Cartea > Există Viaţă După Moarte? *partea 1

 

 

Există Viaţă După Moarte?

 

Sau Sufletul Este Muritor Şi Singura Speranţă Pentru Cei Ce Mor Este Învierea?

 

Ţi-ai pus vreodată aceste întrebări? Poate avea un efect negativ în viaţa ta dacă nu ştii aceste lucru? Da, fiindcă mulţi oameni se sinucid crezând că moartea este o uşă spre o altă viaţă, una mai bună. Dar oare este moartea o poartă spre fericire sau e ca un trăznet ce te face scrum, un blestem? Această carte este o invitaţie la informare şi meditaţie. Informează-te corect, ca să poţi medita corect! Nu te lăsa amăgit, nici de tine, nici de alţii.

Dacă există Dumnezeu, El este cel mai bine informat. Caută-l pentru îndrumare, căci cuvântul Său adevăr este.

“Sfinţeşte pe ei în adevăr: cuvântul Tău adevăr este.” Ioan 17:17

 

 Pe ce "adevăr" te bazezi?

 

De ce să citeşti această carte?

 

Când am stat în Cluj, pe Brâncoveanu (cu XX ani în urmă), în zonă era parcată o dubiţă pe care scria hazliu "Există viaţă după moarte? Intră ş-ai să vezi!" 

Dar oare ajunge clipa morţii ca să ne dăm seama ce este cu adevărat moartea? Şi aici mă refer la cei care se sinucid sau au de gând să o facă... Poate eşti dezamăgit de această viaţă şi crezi că “dincolo de moarte” există o lume mai bună, sau poate eşti un terorist care te încrezi într-o răsplată imediat după ce te arunci în aer. Mai sunt şi alte pericole care te pasc, dacă eşti sedus de ideea nemuririi sufletului. Le vei descoperi în această carte, ca să te poţi ocroti de ele. Sper să pot ajuta pe cineva care nu s-a gândit încă la aceste întrebări, să o facă, înainte să sară în necunoscut sau în aer sau să cadă în alte capcane periculoase ...

Cine trăieşte în minciună nu este liber, este rob al dezinformării. Doar adevărul eliberează (Ioan 8:32). “Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.” Matei 25:7 Nu este suficient să te ridici şi să îţi pregăteşti candela. Îţi trebuie un lucru esenţial: untdelemn!

 

 Va arde candela ta?

 

 

 

 

Ce spune Dumnezeu despre moarte?

 

Încă din cele mai vechi timpuri, Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață. Moartea aduce finalul vieții în toate aspectele ei, după cum se spune în Iov 7:8, conform Bibliei Ortodoxe: „ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi’’. Dacă sufletul dreptului Iov mergea în cer sau în alt loc după moarte, cum de Dumnezeu care vede totul (Iov 28:24), nu-l mai vede? La Iov 10:8,9 se precizează clar motivul: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.” Această perspectivă asupra morţii a fost o concepţie standard în Israelul antic, după cum citim în Ecleziast 9:5,6: „Oare cine va rămâne în viaţă? (...) Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.” Deci toţi cei care au murit, fie drepţi, fie nedrepţi (Iov 24:19-25), nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4).

S-a lansat ipoteza că acest punct de vedere popular din Israelul antic a fost greşit şi că Domnul Isus ar fi corectat acest lucru. Atunci cum se explică afirmaţia clară „Şi nimeni nu s-a suit în cer” din Ioan 3:13, dat unui fariseu, tocmai datorită faptului că aceştia credeau în nemurirea sufletului? Cum se explică acelaşi vocabular ca în Vechiul Testament, moartea fiind prezentată simbolic ca un somn (Ioan 11:11-14 – Daniel 12:2)? Domnul Isus îi plasează pe cei morţi în morminte până la înviere (Ioan 5:28,29), nu în cer şi nu în alt loc, la fel ca toţi cei din Vechiul Testament, a se vedea Ecleziast 9:10: „Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.”. Oamenii care mor nu merg în rai sau iad, ci în mormântul comun al tuturor oamenilor şi aici aşteaptă inconştienţi învierea. Termenul ebraic şheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece apostolul Petru în  Fapte 2:27 citează Psalmul 15:10 (16:10 VDC). Evreii din antichitate ştiau unde ajung după moarte şi în ce stare vor fi acolo până la înviere, iar acestui loc îi spuneau şheol, Isaia 38:10: „Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor (şheol) voi fi tinut pentru restul anilor mei.”. În mormântul comun al omenirii toate activităţile umane încetează, nu numai cele fizice, ci şi cele psihice, fiind o tăcere deplină, vezi și Psalmii 6:5; Isaia 38:11,17,18, locașul comun al morților este asociat cu inactivitatea, nu cu activitatea.

Aşadar, deoarece toţi murim, avem nevoie de înviere şi de Dumnezeu, care să ne învie.

 

 

Originea ideii vieţii de după moarte

 

De ce este totuşi atât de populară ideea vieţii de după moarte, chiar şi printre cei care citesc Biblia? Biblia arată clar biruinţa morţii asupra vieţii, deşi cei care o citesc se îndoiesc şi văd moartea doar ca pe o uşă spre viaţa de după moarte: Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? - (Oprire) (Psalmul 89:48)

Şi iată de ce nu scapă nimeni de moarte: Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Isus, Domnul nostru. (Rom.6:23)

În mod cu totul ciudat şi surprinzător, cei mai mulţi oameni care citesc Biblia, nu îşi dau seama că această idee - adică respingerea unei morţi autentice, care să fie opusul vieţii, vine chiar de la Satan Diavolul, marele mincinos, după cum citim:

Facerea (Geneza) 3:4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veţi muri!

Şi acum să ne întrebăm prevăzător: Oare şi-a abandonat şarpele Satana această promisiune neonorată către oameni? Şi de ce ar fi făcut-o? De ce ar fi admis cel care este numit „tatăl minciunii” (Ioan 8:14), că toţi oamenii mor şi că moartea este opusul vieţii, aşa cum a afirmat cel mai înţelept om din antichitate, regele Solomon?

Evident, cei mai mulţi mi-ar întoarce vorba cu replicile de genul:

-      Nu cunosc bine Biblia, căci în ea se vorbeşte clar de viaţa de după moarte, cum ar fi dialogul regelui Saul cu profetul Samuel - care a fost adus de o femeie din En-Dor, sau cazul bogatului nemilostiv, care nu s-a îndurat de sărmanul Lazăr

-      Dacă cunosc bine Biblia şi ştiu acese lucruri, iau din Biblie numai ce-mi place, pentru a hrănii opinii sectare

Doarece cunosc bine Biblia şi cel mai des se aduc aceste două exemple pentru a sprijini ideea vieţii de după moarte, o să dau un răspuns bine documentat cu privire la aceste două subiecte: dialogul regelui Saul cu profetul Samuel - care a fost adus de o femeie din En-Dor şi cazul bogatului nemilostiv, care nu s-a îndurat de sărmanul Lazăr

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Explicaţia dialogului regelui Saul cu profetul Samuel - care a fost adus de o femeie din En-Dor

 

Pentru început doresc să menţionez că profetul Samuel n-a fost adus jos din cer, de la Dumnezeu, deoarece este scris la 1 Samuel 28:13: Împăratul i-a zis: "Nu te teme de nimic; dar ce vezi?" Femeia a zis lui Saul: "Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ."

Cu privire la acest adevăr că nimeni nu se duce la Dumnezeu în clipa morţii, avem mărturisirea Domnului nostru Isus Hristos şi a unor lideri creștini din secolul al II-lea.

Ioan 3:13. Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.

Iraeneus (Irineu), a fost episcopul orașului Lugdunum din Galia (azi Lyon, Franța) (secolul al II-lea), şi a scris cartea enciclopedică „Împotriva ereticilor”, unde în volumul 5, declară următoarele:

„Unii dintre cei care spun că sunt ortodocşi (dreptcredincioşi) trec dincolo de planul prestabilit pentru înălțarea celor drepți și nu cunosc procesul prin care ei trebuie să fie ridicați la nestricăciune. În acest fel, ei hrănesc opinii eretice. Pentru că ereticii, neacceptand mântuirea trupului, sunt convinși că se vor urca imediat la cer după moarte. Astfel, acele persoane care resping învierea întregului om și fac totul pentru a o scoate din doctrina creștină, nu știu nimic despre planul învierii. Pentru că, datorită propriei lor alegeri, ei nu vor să înțeleagă că, dacă ar fi cu adevărat așa cum pretind ei, atunci Domnul însuși - în care se presupune că și ei cred - nu a înviat a treia zi, ci s-a înălțat imediat la cer, când şi-a dat suflarea, lăsându-și trupul în urmă pe pământ. Dar adevărul este că Domnul a locuit în tărâmul morților trei zile, așa cum a petrecut Iona trei zile și trei nopți în pântecele marelui pește (Matei 12:40)... Și David a proorocit despre el așa : „Mi-ai luat sufletul din mormânt (sheol; Hades) ) din adâncuri.” Și după ce a înviat a treia zi, i-a zis Mariei: „Nu te atinge de mine, că încă nu m-am suit la Tatăl”. (Ioan 20:17). … Cum ar trebui acești oameni să nu fie în confuzie când susțin că omul interior [sufletul] părăsește trupul și se înalță în locul cel mai înalt ceresc? Pentru că așa cum Domnul „a venit în umbra morții”, acolo unde erau duhurile morților, și apoi a înviat în trupul Său, apoi a fost dus la cer după înviere, este deci clar că duhurile ucenicilor lui merg și ele în locul invizibil [Hades, moarte, groapă]... și vor rămâne acolo până la înviere, așteptând acel eveniment. Atunci își vor primi trupurile înapoi și se vor ridica în toate trupurile lor, așa cum Domnul a înviat, și ei vor fi în prezența lui Dumnezeu. Așa cum Stăpânul nostru nu s-a înălțat imediat la cer, ci a așteptat vremea învierii Sale, tot așa [în moartea noastră] așteptăm și noi vremea învierii noastre.

...

Prin urmare, dacă părerile unui anumit individ ortodox (dreptcredincios) provin din idei eretice, ambele părți [predicatorul și ascultătorul] rămân neștiutoare de aranjamentul divin și de misterul învierii celor drepți, precum și de împărăția pământească, care este începutul neputrezirii; prin această împărăție, toți cei care devin vrednici vor fi conduși treptat să primească natura divină.”

Notă

Să reţinem ce spunea sfântul Irineu (130-202) despre eretici: „Pentru că ereticii, neprimind mântuirea trupului, sunt convinși că vor merge la cer imediat după moarte”.

O altă mărturie, de la Iustin Martirul (100-165AD)

„Căci dacă te întâlneşti cu cei care se numesc creștini, dar nu mărturisesc adevărul învierii și comit blasfemii împotriva Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, care spun că morții nu înviază și că sufletele lor după moarte sunt duse în rai: să nu crezi că sunt într-adevăr creștini;” Iustin Martirul, Dialog cu Tryphon - carte scrisă în perioada rebeliunii lui Bar Kochba (132-136 AD).

Vedem din aceste texte că în acele timpuri exista o părere greşită printre evrei dar şi creştini, combătută atât de Domnul Iisus, cât şi de creştinii de seamă din secolul II, adeverind că nimeni nu se duce la cer după ce moare. Un înger sfânt al lui Dumnezeu preciza clar că toţi oamenii care au murit dorm în somnul morţii: Daniel 12:2. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Din această perspectivă, este evident că profetul Samuel n-a venit din cer, ci din mormânt şi aş putea învinge în această dispută, cu un argument simplu: el nu era în viaţă până la acel moment, ci dormea somnul morţii, din care a fost sculat şi dus la regele Saul, cu care a vorbit, iar după ce a terminat dialogul a intrat în somnul morţii din nou. Numai că, oare aşa au stat lucrurile cu adevărat?

