Sistemul de calcul al celor 2300 zile-nopţi (Daniel 8:14) (Broşură documentar istoric şi profeţii)

 

Sistemul de calcul al celor 2300 zile-nopţi (Daniel 8:14)

 

1599 Geneva Bible

Chapter 8 

A vision of a battle between a ram and a goat: The understanding of the vision. (from verse 20)

¹ In the third year of the reign of king Belshazzar, a vision appeared unto me, (even) unto me Daniel, ^[a]after that (which) appeared unto me at the first.

Daniel 8 Biblia lui Cornilescu

1. "În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. 

Footnotes

Daniel 8:1 After the general vision, he cometh to certain particular visions as touching the destruction of the Monarchy of the Persians, and Macedonians: for the ruin of the Babylonians was at hand, and also he had sufficiently spoken thereof.

a. Daniel 8:1 După viziunea generală, el a ajuns la anumite viziuni particulare, cu privire la distrugerea monarhiei perşilor şi a macedonilor: pentru că ruina babilonienilor era aproape și, de asemenea, el vorbise suficient despre aceasta.

 

 

² And I saw in a vision, and when I saw it, I was in the palace of Shushan, which is in the province ^[b]of Elam, and in a vision me thought I was by the river of Ulai.

2. Când am avut vedenia aceasta mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele mă aflam lângă râul Ulai.

Daniel 8:2 That is, of Persia.

Susa a fost capitala regatului elamit.

Orașul a fost cucerit de mai multe ori, începând cu secolul VII î.Hr.: de către asirieni, de către perși, de către macedonieni sub Alexandru cel Mare, apoi de Imperiul Seleucid și de Parthia. A fost distrus în secolul III d.Hr., de Șapur I, regele sasanid al Iranului (240-270 AD).

Elamiţii au fost un popor semit, fiind menţionaţi şi în Biblie.

In acelasi timp, Domnul Isi va intinde mana a doua oara ca sa rascumpere ramasita poporului Sau risipit in Asiria si in Egipt, in Patros si in Etiopia, la Elam, la Sinear si la Hamat, si in ostroavele marii. (Isa.11:11)

Voi aduce asupra Elamului cele patru vanturi de la cele patru margini ale cerului, ii voi risipi in toate vanturile acestea, si nu va fi niciun popor la care sa n-ajunga fugari din Elam. (Ier.49:36)

Imi voi aseza scaunul de domnie in Elam si-i voi nimici imparatul si capeteniile, zice Domnul. (Ier.49:38)

Parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, (Fapte 2:9)

După cum vedem, toate datele prezentate în acest verset se încadrează perfect în contextul istoric, cultural şi geografic al timpului.

³ Then I looked up and saw, and behold, there stood before the river a ^[c]ram which had two horns, and these two horns (were) high: but one was ^[d]higher than another, and the highest came up last.

3 Then I looked up and saw, and behold, there stood before the river a [c]ram which had twohorns, and these two horns (were) high: but one was [d]higher than another, and the highest came up last.

3. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.

c.       Daniel 8:3 Which represented the kingdom of the Persians and Medes, which were joined together.

Daniel 8:3 Care reprezenta împărăția perșilor și a mezilor, care erau uniți.

Toţi comentatorii care cred în Biblie, susţin că "berbecul" este un simbol al regatului unit al Mezilor şi Perşilor. Aceste două regate s-au unit de frica imperiului Babilonian. Unirea a avut loc în timpul regelui pers Cirus şi a regelui med Darius.

d.      Daniel 8:3 Meaning, Cyrus, which after grew greater in power than Darius his uncle and father-in-law.

Daniel 8:3 Adică Cirus, care după aceea a crescut în putere decât unchiul și socrul său Darius.

Biblia de la Geneva ne dă un detaliu interesant: Cirus era ginerele regelui Darius. Acest aspect este relatat de un general grec - pe nume Xenofon - care a luptat în Persia, în timpul unei campanii militare, conducând o armată de mercenari greci. Xenofon (n. 430 î.Hr., Erchia⁠, Atena – d. 354 î.Hr., Corint) a fost un istoric, comandant militar și un discipol al lui Socrate. Xenofon a scris cartea Ciropedia. Cyropaedia (Ciropedia), este o biografie a regelui Cirus Cel Mare, co-fondatorul imperiului Medo-Persan. Datele biografice ale ei au fost culese direct din Perisa, de către Xenofon, distanţa dintre evenimente şi relatare nefiind prea mare, deci pot fi credibile. Prin cartea sa, Xenofon a dorit să corecteze nişte informaţii greşite care circulau în Grecia şi alte popoare, lansate de babilonieni, rivalii mezilor şi perşilor.  De aici vedem, că traducătorii Bibliei de la Geneva au cunoscut bine istoria şi este posibil că au avut acces la cartea lui Xenofon. El ne spune că mama lui Cirus, pe nume Mandana, era sora regelui Mediei, care a fost măritată la curtea regelui din Persia.

Reconstituirea istorică

Ceea ce nu au văzut mulţi istorici moderni, care l-au luat la bani mărunţi pe Xenofon, dându-şi aere ca şi cum ei ar cunoaşte mai bine istoria Persiei de atunci, decât cel care a umblat acolo şi care au omis lingvistica, este că numele med Cyaxares (Ciaxares) înseamnă Darius în limba persană.

