Cum trebuie înţeles Geneza 2:16,17?

 

Cum trebuie înţeles Geneza 2:16,17?

 

Este sufletul muritor sau nemuritor?

 

La Geneza capitolul 2.16,17 avem scena în care Dumnezeu avertizează prima pereche de oameni să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, căci vor muri. Cei care susţin nemurirea sufletului, cred că aici Dumnezeu vorbise doar de moartea trupului, nu şi al sufletului.

 

Cât de sigură este afirmaţia acestora? Se poate demonstra biblic?

 

În creştinismul contemporan există două tabere. Unii susţin

că sufletul este muritor, alţii susţin că sufletul este nemuritor.

 

Ambele tabere apelează la Biblie şi ambele tabere cred că au dovezi

solide pro şi contra. Dar adevărul nu poate fi contradictoriu.

 

Care este adevărul?

 

Greşeala din Evrei 9:27 în unele traduceri

 

Este evident că, odată ce un text este tradus greşit, el automat este interpretat greşit. Cauză şi efect. Cele mai multe greşeli doctrinare vin datorită greşelilor scribale, care s-au făcut pe textul Bibliei originale, după moartea apostolilor.

Mărturia lui Origen, un scriitor care a trăit în secolul II şi III, este grăitoare:

 „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere."

 

Din păcate, asistăm la o "nepurtare de grijă" în traducerea versetului din Evrei 9:27 la anumite traduceri.

În anumite traduceri se pune cuvântul "singură" în caractere italice, arătând că acest cuvânt nu există în textul grec, sau pur şi simplu nu îl redau, aşa cum se face şi în unele traduceri: Evrei 9:27 Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,

Ce se întâmplă dacă modificăm textul ca acesta să sune astfel?

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

 

Acest text din Biblieredat astfel, este folosit de către unii ca dovadă că după moarte nu mori cu adevărat, ci vine automat judecata, de aceea - susţin ei - după moarte eşti judecat imediat şi expediat: fie în paradisul ceresc, fie în iadul de foc, de sub pământ.

Dar Biblia spune clar, că omul moare şi cu trupul şi cu sufletul. Sufletul moare, deoarece este în sânge şi se coboară în tărâna pământului (locuinţa morţilor) odată cu sângele care se îngroaşă în vene.

Levitic 17:11. Căci sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele (nefeş) voastre, căci prin sângele cu sufletul (nefeş) din el se face ispăşire. Aşa este în textul ebraic, dar este redat incorect în anumite traduceri.

Psalmul 16: 9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul tău să vadă putrezirea.

11 Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta ta.

Abia dupa înviere se va putea face o judecată şi se va pronunţa o sentinţă, când cei morţi vor fi înviaţi.

Deci, dacă cunoaştem bine Biblia, putem spune că:

1. Omul moare trup şi suflet, sufletul se coboară în mormânt odată cu trupul.

2. Cel mort zace în starea de moarte până la înviere - atât cu sufletul cât şi cu trupul.

3. La înviere cel mort învie atât cu trupul cât şi cu sufletul, dar nu mai poate face nimic ca să îşi scape sufletul - cum predică unii.

4. Este dus în faţa judecătorilor - care sunt cei care au murit ca credincioşi adevăraţi, adică sfinţii.

5. Sfinţii se uita în cartea faptelor aduse de îngeri şi apoi în cartea vieţii. 

6. Sfinţii pronunţă hotărârea definitivă în partea fiecăruia, dându-şi consimţământul.

7. Îngerii aruncă pe cei găsiţi vinovaţi, ca să fie distruşi atât cu trupul şi cu sufletul în moartea a doua.

Dacă sunteţi de acord cu cele scrise în Levitic 17:11 şi Psalmul 16:9-11, nu puteti să susţineţi în continuare nemurirea sufletului, dându-vă astfel consimţământul la texte traduse preferenţial.

 

Examinând corectitudinea redării „şi nu pot ucide sufletul” Matei 10:28

 

Dumnezeu să fie slăvit prin Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos şi pace tuturor oamenilor iubitori de adevăr!

Dumnezeu ne cheamă la sfinţirea prin adevărul său (Ioan 17:17), iar asta înseamnă că fiecare afirmaţie a lui Dumnezeu este adevărul.