 

Subiecte de meditaţie 

 

1Samuel 28:11. Femeia a zis: "Pe cine vrei să-ţi scol?" Şi el a răspuns: "Scoală-mi pe Samuel."

 

Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?

1. Femeia din En-Dor l-a sculat într-adevăr cu profetul Samuel, având o putere irezistibilă asupra tuturor morţilor

2. Femeia din En-Dor nu l-a sculat pe profetul Samuel, ci i s-a prezentat acolo un demon sau chiar Satana, care s-a dat drept profetul Samuel, înşelând astfel atât pe femeie cât şi pe Saul, ca acesta să accepte bătălia şi să moară

3. Femeia din En-Dor nu l-a sculat pe profetul Samuel, nici nu a adus acolo vreo fiinţă supranaturală, ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă şi politico-militară a momentului, dorind ca regele Saul să moară, pentru a nu suporta vreo consecinţă din pricina meseriei pe care o făcea în ascuns sau un alt motiv

 

Aceste variante posibile trebuie discutate cu atenţie, pentru a nu fi înşelaţi de anumite aparenţe, altfel de ce ar fi interzis Dumnezeu practica invocării celor morţi?

“Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor...” Leviticul 19:31

De ce era dată o astfel de poruncă, dacă totul era real şi nu exista un pericol al înşelării?

 

Pe ce s-a bazat regele Saul?

 

Cei care citesc Biblia, cunosc relatarea din 1Samuel 28. Aici este relatat cum regele Saul, fiind atacat de filisteeni şi neprimind sfat de la Dumnezeu ce să facă, se duce la o femeie din En-Dor, care chipurile ştia scula morţii, pentru ca astfel să vorbească cu profetul Samuel, care murise.

 

Având în vedere interdicţia - care era şi o avertizare - din Leviticul 19:31 în faţa noastră, se nasc nişte întrebări importante:

1. Dacă toţi cei ce au murit dorm somnul morţii în ţărâna pământului până la înviere, fie buni, fie răi - după cum spunea îngerul lui Daniel, cum a putut o femeie din En-Dor, dezaprobată de Dumnezeu, să-l scoale pe profetul Samuel din acest somn pentru a vorbi cu regele Saul (1Samuel 28:11)? De ce ar fi permis Dumnezeu ca morţii să fie tulburaţi în somnul lor, mai ales dacă El a interzis această practică? 1Samuel 28:15 Samuel a zis lui Saul: "Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?"

 

2. Cine era cel cu care a vorbit Saul? Era într-adevăr profetul Samuel? Relatarea nu spune că Saul l-ar fi văzut personal pe profetul Samuel ridicându-se şi apărându-i în faţă. Acea femeie a susţinut că l-a sculat, l-a văzut şi i l-a descris cum arată. De aici “a înţeles” Saul că cel descris era profetul Samuel (1Samuel 28:14), însă putea fi o înţelegere pripită şi greşită. Oare a înţeles el bine cum stau lucrurile sau s-a pripit în înţelegerea sa şi de fapt a tras o concluzie greşită şi periculoasă?

 

3. De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales dacă cel mort a fost un om bun, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să scoale pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deuteronom 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Însăşi femeia în cauză cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9). Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că El nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţi. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o mare înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da. S-a asigurat regele Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.

 

Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În prima fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri. A ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit să îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său. În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigas, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că scoală morţii, (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgână (dar falsă) că aceştia pot scula la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?"

 

Câteva consideraţii asupra relatării din cartea 1Samuel 28 şi a expresiilor din text

 

1Samuel 28:8 în versiunea Septuaginta sună astfel: “Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte haine şi a plecat împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!”

 

Este foarte interesant cum redă Septuaginta cuvântul din Textul Masoretic (ebraic) care o descrie pe femeie în limba ebraică la 1Samuel 28:7,8: „grăitoare din pântec".

Femeia povestirii este numită în ebraica biblică אֵשֶׁת בַּעֲלַת־אֹוב בְּעֵין דֹּור. De unde putea şti traducătorul ce cuvânt să folosească? În limba ebraică avem expresia „baalat ’ōwḇ”. Cum trebuie redat cuvăntul ’ōwḇ din textul ebraic, dacă nu burduf, stomac, burtă sau păntec? De ce ar fi greşită redarea din 1Samuel 28:8 Versiunea Septuaginta? “Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte haine şi a plecat împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!”

Nu este de mirare de ce versiunea antică în limba greacă Septuaginta redă cu “grăitoare din pântec” (engastrímythos). Tot pe aproape redă şi versiunea latină Vulgata, redând “pythona” după grecescul “pythia”, pythia fiind o femeie-profetesă de la oracolele zeilor păgâni. Expresia “care să cheme morţii” sau “care are duh” nu există în textul ebraic al acestui verset. Prin urmare fraza originală descrie o femeie ce stăpâneşte arta vorbitului din stomac. Această artă consta în vorbirea auzibilă fără a mişca buzele. Cei care pretindeau că au putere de a scula morţii la o discutie cu cei interesaţi (evident contra unui cost), foloseau această practică pentru a crea iluzia că mortul sculat vorbeşte şi nu cel ce a chemat mortul. Era o înşelătorie.

Există un mare avantaj în a studia textele antice. Cadrul textual lămureşte multe. Pot să spun că pe mine Septuaginta m-a făcut să îmi schimb radical poziţia, când am dat de expresia “grăitoare din pântec”. Expresia aceasta m-a făcut să caut alte surse, citisem mai înainte o nuvelă de la Ion Agârbiceanu despre un prăvilar, ce poseda arta înşelării, am mai căutat pe internet şi am dat de articolul excelent al lui Ion Cristoiu: Pythia, o afacere (revista Historia). Aceste scrieri descriu cu lux de amănunte toate maşinaţiunile ce stau în spatele acestei afaceri. 

 

Controversa

      În acest caz - deşi mai sunt şi alte păreri, de obicei oamenii ce citesc Biblia se împart în două tabere: unii susţin vehement încă din antichitate că aici Samuel a vorbit cu Saul – a se vedea cartea lui Sirah 46:20, alţii susţin că un duh (demon sau chiar Satan) a vorbit cu Saul, dându-se drept Samuel.

Cercetând subiectul controversat, mi-am dat seama că NICIUNA dintre tabere nu are dreptate. Nici cei care susţin că a fost un înger al lui Dumnezeu, pe care l-au confundat cu Samuel. Eu am fost în tabară acelora care susţineau că cel care s-a dat Samuel a fost un demon (sau Satan). Mi-am schimbat părerea după ce am citit relatarea din versiunea Septuagintei, tradusă în limba română.

Când am văzut că Versiunea Septuaginta o numeşte pe femeia din En-Dor ca fiind o "grăitoare din pântec", mi-am dat seama de înşelăciune. Acest termen în limba modernă se numeşte "ventriloc". Un ventriloc are capacitatea să vorbească fără să mişte buzele, ca şi cum ar vorbi altcineva. Aşadar, dacă această femeie a vorbit într-adevăr cu cineva, de ce mai avea nevoie să facă pe ventriloca, de ce mai era nevoie să creeze "atmosfera", că chipurile ALTCINEVA vorbeşte cu regele Saul? Nu vi se pare că ea aşa a făcut? A creat o impresie falsă, din moment ce ea vorbea şi nu altul. Dacă ea ar fi tăcut, aşazisul Samuel nu ar fi putut face nimic. 

Ea a înşcenat totul. Era meseria ei. Din asta trăia sau îşi rotunjea veniturile. Ea cunoştea realitatea politică, militară şi socială a vremii. Linia frontului era aproape de localitatea ei. Era la curent cu evenimentele, poate îl văzuse şi pe rege sau cineva i l-a descris. Şi-a dat seama repede că este regele, după ce acesta îi spuse pe cine să cheme. Apoi, crezând că este trasă în cursă, a strigat de disperarea morţii. S-a calmat după ce în linii mari regele Saul i se destăinui-se şi a emis o predicţie ce era de aşteptat. Pe baza ştirilor de pe front şi a mărturiei lui Saul a tras o concluzie bună: regele urma să piardă bătălia şi să cadă în mâinile filisteenilor...

 

Problema care nu este o problemă

 

Problema pentru unii este, de ce această relatare nu este tâlcuită cititorului, din contră, lor li se pare că este prezentată ca şi cum profetul Samuel ar fi vorbit cu Saul? 

Problema numărul 1 este că ei nu văd poziţia scriitorului faţă de subiect. Scriitorul nu spune că Samuel a apărut, ci că aşa a cunoscut sau a înţeles Saul: 1Samuel 28:14 „El i-a zis: "Cum e la chip?" Şi ea a răspuns: "Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie." Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.”

Uneori scriitorii Bibliei trec peste subictele aparent contradictorii fără să le comenteze. De exemplu, în Biblie scrie că focul lui Dumnezeu a mistuit turmele lui Iov, adevărul contextual fiind că Satan s-a folosit de acest foc teribil, deci nu Dumnezeu este cel care le-a mistuit. Naratorul care îi aduse ştirea era un slujitor al lui Iov şi nu ştia adevărul acesta (nici Iov nu ştia în acel moment), de accea poziţia lui fiind în opoziţie cu adevărul pe care cartea lui Iov, per ansablu îl transmitea. De ce nu se corectează greşeala slujitorului lui Iov, scriitorul care a scris cartea lui Iov? Nu era cazul, din moment ce cartea per ansamblul ei arăta totul. Sau, deşi Iov spune că D-zeu i-a luat totul - care nu a fost aşa deoarece El doar a permis să i se ia, deoarece Satan a fost acela care i-a luat totul - poziţia lui greşita nu este comentata, din moment ce era spusă din neştiinţă, ba din contră scriitorul spune că Iov nu a spus nimic necuviincios.

Iată de ce după ce am studiat Biblia mulţi ani (din 1990), am convingerea că în nici un caz mortul Samuel nu putea fi trezit la viaţă din somnul morţii (Daniel 12:2) şi adus la discuţii cu un rege necredincios legii lui Dumnezeu, ca Saul, de către o femeie la fel de necredincioasă. Profetul Samuel a murit, l-au îngropat la Rama şi tot poporul l-a jelit cu plâns (1Samuel 28:3). De ce l-ar fi plâns tot Israelul (!), dacă ei ar fi crezut că Samuel mai trăieşte undeva? MULŢI care spun că ei cred în nemurirea sufletelor, nu cred cu adevărat că morţi ar trăi mai departe cu sufletul, altfel nu ar plânge cu râuri de lacrimi şi nu ar scrie pe necrologuri chestii că "te vom plânge veşnic", "ne vei lipsi veşnic", etc... Aşa sunt oamenii, inconsecvenţi. Ştim că moartea ne ia totul, dar nu ne place să admitem, poveştile despre viaţa de după moarte fiind mai captivante.

Îi rog pe cei care cred că profetul Samuel ar fi venit la discuţie cu Saul, adus prin femeia din En-Dor, să ne şi demonstreze, cu Biblia, că într-adevăr aşa au stat lucrurile. Am să vă pun nişte variante de scenariu ca să văd cum vă imaginaţi că s-au petrecut lucrurile. Vreau să înţeleg, cum a intrat femeia “în direct” cu profetul Samuel?

Biblia spune că duhul omului, după ce moare se duce la Dumnezeu care l-a dat (Eclesiastul 12:7), mai precis în mâna lui Dumnezeu (Luca 23:46) şi asta arată două lucruri:

1. duhul omului este "ceva dintr-un om" şi nu "cineva dintr-un om", altfel n-ar sta în mâna cuiva 

2.ştim la cine este "cheia" locuinţei celor morţi, deci acolo nu poate intra oricine, locul acela fiind închis (Apocalipsa 1:18).

