului, cat si a sufletului este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la învierea celor morţi (Ioan 5:28,29). Nici un om nu s-a născut nemuritor cu sufletul, nu a fost nici măcar o excepţie. Prin urmare toţi bogaţii şi săracii care au murit, fără excepţie, sunt încă în somnul de moarte, aşteptând învierea, fără ca să simtă sau să ştie ceva până la înviere (Eclesiastul 9:4-6,10, Daniel 12:2, Ioan 5:28,29).
Apocalipsa 20:10 în lumina Bibliei.
O comparaţie a textului din Apocalipsa 20:10 cu textele din Daniel 7:17 – Daniel 7:23 – Daniel 7:11 – Evrei 10:27
Exegeza textelor
Apocalipsa 20:10, un alt text modificat
Există o dizarmonie a versetelor în această ecuaţie, care poate disparea numai dacă putem dovedi că "Lacul de foc" e un foc al distrugerii eterne şi nu un foc al chinuirii eterne.
La acest subiect avem două texte în care Biblia moderna este în opoziţie cu Biblia antică ebraică de lângă Marea Galileii, tradusă de Ieronim:
Exemplul I în care Biblia modernă este în opoziţie cu Biblia antică
În Daniel 7:17 Biblia modernă spune că fiarele sunt “împăraţi”, iar la Daniel 7:23 tot această Biblie modernă spune că fiarele sunt “împărăţii”. Deci versiunea modernă se contrazice. Ieronim (sec IV -V) traduce altfel, şi sursa sa, care a fost un text ebraic antic de lângă Marea Galileii, conţine expresia corectă:
"hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra"
"Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pământ" Daniel 7:17
Textul necontradictoriu este cel inspirat: “Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pământ.” Daniel 7:17
Versiunile moderne urmează o greşeală de copiere, pe care mai apoi s-a clădit în neştire o dogmă falsă.
Exemplul II în care Biblia modernă este în opoziţie cu Biblia antică
Daniel 7:11 spune clar că ultima fiară este:
1. UCISĂ
2. TRUPUL EI DISTRUS
3. TRUPUL EI ARUNCAT ÎN FOC
4. TRUPUL EI ESTE ARS ÎN FOC
Acum, aceeaşi fiară ce apare la Daniel 7:11 ca distrusă în foc este descrisă în Apocalipsa 20:10 din BIBLIA MODERNĂ ca fiind chinuită în vecii vecilor. E o contradicţie! Cum să fie chinuită dacă a fost ucisă şi distrusă prin foc? E imposibil! “Fiara” reprezintă un sistem politic, o împărăţie - scrie clar la Daniel 7:23 - şi cum să chinuieşti etern o împărăţie, un sistem? Este clar că în ce priveşte Apocalipsa 20:10 avem de a face cu un verset ce a fost stilizat dogmatic, adică îmbogăţit prin cuvinte ce nu existau în original, ca şi în exemplele de mai sus: Isaia 53:10,12, Evrei 11:5, Evrei 9:27, Matei 10:28 şi Luca 16:19-31. Cândva acest verset nu a avut fraza "Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor". Cel ce a îmbogăţit textul autograf nu era versat în Vechiul Testament, altfel şi-ar fi dat seama de neconcordanţă. Oricum, fapta acestui om de a adăuga la textul autograf, este o nebunie doctrinară şi a dus mase întregi în rătăcire ideologică. Este clar, că în biserica primară focul cel veşnic însemna "mistuirea" duşmanilor lui Dumnezeu şi nu chinuirea lor eternă, adevăr arătat atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament (Evrei 10:27). În nici o epistolă a apostolului Pavel nu se regăseşte ideea chinuirii eterne a păcătoşilor, doar îndepărtarea lor, mistuirea lor, distrugerea eternă. Dacă chinul veşnic ar fi fost predat în creştinismul primar, apostolic, cu siguranţă că ideea aceasta s-ar fi regăsit în vasta corespondenţă pe care a purtat-o apostolul Pavel cu adunările (bisericile) creştine.
Plata păcatului este moartea şi această pedeapsă este suficientă.
Aşanumitul "Credeu apostolic", din jurul anilor 120-130 AD, confirmă indirect modificările survenite mai târziu la textul Bibliei antice. Am arătat de exemplu, că textul original din Luca 23:43 a fost modificat prin reaşezarea unei virgule în propoziţie. Cum să fie Domnul Isus cu tâlharul pocăit în rai în acea zi, când trei zile şi trei nopţi a fost în mormânt? N-a fost oare confirmat acest fapt chiar de cel ce a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu (Ioan 20:17)? Doar n-o fi raiul în mormânt, dacă în cer încă nu s-a dus...
Iată Credeul Apostolic (Crezul Apostolic) din anii 120-130, înainte de textele falsificate de scribii care nu au vegheat: "Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la duhul sfânt, s-a născut din Maria fecioara; a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vină să judece viii şi morţii. Cred în duhul sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin!