Potrivit Ciropediei lui Xenofon (1.5.2), Ciaxares al II-lea l-a urmat pe regele Astyages la tronul Imperiului Median și era și fratele lui Mandana, mama lui Cirus cel Mare (1.2.1, 1.4.7). El îl descrie pe Cirus, ca fiind generalul care a condus campania de cucerire a Babilonului în 539 î.Hr., în timp ce unchiul său, Ciaxares, a rămas în capitala reatului Mediei, Ecbatana. Ciaxares era atunci bătrân, cum arată şi Biblia:

"Şi a pus mâna pe împărăţie Darius, medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani." (Daniel 5:31)

Pentru că Cirus era comandantul campaniei şi armata unită a mezilor şi perşilor a ajuns să-l elogieze pe Cirus, Darius a devenit gelos, dar Cirus l-a convins că nu are dorinţa de nesupunere sau răzvrătire şi preluare a puterii. Ca o dovadă a supunerii sale, Cirus l-a invitat pe Ciaxares să preia domnia şi conducerea imperiului nou cucerit de la palatul regal din Babilon, iar ca răsplată Ciaxares i-a dat în căsătorie fiica sa (verișoara primară a lui Cirus), cu regatul Median ca zestre, el neavând fii. La moartea lui Ciaxares, domnia şi conducerea imperiului urma să treacă pașnic la Cirus, moştenitorul desemnat, atât din partea perşilor cât şi din partea mezilor.

Ciaxares II figurează ca fiul lui Astiages în Ciropedia lui Xenofon. În schimb, el este absent din Istoriile lui Herodot, ceea ce îi pune în încurcătură pe istoricii moderni. Herodot spune că regele Median Astiages nu a avut fiu și că succesorul său ca rege atât al Mediei, cât și al Persiei a fost Cirus cel Mare. Detaliul acesta este interesant: ambii spun că ultimul rege median nu a avut fiu. Dar pe care să îi credem? Ei bine, se pare că Herodot reia nişte poveşti de denigrare lansate de babilonieni şi este posibil că foloseşte cuvântul "Astiages", ca un nume de familie pentru "Ciaxares", fie în această debandadă de calomnii, nu ştie cine ce a fost.

 

Am pus trei citate din această carte care dizolvă misterul:

 

Cartea 1, Capitolul 2:1 „Tatăl lui Cirus, așa merge povestea, a fost Cambises, un rege al perșilor și unul dintre Perseizi, care îl privesc pe Perseus ca fiind întemeietorul rasei lor. Mama sa, toţi cad de acord, era Mandana, fiica lui Astiages, regele mezilor.”

...

Cartea 1, Capitolul 5:2 „Acum, în plinătatea vârstei, Astiages a murit în Media, iar fiul său Ciaxares, fratele mamei lui Cirus, a luat împărăția în locul lui. În acest timp, regele Asiriei („chaldeeni” sau altfel spus „babilonenii” erau un trib asirian, de aceea Xenofon îi numeşte aşa pe bună dreptate) supusese toate triburile Siriei, îl supusese pe regele Arabiei, îi adusese pe hircanieni sub stăpânirea sa și îi ținea în asediu pe bactrieni. Prin urmare, a ajuns să creadă că, dacă ar putea să slăbească puterea mezilor, i-ar fi ușor să-și extindă imperiul asupra tuturor națiunilor din jurul său, deoarece mezii erau, fără îndoială, cei mai puternici dintre toți. (3) În consecință, și-a trimis ambasadorii în toate părțile stăpânirii sale: la Croesus, regele Lidiei, la regele Capadociei, cât şi la Frigi, la Paflagonieni și la Indieni, la Carieni și Cilicieni. Și le-a poruncit să răspândească calomnii peste persani și mezi și a spus în plus că acestea erau regate mari și puternice care se adunaseră și făcuseră alianță prin căsătorie între ele, și numai dacă un om nu ar fi circumspect cu ei și să-i doboare, nici o putere nu va mai putea fi, ci că ar cădea pe fiecare dintre vecinii lor la rândul lor și îi vor supune unul câte unul. Așa că națiunile i-au ascultat pe ambasadori și s-au aliat cu regele Asiriei: unii au fost convinși de ceea ce au spus, iar alții au fost cuceriți de daruri și aur, pentru că bogățiile asiriene erau mari. (4) Acum Ciaxares, fiul lui Astiages, a fost conștient de aceste comploturi și pregătiri și s-a pregătit de partea lui, în măsura în care depindea de el, trimițând cuvânt statului persan și regelui Cambises, care avea pe sora lui soție. Și el l-a trimis și lui Cirus, rugându-l să vină cu toată iuţimea în fruntea oricărei forțe care ar putea fi furnizate, dacă așa ar fi putut, şi Consiliul Persiei i-ar da oameni de armă. Căci în acest moment Cirus își împlinise cei zece ani în rândul tinerilor și acum era înscris la bărbații mari. (5) Avea dreptate să meargă, iar Consiliul Bătrânilor l-a numit pentru a comanda forța (armata) pentru (a ajuta) Media. I-au cerut să aleagă două sute de oameni dintre colegi (nobili) şi fiecare dintre ei să aleagă alți patru dintre semenii lor. Astfel s-a format un corp de o mie de semeni: și fiecare dintre cei o mie avea ordine de a ridica treizeci de oameni din bunurile (zonele) comune - zece țintari, zece aruncători și zece arcași - și astfel au fost prelevate trei regimente, 10 000 de arcași, 10 000 de aruncători și 10 000 țintari, deasupra celor o mie de colegi. Toată forța urma să fie pusă sub comanda lui Cirus. (6) De îndată ce a fost numit, primul său act a fost să ofere sacrificii și, când predicţiile au fost favorabile, și-a ales cei două sute de semeni, și fiecare dintre ei și-a ales cei patru tovarăși. Apoi a convocat întregul corp și le-a vorbit ...”

...