Şi acum să trecem la două întrebări importante:
A. Credeţi că femeia din En-Dor l-a chemat pe profetul Samuel şi misiunea ei a fost doar atât, adică cum a apărut profetul, dialogul s-a purtat literalmente între profetul Samuel şi regele Saul, ei auzindu-se unul pe altul? Contextul nu arată nimic în această privinţă, puteţi doar presupune că aşa a fost, ceea ce poate fi greşit.

B. Cum l-a sculat femeia pe Samuel, dacă Locuinţa Morţilor este închisă? A furat cheile, sau a urlat de s-a auzit până acolo?

 

Cine pe cine a văzut?

 

Ca să putem răspunde biblic la aceste întrebări, vă invit să analizăm următoarea întrebare: L-a văzut regele Saul pe profetul Samuel? Nu, deoarece a întrebat: "dar ce vezi?" versetul 13. Deci regele Saul n-a văzut nimic, absolut nimic. După ce femeia din En-Dor i-a descris persoana, el a concluzionat că acea persoană este profetul Samuel. Oare a procedat corect? Ce garanţii avea? Nu avea nici o garanţie.

Dacă regele Saul nu a văzut pe nimeni, este un aspect ce dă de gândit, şi sunt sigur că nu a auzit nici o voce străină. De ce am această siguranţă? Deoarece conform cu traducerea greacă Septuaginta, femeia era o grăitoare din pântec. Aşa se manifestau cei ce sculau morţii în acel timp: VORBEAU DIN PÂNTEC. 

Isaia 8:19 reflectă şi mai bine cum era această grăire din pântec:

"Dacă vi se zice însă: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc", răspundeţi: "Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?" Alte traduceri redau  "şoptesc şi mormăie", "şuşotesc şi bolborosesc".  

Aşadar ceea ce a auzit regele Saul era vocea femeii din En-Dor, dar modificată (şoaptă şi mormăială, şuşoteală şi bolboroseală) în aşa fel, ca să pară că ar vorbi altcineva alături de ea... Iarăşi un lucru ce dă de gândit.  Cea mai importantă piesă a acestei cercetări este să stabilim, dacă nu cumva femeia din En-Dor nu a văzut pe nimeni, ci a inventat discursul? Femeia aceasta spune ceva care să impresioneze "văd o fiinţă dumnezeiască", apoi a spus nişte banalităţi, pe care orice om le-ar fi ştiut despre Samuel: "un om bătrân, învelit în mantie". Acestea nu sunt indicii clare că ar fi văzut pe cineva. Dacă cei din antichitate care chipurile ştiau scula duhurile morţilor, ar fi ştiut într-adevăr face aşa ceva, mai era nevoie să vorbească din pântec?

Cum se manifestă o grăitoare din pântec?

 “Grăitoare din pântec” în termenii actuali se numeşte “ventriloc”.

Ce este un ventriloc?

VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] – Din fr. ventriloque.

Sursa: DEX '98

Să vedem ce face de fapt un ventriloc:

"Un ventricol formează cuvintele normal. Dar ce face el este că permite aerului să fie expirat încet, tonul vocii este schimbat, iar gura se deschide cât de puţin posibil. Limba este poziţionată în spatele gurii şi se mişcă doar vârful ei. Presiunea este pe corzile vocale, iar tonul înăbuşit împrăştie sunetul. Cu cât presiunea este mai mare, cu atât iluzia că sunetul provine de la distanţă e mai reală. Motivul pentru care ventrilocul foloseşte o marionetă este că doreşte să distragă atenţia de la propria gură. Mişcând gura marionetei în timp ce îşi ţine buzele apropiate, el poate să mărească impactul iluziei optice." Sursa: descoperă.ro

Artă veche, iluzie optică... Mă întreb şi vă întreb, de ce ar trebui să ne încredem într-o femeie care "scoală morţii" făcând un astfel de truc, căci este de fapt un truc...? "Dialogul" s-a dat între ventrilocă şi regele Saul. Nu a existat o a treia voce perceptibilă în exterior. Aşadar Saul nu l-a auzit personal pe profetul Samuel. El a auzit doar vocea modificată a acelei femei ventriloc. Multe femei pot imita voci de bărbaţi şi invers, mulţi bărbaţi pot imita voci de femei. Regele Saul s-a înşelat când a auzit descrierea făcută de acea femeie şi auzind o voce de bărbat, "a înghiţit găluşca" (minciuna) servită de ea.

Puteţi viziona multe demonstraţii practice a unor ventriloci pe canalul Youtube.

Ce spune Biblia, pot vorbi cei vii cu cei morţi?

 

Isaia 8:19 ne dă un răspuns retoric astfel:

"Dacă vi se zice însă: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc", răspundeţi: "Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?"

Răspunsul este un hotărât „Nu!”, deoarece morţii nu pot face nici o activitate (Eclesiastul 9:10). Atunci de ce pretind unii dintre oameni, că ar putea? Nu cumva sunt mai înţelepţi ca înţeleptul înţelepţilor, marele rege Solomon? Nu, nicidecum, aceştia care spun contrariul, sunt de fapt nişte  mincinoşi care şuşotesc şi bolborosesc mesaje după cum vor ei. Biblia spune clar că duhul Celui Rău lucrează în fii neascultării (Efesen 2:2). Legea din Israelul antic, dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca nimeni să nu practice necromanţia, adică scularea duhurilor morţilor. Această practică era pedepsită cu moartea sau expulzarea (Deuteronom 18:10-14). Deci era gravă de tot! Nu pentru faptul că ar fi putut face asta era interzisă, cum spun unii, nici vorbă, ci din contră, pentru că avea multe ramificaţii malefice prin minciună, dezinformare, manipulare şi chiar idolatrie, la care se putea ajunge prin ea.

"Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei. Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.” (Levitic 20:26-27) 

Odată ce Biblia spune clar că morţii nu ştiu nimic până la înviere, este clar că necromanţia - aşazisa sculare a duhurilor morţilor - era o lucrare de rătăcire, prin minciună şi înşelare. Care sunt pârghiile Diavolului de face ca oamenii să mintă şi să înşele? În primul rând dorinţa după afirmare materială. Nu degeaba se spune în Biblie că "iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor" (1Timotei 6:10), iar în popor "Banul este ochiul Dracului." Oare chiar credeţi că cei care chipurile sculau morţii, o făceau pe gratis? De unde avea acea femeie un viţel gras, gata de tăiat, dacă făcea totul pe gratis (1Samuel 28:24)? 

 

Femeia din En-Dor

 

Prieteni, dacă femeia aceasta nu ar fi fost inteligentă, nu ar fi scăpat de la moarte. Textul spune clar că regele Saul a "nimicit din ţară pe toţi cei ce chemau morţii şi pe ghicitori" (1Samuel 28:3). Şi totuşi ea a scăpat. Mai mult decât atât, dacă s-a ştiut de ea, înseamnă că ea nu s-a sfiit să-şi continue practica, probabil pe ascuns sau mituind pe cei care au venit după ea. Fiţi atenţi! Doar când a primit o asigurare temeinică (i s-a jurat pe Dumnezeu că nu păţeşte nimic), jurământul pe Dumnezeu fiind forma supremă de garanţie în acel timp, ea a trecut la acţiune din bunăvoie. Nu a fost constrânsă. O femeie de inteligenţă medie nu scapă de la moarte şi nici nu şi-ar fi permis să continue practica. În plus, dacă teza că ea a minţit este adevărată - adică profetul Samuel nu a fost prezent deloc în acel loc, atunci o putem plasa ca fiind chiar o femeie cu inteligenţă ridicată. Mă refer la inteligenţa lumii acesteia, cum spunea şi Domnul Isus “fii veacului acestuia sunt mai înţelepţi ca fii luminii” Luca 16:8.

Ea nu a folosit doar un truc ieftin, ca şi cum ar vorbi altcineva. Căci ce ar face toata chestia asta, dacă nu faci în aşa fel ca să convingi? Ea a fost un psiholog iscusit, dar malefic, ca prăvilarul din colecţia de nuvele ale lui Ion Agarbiceanu - Dura Lex. Ca să fii un psiholog iscusit, trebuie să cunoşti bine mentalitatea oamenilor din jurul tău. Să le cunoşti cum le merge mintea, adică “cum ar judeca” în anumite circumstanţe.

Apoi, femeia era bine informată, deoarece ştia că încalcă un edict care îi aducea moartea. Tocmai de aceea, era cu ochii în patru, toate simţurile ei erau la pândă, căci în afară că din asta trăia sau îşi rotunjea venitul, viaţa îi era în pericol. Putea să tragă nişte concluzii logice, bazate pe intelect, pe simţul intelectual. Ea bănuia de la început că are de a face cu cineva important, căci regele nu mersese singur, avea slujitori. Dar încă nu ştia cine, putea bănui doar că este un om mai de vază. Omul avea slujitori, deci nu era un oarecare. De aceea a vrut să se asigure, că nu v-a păţi nimic. După ce omul cu vază i-a jurat solemn, ea a acceptat. Apoi când cel deghizat a spus cu cine vrea să vorbească, bănuiala i s-a adeverit, chiar mai mult decât bănuia, cum zice şi proverbul "Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti". Şi cum "radio-şanţul" mergea şi atunci foarte bine, ştirile circulau. Era bine informată cu situatia din ţară şi de pe front. În plus chiar regele a spus totul. Ea trebuia doar să traga o concluzie. Ce a spus a intuit bine. În termeni actuali s-ar numi "analiză geo-politică".

Ocultismul, o fabrică de făcut bani

 

Să luăm şi cazurile celebre de prezicători greci, care erau aşazisele "oracole". Când un rege apela la ei în caz de bătălie (dorind să ştie deznodământul), s-au specializat în a spune oracolele în aşa fel, ca spusele să fie interpretabile, atât în cazul că se va câştiga bătălia, cât şi în cazul în care se va pierde bătălia. De ce îşi asigurau spatele, dacă cineva le spunea ceva la urechi? Iată dovada că “oracolul” era o mascarada de făcut bani şi nu ceva real.

Să fim serioşi! Occultismul era o meserie bănoasă cum spune şi în cartea Faptele Apostolilor (Fapte 16:16). Avea diferite ritualuri prin care transmiteau mesajul, printre care una era "grăirea din pantec" (Septuaginta). Fie se făceau ca şi cum nu ei vorbeau, ci cineva din pântecul lor, fie vorbeau în stil ventriloc creând iluzia că cineva prezent acolo invizibil ar vorbi. Indiferent cum ar fi fost, era o jmecherie. O jmecherie diavolească de a face rost de bani, nu prin faptul că un demon ar fi vorbit prin ei în mod literal, ci deoarece şi-au dat mintea diavolului să facă astfel de şarlatanii. 

În antichitate erau locuri speciale unde chipurile se prezicea viitorul, de exemplu "oracolul din Delphi". Cercetătorii recunosc că erau jmecherii pentru a face mulţi bani. A fost un articol excelent şi interesant pe siteul revistei Historia, de Ion Cristoiu, care explica cum mergea această maşinărie de făcut bani a oracolului, din păcate articolul nu mai poate fi accesat, dar probabil poate fi obţinut de la redacţie.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/destinatii-istorice/articol/oracolul-delfi-o-afacere

Asta arată că - exceptând adevăraţii profeţi ai lui Dumnezeu - aşazişii prezicători sunt de fapt fie oameni sentimentali, fie în multe cazuri excroci, indiferent cum le spune. 

Wikipedia - Medium:

"Scepticii spun că fenomenul rezultat din aceste acțiuni este doar aparent, un rezultat al autosugestiei și dorinței interioare de a realiza acest lucru, sau doar o înșelătorie bine realizată."