Aşa era cunoscut textul “Credeului apostolic” în secolul IV de către episcopul Ankirei (oraş din Asia Mică). Nu avea nici o menţiune despre coborârea lui Christos în iad; fraza “s-a coborât în iad” a fost adăugată mai târziu la “Credeul apostolic” (versiunea catolică). Multe din Bisericile (partidele religioase) actuale se contrazic: când e vorba de Luca 23:43 ele susţin că Domnul Isus a urcat în rai, iar când e vorba de “Credeul apostolic”, ele susţin că el s-a coborât în iad. E de râs sau de plâns?
De ce a minţit femeia din En-Dor că poate vorbi cu morţii?
Conform Bibliei, femeia din En-Dor a fost o mincinoasă.
Exegeza textului din 1Samuel 28:7-11
Ce este cu profetul Samuel, nici el n-are suflet nemuritor?
Nici. Femeia la care s-a dus Saul nu inspiră încredere. Această femeie a minţit. N-a văzut pe nimeni şi n-a vorbit cu nimeni. Tocmai de aceea legea lui Dumnezeu interzice această practică, deoarece se baza pe minciuni, ca şi toate oracolele păgâne din istorie, fapt dovedit acum şi de cercetători. Tot ce a spus această femeie ştia deja din alte surse, iar pe baza acestor informaţii a tras o concluzie intuitivă, care s-a adeverit, că Saul şi israeliţii vor pierde bătălia.
De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales daca cel mort a fost un om drept, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să meargă la cei care afirmau că ştiu să ridice pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deut. 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Femeia din En-Dor (o localitate canaanită, păgână, vezi Iosua 17:11-13) cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9). Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că el nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţii. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o simplă înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da, deşi acum nu mai este în vigoare această lege. S-a asigurat Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.
Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În primă fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri (a ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit sa îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său). În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigaş, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că chemau morţii, şi (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgână (dar falsă) că aceştia pot chema la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?
Satan îi poate face pe oameni să mintă, poate intra în ei (poseda) şi îi poate manipula pentru scopurile sale malefice. Oare biata femeie din En-Dor a crezut că poate chema duhurile morţilor sau doar s-a prefăcut? Dar dacă a minţit? Sigur că a minţit! Pentru că conform Bibliei morţii nu pot face nici o activitate în “sheol” (Locuinţa morţilor) Eclesiastul 9:4-6,10, deci nici să audă. Cum atunci ar fi putut să îl cheme? Nu putea. Evident că a minţit. “Cine i-a pus în
gând" o astfel de idee stupidă, ca să mintă şi să vorbească în numele lui Samuel? Satan sau un demon. Iată că cei care practicau aşazisa chemare a duhurilor şi chipurile întrebau morţii, minţeau. Nu minţeau de florile mărului sau ca să se amuze de prostia credulilor, ci pentru că pretindeau anumite foloase în schimbul serviciilor lor. Aceştia erau spurcaţi de un duh de minciuna şi cine apela la ei se spurca şi el.
De ce trebuie să ne schimbăm modul de a gândi?
Al treilea răspuns important
Trebuie să ne schimbăm, deoarece cine nu o face este înşelat de Diavolul (Daniel 12:10, Apocalipsa 12:9).
Atenţie! Fiţi credincioşi, nu creduli!
După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile pocăinţei, care sunt legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi versetele şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine deoarece s-au bazat pe o dogmatică emotivă, care a respins realitatea.
Deci trebuie să te schimbi, să te pocăieşti. Dacă nu o faci, pierzi împărăţia şi viaţa veşnică. Pe lângă acestea mai eşti înşelat şi de Cel Viclean, Diavolul. Fii atent! Schimbă-ţi mentalitatea! Schimbă-ţi modul de a gândi superficial sau nepăsător. Pocăieşte-te cu adevărat ca să ieşi definitiv de sub puterea Celui Rău, unde zace toată lumea neatentă, superficială în gândire şi nepăsătoare (1 Ioan 5:18,19)...
Dar cum se intră pe calea pocăinţei?
Cum se ajunge la mântuire?
Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a spus că cine vrea să fie mântuit trebuie să se nască din nou, în sens duhovnicesc (spiritual), din apă şi duh: Ioan 3:3,5,7. Această naştere din nou înseamnă că omul trebuie să se transforme mental ca să poată corespunde cerinţelor lui Dumnezeu, adică să devină o fiinţă schimbată, nouă, care să fie întru totul după voia lui Dumnezeu: Romani 12:1,2, Efeseni 4:17-24. Botezul a fost făcut şi trebuie făcut în numele Domnului Isus Christos, versetul din Matei 28:19 fiind falsificat (vezi Luca 24:47, Coloseni 3:17, Fapte 19:1-5).