O zicală spune: „Adevărul te va face liber, dar până la eliberare te va mânia”, căci “Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu”.

Ce spune Biblia antică despre suflet, este muritor sau nu, poate fi ucis sau nu de către oameni? Şi aici mă refer la toată Biblia.

Este scris “Să nu te iei după mulţime ca să suceşti adevărul”. Adevărul este că nici mânia, nici mulţimea, nici ignoranţa, nici chiar forţa sau viclenia unora nu pot eclipsa adevărul. Poţi întuneca o cameră, dar nu poţi întuneca soarele. Adevărul, ca şi soarele, rămane acelaşi şi oricât de mult ar încerca unii să-l întunece, nu-l vor putea. De ce? Deoarece cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, iar Dumnezeu este garantul adevărului şi el garantează că minunatul său Cuvânt va rămâne în veac. Vrei să te pui contra lui Dumnezeu, deoarece cei mai iubiţi dintre ai tăi, sau mulţimea din jurul tău sau chiar biserica ta crede altfel decât crede Dumnezeu? Bine, fă-o! Dar ce vei rezolva cu asta? Vei putea tu schimba adevărul, scribule? Şi chiar dacă vei reuşi să întuneci o camera, o biserică, un sat, un oraş, un judeţ, o ţară, un continent, lumea întreagă chiar, cât va rezista întunericul tău? Doar până în ziua “aceea”, adică ziua judecăţii, în care totul va ieşi la iveală. Însă chiar şi până atunci, Dumnezeu lucrează şi cum desparte lumina de întuneric, aşa desparte şi adevărul de neadevăr, pentru ca cei care caută în mod sincer adevărul, să-l găsească.

Sunt foarte multe locuri în Biblie unde scrie că sufletul poate fi ucis. Doar un exemplu: „Iată că toate su­fle­tele sunt ale Mele. După cum su­fle­tul fi­u­lui este al Meu, tot așa și su­fle­tul ta­tă­lui este al Meu. Sufletul care pă­că­tu­iește, acela va muri… Sufletul care pă­că­tu­iește, acela va muri.” (Ezechiel 18:4,20). Aici vorbeşte chiar Dumnezeu, deci nu-l putem acuza că nu ştie ce spune. Singurul text din Biblie unde se scrie că sufletul nu poate fi ucis este Matei 10:28. Şi asta ridică mari semne de întrebare. Această contradicţie poate fi eliminată doar într-un singur fel, examinând corectitudinea redării acestui text mergând înapoi în timp, urmărind prin manuscrisele vechi creştine, cum a fost citat acest verset din cele mai vechi timpuri. Şi cum ar fi fost de aşteptat, în cel mai timpuriu citat existent în formă scrisă al acestui verset, redat undeva între anii 130-140 în scrierea numită "Apologia întâi" de Iustin Martirul, fraza "şi nu pot ucide sufletul" lipseşte cu desăvârşire, ceea ce ne arată că acest verset a fost modificat ulterior.

 

Citatul din Matei 10:28  în Prima Apologie a lui Iustin Martirul (100-166) „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea, nu mai pot face nimic; ci vă temeți de Cel care după moarte este capabil să arunce sufletul și trupul în gheenă”

Citatul din Matei 10:28 în Tertulian (155-240) Despre Învierea Cărnii „Dar El ne învață, de asemenea, că „El este mai degrabă de temut, care este capabil să distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă”, adică numai Domnul; „nu pe cei care ucid trupul, dar nu sunt capabili să rănească sufletul”

Citatul din Matei 10:28 în Tertullian De Fuga In Persecutione „Nu vă temeți de cei care sunt capabili să omoare trupul, dar nu pot face nimic împotriva sufletului; ci vă temeți de Acela care poate distruge atât trupul, cât și sufletul în gheenă.”

Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement (155-215) „lupii; și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

 

Vedem în aceste citate de la autori creştini renumiţi care au trăit în secolele II şi III AD, că versetul din Matei 10:28 nu este citat având fraza „şi nu pot ucide sufletul”. Acest lucru mă face să cred că acest verset a suferit o modificare în cursul timpului, iar actuala formă din textul românesc al Bibliei nu este cea originală.