 

Profeţia

 

Mulţi se leagă de această profeţie, spunând că dacă nu ar fi vorbit profetul Samuel acolo, profeţia spusă acolo nu s-ar fi împlinit. Cât priveşte "profeţia" femeii ventriloc din En-Dor, eu cred că ea a mers pe intuiţie şi chiar mai mult, pe o sugestie răuvoitoare, malefică. Dacă ne uităm atenţi pe o hartă a Israelului antic, vedem că ea era aproape de teatrul de război, deci cunoştea stituaţia politico-militară de la faţa locului. Apoi ştia din ştirile care circulau prin "radio-şant" că David a fost uns ca rege, inclusiv era pusă la curent cu detalii importante chiar de regele Saul: "Dumnezeu s-a depărtat de la mine, nu mi-a răspuns" v.15. Vedea clar că regele era palid, slăbit, regele şi suita regelui erau speriaţi şi dezorientaţi ca nişte mâţi udaţi de furtună, etc.. Astfel a tras o concluzie care era de aşteptat în acel moment: pierderea bătăliei şi a mers chiar mai departe, sugerându-i, că moartea lui este pecetluită de Dumnezeu.

La fel proceda şi “cealaltă pitonă” (grăitoare din pantec) din Fapte 16:16 (textul grec). Chiar aveau aceste persoane abilitati supranaturale? Da, două abilităţi am spune aproape supranaturale. Erau experte în intuiţie, sugestie şi minciună. Şi mai erau experte în a culege informaţii de la victima sau mediul lor (vezi expresia “a trage de limbă”), pe care mai apoi le returnau victimelor în alt ambalaj de vorbire. Erau şarlatane îmbrăcate cu haina previziunii. Dacă vezi că cerul se înnoreaza rapid cu nori negrii, poţi prevede că vine furtuna. Aşa fac şi cei ce ghicesc, spun lucruri previzibile... Vedem astfel de ce apostolul Pavel nu a dorit nici o „reclamă” din partea ei, şi a decis să reacţioneze.

De fapt chiar de aceea, Cuvântul lui Dumnezeu avertiza că împlinirea unei profeţii nu este încă o garanţie că cineva a vorbit de la El:

Deuteronomul 13:

1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,

2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!"

3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

 

A fost femeia din En-Dor sub influenţa demonilor?

 

Da! Categoric. Nu zic că femeia nu ar fi fost sub infuenţa demonilor, căci tocmai demonii fac ca oamenii să fie înşelaţi, după cum este scris, că Satana înşeală TOATĂ lumea (Apocalipsa 12;9, Apocalipsa 20:3). Cine este sub influenţa Celui Rău este capabil de orice şi în special să se prefacă şi să mintă. Aş dori să citiţi dacă puteţi face rost de cartea lui Ion Agarbiceanu, cu titlul "Dura Lex". Este o colecţie de nuvele. În una din ele (Păscalierul) acest scriitor decedat (preot) descrie cu lux de amănunte jmecheriile făcute de aşanumiţii "prăvilari" (cei ce deschid cartea). Enoriaşul deschide  (la întâmplare) o carte numită "pravilă" şi preotul tălmăceşte pentru el (sau ea) din carte, cum să rezolve o problemă. Numai că aici este aici - aceşti prăvilari au oameni sau diferite metode (neortodoxe) prin care află aspecte despre omul în cauză şi îi spun ca şi cum aceste lucruri ar reieşi din supranaturalul scris în acea carte, sau ar reieşi din cele citite acolo. Evident este o minciună spusă fără scrupule, numai pentru a crea o credibilitate şi apoi a lua bani pentru cele spuse.

Prin urmare, excroaca din En-Dor a fost sub influenţa demonilor când a minţit şi s-a prefăcut că îi vorbeşte profetul Samuel. După cum am scris, cred că această femeie din En-Dor "a înflorit totul" de la sine, prin minciună. Însă Diavolul este tatăl minciunii şi cei ce mint sunt sub puterea lui, fiind inspiraţi de el, fie că îşi dau seama, fie nu. Căci, cine te îndeamnă să minţi, dacă nu Dracul? Cine a făcut-o să mintă, dacă nu Satana? 

Să recapitulăm ce ne este relatat. Şi să mărim spaţiu informativ prin nişte întrebări şi răspunsuri. Să luăm spaţiul geografic, raportul de forţe, tehnica militară şi starea de spirit. Ce credeţi despre localitatea En-Dor, a fost departe sau aproape de evenimente? Da, a fost aproape, relatarea permite acest răspuns: "Mâine" trebuia să moară, versetul 19. Un om nu poate călători foarte mult într-o noapte, chiar şi cu un cal. S-ar fi putut scurge informaţii de pe front la En-Dor? Eu zic ca da. "Radio-şanţ" merge foarte bine în toate timpurile. Femeia, fiind aproape de linia de front, putea să cunoască situaţia militară, tehnica militară, raportul de forţe şi starea de spirit. 

De obicei un conducător militar se sperie de celălalt adversar dacă vede că acesta este mai numeros ca el şi mai bine echipat. Cred că de aici i s-a tras şi frica regelui Saul. El vedea un adversar mai numeros ca el şi mai bine echipat ca armata lui. Aceste ştiri se puteau scurge şi în ţară, mai ales în localităţile apropiate de linia de front. Cred că în aceste situaţii, atât militarii israeliţi cât şi locuitorii zonelor de front ştiau că Israelul va pierde bătălia. Femeia n-a făcut altceva decât a spus ce era de aşteptat şi folosind arta vorbitului în stil ventriloc a pus totul în faţa regelui Saul ca şi cum ar fi venit din gura profetului Samuel, ca şi cum acesta ar fi fost prezent în mod invizibil şi a vorbit despre situaţia de faţă. Evident, totul a fost o înşcenare, o mare minciună. O minciună diavolească.

 

Cum se implică Diavolul?

 

Cine este un înşelător? Cineva care se preface şi minte.

"...cheamă-mi …, şi scoală-mi pe cine îţi voi spune..." Sunt vorbele regelui Saul, şi el nu ştia pe ce tărâm calcă! Pe un tărâm al minciunii.
         Tot ce scrie Biblia despre starea morţilor este adevărat. Profetul Samuel era mort. Morţii nu ştiu nimic, conform cu ce spune Biblia. Numai cei vii mai pot face ceva şi nimeni dintre cei vii nu are acces la cheile Locuinţei Morţilor pentru a chema şi a scula pe cine de acolo. Satan nu poate învia pe nimeni, nici el, nici oamenii ce îi slujesc lui. Dumnezeu nu i-a răspuns regelui Saul prin lucrurile sfinte, deci este exclus că s-ar fi răzgândit şi să îi răspundă prin lucrurile nesfinte. Dar Satan poate lucra prin aceşti oameni, făcându-i să mintă. 

Haideţi să vedem ce spune Scriptura:

Să citim ce scrie la 2Cor 11:13-15 "Căci unii ca ceştia sunt apostoli mincinoşi, nişte lucrători vicleni, care se prefac în apostoli ai lui Hristos, şi nu este de mirare căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină. Nu este deci mare lucru dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii ..." Scot în evidenţă din textul citat nişte aspecte ce îi caracterizează pe cei ce se unesc cu Satana: mincinoşi, vicleni, prefăcuţi.

         Excroaca din En-Dor intra în categoria acest soi de oameni? Eu zic că da. Morţii nu ştiu nimic până la înviere. Nu pot vorbi, nu pot auzi, deci nu pot fi sculaţi de cineva să vorbească, dacă nu are cheile de la Locuinţa Morţilor. Mă îndoiesc că ea ar fi făcut rost de ele oarecum. Deci ea a minţit, a fost o vicleană şi s-a prefăcut. S-a prefăcut că îl poate chema pe profetul Samuel, s-a prefăcut că a vorbit cu el. Linkul dintre Satan şi ea, este minciuna. Totul este o prefăcătorie, nu a vorbit nici un duh rău acolo în sens literal, ci a fost îndemnată la minciună printr-un duh de minciună, şi ea a minţit cu neruşinare. "Mesajul duhului profetului Samuel" a fost o invenţie a ei. Evident că ea a fost inspirată de Satan ca să mintă. Dialogul a fost numai între ea şi regele Saul. Ea şi-a modificat vocea, a vorbit în stil ventriloc, care a fost un fel de şoptit-mormăit cum spune în cartea profetului Isaia despre aceştia. Acest act actoricesc nu ar fi nevoie, dacă o persoană ar auzi într-adevar o voce străină.

Nu a existat un al treilea element vocal acolo, pe care numai ea l-ar fi perceput şi l-ar fi dat mai departe. Noi părem dispusi să abstractizăm totul. Satan sau un demon poate lucra şi altfel "în fiii neascultării", decât să meargă personal la toţi şi non-stop să îţi şoptească ce să faci... Satan sau un demon poate cauza efecte care să conducă la anumite stări, iar aceste stări să te ţină rob al lui. Mă gândesc la ce am citit în cartea lui Ion Agârbiceanu. Prăvilarul respectiv, un preot de la ţară, nu credea o iota din ce făcea, totul era un teatru bine gândit şi jucat. A putut face aşa ceva deoarece nu credea în Dumnezeu, nu credea ce spune Biblia. El contempla viaţa cum o fac ateii, iar ceea ce făcea o făcea pur şi simplu pentru bani. Era strict o meserie în plus pentru el. O meserie bănoasă. Totul îi ieşea la perfecţie, deoarece era stăpân pe orice situaţie. Nu-i şoptea nimeni la ureche ce să spună şi ce să facă. TOT CE FĂCEA ŞI SPUNEA ERA IMPREGNAT DE MINCIUNĂ. Dar evident, o forţă invizibilă îl mâna LA MINCIUNĂ. El a intrat sub puterea acestei forţe prin necredinţă şi iubirea de bani, "rădăcina tuturor relelor" (1Timotei 6:10).

Cum lucrează această forţă în intelectul nostru şi ce pârghii emotive acţionează? Mă gândesc la o experienţă personală. Eram tânăr, eram deziluzionat, nimic nu mi-a ieşit bine până atunci în viaţă. Într-o zi mergeam pe un pod înalt. Nu auzeam nici o voce "străină" dar simţeam că o putere mă "atrage" să mă arunc de pe pod. Era un îndemn fără vorbe. Nu i-a reuşit. Probabil nu am fost suficient de deziluzionat de viaţă şi îmi era frică de necunoscutul de dincolo. Diavolul poate crea astfel de stări în alte domenii, să te arunci cu capul fără să te gândeşti în diferite plăceri interzise, de exemplu în plăcerea de a face rost de bani în chip necinstit, cum era în cazul din nuvela Păscălierul, a oracolelor din antichitate şi a femeii din En Dor.

Oamenii care se dau oracole mint şi înşeală oamenii pentru a face rost de bani. Ei sunt posedaţi de un duh al minciunii. Ce înseamnă a fi posedat? La fel ca şi în cazul celor posedaţi de manifestări excentrice (aşazisii bolnavi psihici), care sunt posedaţi de un duh al tulburării mentale (duh al nebuniei). Femeaia ventriloc din En-Dor, era posedată de un duh de minciună, deşi ce făcea ea era tot o nebunie, dar una de alt tip. Tipul de duh al acestei femei este un "duh afacerist", cum am mai putea spune.

 

CUM putem vedea "posesia" pe care o face fiecare duh din ei? 

 

După roade (Matei 7:19,20).

Duhurile rele lucrează la aspectul mental şi emotiv al lor, pe unii făcându-i să mintă, pe alţi să ucidă, să turbeze de mânie sau să comită diferite tipuri de violenta, pe alţii să aibă fobii sau alte preocupări excentrice. Numai simplul fapt că femeia din En-Dor a încălcat flagrant prohibiţia din Legea lui Dumnezeu, cu privire la acest tip de "meserie" este deja un rod rău.