Naşterea din nou este un act ce cuprinde două părţi:
a. naşterea din apă
b. naşterea din duh
Naşterea din apă este ceremonia scufundării sub apă şi ieşirea din apă - adică botezul - care semnifică în chip duhovnicesc, moartea omului vechi şi consacrarea omului nou, prin sfinţirea care o dă jertfa Domnului nostru Isus Christos (Christos în greacă înseamnă Unsul (Alesul lui Dumnezeu)), printr-o cerere publică, către Dumnezeu, pentru primirea unui cuget curat (cererea pentru primirea unei conştiinţe curate), după ce în prealabil a avut loc într-un om, un proces interior de conştiinţă, însotit de căinţă sinceră: 1Corinteni 6:9-11, Fapte 2:37,38, Fapte 20:21, 1Petru 3:21. Copiii de la sân nu pot face asta, aşadar acel tip de botez al bebelaşilor, nu este valid.
Naşterea din duh, este rodul acceptării veştii bune (evangheliei) că omul poate fi salvat din păcat şi moarte eternă, prin harul şi iubirea lui Dumnezeu şi a Fiul lui Dumnezeu, arătată faţă de oameni. Dacă acceptăm pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn (Stăpân), Mântuitor (Salvator), Rege (Conducător-Legiuitor-Judecător), Căpetenie (Leader), Mare Preot şi „Miel” rânduit de Dumnezeu pentru a fi jertfă de ispăşire şi faptul că suntem păcătoşi din fire ce avem nevoie de această jertfa de ispăşire şi deasemenea că avem mare nevoie de pocăinţă şi de o transformare a vieţii noastre după Cuvântul lui Dumnezeu, atunci putem fi mântuiţi: Ioan 3:16, Romani 3:9-26, Luca 13:1-5, Matei 18:3. Cei care cred asta şi se conformează acestui mesaj, pocăindu-se şi primindu-l pe Domnul Isus ca Domn, Mântuitor, Rege şi Mare Preot rânduit de Dumnezeu Tatăl sunt născuţi din nou, născuţi din cuvântul lui Dumnezeu, căci cuvintele lui Dumnezeu, transmise prin Fiul său sunt duh, care dau naştere la o nouă viaţă: Ioan 6:63, 1Petru 1:22,23.
Dacă omul cu firea păctoasă s-ar putea mântui prin fapte bune, sau dacă ar putea să dea ceva în schimb pentru mântuirea sa, jertfa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost inutilă: Galateni 2:21, Romani 11:6, Psalmul 49:7-9, Matei 16:26. Mântuirea este nespus de preţioasă, căci conduce la viaţa veşnică, de aceea, mântuirea şi viaţa veşnică sunt un mare har de la Dumnezeu, pe care omul păcătos nu le-ar merita. Acestea se dau gratuit, în dar, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu: Efeseni 2:8,9, Romani 3:23,24, Tit 3:5-7. Faptele bune pe care le facem, le facem prin credinţă şi din dragoste pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Fiul său şi din dragoste pentru semeni. Oricât de mari şi multe ar fi ele nu pot echivala cu mântuirea, nici cu viaţa veşnică, ele rămân inferioare: Luca 17:7-10, Romani 4:2, Matei 20:1-16.
Este adevărat că acest subiect este vast, de aceea nu avem pretenția că aici am tratat complet acest subiect. Noi nu scuzăm păcătoșii, ci îi invităm să se pocăiască, scăpând - prin înviere - de plata păcatului: moartea.
P.S. Drag cititor, în cazul în care acest material te-a luminat, te rugăm multiplică-l și transmite-l altora sau fă o donație misiunii pentru acest scop. ÎȚI MULȚUMIM DIN INIMĂ! Dumnezeu şi Fiul său te cheamă: Vino! Implică-te!
Aveţi Întrebări Importante?
Sunteţi în căutarea lui Dumnezeu?
Căutaţi răspunsuri din Biblie?
Aveţi o întrebare despre Dumnezeu şi Biblie?
Aveţi o întrebare despre Viaţă şi Moarte?
Aveţi o întrebare despre Evanghelie?
Aveţi o întrebare despre orice altceva legat de creştinism?
Căutaţi o părtăşie creştină adevărată?
Pentru Studiul Manuscriselor Bibliei Antice
Blog: Har şi Mântuire
Blog: Biblia Antică
Blog: Împărăţia Mesianică
www.imparatiamesianica.blogspot.ro
Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu şi Satan în Cea Mai Veche Controversă?
www.sufletulestemuritor.blogspot.ro
Blog: Profeţii Împlinite
www.profetiiimplinite.blogspot.ro
Blog: În Aşteptarea Testului Final
www.inasteptareatestului.blogspot.ro
Maghiara
Az Utolso Probara Varva
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Loc pentru notiţe
Comentarii
Trimiteți un comentariu