Cartea 8, capitolul 5: (17) „Și acum, când marșul i-a adus în Media, Cirus s-a întors pentru a-l vizita pe Ciaxares. După ce s-au întâlnit și s-au îmbrățișat, Cirus a început prin a-i spune lui Ciaxares că un palat din Babilon și o moșie i-au fost puse deoparte pentru ca el să poată avea o reședință proprie ori de câte ori va veni acolo și i-a oferit alte daruri, cele mai bogate și frumoase. (18) Și Ciaxares s-a bucurat să le ia de la nepotul său, iar apoi a trimis după fiica sa, iar ea a venit, purtând o coroană de aur, brățări și un colier din aur forjat și cea mai frumoasă robă mediană, gătată cât se poate de splendidă. (19) Fecioara a așezat coroana pe capul lui Cirus și, așa cum a făcut-o, Ciaxares a spus: „O să ți-o dau, Cirus, pe propria mea fiică, ca să-ți fie soție. Tatăl tău s-a căsătorit cu fiica tatălui meu, iar tu ești fiul lor; și aceasta este micuța „servitoare” pe care ai purtat-o ​​în brațe când erai cu noi ca un flăcău și, ori de câte ori era întrebat cu cine vrea să se căsătorească, ea răspundea întotdeauna „Cirus”. Iar pentru zestrea ei îi voi da toată Media: din moment ce nu am nici un fiu legal. "

 

Xenofon a scris această carte pentru a lămuri lucrurile istoriei din jurul lui Cirus şi a spăla originea ponegrită a acestuia, de către babilonieni, după cum notează despre regele rival Nabonidus „În consecință, și-a trimis mesagerii în toate părțile stăpânirii sale: la Croesus, regele Lidiei, la regele Capadociei, cât şi la Frigi, la Paflagonieni și la Indieni, la Carieni și Cilicieni. Și le-a poruncit să răspândească calomnii peste persani și mezi”.

 

Darius Medul apare ca un suveran enigmatic în Cartea profetului Daniel, mulţi dintre istorici nereuşind să îl identifice. Profetul Daniel notează că acest rege a fost ajutat de îngerul lui Dumnezeu. Nereuşind să îl identifice în istorie, unii dintre istorici au considerat că este un personaj inventat, iar ce a spus Daniel despre el este un basm.

 

Cine a fost enigmaticul Darius Medul din cartea profetului Daniel?

A trăit cu adevărat în regatul Mediei sau este o invenţie omenească?

Şi a pus mâna pe împărăţie Darius, medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani. (Daniel 5:31)

"În anul dintâi al lui Darius, medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin. (Daniel 11:1)

În prorocia despre prăbuşirea Babilonului, profetul Isaia - care a trăit cu mult timp înainte de aceste evenimente, a profeţit că Dumnezeu îi va folosi pe medi, pentru această lucrare, dar nu a dat numele unui rege:

Isaia 13:

1. Prorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. (...)

17. Iată, aţâţ împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul.

 

Nici profetul Ieremia nu dă un nume de rege al Mediei:

Ieremia 51:11. Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Yehowah a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea lui Yehowah, răzbunarea pentru Templul Său.

 

Numele regelui misterios - ajutat de îngerul lui Dumnezeu, îl dă doar profetul Daniel. El îl numeşte „Darius”. Dacă mezii trebuiau să fie unealta lui Dumnezeu în această lucrare de pedepsire, conform profeţiei din Isaia 13, atunci textele citate din Cartea Profetului Daniel se armonizează perfect cu profeţia din Cartea Profetului Isaia şi Ieremia 51. Profetul Ieremia foloseşte forma de plural „duhul împăraţilor Mediei” şi într-adevăr ostilităţile au început pe timpul regelui Astiages, cum vedem şi din Ciropedia şi au continuat şi în timpul lui Ciaxares, numit de perşi „Darius”. Vedem aici că Biblia are dreptate, chiar şi în detalii.

 

⁴ I saw the ram pushing against the West, and against the North, and against the South: so that no ^[e]beasts might stand before him, nor could deliver out of his hand, but he did what he listed, and became great.

4. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.

e.      Daniel 8:4 That is, no kings or nations.

e. Daniel 8:4 Adică nici regi sau națiuni.

Sub regele Cirus, mezii şi perşii au dat naştere unui mare imperiu, bine cunoscut din istorie. Având centrul în Iranul de azi, se întindea pe o bună parte din Europa, Africa şi Asia, pierind cu 200 de ani mai târziu sub loviturile armatei conduse de Alexandru cel Mare, monarhul Macedoniei.

Xenofon ne spune de ce n-au mai fost în stare să conducă lumea: „sunt mult mai efeminaţi acum decât pe vremea lui Cirus. Ei s-ar fi obişnuit cu toate bogăţiile teritoriilor cucerite. O sursă spune că regele a ordonat unor agenţi să caute în toată lumea cunoscută noi mâncăruri care să-i satisfacă papilele gustative plictisite. Conform alteia, atât de răsfăţaţi erau monarhii perşi că ei nu călcau decât pe covoare de lux, iar toate capriciile le erau îndeplinite de o mulţime de eunuci şi curtezane - câte una pentru fiecare zi a anului."

Herodot spunea că perşii serveau la masă multe feluri de mâncare, în porţii mai mici, care îi făcea să benchetuiască zile întregi.

Toate aceste detalii arată autenticitatea spuselor Bibliei despre subiectul în cauză:

Estera 1

1. Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.

2. Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.

3. În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui.

4. El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.

5. După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.

6. Covoare albe, verzi şi albastre erau legate cu funii de in subţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre.

7. Iar de băut turnau în vase de aur de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei împăratului.

8. Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.

 

⁵ And as I considered, behold, ^[f]a goat came from the West over the whole earth, and touched not the ground: and this goat (had) an ^[g]horn that appeared between his eyes.

5. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.

Notele

Daniel 8:5 Meaning, Alexander that came from Greece with great speed and expedition.

Daniel 8:5 Though he came in the name of all Greece, yet he bore the title and dignity of the general captain, so that the strength was attributed to him, which is meant by this horn.