În textul grec (din Faptele Apostolilor 16:16) o femeie ce ghicea este descrisă ca având un duh al lui Python sau "duhul lui Python". Unii din traducătorii români omit (de exemplu D. Cornilescu), din raţionamente doctrinare sau nu, cei mai curajoşi îşi iau inima în dinţi şi redau, ca de exemplu "duh pitonicesc" BOR sau arată cum este fraza într-o notă de subsol (NTR). Wikipedia şi alte surse explică ca cei ce pretindeau că aveau duhul lui Python (atenţie mare) "grăiau din pântec", adică foloseau arta ventrilocilor. Deci se confirmă ideea din Septuaginta, al cărui autor a fost mai aproape de evenimente ca noi.

De ce era nevoie de o vorbire din pântec în stil ventriloc, dacă duhul oricum vorbea efectiv prin ea? Trebuia să se audă vocea duhului, nu vocea ei. Însă dacă nu vorbea nici un duh - mă refer la vorbire (grăire) în sens tradiţional, atunci ea trebuia să creeze o impresie ca şi cum nu ea ar vorbi ci un altul. Înţelegeţi cliseul? Este destul de banal şi este un truc, nimic mai mult, folosit cu iscusinţă de iluzionişti. 

Însă un duh poate comunica prin posesie, chiar şi fără a vorbi gură către gură cu cel posedat. El poate crea gânduri sau simţăminte, care mai apoi pot fi exprimate. De ce credeţi că este scris: "duhul care lucrează acum în fii neascultării" (Efeseni 2:2) şi nu "duhul care vorbeşte acum în fii neascultării"? De ce este scris că lucrează şi nu că le spune literalmente (în sens auzibil) ce să facă?

 

Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11

 

Observaţi că relatarea o numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec" un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc". Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi."

2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna."

3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori.

4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue.

5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept].

6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi.

7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 

8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!

9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 

10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 

11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

...

"Şi Domnul îl va da pe Israel, laolalte cu tine, în mâinile Străinilor; mâine, tu şi fiii tăi veţi cădea, iar tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile Străinilor."

 

Vulgata - 1Samuel 28:3

 

Aspecte textuale, legat de caz.

Versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece".

3. Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el

tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în

cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce

grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre

pământ.

De ce m-aş încrede în această femeie, care "grăia din pântec"?  

Mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu:

1. El nu se schimbă, el nu se tăgăduieşte pe sine: De ce ar fi permis ca profetul său să comunice cu un element dubios, condamnat penal la moarte chiar de legea sa?

2. Morţii nu ştiu nimic şi nu pot face nimic pâna la înviere şi nimeni nu are acces la cheile de la Locuinţa Morţilor. Prin urmare nu putea fi profetul Samuel, cel care a vorbit.

 

Dilema

 

De ce foarte mulţi dintre evreii şi creştinii de acum cred că totuşi profetul Samuel a vorbit acolo la En-Dor?

 

Pentru a dezbate acest răspuns în mod satisfăcător trebuie să ne întoarcem înapoi în istorie. În anul în care Alexandru Cel Mare a intrat în Ierusalim, a vrut să oficieze jertfe în templul de la Ierusalim. A fost refuzat de marele preot al evreilor şi ca totuşi Alexandru să nu se simtă ofensat, ca să îi facă pe plac, marele preot i-a promis că în acel an toţi băieţii născuţi vor fi numiţi după numele marelui cuceritor: Alexandru. Apoi au urmat şi alte concesii de-a lungul timpului, până ce s-a format o puternică partidă de pro-elenişti (pro-greci), care au pus mâna pe conducerea micului stat evreu în timpul domniei regelui grec Antiochus Epifanes, dorind să îl elenizeze total pe plan religios. Acesti lideri pro-elenişti au împrumutat multe lucruri din cultura grecească de atunci, inclusiv pe plan religios.

După ce evreii s-au eliberat de sub jugul grecesc, din nefericire mulţi dintre ei, pe plan religios au păstrat anumite sechele din importul grecesc. Una din aceste importuri păstrate, a fost credinţa în nemurirea sufletului, îmbrăcată în cuvinte evreieşti. Aşa a prins contur mitul despre “sânul lui Avraam”. Apoi prin evrei, această credinţă a trecut la creştini, deşi nici Domnul Isus, nici apostolii săi nu au susţinut idea nemuririi sufletelor.

 

“Sânul lui Avraam”

 

Conform inventatorului anonim al acestui mit, Locuinţa Morţilor este undeva în adâncurile pământului şi are două camere, o camera pentru cei drepţi şi o cameră pentru cei nedrepţi. Cei drepţi se bucură de fericire şi camera lor se numeşte "Sânul lui Avraam", iar cei nedrepţi sunt chinuiţi într-o "cameră cu foc" unde stau în foc zi şi noapte, fiind chinuiţi de văpaia focului.

Notaţi bine: Multe tradiţii şi basme evreieşti sunt nebiblice. Biblia ne avertizează să nu le credem şi să ne ferim de ele!

"Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme." 2Timotei 4:4

Să nu uităm niciodată, că evreimea deseori a căzut în apostazie, îmbraţisând miturile şi basmele popoarelor ce îi înconjurau:

"Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Iehova, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele." Isaia 1:4

Popoarele antice (cu mici excepţii, a se vedea cartea lui Iov), aveau formată o altă opinie despre moarte şi starea morţilor, decât cea prezentată în Vechiul Testament. Multe popoare păgâne din jurul lui Israel credeau că moartea este o binefacere, un fel de poartă spre o altă viaţă, un drum care te duce în lumea zeilor. Anumite popoare aveau credinţa că cei răi, după moarte sunt chinuiţi de zei în foc. Această concepţie a apărut şi la greci, prin contactul civilizaţiei greceşti cu civilizaţia altor popoare. Unii comentatori cred, pe baza unor comentarii antice, că epopeea Odiseea, la origini n-a avut textul călătoriei lui Ulise în lumea de sub pământ, textul călătoriei în lumea subterană fiind o interpolare (adăugire) mai târzie, apărut ca urmare a contactului miturilor greceşti cu miturile altor popoare.

Putem vedea din această stare, că legendele greceşti despre Hades sunt invenţii mai târzii, apărute în civilizaţia greacă, îndeosebi după călătoria lui Pitagora în Egipt, Babilonia şi India. Filozoful Plato în Comentariul său către Timaeus aproba cu desăvârşire "descoperirile legendare ale acestor torturi". Filozoful Stabo arată şi sursa acestor născociri: "Plato si Brahmanii din India au născocit fabulele cu privire la judecăţile din Hades." Chrisyppus, un alt învăţat din antichitate, îl blama pe Plato deoarece "prin istorisiri înspăimântătoare despre pedepsele viitoare încerca să îi înfrice pe oamenii răi".

 

În timpul expansiunii imperiului grec sub Alexandru Cel Mare, civilizaţia greacă a intrat în contact cu civilizaţia evreiască. Prin acest contact anumite elementele din straturile populaţiei evreieşti au intrat în contact mai strâns cu civilizaţia greacă: oamenii de stat şi curtea lor, nobilimea evreiască, negustorii evrei, mercenarii evrei, coloniştii evrei din Egipt şi din alte districte ale imperiului grec, etc..

Ştim că politica cancelariei imperiale greceşti de pe timpul lui Antiochus Epifanes, era de a eleniza popoarele subjugate. Din păcate, pentru a satisface acest capriciu al imperialiştilor greci, mulţi evrei, mai ales cei din coloniile din Siria şi Egipt, dar şi un segment din populaţia din Iudeea, au îmbrăţişat această limba şi cultura greacă, şi bineînţeles conceptele filozofico-religioase greceşti despre viaţă şi moarte.

Edward William Fudge, a fost pastor, evanghelist şi scriitor creştin în Biserica Lui Hristos, din SUA. Este autorul cărţii: "The Fire That Consumes" - "Focul Care Consumă". Având acces la toată literatura apocrifă inter-testamentală, Edward face o sinteză interesantă a citatelor unde apare credinţa în aşazisa viaţa de dincolo. Din acest studiu reiese, că nu toată literatura apocrifă era infectată cu acest concept străin evreilor, ci erau texte care vorbesc în continuare despre punctul de vedere tradiţional, evreiesc. Aşadar, acest concept nou, preluat de la păgâni, îndeosebi în timpul perioadei elenistice, nu era general acceptat în societatea evreiască. Mai erau credincioşi, care ţineau la moştenirea lor culturală, strămoşească. Însă, se vede clar, că unii au forţat barierele naturale ale credinţei strămoşeşti şi au importat lucruri nepermise de Legea lor: "Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: Să nu vă luaţi după obiceiurile lor!" Levitic 18:3

 

Texte greşit înţelese

 

Unii nu cred că evreii au preluat această concepţie de la greci, deoarece şi în Vechiul Testament sunt ameninţaţi cei răi cu focul, ca de exemplu  la Isaia 66:24. Însă acest text trebuie interpretat în context, unde se vorbeşte despre cu totul altceva, situaţia prezentată fiind descrisă pe suprafaţa pământului (după cataclismul judecăţilor), nu în Locuinţa morţilor. Dacă citim cu atenţie tot contextul, vom observa că acel capitol 66 din Isaia, NU VORBEŞTE DE STAREA IMEDIATĂ DE DUPĂ MOARTE (să fim cu luare aminte la acest aspect important), ci de un timp din viitorul neprecizat cronologic. Prorocul Isaia proroceşte acolo despre evenimentele finale ale acestei lumi, descriind un timp "escatologic". "Escatologia" este conform DEX: "Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârşitul lumii, şi judecata de apoi".

Iată şi dovada din text: "Dar vine vremea, când voi strânge toate neamurile şi toate limbile, ele vor veni şi vor vedea slava Mea." Isaia 66:18. Textul continuă prezentarea acelui timp al viitorului - viitor nepercizat cronologic, unde se va întâmpla, ce este profeţit in versetul 24. Vă rog frumos dragi cititori, să nu confundăm capra cu varza! Versetul 24 nu este relevant în ce priveşte starea actuală a morţilor, căci deocamdată aici ţinem în dialogul nostru. Dacă avem într-adevăr sinceritate şi nu urmărim lucruri deşarte, ci numai gloria lui Dumnezeu (Fie binecuvântat în veci!), atunci vom observa cu uşurinţă, că această învăţătură care spune că Locuinţa Morţilor ar avea două încăperi, şi că în ea ar fi oameni vii, este doar un basm, preluat de la păgâni şi "evreizat" (exemplu: "sânul lui Avraam").

 

După "roade"

 

Lucrurile sunt şi mai grave, deoarece această învăţătură "a vieţii conştiente de dincolo" are roade rele, deoarece a provocat şi provoacă lumea la lucruri deşarte, costisitoare şi periculoase, ca: vrăjitoria, spiritismul, chemarea morţilor, frica de morţi, ceremonii şi tradiţii costisitoare pentru a scoate mortul din aşazisul iad, de a împăca mortul cu Dumnezeu, cu zeii, cu rudele, etc., mutilarea, uciderea oamenilor pentru a sluji în lumea de dincolo ca sclavi, sinuciderea, etc...

Domnul Isus spunea ca pomul bun (omul bun) se cunoaşte dupa rodul lui (Matei 7:17-20). Putem spune acest lucru şi despre învăţături? Răspunsul este, da, neapărat. Deoarece orice învăţătrură bună, vine de la Dumnezeu, prin oamenii buni şi are roade (efecte, rezultate) bune, iar orice învăţătura rea, vine de la Satan Diavolul, prin oamenii răi şi are roade rele.