 

 

Ei bine, această rostire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus a fost citată de evanghelistul Luca şi nici la el nu apare fraza “şi nu pot ucide sufletul”:

 “Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

 

Cine a introdus fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 şi de ce?

 

Motivul a fost necunoaşterea sau neacceptarea a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor şi poate fi ucis de oameni. Dacă cineva nu cunoaşte ce spune Vechiul Testament despre suflet, dacă poate muri sau nu, dacă poate fi ucis sau nu, este ignorant în ce priveşte acest adevăr, si este scuzabil. Dar dacă îl ştie şi nu-l acceptă, indiferent ce justificare ar aduce, este un om căruia nu numai că nu-i pasă de adevăr, aşa cum îi pasă lui Dumnezeu, ci este un om răzvrătit care se luptă împotriva lui Dumnezeu.

 

Unde se duce omul după moarte?

 

Iată ce declară Biblia din cele mai vechi timpuri:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." 

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică."

Să vă notaţi, că aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." 

Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei sfinte, inserând acolo unde nu era cazul: "dar care nu pot ucide sufletul".

 

Examinând autenticitatea pasajului din Luca 16:19-31

 

Să punem alături două texte biblice:

"Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." Daniel 12:2.

 

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant… Conform îngerului, toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Şi apoi, ar fi contrazis Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, pe un înger al lui Dumnezeu?

 

Cât de credibil poate fi acest pasaj?

 

Cel mai vechi fragment de manuscris care conţine Luca 16 este mss P75, având şi alte tendinţe eretice, dar încă se mai discută dacă manuscrisul este din secolul II sau secolul III. Manuscrisul este pro-gnostic, deoarece exclude agonia lui Christos în grădina Ghetsimani (Luca 22: 43-44). Deci nu ne putem baza pe el în totalitate. Vechimea nu este întotdeauna o garanţie a fidelităţii textuale.

Un mare semn de întrebare este de ce acest fragment din Luca 16:19-31 nu este citat sub nici o formă de către cei mai importanţi autori ai secolului II, doar de cei cu tendinţe eterice, gnostice (Marcion) sau pro-gnostice encratite (Tatian, Clement).

Iată de ce, în ceea ce privește evaluarea și explicația acestui pasaj, în creștinism au apărut trei tradiţii: fie ca o întâmplare reală, fie ca o povestire cu tâlc (pildă), fie că povestea nu a fost spusă de Domnul nostru Isus.

Cum văd cercetătorii acest lucru: „Unii spun că povestea este în întregime atribuită lui Isus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266-) 7) în timp ce alții o văd ca o poveste pre-creștină atribuită lui Isus (Bultmann 1963, 203), o inserție apocrifă ulterioară (întreaga poveste, Cairus şi alţii 2006, 35-45) sau o editare proprie a evanghelistului Luca (Drury, 159-60).

Unii erau nedumeriţi încă din antichitate, chiar dacă o preferau ca argument forte în doctrina lor, de exemplu Origene, de ce povestea apare brusc în locația sa actuală (Reiling și Swellengrebel, 569-70). Eruditul Aecio Cairus şi alţii susțin excluderea pasajului 16:19-31 din versiunea originală a Evangheliei, pentru o tranziție lină de la 16:18 la 17:1 (Cairus, 43). El vede versetele 19-31 ca întrerupea fluxului naraţiei, „pentru aceeași condamnare a doctrinei fariseului introdusă în 16:15-17” (Marshall, 632).

Referințe: Daniel Berchie, Samson Dakio, Luca 16: 19-31: The Intermediate State of the Soul

 

 

Mulţi cred că Dumnezeu îi chinuie etern pe oamenii păcătoşi în iadul cu foc, datorită acestui pasaj. Dar ce se întâmplă în cazul în care acest pasaj este un text străin ataşat ulterior Evangheliei după Luca şi mesajul din acest pasaj nu este adevărat?

Evident, este foarte grav, deoarece orice neadevăr, pus pe seama lui Dumnezeu este o hulă, o denigrare a Sa, a se vedea Geneza 3:1-5 şi Iov 42:8.