Daniel 8:5 Adică Alexandru care a venit din Grecia cu mare viteză și expediție.

Daniel 8:5 Deși a venit în numele întregii Grecie, totuși purta titlul și demnitatea de căpitan general, astfel încât i s-a atribuit puterea, ceea ce înseamnă acest corn.

În anul 336 î.Hr., după ce a bătut pe traci, sciţi şi greci, regele Filip al Macedoniei a declarat "Război de pedepsire" Imperiului Persan și a trimis o armată în Asia Mică. Fiul său, Alexandru fusese trimis în exil, după ce a glumit pe seama tatălui său, că nu ar putea conduce o campanie împotriva perşilor. Însă jocurile politice din culise fac în aşa fel ca Filip al II-lea să fie asasinat la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanul gărzii sale. Astfel, Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni. În acel moment avea vârsta de numai 20 de ani. După ce toţi rivalii săi sunt îndepărtaţi (ucişi), în scopul de a asigura poziția lui Alexandru ca rege de necontestat al Macedoniei şi protector al tuturor grecilor, el continuă războiul cu Imperiului Persan, pe care îl zdrobeşte fără drept de apel într-un marş victorios de 500 de km.

 

⁶ And he came unto the ram that had the two horns, whom I had seen standing by the river, and ran unto him in his fierce rage.

6. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

După moartea lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru, aproape toate statele vasale Macedoinei s-au răsculat, punându-l într-o situaţie delicată. Însă el este încrezător în capacităţile sale militare şi în fruntea unei mici armate 3000 de călăreţi, porneşte o campanie militară în Balcani. Statele răsculate sunt supuse rând pe rând şi sunt obligate să plătească tribut şi să participe cu propria lor armată în campania lui Alexandru. Cei ce se opun sunt vânduţi ca sclavi. Campania fulger s-a derulat pe parcursul anului 335 î.Hr., armata macedoneană trecând chiar peste Dunăre, la geţi, care au fugit şi au abandonat capitala lor.  La fel, Alexandru i-a bătut pe grecii răsculaţi, pe traci şi pe iliri. Succesul lui Alexandru a fost total în Europa de Sud Est, unde nimeni nu a putut rezista. Subjugând rapid zona, şi adunând armatele statelor învinse de partea sa, în anul viitor (336 î.Hr.) invadează cu succes Imperiul Persan, condus de Darius al III-lea.

 

⁷ And I saw him come unto the ram, and being moved against him, he ^[h]smote the ram, and brake his two horns: and there was no power in the ram to stand against him, but he cast him down to the ground, and stamped upon him, and there was none that could deliver the ram out of his power.

7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.

Nota [h]

Daniel 8:7 Alexander overcame Darius in two sundry battles, and so had the two kingdoms of the Medes and Persians.

Daniel 8:7 Alexandru a biruit pe Darius în două bătălii diferite (deosebite), şi astfel a avut cele două împărății ale Meziilor și Perşilor.

Când regele Darius (380 î.Hr.– 330 î.Hr.) a văzut că regatul Macedonean creşte în putere şi îi bate pe toţi cei din zonă a trimis soli de împăcare la Filip al II-lea şi apoi la Alexandru, însă aceştia nici nu avrut să audă de aşa ceva. Regele Darius ar fi dorit să rezolve conflictul pe cale diplomatică. Acesta îi propune lui Alexandru să guverneze împreună lumea, ca ginerele lui, dându-i fiica de soţie. Alexandru nu vrea să audă şi îi învinge rând pe rând armatele trimise împotriva lui, în bătălia de la Gaugamela, bătălia de la Granicus, bătălia de la Hidaspes şi bătălia de la Issos (două dintre bătălii fiind foarte mari, aşa cum arată şi nota), creând cel mai mare imperiu la vreme aceea, cu o suprafață de 5,2 milioane de km2.

Darius se refugiază rând pe rând în statele sale vasale, dar nimeni nu îl mai poate ajuta (fapt arătat şi în versetul biblic) şi în cele din urmă moare asasinat în satrapia Bactria, având vârsta de 50 de ani.

 

⁸ Therefore the goat waxed exceeding great, and when he was at the strongest, his great ^[i]horn was broken: and for it came up four that ^[j]appeared toward the four winds of the heaven.

8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.

După moartea lui Darius, Alexandru face eforturi de uniune politică, economică, culturală şi religioasă în încercarea de a păstra controlul şi influenţa lui în zonele cucerite de la persani şi greci, fapt pentru care s-a căsătorit cu fiica lui Darius, Stateira, la Susa, căsătorindu-i cu forţa şi pe soldaţii săi în aceeaş maniera. În Iudeea porunceşte ca 3000 de copii să fie numiţi cu numele de Alexandru în cinstea lui şi cere un număr mare de lucrători evrei pentru noul său oraş din Egipt, Alexandria. Aceştia sunt duşi cu tot cu familie. Totuşi, noua sa politică dictatorială displace în anumite cercuri şi fierbe o revoltă în Grecia, unde s-a refugiat un general nemulţumit, rebelul Cassander. Alexandru porneşte să rezolve problema şi în acelaşi timp să cucerească toată Europa. Însă acest general grec, Cassander, căruia Alexandru i-a luat amanta şi a dat-o unui rege indian, a pus la cale otrăvirea lui, la o petrecere, punându-i-se otrava în vin. Astfel, la 10 iunie 323 î.Hr. având doar 32 de ani, Alexandru moare în Babilon, Mesopotamia.

Notele [i], [j]

Daniel 8:8 Alexander’s great power was broken: for when he had overcome all the East, he thought to return toward Greece to subdue them that had rebelled, and so died by the way.