Cuvântul lui Dumnezeu învată din timpuri străvechi adevărul incontestabil, că omul este neputincios în faţa morţii şi moare datorită păcatului strămoşesc. Singura speranţă pentru cei morţi fiind învierea. Această învăţătură despre înviere produce pace, sperantă şi bucuria revenirii, celor care au dus o viaţă după voia lui Dumnezeu. Despre cei răi şi ce îi aşteaptă, vom discuta mai încolo. În schimb, în antichitate, marea majoritate a oamenilor credeau în viaţa de dincolo. Această învăţătură ajunsese un moft şi o obsesie în sine pentru unii. Erau doritori să o afle şi chiar practicau lucruri fanatice: regii şi nobilii îşi ucideau sclavii şi prizonierii de război, chipurile pentru ai avea ca slujitori "dincolo", se ofereau jertfe umane zeilor, prin acei "trimisi" (ambasadori) care urmau să mijlocească şi să înduplece pe zei, soţiile morţilor erau silite să urce pe rugul mortului, unde erau arse de vii (un lucru înfiorător) şi chiar unii practicau sinuciderea - uneori în grup - ca să intre cât mai repede în viata de dincolo (se mai întâmpla şi azi acest fenomen trist), etc..

Fanatismul era atât de mare încât unii nu aşteptau să moară, ci îşi scoteau ochii, consideraţi un obstacol, ca să vadă cât mai repede ce este în lumea de dincolo. Ei considerau trupul uman ca o temniţă a sufletului, unde sunt închişi şi chinuiţi. Moartea era privită ca o binefacere, nu ca un blestem. De exemplu filozoful grec Porfirius îi elogia pe aceia care, din dorinta de a contempla aşazisa lume de dincolo, erau în stare să-şi scoată ochii. Pe când cel ce se spânzura era catalogat de Biblie ca fiind blestemat, elogierea sinuciderii era şi ea o practică întâlnită la păgâni: "Viaţă îmi eşti dragă datorită morţii" scria Seneca.

Un alt citat din Seneca către Novatus:

"Ori încotro ţi-ai rotii ochii, tot acolo (în moarte) este sfârşitul relelor. Vezi acea prăpastie? Pe acolo se coboară către libertate. Vezi acea mare, acel râu, acea fântână?  Acolo pe fund îţi vei găsi libertatea. Vezi acel copac pipernicit şi uscat care nu mai dă rod? Acolo atârnă libertatea. Îţi vezi gâtul şi inima? Sunt mijloace de a scăpa de sclavie ... Întrebi care este drumul spre libertate? Orice venă din trupul tău..."

Dragi prieteni ai Cuvântului lui Dumnezeu, mai aveţi dubii că această învăţătură CATEGORIC NU a fost predată de prorocii lui Dumnezeu şi NU FACE PARTE din Cuvântul Lui Dumnezeu? Mai aveţi dubii cu privire la originea acestei învăţături oculte?

E jalnic, ce poate face Satan Diavolul, prin învăţăturile stricate. Biblia arată că el a fost şi este un mincinos şi ucigaş periculos, care înşeală întreaga lume (Apocalipsa 12:9). Prieteni, chiar credeţi că el a spus adevărul, când a afirmat despre primii oameni: "hotărât că nu veţi muri" Geneza 3:4 şi l-a făcut astfel mincinos pe Creator? El nu a încetat niciodată această practică a calomnierii, minciunii şi dezinformării.

 

Roadele moderne ale credinţei în nemurirea sufletului: sinucidere din motive de credinţă în nemurirea sufletului

 

După roade îi veţi cunoaşte. Învăţătura şi credinţa bună produce roade bune şi viceversa. Învăţătura rea, credinţa rea produce roade rele şi în zilele moderne. Şi azi, mulţi se sinucid crezând că merg direct în lumea de dincolo. Sunt secte mai mici sau mai mari ai căror membrii se sinucid în masa. Am citit o carte, care arăta câteva scrisori lăsate în urmă de cei ce doreau să plece acolo, crezând că moartea este doar o uşa, un prieten.

Aproximativ 1 milion (!!!) de oameni se sinucid anual, conform cu sursele Organizaţiei Mondiale A Sănătăţii (WHO 2009 ). Făcând o comparaţie, mai mulţi oameni mor din propria mână, decât din războaie şi revolte. Statistic în fiecare 40 de secunde se sinucide o persoană. Mulţi dintre ei o fac deoarece sunt învăţaţi că există viaţă conştientă după moarte, dorind să scape de aceasta lume rea, şi de problemele ei... crezând că vor trăi mai bine "dincolo".  Uneori oamenii se sinucid "la comandă" în grup, ca în cazul sectelor adepţii lui Jim Jones în America De Sud, adepţii Templul Soarelui în Europa, adepţii lui David Koresh, Waco, Texas, SUA, unele grupuri budhiste în Japonia şi alte ţări, secta "Restabilizatorii celor zece porunci" în Africa. Probabil, dacă ar cunoaşte adevărul despre viaţă şi moarte, că nu există nimic conştient în moarte, până la înviere, mulţi nu ar face acest gest.

 

Versete modificate

 

Din nefericire, la ora actuala avem cuvinte ce nu au existat în textele Bibliei antice. Acest lucru face şi mai dificilă înţelegerea a ceea ce s-a întamplat la En-Dor. De exemplu, oare cine a modificat fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 şi de ce?

Iustin Martirul a fost un scriitor şi apologet creştin, uneori controversat, alteori recunoscut şi apreciat pe scara largă în creştinism, până în zilele noastre. El a murit în jurul anului 160. “Apologet” este un cuvânt grec care înseamnă “apărător al credinţei”. În mod surprinzător, atunci când el citează Matei 10:28, în acest verset nu apare expresia “şi nu pot ucide sufletul”.

Avem doar două posibilităţi de interpretare:

1.    Fie Iustin Martirul a modificat versetul şi a eliminat fraza “şi nu pot ucide sufletul”

2.    Fie acest verset a fost modificat după ce a murit el, introducându-se fraza “şi nu pot ucide sufletul”

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el redă acest verset în felul urmator:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheenă” Matei 10:28

"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43] - in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NAB

Cum am putea discerne dacă nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scoţând fraza “şi nu pot ucide sufletul”? Ei bine, această rostire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus a fost citată şi de doctorul şi evanghelistul Luca şi în mod surprinzător nici la el nu apare fraza “şi nu pot ucide sufletul”:

 “Vă spun voua, prietenii mei: Să nu va temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5. Clement din Alexandria şi Tertullian din Cartagina au şi ei redari fără „şi nu pot ucide sufletul”, atunci când citează Matei 10:28.

Deci nu Iustin Martirul a scos afară expresia “şi nu pot ucide sufletul”, ci mai degrabă altcineva a înserat această expresie în Evanghelia după Matei, el însuşi fiind un adept al nemuririi sufletului. Oare de ce s-a introdus această frază, care nu a existat în original? Motivul a fost necunoaşterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor şi poate fi ucis de oameni. Dacă cineva nu cunoaşte ce spune Vechiul Testament despre suflet, dacă poate muri sau nu, dacă poate fi ucis sau nu, este ignorant în ce priveşte acest adevăr, şi este scuzabil. Dar dacă îl ştie şi nu-l acceptă, indiferent ce justificare ar aduce, este un om căruia nu numai că nu-i pasă de adevăr, aşa cum îi pasa lui Dumnezeu, ci este şi un om care se luptă împotriva adevărului lui Dumnezeu şi acest fel de luptă se numeşte “lupta împoriva adevărului lui Dumnezeu”. Cine luptă într-o asemenea luptă, luptă chiar împotriva lui Dumnezeu şi pierderea lui va fi mare. Cât de mare? Se va vedea în “ziua aceea”. Un neadevăr, rostit ca “adevăr teologic” are implicaţii teologice profunde. Să ne mirăm că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus nu a venit încă?

 

Unde se duce omul după moarte?

 

Iată ce declară Biblia sfântă:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." 

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." (traducerea "mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului" este greşită şi alimentează idei false). Vă rog frumos să vă notaţi, că acolo nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.
Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." 

Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei sfinte, spunând:

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

 

Falsul din Luca capitolul 16

 

Interesant… Toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Se vede clar că textul este un fals, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei. Biblia sfântă arată că omul este un produs compus din două entităţi: "ţărâna pământului" şi "duhul lui Dumnezeu". Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte "sufletul omului". La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul... Omul nu mai există, ca fiinţă vie. Dumnezeu n-a avertizat primii oameni de chinurile unei lumi de după moarte, deşi aici ar fi fost cazul dacă această lume exista undeva în subteran. Geneza capitolele 1-3 tac despre creaţia unei astfel de lumi şi tăcerea aceasta este mai mult decât evidentă.

 

Armonia interioară a Bibliei sfinte

 

Dacă în Biblie se pot găsi ici colo anumite versete care contrazic mortalitatea sufletului, o putem pune pe seama unui scrib sau grup de scribi care au avut unele păreri personale despre subiect. Scribii au stricat mult armonia textelor când şi-au băgat părerile în text. La ora actuala discuţiile pot continua la nesfârşit şi fără un rezultat final, având în vedere că pe alocuri textul Bibliei este controversat, contrazicându-se din pricina nepurtării de grija a scribilor şi a traducătorilor. Pentru ca discuţiile să poată avea un rezultat final, ar trebui în primul rând să se facă o revizie finală a textelor în controversă. Dar acest lucru nu o să se vrea de mulţi... Ştiţi bancul cu tata avocatul şi fiul de avocat, nu? Primul a ţinut un proces ani de zile şi a câştigat enorm de pe seama lui, al doilea l-a rezolvat în mod cinstit în câteva zile şi prin asta a câştigat foarte puţin. Tot la fel, fariseii şi scribii antici şi moderni au câştigat şi câştigă enorm de pe baza unor texte măsluite de strămoşii lor. Există foarte puţin interes în rezolvarea textelor controversate în spiritul fair-play. Când se propune o variantă de rezolvare cinstită, întotdeauna se ridică o clasa de protestatari care infirmă concluzia. Totuşi adevărul va învinge şi va avea ultimul cuvânt la Marea Înviere în Ziua de Apoi.

 

Texte în derivă ce afectează imaginea creştinismului

 

DIN NEFERICIRE, privind dintr-o anumită perspectivă, la ora actuală nu avem o Biblie, care să reziste ţintelor critice ale detectivilor textuali, fie atei, fie musulmani, fie de altă religie. În Vechiul Testament, PE ALOCURI, avem un text antic care se contrazice în nenumărate locuri, cu el însuşi, fapt ce dovedeşte că textul a fost copiat şi falsificat intenţionat, în perioada elenistică, de partida iudeo-elenistică, care pe de o parte a dorit să submineze credibilitatea textelor Vechiului Testament, pe de altă parte a dorit să importe cultura filozofică greacă, considerata de ei superioară celei ebraice. Acest lucru s-a petrecut şi cu Noul Testament. Avem nevoie de o revizie finală, făcută în toată teama de Dumnezeu, care să cuprindă şi să armonizeze toate textele lăsate în derivă de două milenii încoace.

 

Motive serioase de îndoială

 

Cu privire la falsul grosolan numit “Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar”, voi prezenta foarte multe versete din Sfânta Scriptură, Biblia, care arată că nu există un chin etern şi că Luca 16:19-31 este un text străin, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, pentru a se susţine dogma păgână a nemuririi şi pe de altă parte a chinuirii celor răi. Dacă în Biblie există zeci şi zeci de versete clare, care arată desluşit că sufletul este muritor, autorul acestui text nu a fost Domnul Isus, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29. Dacă morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei sfinte dorm, iar conform textului adaugat din Luca 16:19-31 sunt vii, pe care o alegem ca inspirată de Dumnezeu şi demnă de încredere?

 

Pe care variantă o alegem?

 

A. Luca 16:23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui

 

B. "... multitudinea (notă: cei buni şi cei răi) celor ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. " Daniel 12:2 Young's Literal Version

 

Conform declaraţiei de la punctul A, mulţi regi evrei care au păgânizat şi stricat Israelul şi Iuda, ar trebui să fie aici, în chinuri, însă Biblia sfântă arată cu totul altceva.