 

Există motive serioase de îndoială, cu privire la autenticitatea acestui text. Oare mesajul exprimat în acest pasaj nu va face din Dumnezeu un zeu ca acei zei păgâni ai infernurilor, un sadic, un monstru? Citiţi cartea "Istoria infernurilor" aparută la Editura Humanitas.

 

Iată mai jos câteva motive serioase şi expresive pentru care nu există un chin etern şi Luca 16:19-31 este un text străin, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, pentru a se sustine dogma păgână a nemuririi sufeltelor şi pe de alta parte, a chinuirii celor răi:

 

1. Autorul acestui text nu a fost Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29, nici din iadul cu foc. Pe care variantă o alegem? Ambele nu pot fi adevărate.

 

2. Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm, iar conform textului adăugat din Luca 16:19-31 sunt vii.

Pe care variantă o alegem? Ambele nu pot fi adevărate.

Iată şi o listă cu versete biblice ce confirmă starea omului în somnul de moarte:

"... multitudinea (nota: cei buni si cei rai) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young's Literal "…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6

"…cei care au adormit în Christos" 1Corinteni 15:18

"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20

"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51

"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13

"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60

"…a adormit …" Fapte 13:36

"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4

 

3. Vi se pare drept ca pentru păcatele făcute într-o viaţă de om, de 70-80 de ani să fii pedepsit veşnic? Legea lui Dumnezeu reflectă caracterul său drept, iar aceasta spunea ca toate pedepsele să fie drepte (Deuteronom 19:21). În Legea lui Moise nu era nici o pedeapsă în care să se ceară mai mult decât era necesar, dar nici mai puţin. Se cerea exact echivalentul pagubei.

 

4. Ideea chinuirii eterne a păcătoşilor în foc, ca pedeapsă pentru păcatele lor, diminuează iubirea lui Dumnezeu, căci cum putem spune că Dumnezeu este iubire, când mânia şi supărarea lui nu poate fi niciodată domolită, ci îi chinuieşte etern pe cei păcătoşi? Ai putea fi fericit pe deplin ştiind ca poate un membru din familia, rudele tale sau prietenii tai este chinuit veşnic în foc? Ai putea iubi o astfel de fiinţă atât de crudă?

Cum este o astfel de afirmaţie despre caracterul lui Dumnezeu compatibilă cu doctrina iadului? (2Samuel 24:14; Psalmii 30:5; 103:9; Isaia 57:16; Ieremia 3:5; Mica 7:18).

 

5. Nemurirea este promisă doar pentru cei drepţi! Mulţi creştini imaturi din punct de vedere spiritual, cred în suferinţa veşnică a celor păcătoşi, deoarece nu au reuşit să înţeleagă faptul că viaţa veşnică este rezultatul unei uniri în sens spiritual cu Dumnezeu ("Dumnezeu sa fie TOTUL ÎN TOŢI" 1Corinteni 15:28), astfel cei răi, care nu s-au unit spiritual cu Dumnezeu, pierd favoarea vieţii veşnice promise de El (Ioan 3:16; Fapte 17:25; 1Corinteni 15:52-54; 2Tesaloniceni 1:9).

 

6. Dumnezeu a promis că va pune capăt păcatului şi suferinţei! Un alt motiv pentru care nu este posibil chinul veşnic, este că acesta ar perpetua şi imortaliza păcatul, suferinţa şi durerea. Toţi oamenii astfel pedepsiţi l-ar blestema zilnic, clipă de clipă, pe Dumnezeu, pe Christos, pe sfinţii îngeri şi pe sfinţii. Mulţi fac asta acum când nu sunt chinuiţi şi o duc bine, gândiţi-vă ce potop de înjurături şi blesteme ar scoate în timp ce ar fi chinuiţi! Asta ar contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care declară că acestea vor dispărea şi că Dumnezeu face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:4,5). Ori dacă iadul descris de Dante există etern, înseamnă că Dumnezeu ori nu vrea ori nu poate elimina păcatul şi suferinţa. Dar dacă Dumnezeu poate, de ce ar lăsa ca să fie insultat, blestemat şi hulit, pe veci, de către oamenii răi dintr-un astfel de iad?