Daniel 8:8 That is, which were famous: for almost in the space of fifteen years there were fifteen divers successors before this monarchy was divided to these four, whereof Cassander had Macedonia, Seleucus Syria, Antigonus Asia the less, and Ptolemy Egypt.

Daniel 8:8 Puterea cea mare a lui Alexandru a fost zdrobită; căci, după ce a biruit tot Răsăritul, s-a gândit să se întoarcă în Grecia pentru a-i supune pe cei ce s-au răzvrătit și astfel a murit pe drum.

Daniel 8:8 Adică, care au fost faimoși: pentru că în aproape cincisprezece ani au fost cincisprezece succesori înainte ca această monarhie să fie împărțită în acești patru, dintre care Casandru avea Macedonia, Seleucus Siria, Antigonul Asia fără acestea și Ptolemeu Egiptul.

 

⁹ And out of one of them came forth a ^[k]little horn, which waxed very great toward the ^[l]South, and toward the ^[m]East, and toward the ^[n]pleasant (land).

 

9 And out of one of them came forth a [k]little horn, which waxed very great toward the [l]South, and toward the [m]East, and toward the [n]pleasant (land).

9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată.

Avem aici cateva note

Daniel 8:9 Which was Antiochus Epiphanes, who was of a servile and flattering nature, and also there were others between him and the kingdom, and therefore is here called the little horn, because neither princely conditions, nor any other thing was in him, why he should obtain this kingdom.

Daniel 8:9 That is, toward Egypt.

Daniel 8:9 Whereby he meaneth Ptolemeus.

Daniel 8:9 That is, Judea.

Traducerea notelor

Daniel 8:9 Care era Antioh Epifane, care era de natură slujitoare și lingușitoare, și de asemenea erau alții între el și împărăție, și de aceea se numește aici cornul cel mic, pentru că nu era în el nici condiții domnești, nici altceva, de ce ar trebui să obțină acest regat.

Daniel 8:9 Adică spre Egipt.

Daniel 8:9 Prin care se referă la Ptolemeu.

Daniel 8:9 Adică, Iudeea.

Antiochus IV din dinastia seleucizilor - care s-a supranumit şi "Theos Epiphanes" (însemnând "manifestarea zeului"), a fost regele Siriei în timpul dominaţiei greceşti. A trăit între 215-164 î.e.n, domnind între 175-164. Un străbunic al lui Antiochus IV a fost unul din cele patru coarne simbolice (Daniel 8:8,9). Străbunicul său a fost unul dintre ofiţerii lui Alexandru Cel Mare, denumit Seleucus I Nicator. Urmasii lui Seleucus au fost descrişi ca "regii (împăraţii) nordului" (Daniel capitolul 11), deoarece Siria se afla la nord de Ierusalim.

 

¹⁰ Yea, it grew up unto the ^[o]host of heaven, and it cast down (some) of the host, and of the stars to the ground, and trode upon them,

Daniel 8:10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare.

Nota

Daniel 8:10 Antiochus raged against the elect of God, and trode his precious stars under feet, which are so called, because they are separated from the world.

Daniel 8:10 Antioh s-a înfuriat împotriva aleșilor lui Dumnezeu și a călcat în picioare stelele Lui prețioase, care sunt numite așa, pentru că sunt despărțiți de lume.

Crudul rege Antiochus a fost unul dintre urmaşii (strănepoţii) lui Seleucus I Nicator, care a fost un oţiţer în armata lui Alexandru Cel Mare. După ce a ajuns rege şi domnia lui s-a întărit, Antiochus a întreprins două campanii de cucerire asupra Egiptului, al cărui rege a fost numit „regele sudului”, deoarece Egiptul a fost la sud de Ierusalim.

Prima campanie militară a fost încununată cu succes. Însă a doua campanie militară s-a soldat cu un esec răsunător, conform cu relatările istorice şi biblice (Daniel 11:28-30).

La reântoarecerea lui din teatrul de operaţiuni, acest rege al Siriei s-a oprit în "ţara cea minunată" (Daniel 8:9), adică în Israel, şi la instigarea marelui preot Menelaus, s-a implicat în treburile interne ale evreilor.

Cu ajutorul acelei partide dintre evrei care a rupt legământul sacru (partida evreiască filo-grecă, păgânizată) (Daniel 11:31), Antiochus a dispus păgânizarea forţată a tuturor evreilor. Pe cei care s-au opus, i-a călcat în picioare, adică i-a persecutat până la moarte.

Cu puțin înainte de revolta clanului Macabeilor, Antioh IV Epifan a arestat o mamă și cei șapte fii ai ei și a încercat să-i forțeze să renunţe la credinţa lor. Când au refuzat, el i-a torturat și ucis pe fii unul câte unul. Naratorul menționează că mama "a fost cea mai remarcabilă dintre toate și merită să fie amintită cu o onoare specială. Și-a privit cei șapte fii cum mor în spațiul unei singure zile, totuși a suportat ​​cu curaj durerea pentru că și-a pus încrederea în Dumnezeu." Naraţia se încheie spunând că mama lor a murit la rândul ei.

 

¹¹ And extolled himself against the ^[p]prince of the host, from whom the ^[q]daily (sacrifice) was taken away, and the place of his Sanctuary was cast down.

11. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt.

Note

Daniel 8:11 That is, God, who governeth and maintaineth his Church.

Daniel 8:11 He labored to abolish all religion, and therefore cast God’s service out of his Temple, which God had chosen as a little corner from all the rest of the world to have his Name there truly called upon.

Daniel 8:11 Adică Dumnezeu, care conduce și întreține Biserica Sa. Daniel 8:11 El s-a străduit să desființeze orice religie și, prin urmare, a aruncat slujba lui Dumnezeu din Templul Său, pe care Dumnezeu l-a ales ca un mic colț din tot restul lumii, pentru ca acolo să fie chemat cu adevărat Numele Său.