 

I-a să vedem, ce anume arată Sfânta Scriptură despre aceşti regi foarte păcătoşi şi în cale afară de stricaţi? Unde sunt ei la ora actuală? Sunt separaţi de regii buni sau sunt îmreună cu aceştia, la fel cum a spus îngerul lui Daniel? Da, Biblia sfântă confirmă clar pe sfântul înger şi arată clar că toţi aceşti regi răi 'au adormit cu parintii lor'.

 

    David a adormit cu parintii lui si a fost ingropat in cetatea lui David. (1Reg.2:10)

    Cand a auzit Hadad in Egipt ca David a adormit cu parintii lui si ca Ioab, capetenia ostirii, murise, a zis lui faraon: "Lasa-ma sa ma duc in tara mea." (1Reg.11:21)

    Apoi Solomon a adormit cu parintii lui si a fost ingropat in cetatea tatalui sau, David. In locul lui a domnit fiul sau Roboam. (1Reg.11:43)

    Ieroboam a imparatit douazeci si doi de ani; apoi a adormit cu parintii sai. Si in locul lui a imparatit fiul sau Nadab. (1Reg.14:20)

    Roboam a adormit cu parintii lui si a fost ingropat cu parintii lui in cetatea lui David. Mama sa se numea Naama, amonita. Si in locul lui a imparatit fiul sau Abiam. (1Reg.14:31)

    Abiam a adormit cu parintii lui si l-au ingropat in cetatea lui David. Si in locul lui a domnit fiul sau Asa. (1Reg.15:8)

    Asa a adormit cu parintii lui si a fost ingropat cu parintii lui in cetatea tatalui sau David. Si in locul lui a domnit fiul sau Iosafat. (1Reg.15:24)

    Baesa a adormit cu parintii sai si a fost ingropat la Tirta. Si in locul lui a domnit fiul sau Ela. (1Reg.16:6)

    Omri a adormit cu parintii sai si a fost ingropat la Samaria. Si in locul lui a domnit fiul sau Ahab. (1Reg.16:28)

    Ahab a adormit cu parintii sai. Si in locul lui, a domnit fiul sau Ahazia. (1Reg.22:40)

    Iosafat a adormit cu parintii sai si a fost ingropat cu parintii sai, in cetatea tatalui sau David. Si in locul lui a domnit fiul sau Ioram. (1Reg.22:50)

    Ioram a adormit cu parintii sai si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ahazia. (2Reg.8:24)

    Iehu a adormit cu parintii sai si a fost ingropat la Samaria. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioahaz. (2Reg.10:35)

    Ioahaz a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat la Samaria. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioas. (2Reg.13:9)

    Ioas a adormit cu parintii sai. Si pe scaunul lui de domnie s-a suit Ieroboam. Ioas a fost ingropat la Samaria cu imparatii lui Israel. (2Reg.13:13)

    Ioas a adormit cu parintii sai si a fost ingropat la Samaria cu imparatii lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ieroboam. (2Reg.14:16)

    Azaria a zidit iarasi Elatul si l-a adus din nou sub stapanirea lui Iuda, dupa ce a adormit imparatul cu parintii sai. (2Reg.14:22)

    Ieroboam a adormit cu parintii sai, cu imparatii lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Zaharia. (2Reg.14:29)

    Azaria a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Iotam. (2Reg.15:7)

    Menahem a adormit cu parintii sai. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Pecahia. (2Reg.15:22)

    Iotam a adormit cu parintii sai si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea tatalui sau David. Si in locul lui a domnit fiul sau Ahaz. (2Reg.15:38)

    Ahaz a adormit cu parintii sai si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia. (2Reg.16:20)

    Ezechia a adormit cu parintii sai. Si in locul lui a domnit fiul sau Manase. (2Reg.20:21)

    Manase a adormit cu parintii sai si a fost ingropat in gradina casei, in gradina lui Uza. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Amon. (2Reg.21:18)

    Ioiachim a adormit cu parintii sai. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioiachin. (2Reg.24:6)

    Apoi Solomon a adormit cu parintii lui, si l-au ingropat in cetatea tatalui sau, David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Roboam. (2Cron.9:31)

    Roboam a adormit cu parintii sai si a fost ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Abia. (2Cron.12:16)

    Abia a adormit cu parintii lui si a fost ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Asa. Pe vremea lui, tara a avut odihna zece ani. (2Cron.14:1)

    Asa a adormit cu parintii sai si a murit in al patruzeci si unulea an al domniei lui; (2Cron.16:13)

    Iosafat a adormit cu parintii sai si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ioram. (2Cron.21:1)

    Ozia a intarit Elotul si l-a adus iarasi sub stapanirea lui Iuda, dupa ce a adormit imparatul cu parintii sai. (2Cron.26:2)

    Ozia a adormit cu parintii sai. Si l-au ingropat cu parintii sai in ogorul de inmormantare al imparatilor, caci ziceau: "Este lepros." In locul lui a domnit fiul sau Iotam. (2Cron.26:23)

    Iotam a adormit cu parintii sai, si l-au ingropat in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ahaz. (2Cron.27:9)

    Ahaz a adormit cu parintii sai si a fost ingropat in cetatea Ierusalimului, caci nu l-au pus in mormintele imparatilor lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia. (2Cron.28:27)

    Ezechia a adormit cu parintii sai si l-au ingropat in cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda si locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Manase. (2Cron.32:33)

Manase a adormit cu parintii sai si a fost ingropat in casa lui. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Amon. (2Cron.33:20)

 

Nici Noul Testament nu arată altceva despre cei ce mor, excepţie făcând acel fals strecurat la Luca capitolul 16:

 

"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6

"…cei care au adormit în Hristos" 1Corinteni 15:18

"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20

"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51

"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13

"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60

"…a adormit …" Fapte 13:36

"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4

 

Unde ar fi dragostea, mila, îndurarea, dreptatea şi înţelepciunea?

 

· Corectitudine: Vi se pare corect ca pentru păcatele făcute în 10, 20, 40, 80, etc. de ani să fii pedepsit veşnic? Legea lui Dumnezeu reflectă caracterul său, iar aceasta spunea: viaţă pentru viaţă, nu pentru ca cel vinovat de crimă să fie chinuit (Deuteronom 19:21).

· Caracterul lui Dumnezeu: Oare imaginea unui chin veşnic al păcătoşilor nu diminuează iubirea, mila, îndurarea, dreptatea şi înţelepciunea lui Dumnezeu? Cum ne putem lăuda că Dumnezeu este dragoste, ca să nu mai spunem milă, îndurare, dreptate şi înţelepciune, când mâna lui nu poate fi niciodată domolită, ci îi chinuieşte etern pe cei păcătoşi?

· Mânia lui Dumnezeu are un sfârşit: Dacă Dumnezeu chinuieşte veşnic păcătoşii atunci mânia lui ţine veşnic, dar Biblia spune altceva şi anume că El „nu ţine mânia pe vecie şi nu ceartă fără încetare” cum este o astfel de afirmaţie despre caracterul lui Dumnezeu compatibilă cu doctrina chinuirii eterne? (2Samuel 24:14; Psalmii 30:5; 103:9; Isaia 57:16; Ieremia 3:5; Mica 7:18).

· Nemurirea este pentru cei drepţi: Mulţi creştini cred în chinul veşnic deoarece nu au reuşit să înţeleagă faptul că viaţa veşnică este rezultatul unei uniri cu Dumnezeu ("Dumnezeu sa fie TOTUL ÎN TOŢI" 1Cor 15:28), astfel cei răi fiind despărţiţi de firea (natura, caracterul) lui Dumnezeu nu pot exista etern (Fapte 17:25; 1Corinteni 15:52-54; 2Tesaloniceni 1:9).

· Sfârşitul păcatului şi suferinţei: Un alt motiv pentru care credem că nu este posibil chinul veşnic, este că acesta ar perpetua şi imortaliza păcatul, suferinţa şi durerea. Toţi oamenii din iad l-ar blestema zilnic, clipă de clipă, pe Dumnezeu, pe Hristos, pe sfinţii îngeri şi pe sfinţii şi ar contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care declară că acestea vor dispărea şi că Dumnezeu face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:4,5), ori dacă iadul există etern înseamnă că Dumnezeu nu poate elimina păcatul şi suferinţa.

· Nimicirea răului: Misiunea Domnului Isus Hristos ca Domn şi Rege, este să nimicească toate persoanele rele şi nelegiuite, fie din cer sau de pe pământ, cât şi toate lucrurile rele, şi apoi cu mandatul încheiat, să predea domnia în mâna Tatălui. Dacă iadul există veşnic atunci însemnă că Domnul Isus nu a nimicit orice domnie, stăpânire, putere (1Corinteni 15:26).

· Dumnezeu totul în toţi: La sfârşit, Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), acesta este scopul final, ca în toate făpturile să locuiască Dumnezeu în mod plenar prin calităţile Lui, ca toate creaturile să aibă calităţile lui Dumnezeu, dar acest lucru ca în toţi să fie Dumnezeu nu e posibil dacă cei răi mai există pe undeva.

· Plata păcatului: Conform înţelepciunii fără margini a lui Dumenzeu plata păcatului este moartea, El ştiind cel mai bine la cine, unde, cât şi cum să dea (Romani 6:23). Isus a plătit această plată prin moartea Sa (Evrei 7:27; 1Timotei 2:5,6). Conform echităţii, dacă plata păcatului ar fi fost „chinul etern” atunci Domnul Isus ar fi trebuit să se chinuiască etern ca să ne răscumpere. Biblia este clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică. 

(Sursa cartea “Galileanul”)

 

Sub inspiraţia cui s-a modificat Biblia?

 

Adevărul oricum se va afla. Satana este neputincios, nu poate ascunde până la infinit adevărul. Chiar şi punerea incorectă a unei virgule se va afla. Pentru a modifica adevărul, chiar şi o virgulă este suficientă. Luca 23:43 este modificat de scribii credinţei nemuririi sufletelor, la inspiraţia Diavolului. Însă adevărul se mai păstrează în Bibliile vechi.  Într-un manuscris foarte vechi scris în siriaca (aramaica) veche - estrangelo (scriere fără vocale, care a încetat în secolul II), apare următoarea versiune:

"Amin îţi spun azi ţie tu vei fi cu mine în paradis". Aşa sună în armonie cu toată Biblia, deaorece Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, deci nu putea în acea zi să meargă în paradis... la fel este şi în cea mai veche Biblie completă, Codexul Vaticanus Grec din secolul IV.