 

7. Misiunea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos ca Domn şi Rege, este să nimicească toate persoanele rele şi nelegiuite, fie spirituale sau fizice, cât şi toate lucrurile rele, şi apoi cu mandatul încheiat, să preda domnia în mâna Tatălui, ca El să fie totul în toţi. Dacă iadul suferinţelor există veşnic atunci însemnă că Domnul Isus nu a nimicit orice domnie, stăpânire şi putere contrară lui Dumnezeu (1Corinteni 15:26).

 

8. Dumnezeu doreşte să fie totul în toţi! La sfârşit, caracterul lui Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), acesta este scopul final, ca în toate făpturile să locuiască Dumnezeu în mod plenar prin calităţile sale, ca toate creaturile să aibă calităţile lui Dumnezeu, dar acest lucru ca în toţi să fie Dumnezeu nu e posibil dacă cei răi mai există pe undeva.

 

9. Plata păcatului nu este chinul veşnic! Conform Bibliei plata păcatului este moartea, atât (Romani 6:23). Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a plătit această plată prin moartea Sa (Evrei 7:27; 1Timotei 2:5,6). Dacă plata păcatului ar fi fost „chinul etern” atunci Domnul Isus ar fi trebuit să se chinuiască etern ca să ne răscumpere, dând “chin etern pentru chin etern”, ca sa aducă balanţa justiţiei divine pe poziţia de egalitate. Dar Biblia este clară: „Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea”, nu chin veşnic (Iacov 1:15). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică, nu între viaţă veşnică şi chin veşnic! Dumnezeu să fie slăvit pentru toate judecăţile sale drepte şi adevărate! Amin! 

 

Întrebarea care se pune este foarte importantă:

 

Există viaţă după moarte? Sau singura speranţă pentru cei ce mor este învierea?

 

Învierea nu ar fi atât de importantă, dacă sufletul ar fi nemuritor:

 „ca (astfel) să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi”Filipeni 3:11

 

Concepția cu privire la starea morților atât în anumite culte creștine, cât şi necreştine, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui supraviețuiește morții, iar în funcție de faptele bune sau rele, merge fie în iad, fie în rai.

· Dar susține Biblia că după moarte, omul nu-și încetează existența și poate trăi fără înviere?

· Apare în Sfânta Scriptură învățătura despre un suflet nemuritor, ce nu are nevoie de înviere?

· De asemenea, sunt cei răi chinuiți în foc după ce mor?

La toate aceste întrebări vom încerca să răspundem

cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu.

1. Ce spune Biblia despre starea celor morţi și despre Locuinţa morţilor?

Încă din cele mai vechi timpuri, Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață. Moartea aduce finalul vieții în toate aspectele ei, după cum se spune în Iov 7:8: „ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi’’1. Dacă sufletul dreptului Iov, mergea în cer sau în alt loc după moarte, cum de Dumnezeu care vede totul (Iov 28:24), nu-l mai vede? La Iov 10:8,9 se precizează clar motivul: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.” Această perspectivă asupra morţii a fost o concepţie standard în Israelul antic, după cum citim în Ecleziast 9:5,6: „Oare cine va rămâne în viaţă? (...) Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.” Deci toţi cei care au murit, fie drepţi, fie nedrepţi (Iov 24:19-25), nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4).

S-a lansat ipoteza că acest punct de vedere popular din Israelul antic a fost greşit şi că Domnul Isus ar fi corectat acest lucru. Atunci cum se explică afirmaţia clară „Şi nimeni nu s-a suit în cer”din Ioan 3:13, dat unui fariseu, tocmai datorită faptului că aceştia credeau în nemurirea sufletului? Cum se explică acelaşi vocabular ca în Vechiul Testament, moartea fiind prezentată simbolic ca un somn (Ioan 11:11-14 – Daniel 12:2)? Domnul Isus îi plasează pe cei morţi în morminte până la înviere(Ioan 5:28,29), nu în cer şi nu în alt loc, la fel ca toţi cei din Vechiul Testament, a se vedea Ecleziast 9:10: „Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.”. Oamenii care mor nu merg în rai sau iad, ci în mormântul comun al tuturor oamenilor şi aici aşteaptă inconştienţi învierea. Termenul ebraic şheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece apostolul Petru în Fapte 2:27 citează Psalmul 15:10 (16:10 VDC). Evreii din antichitate ştiau unde ajung după moarte şi în ce stare vor fi acolo până la înviere, iar acestui loc îi spuneau şheol, Isaia 38:10: „Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor (şheol) voi fi tinut pentru restul anilor mei.”. În mormântul comun al omenirii toate activităţile umane încetează, nu numai cele fizice, ci şi cele psihice, fiind o tăcere deplină, vezi și Psalmii 6:5; Isaia 38:11,17,18, locașul comun al morților este asociat cu inactivitatea, nu cu activitatea.