 

Ce s-a întâmplat de fapt conform cu mărturia din acest verset?

Un filozof roman din anturajul regelui grec Antiochus a venit cu explicaţia că în panteonul zeilor există un zeu roman suprem, Jupiter,  numit şi „Începutul” – deoarece de la el a pornit totul, care este mai presus de Dumnezeul evreilor şi ca toţi ceilalţi zei. El a redat textul de la Geneza 1:1 în aşa manieră ca să reflecte punctul lui de vedere: „Începutul a făcut dumnezeii, cerurile şi pământul.” El spunea că Dumnezeul evreilor este doar unul dintre aceşti zei creaţi şi nu cel care a făcut pe acesti dumnezei. Şi că din acest punct de vedere, acest zeu suprem trebuie înălţat şi cinstit peste toţi ceilalţi zei. Evident că o astfel de rescriere a textului Bibliei şi acceptarea lui de către evrei, ar fi dus la ruperea legământului sfânt dintre Dumnezeu şi evrei. Acest filozof l-a linguşit pe monarh să creadă că acest zeu suprem s-a coborât în persoana regelui şi astfel Antiochus era „epifania” – adică  înfăţişarea - sub care acest zeu lucra pe pământ şi l-a sfătuit să impună acest crez, ca singură religie acceptată în tot împeriul său, ca astfel în tot cuprinsul domniei sale oamenii să aibă o singură religie. Antiochus a aceptat şi a poruncit ca acestui zeu roman – la care înaintaşii lui nu s-au închinat (Daniel 11:36-39) – să i se facă cel mai mare templu din lume şi oamenii să se închine lui peste tot. Toţi samaritenii s-au conformat, alături de mulţi evrei, însă un preot curajos care lujea la Templul de la Ierusalim, a îndemnat la respectarea legământului şi evreii care l-au urmat s-au opus păgânizării forţate într-un război de gherilă.

Din cauza izbucnirii revoltei în Iudeea regele Antiochus era nespus de furios pe "legământul sacru" (Daniel 11:30). Regele a dispus să se aplice pedepse dintre cele mai crude, capitale, celor nesupuşi, să se distrugă scrierile sacre şi să fie înlocuite jertfele zilnice care se făceau dimineaţa şi seara, în mod necurmat (neântrerupt) la Templul din Ierusalim: în loc de miei să se aducă ca jertfă porci. De asemenea a fost schimbată închinarea de la Yehowah Elohim El-Shadday la Jupiter Theos Olimpus. A pus statuia idolească a lui Jupiter în locul prea sfânt din Templu şi în semn de sacrilegiu a adus în cinstea acestui idol o scroafă pe vechiul altar. Apoi a dispus ca evreii să se închine lui Jupiter în toate locurile, şi a pedepsit crunt pe evreii credincioşi care i s-au împotrivit:

"a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare" Daniel 8:10

Cei integrii sunt consideraţi în faţa lui Dumnezeu ca "stelele cerului" (Daniel 12:3).

 

 

¹² And ^[r]a time shall be given (him) over the daily (sacrifice) for the iniquity: and it shall ^[s]cast down the truth to the ground, and thus shall it do, and prosper.

 

12 And [r]a time shall be given (him) over the daily (sacrifice) for the iniquity: and it shall [s]cast down the truth to the ground, and thus shall it do, and prosper.

12. Oastea a fost pedepsita din pricina pacatului savarsit impotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevarul la pamant si a izbutit in ce a inceput.

Daniel 8:12 He showeth that their sins are the cause of these horrible afflictions: and yet comforteth them, in that he appointeth this tyrant a time, whom he would not suffer utterly to abolish his religion.

Daniel 8:12 This horn shall abolish for a time the true doctrine, and so corrupt God’s service.

Daniel 8:12 El arată că păcatele lor sunt cauza acestor necazuri îngrozitoare, și totuși îi mângâie, prin faptul că i-a rânduit un timp acestui tiran, căruia nu i-a îngăduit să le desființeze religia.

Daniel 8:12 Acest corn va desființa pentru o vreme adevărata doctrină și va strică astfel slujirea lui Dumnezeu.

Evreii s-au făcut vinovaţi pentru că au acceptat modificările propuse de acest tiran pe nume Antiochus. Doar o minoritate de credincioşi adevăraţi s-a opus. Asta ne arată că nici o modificare nu trebuie acceptată în Biserică, dacă această modificare încalcă Evanghelia.

 

¹³ Then I heard one of the ^[t]Saints speaking, and one of the Saints spake unto a certain one, saying, How long (shall endure) the vision of the daily (sacrifice), and the iniquity of the ^[u]desolation to tread both the Sanctuary and the ^[v]army underfoot?

 

13 Then I heard one of the [t]Saints speaking, and one of the Saints spake unto a certain one, saying, How long (shall endure) the vision of the daily (sacrifice), and the iniquity of the [u]desolation to tread both the Sanctuary and the [v]army underfoot?

13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"

Notele din Biblia de la Geneva

t:  Daniel 8:13 Meaning, that he heard one of the Angels asking this question of Christ, whom he called a certain one, or a secret one, or a marvelous one.

u: Daniel 8:13 That is, the Jews’ sins, which were cause of his destruction.

v: Daniel 8:13 That is, which suppresseth God’s religion, and his people.

Daniel 8:13 Însemnând că a auzit pe unul dintre îngeri punând această întrebare lui Hristos, pe care l-a numit un anume, sau unul ascuns, sau unul minunat.

Daniel 8:13 Adică păcatele iudeilor, care au fost cauza distrugerii lor.

Daniel 8:13 Adică, care suprimă religia lui Dumnezeu și poporul său.