Haideţi să ne destindem puţin, citind această parodie:

Parodie: Virgula dracului   Odată dracu şăf (Satana, Diavolu) convoacă de urgenţă un congres al dracilor. - Mă fraţâlor - zâsă el îngrijorat până la lacrimi - voi nu vedeţi că ăştia cu mortalismu total îşi ridică iară capu? Nu v-am dat io porunca clară ca nimeni să nu mişte în frontu creştin în această privinţă? Voi vă permiteţi să dormiţi pe lauri? Păi voi nu ştiţi că dacă cade doctrina nemuririi sufletului, cad o grămadă de doctrine cu ea cu tot? Şî cădeţi şî voi odată cu ele. Voi chiar vreţi să se trezească cele cinci fecioare şî să vie sfârşâtu? Va-ţi urât cu binele şî vreţi să mergeţi în somaj pe o mie de ani? Toţi demonii strigară disperaţi: - Nu vrem şăfule, nu vrem. Ai de noi! Dă-ne o idee că daia eşti şăf! Satana, disperat: - Păi io să fac toate, mă puturoşilor? Păi am atâtea pe cap, de nu mai pot dormi noaptea! Mă, da nu este nici unu printre voi, aşa mai inteligent? Unde eşti mă, ăla hăl mai şmecher după mine? Atunci un demon-drac, hăl mai şmecher (după şăfu şăf), iese în faţă: - Şăfule, i-asculta la mine, am io o pastilă ţapână. Te-am mai salvat io ş-o fac şî de data-ceasta. Toţi dracii se intorc spre hăl mai smecher după săf, unii sunt curioşi, alţii invidioşi nevoie mare. - Fii atent şăfule cum facem. Îmi dai pe mână o legiune de draci, hăi mai şmecheri, îi aleg io, unu cu unu. Satana, foarte curios: - Uite îţ dau două legiuni, să îţi reuşeasca la sigur. Spune care-i filmu? Demonu hăl mai şmecher după şăf zâsă: - Nu demult so inventat virgula, aşa că m-am gândit să profităm din plin de ie. Ia mă care are minte de reţinut să recite fuga Luca 23:43. Dracii se grăbesc şî recită fuga în cor pe greceşte aşa cum suna în manuscris: "isus a răspuns adevărat îţi spun astăzi vei fi cu mine în rai" Dracu săf zise cu interes iesit din comun: - Zî mă unde tre pusă virgula? Dracu zâsă şmecher: - Hai mă săfule nu mă face de ruşine, nici atâta nu ştii? Vrei să îţi ieu locu? Nu-mi trebe că vreu să dorm liniştit noaptea. Păi normal că înainte de "astăzi"! Dracu săf, zâsă cu năduf: - Dă-te mă că nu ţâne. Păi acolo-i Ioan 20:17 care zice clar că nu so suit încă la Tatăl. Că numa dupa 40 de zile so suit la cer, cum scrie doctorul ăla, Luca. Citeşte mă repede Fapte 1:3 şî fuji de aişi. Vrei să mă faci dă ruşine? Vi aici cu aşa chestie stupidă. Trupă mirăte! Dracii în cor: - Săfu săf are dreptate. E o prostie să ne ocupăm cu aşa ceva. Avem şî noi problemele noastre. Dracu hăl mai şmecher după săf nu se lasă: - Da mă, aşă aţi făcut şî data trecuta, vă este ciudă hai? Iese un drac arţăgos din rând, furios cale afară: - Şi ce facem dacă ne atacă cu Ioan 20:17 şî Fapte 1:3 fraiere? Ţî le băgăm pe gât! Hăl mai smecher după săf, scoate asul din mânecă: - Fraier iesti tu, mă incultule. Nu ştii numa să te uiti la gagici, obsedatule! (Către ceilalti) Fiţi atenţi mă şi băgaţi bine la ghiozdan. Când scribii nu vreu să execute şî vă atacă cu Ioan 20:17, replicaţi că nu s-o dus în cerul al treilea la Tatăl, ci în cerul al doilea. Folosiţi ca tun 2Corinteni 12:2. Dracu arţăgos: - Mă da tu vrei să ne faci de râs, da tu nu vezi că acolo în cerul al treilea este paradisu ceresc, compară cu versetu 4, dăşteptule! Hăl mai şmecher după săf nu se lasă: - Lasă că îi cunosc io. Tăt cer îi şî ăla de al doilea şî nu o să baje de seamă, că nu le stă gândul la ce citesc. (Apoi spre şăfu şăf) Săfule zâ repede verdictu, că n-am timp. Imediat începe cursa ... şî am pariat, nu vreu să  scap evenimentu. Îmi dai legiunile sau nu? Că dacă nu, te las să te descurci singur... Săfu săf, pe gânduri: - N-am încredere în aşa şcenariu copilăresc, da având în vedere experienta ta, fie. Da, ca să fie sigur, îţi dau trei legiuni, dintre cei mai buni. Hăl mai smecher, după şăf: - OK, sigur te scap de somaj şi de data asta. Săfu săf, cu ciudă: - Hai mă, nu mai fi aşa de arogant, fără legiunile mele, care să pregătească terenul, nu ai reuşi. (Şi strigând după el) Să vii să îmi spui ce cal a câştigat! Şmecheru hăl mai, zâsă peste umeri: - Pai nu e vorba de cursa de cai. E o cursa teologică, o dispută între trei fraieri, trei popi care se ceartă şi se urăsc de trei ani. Am pariat că o să câştige cel mai fraierit de mine... Ca de obicei, şăfule! - Ha, ha, ha! Stai că m-ai făcut curios, pe ce verset se ceartă, bă neisprăvite? - Şăfule şăf, ştii faza-fazelor cu hitleana din En-Dor? No, amu, un popă zişe că hitleana o minţât – şi îi foarce corect, ăllalt că hitleana s-o dat cu Satana, chemându-te pe tyne în locu profătului– ştiind şî tu că e grăşât, iar al treilea popă zisă că hitleana lo adus pe protăt! No, ăsta-i popa mieu câştygător. Ha, ha, ha, ha   Concluzia nu-i o iluzie            Dumnezeu spune să ne ferim de cei ce pretind că pot chema morţii. De ce? Pentru că nu ştiu! Totul e o înşelătorie. Uneori foarte periculoasă ca în cazul de faţă şi veţi vedea de ce. Aspectele din cercetările fenomenului confirma ce spune Biblia. De aici înţelegem mai bine "de ce". Deoarece, aceşti aşazişi “chemători ai morţilor la discuţii” lucrau cu înşelătorii şi scopul lor nu era altceva decât să facă rost de bani în mod necinstit. Şi nu este vorba numai de atât: în spatele acestor oameni stă Satan, care îi poate manipula.          Lumea înstrăinată de Dumnezeu este foarte naivă. Nu este de mirare, deoarece "toată lumea zace în Cel Rău". Cei mai adânc căzuţi în ghearele Celui Rău sunt cei ce mint cu bună ştiinţă. Ei nu vorbesc efectiv, gură către gură cu Satan. Şi poate nici nu cred că el există. Nu, Satan nu le spune în mod auzibil “Mergeţi la cutare şi minţiţi-l!”. Dar Satan poate folosi şi alte pârghii de inspiraţie. De exemplu îţi poate pune în minte un gând rău şi habar nu ai că poate fi de la el, mai ales dacă nu crezi că el există.          Atenţie mare aşadar: "Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în Cel Rău." (1Ioan.5:19) Ca să zaci în Cel Rău nu este necesar să ai o discuţie amicală cu el ca să te convingă să îi slujeşti prin vorbe. El poate şi altfel. Deşi Cel Rău nu vorbeşte gură către gură cu toţi oamenii păcătoşi, totuşi el lucrează în ei. De exemplu, la cei beţivi. Cum lucrează la un beţiv? Căci nu vorbeşte gură către gură cu toţi beţivii, nu-i aşa? Şi totuşi îi înşeala. La fel pe curvari, la fel pe hoţi, la fel pe idolatrii, etc.. Efeseni 2:2. “în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3. Între ei eram şi noi toţi ...”           Ce pârghii poate folosi cineva care nu vorbeşte cu un betiv, cu un curvar, cu un idolatru dar totuşi lucrează ca ei să îi facă voia? Prin gânduri... Gândul te înnobilează sau te îndrăceşte.

Biblia spune că Satan se transformă în înger de lumină ca să înşele şi asta fac şi slujitorii lui. Toata chestia e cum se facea această înşelare? Vorbeşte întotdeauna? Eu am punctat clar şi pot să o fac din nou: 1. TOATĂ LUMEA zace în Cel rău, deci şi cei ce chipurile spun că pot chema duhurile morţilor (CE EU NU CRED CĂ POT SĂ O FACĂ). NICĂIERI în Biblie nu am găsit confirmarea că cineva atât de păcătos ca fiind condamnat de legea lui Dumnezeu la moarte ar putea aduce un om mort la o discuţie cu cei vii. BIBLIA SPUNE CLAR că un om mort nu poate face nimic, până la înviere (Eclesiastul 9). 2. Fiind o neascultătoare faţă de legea lui Dumnezeu, în femeia din En-Dor lucra Satan, făcând-o mincinoasă, după cum este scris la Efeseni 2:2 “a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”. 3. Lucrarea din acea femeie era un duh de minciună. Femeia era posedată de un duh de minciună. Nici vorbă că ea vedea sau vorbea cu cineva dintre morţi. Erau pure invenţii, minciuni cu care înşela oamenii lesne crezători, creduli. Întrebări de reflecţie             Ce garanţii aveţi că acea femeie din En-Dor a văzut într-adevăr un duh? Ea într-adevăr a spus că a văzut un duh. DAR A FOST MĂRTURIA EI, NU A SCRIPTURII. Şi această mărturie a ei poate fi adevărată sau falsă. Scriptura pur şi simplu relatează, narează, dar nu comentează. Dacă Scriptura ar putea vorbi, oare ar confirma spusele femeii? Dar dacă femeia aceea nu a văzut nimic? Dar dacă a minţit pur şi simplu?           Ca să mă înţelegeţi, tot revin şi întreb: CE PÂRGHII DE LUCRU foloseşte Satan? Ne-am înţeles că nu vorbeşte gură către gură cu toată lumea, nici el şi nici demonii lui. Atunci CUM LUCRĂ ca să înşele? Prin gânduri, care stârnesc pofte. Am dat exemplu cu beţivii, curvarii etc..  Unele relatări din Biblie nu sunt explicate pe detalii, din moment ce întâmplările sunt naraţiuni şi nu comentarii. Interpretate dintr-un anumit unghi par să fie aşa cum spun unii, de exemplu că profetul Samuel a vorbit, dar privite per ansamblu Bibliei, nu arată deloc aşa. Exact aşa au procedat şi cei de la Inchiziţie când l-au constrâns pe Galileo Galilei să abjure. Au privit lucrurile numai dintr-un singur unghi, deşi Biblia prezenta şi alte unghiuri, de exemplu scriind că pământul este suspendat în Univers şi că cerul nostru are şi el ceruri (cerurile cerurilor).          Da, Biblia scrie că femeia ventriloc din En-Dor a spus că a văzut un om în vârstă şi că a regele Saul s-a grăbit să creadă că a vorbit cu profetul Samuel. Privit aşa este dintr-un singur unghi. Privit numai din acest unghi, PARE să fie aşa. Însă Biblia prezintă mai multe unghiuri care descalifică ce a spus aceasta femeie. 1. Biblia spune că oamenii nu ştiu nimic în moarte, nu au gânduri, nu au sentimente, fiindcă dorm în somnul morţii. Femeia aceea spune exact invers, că morţii stiu lucrurile, vorbesc, gândesc, pot depune anumite acţiuni, etc.. 2. Biblia spune că duhul unui om este la Dumnezeu, în mâna lui şi nu în mormânt şi numai la înviere îşi poate relua activităţile. Cheile locuinţei morţilor sunt ţinute de Fiul său. Femeia aceea spune exact invers, că duhul este în cei morţi şi ea are chei şi poate avea acces oricând la oricine.          Cine susţine că trebuie să am încredere în femeia aceea şi să admit că ea spune adevărul, mă face să mă înfior. CE CREDUL AŞ FI! Biblia susţine că nu trebuie să avem încredere în acest tip deoameni şi să nu ne ducem la ei ca să îi consultăm, deci implicit susţine că nu trebuie să avem încredere în această femeie din En-Dor, deoarece ea poate minţi.        CINE ne poate ajuta să acceptăm sau să nu acceptăm ce a spus femeia aceea? Numai Dumnezeu! De acord? ŞI EL SPUNE SĂ NU AVEM ÎNCREDERE ÎN ASTFEL DE FEMEI (şi bărbaţi). Şi ce dacă vorbele ei s-au împlinit? Dumnezeu spune să nu mergem la ei, nici dacă cuvintele lor s-ar împlini:  Deuteronom 13:1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, 2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!" 3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. 4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.   Şansa ratată   Învăţăminte Pâna nu a mers la femeia din En Dor, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui să fie spânzuraţi. Mersul la acea femeie necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.          Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului Său mă rog, Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze prin înţelegerea adevărul nepieritor şi atunci când staţi cu Biblia sfântă faţă în faţă cu falsul din Evanghelia după Luca capitolul 16. În continuare voi mai da câteva dovezi clare prin care voi arăta falsitatea şi neautenticitatea textului.