2. Ce spune Biblia despre SUFLET?

Echivalentul cuvântului suflet în limba ebraică - „nefeş”,este tradus deseori cu un alt cuvânt, uneori din neglijență, alteori vădit intenţionat, ca să protejeze anumite idei despre suflet. În Geneza 9:4 textul ebraic specifică următoarele „Dar carnea cu al lui suflet în sânge, să nu mâncaţi.” Acest lucru e şi mai clar explicat în Levitic 17:11, conform textului ebraic: „Căci sufletul cărnii în sânge este, şi eu vi l-am dat pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre – căci sângele sufletului face ispăşire.” Sufletul personifică omul, deoarece acesta are un suflet, în sângele care inundă tot trupul. Biblia vorbeşte de oameni ca de suflete, citește cu atenție următoarele texte biblice, pe un site biblic interlinear: Exod 1:5; 12:4; Levitic 20:6; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Matei 2:20; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, Iacov 5:20.

În cartea biblică Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” VDC Așadar omul este un suflet viu din combinația: țărână + suflare de viață = suflet. La moartea omului, când suflarea de viață se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât țărâna transformată, căci: suflet - suflare de viață = țărână. Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul Domnului Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții sale (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus că încă nu s-a dus acolo (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Şi totuşi nimic nu s-a pierdut din fiinţa lui.

În concepţia biblică sufletul omului este muritor (Proverbe 23:13,14; Psalmii 16:10; Fapte 2:27-31) şi coboară în şheol (locuinţa morţilor) odată cu carnea trupului, de unde poate fi înviat odată cu trupul. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la diferite culte aceste explicații ar fi șocante - din cauza traducerilor care au deviat atât pe predicatori, cât şi pe ascultători, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă textele antice. Că sufletul moare odată cu carnea omului reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15, conform textului ebraic: ”acel suflet va fi nimicit.”; de asemenea la Ezechiel 18:4,20 se spune clar: „sufletul care păcătuiește acela va muri.” Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec „psychi (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție pe un site interlinear și următoarele texte scripturale în care apare termenul grecesc „psychi”2tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17:33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39. Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul, că sufletul este persoana launtrică a omului și că acesta este muritor ca și carnea (trupul) omului. De ce este muritor şi sufletul? Deoarece omul nu păcătuieşte doar cu trupul, ci sufletul împinge trupul omului la păcat (Marcu 7:21). Omul păcătuieşte atât cu sufletul cât şi cu trupul şi moare atât cu trupul cât şi cu sufletul, deoarece plata păcatului este moartea (Romani 6:23).

3. Este învățătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată sau falsă?

Dacă nu există viață în starea de moarte printr-un suflet nemuritor, nu există nici iadul. Traducătorii au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia „Locuința morților” cu „Iad” sau „Infern”. Astfel s-a promovat o învățătură falsă de la Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44). Sfânta Biblie arată în mod clar și fără echivoc că plata păcatului este moartea, adică nimicirea, nu chinul veșnic, după cum reiese dintr-o sumedenie de pasaje Scripturale: Psalmii 37:9,20,34-38; 92:7; 94:23; Luca 13.1-5; Romani 1:32; 1Corinteni 3:16,17; etc.. În plus expresiile: „foc veșnic”, „lac (iaz) de foc, „gheena”, nu reflectă un loc de tortură veșnic, ci aspectul distrugerii veșnice. Când Biblia vorbește de foc veșnic,se referă la efectul focului, că păcătoșii nu scapă de pedeapsa distrugerii veșnice. Expresia „foc veșnic” e un ebraism metaforic, ca în Iuda 7 unde se vorbește de pedeapsa focului veșnic pe care a suferit-o Sodoma și Gomora. Noi știm că focul care a nimicit acele orașe s-a stins (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veșnic; au fost distruse pe veci (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22). E pedeapsa unui foc care nu se schimbă.