 

 

¹⁴ And ^[w]he answered me, Unto the ^[x]evening and the morning, two thousand and three hundred: then shall the Sanctuary be cleansed.

Notele

14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"

Daniel 8:14 Christ answered me for the comfort of the Church.

Daniel 8:14 That is, until so many natural days be past, which make 6 years, 3 months and an half: for so long under Antiochus was the Temple profaned.

Daniel 8:14 Hristos mi-a răspuns pentru mângâierea Bisericii.

Daniel 8:14 Adică până vor trece atâtea zile naturale, care fac 6 ani, 3 luni și jumătate: pentru atâta vreme Templul a fost profanat sub Antioh.

 

Misterul celor 2300 de seri-dimineţi

Având o mare credinţă în Dumnezeu, trupele de gherilă victorioase conduse de liderul evreu Iuda Macabeul, un fiu de preot, au eliberat Templul de sub ocupaţia păgânilor (Daniel 8:13,14) şi au purces la curăţarea locului sfânt, după cum a fost profeţit:

Daniel 8:13. "Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"

14. Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri (şi) dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!"

Am pus cuvântul „şi” în paranteză deoarece nu apare în textul ebraic. De fapt acest cuvânt în plus, ajută la rezolvarea misterului. Această "urâciune" (jertfele idoleşti) a durat mult timp, fiind numită ca o perioada de 2.300 de seri – dimineti, dar nu în ecuaţia de 1150 seri + 1150 dimineţi însumând 2300 de zile, ci în ecuaţia de 1150 jertfe aduse seara + 1150 de jertfe aduse dimineaţa, de la profanarea Templului din Ierusalim şi până la curăţarea şi rededicarea lui.

Scurt istoric ce priveşte această "urâciune":

- în 174 regele păgân Antiochus IV Epifanes îl scoate din slujba de mare preot pe Onias, un om fidel legământului sacru şi pune un colaboraţionist corupt, pe elenizatul (grecizatul) Iason, în schimbul unei importante sume de bani, oferit de acesta; Onias moare asasinat în exil

- în 173 sau 172 Antiochus IV vizitează Ierusalimul şi prin colaboraţionistul corupt, Iason, jefuieste vistieria Templului

- în 171 Iason este destituit de catre Antiochus IV, care pentru o sumă şi mai mare de bani oferit de Menelaus, un alt colaborationist elenizat (şi mai corupt), îl pune pe acesta mare preot.

- în 168, în timpul domniei acestui colaboraţionist fără scrupule (Menelaus), regele Antiochus IV Epifanes impune tuturor evreilor ruperea legământului sacru, fortând pe evrei să se închine idolului păgân Jupiter Olimpianul şi să aducă jerfe de porci în locul jertfelor de miei pe altarul din Templul de la Ierusalim.

Aşadar "urâciunea" (adică aceste jertfe păgâne din carne de porc) apar în anul 168 î.d.Ch. al domniei grecilor (anul 145 al domniei dinastiei lui Antiochus) şi vor ţine până se vor împlini 2300 de jertfe, aduse în mod neântrerupt seara şi dimineaţa, adică 1150 de zile, până când Templul profanat de regele păgân a fost curăţat (Daniel 8:13,14). Textul ebraic nu spune „seri ŞI dimineţi”, ci face un joc de cuvinte, legând fraza „seri – dimineţi”, deoarece jertfele se aduceau de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Deci textul vorbeşte de 2300 de jertfe, care însumează doar 1150 de zile.

Cronicile Macabeilor consemnează corect cum s-au derulat lucrurile şi nu face un cumul de 2300 de zile, cum - din păcate - se fac în majoritatea explicaţiilor creştine:

1Macabei 1:57 ”Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit capişti.”

1Macabei 4:52-54 „Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi opt.

Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.

Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, întru aceea s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au jertfit jertfă de pace şi de laudă.”

Anii menţionaţi aici sunt socotiţi după domnia dinastiei Seleucide, iar lipsa celor 45 de zile din cele 1150 se datorează faptului că acest cronicar menţiononează doar sfârşitul curăţirii interioare a Templului, care a durat opt zile, nu şi al Templului în ansamblu, care a durat mai mult, rededicarea competă a Templului (Hanuka) fiind iarna, în luna decembrie (Ioan 10:22).

Iosif Flavius, un evreu foarte învăţat din secolul I AD, din neam de preoţi evrei, a scris o carte numită „Antichități Iudaice”. În volumul II al „Antichități iudaice”, descrie urâciunile pe care evreii au trebuit să le suporte: Regele Antiochus IV Epifanes a adus un porc ca jertfă pe altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Jupiter Olimpianul în Templu, a impus tuturor evreilor să aducă porci ca jertfe şi să se închine lui Jupiter. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind atârnat de gâtul tatălui răstignit. Răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva păgânizării forţate stabilită de dementul rege Antioh IV Epifanes.

Iată un extras din această carte:

„În vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om nuniit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon,fiul lui Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma (Ierusalim). Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas, poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta, mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână .asupra iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”

Preotul Mattathias şi fii săi au lansat un război de gherilă împotriva colaboraţioniştilor păgânizaţi şi a trupelor regelui, câştigând victorii importante, una din victoriile de seamă fiind recapturarea Templului din Ierusalim.

Nu merită şi nu este permis ca să fie întinată memoria acelor Evrei care au suferit pentru credinţă, prin reinterpretări fanteziste a acestei profeţii, care prin istorie confirmă faptele acestor eroi ai credinţei.

Referinte:

Iosif Flavius, Antichități iudaice, volumul II

Biblia de la Geneva, apărută la 1599, o Biblie protestantă având multe comentarii

John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel

Cartea întâi a Macabeilor

Enciclopedia Libera Wikipedia, Makkabean Revolt şi multe alte articole legate de acest subiect.