Termenul gheena se referă la distrugere, căci când s-a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie și corpurile moarte ale criminalilor și ale animalelor, peste care se presară sulf, care întreținea arderea; nimic viu nu era aruncat în gheenă, astfel locul nu reprezintă un loc al chinului, ci al distrugerii, după cum spune chiar Domnul Isus în Matei 10:28: „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena” (redare din sec II); deci gheena este un loc al distrugerii, atât a trupului cât și a sufletului.

Ca și „gheena”, „lacul de foc” se referă la moartea a doua adică cea veșnică (Apocalipsa 20:14; 21:8). De fapt învățătura despre un iad sau un infern în care sunt chinuiți oamenii îl dezonorează pe Dumnezeul iubirii și al dreptății. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1Ioan 4:8), dacă chinuie veșnic sufletele oamenilor? Care părinte iubitor ar face așa ceva, cu acei copii care i-au greşit? Sau vi se pare drept ca Dumnezeu pentru păcate făcute timp de 70, 80 de ani să dea ca pedeapsă o chinuire eternă? Sau vi se pare corect și just ca Dumnezeul luminilor să colaboreze cu Diavolul și acesta să-i chinuie pe oameni? Poate Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuși Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2:14). Pe lângă toate acestea este clar că învățătura despre iad vine de la Diavol și aruncă o pată asupra Tatălui nostru îndurător. Astfel religiile care promovează o astfel de învățătură, pun mai presus cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, promovând minciuni și doctrine omenești.

Morții sunt fără viață. Biblia vorbește de învierea morților (Ioan 5:28,29), dar ce rost are învierea dacă ei sunt vii pe undeva, unii în rai și alții în iadul de foc?

De aceea în final întreabă-te:

· Învață religia din care faci parte adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată?

· Cum ți-ai însușit concepția despre suflet și pedeapsa adevărată, pe baza părerilor oamenilor sau a Cuvântului lui Dumnezeu?

· Crezi că este important să ști adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată, având în vedere că minciuna vine de la Diavol?

· Ce ar trebui să facipentru ca convingerile tale despre starea morților și pedeapsa adevărată să fie bazate pe adevăr (Ioan 17:17, Iov 13:7,9)?

Este adevărat că acest subiect este vast, de aceea nu avem pretenția că aici am tratat complet acest subiect. Noi nu scuzăm păcătoșii, ci îi invităm să se pocăiască, scăpând - prin înviere - de plata păcatului: moartea. Singura speranţă pentru cei ce mor este învierea.

Din păcate, scribii din antichitate au modificat anumite pasaje biblice pentru a-şi sprijini părerile.

De ex., textul original din Luca 23:43 era "Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în rai" cum este în Biblia Codex Vaticanus din sec. IV. 

 

 

Sunteţi în căutarea lui Dumnezeu? Căutaţi răspunsuri din Biblie?

Aveţi o întrebare despre Dumnezeu şi Biblie?

Aveţi o întrebare despre Viaţă şi Moarte?

Aveţi o întrebare despre Evanghelie?

Aveţi o întrebare despre orice altceva legat de suflet?

 

Vă invit să citiţi şi celelalte bloguri cu tematică biblică:

 

Blog: Har Si Mantuire

www.harsimantuire.blogspot.ro

 

Blog: Biblia Antica

www.bibliaantica.blogspot.ro

 

Blog: Imparatia Mesianica

www.imparatiamesianica.blogspot.ro


Blog: In Asteptarea Testului Final
www.inasteptareatestului.blogspot.ro

 

Bună citire&meditaţie tuturor cititorilor!

Cei ce vor să printeze sau să tipărească din aceste lucrări, o pot face, cu condiţia să precizeze sursa.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!