 

¹⁵ ¶ Now when I Daniel had seen the vision, and sought for the meaning, behold, there stood before me ^[y]like the similitude of a man.

 

15 ¶ Now when I Daniel had seen the vision, and sought for the meaning, behold, there stood before me [y]like the similitude of a man.

15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om.

Nota de la verset

Daniel 8:15 Which was Christ who in this manner declared himself to the old fathers, how he would be God manifest in flesh.

Daniel 8:15 Care a fost Hristos, care, în felul acesta, S-a arătat vechilor părinţi cum va fi Dumnezeu arătat în trup.

Cred ca aici comentatorul greşeşte, căci acest personaj care i-a apărut în foma umană a fost îngerul Daniel:

16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: "Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta."

Uneori comentatorii Bibliei fac greşeli copilăreşti, din cauză că nu sunt atenţi la context.

 

¹⁶ And I heard a man’s voice between the banks of Ulai, which called, and said, Gabriel, ^[z]make this man to understand the vision.

 

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" din Daniel 8:12-14, 26?

Continuarea prezentării cu ajutorul notelor de la versetul din Daniel 8:16, versiunea Biblia de la Geneva, prin care se arată greşeala Adventiştilor, Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, care nu au ţinut seama de context. Sper să nu se supere, ci să ia această mână întinsă, ca un mod de ajutor în a vedea unde trebuie să se corecteze.

Chiar şi cel care a făcut aceste note în Biblia de la Geneva uneori greşeşte la interpretarea unui verset.

16 And I heard a man’s voice between the banks of Ulai, which called, and said, Gabriel, [z]make this man to understand the vision.

16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: "Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta."

Nota aceasta nu este adevarata:

Daniel 8:16 This power to command the Angel, declared that he was God.

Daniel 8:16 Această putere de a porunci Îngerului, a declarat că el este Dumnezeu.

De fapt aici doi îngeri vorbesc, cum se arată la versetul 13:

Am auzit pe un (înger) sfânt vorbind; şi un alt (înger) sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?"

 

¹⁷ So he came where I stood: and when he came, I was afraid, and fell upon my face: but he said unto me, Understand, O son of man: for ^[aa]in the last time shall be the vision.

 

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" din Daniel 8:12-14,26?

 

Unii dintre comentatori cred că Daniel 8:12-14,26 s-a împlinit sau trebuie să se împlinească în timpul Noului Testament, deoarece ei cred că Daniel 8:17, la asta se referă.

Însă de-a lungul timpului au existat două tipuri de explicaţii la Daniel 8:17. Unii sugerau că este timpul de înaintea venirii lui Mesia iar alţii că se referă la timpul regelui Antiochus Epifanes.

Continuarea prezentării cu ajutorul notelor de la versetul din Daniel 8:17, versiunea Biblia de la Geneva, prin care se arată greşeala Adventiştilor, Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, care nu au ţinut seama de context. Sper să nu se supere, ci să ia această mână întinsă, ca un mod de ajutor în a vedea unde trebuie să se corecteze.

Chiar şi cel care a făcut aceste note în Biblia de la Geneva uneori greşeşte la interpretarea unui verset.

Biblia lui Cornilescu redă: 17. El a venit atunci langa locul unde eram; si la apropierea lui, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului!"

Biblia de la ortodocşi redă: 17 Si el a venit unde eram eu si, cand se apropia, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. Si el mi-a grait: "Ia aminte, fiul omului, caci vedenia este pentru a arata sfarsitul veacurilor!"

Traducerea Septuagintei Brenton redă:

Și el a venit și a stat lângă locul unde stăteam eu;

dar el mi-a zis: „Înțelege, fiul omului, căci totuși vedenia este pentru o vreme hotărâtă”.

Nota din Geneva Bible

17 So he came where I stood: and when he came, I was afraid, and fell upon my face: but he said unto me, Understand, O son of man: for [aa]in the last time (shall be) the vision.

Daniel 8:17 Efectul acestei vedenii nu va apărea încă, ci după mult timp.

 

Comentariu Benson

Căci în timpul, sau, până la vremea sfârşitului, va fi viziunea — Adică există un timp precis determinat pentru împlinirea viziunii, când cu siguranţă se va împlini. Sau sensul poate fi că împlinirea viziunii nu ar trebui să se întâmple pentru un spațiu considerabil de timp; că era vorba despre chestiuni la distanță, și anume la distanță de aproape patru sute de ani.

 

Comentariul lui Matthew Poole

La vremea sfârşitului, adică în timpul hotărât de Dumnezeu, adică în generaţiile din urmă, dar nu acum în timpul vieţii tale, ci peste patru sute de ani. Vezi Daniel 8:26.

 

Expunerea lui Gill a întregii Biblii arată că sunt două variante de traducere:

1.   căci la vremea sfârşitului va fi viziunea;

2.   sau mai degrabă, „căci (ki) e timpul (le-et) sfârșitului (ketz) vedeniei (hechazon)”; adică există un timp stabilit, fix și determinat de Dumnezeu, când viziunea prezentată şi explicată profetului în Daniel capitolul 8 se va încheia și va avea deplina împlinire; și anume când vor trece cele timpul celor 2300 de jertfel, care trebuiau aduse permanent în fiecare seara şi dimineaţă (1150 de zile).

 

 

Îmi pare rău că trebuie să o spun şi nu mă simt deloc confortabil când trebuie să arăt o greşeală, dar interpretarea Adventiştilor, a Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova se bazează pe o traducere greşită a versetului din Daniel 8:17, care redat corect sună astfel:

El a venit atunci langa locul unde eram; si la apropierea lui, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul lui Adam, căci (ki) e timpul (le-et) sfârșitului (ketz) vedeniei (hechazon)”!"

 

 

¹⁸ Now as he was speaking unto me, I being asleep fell on my face to the ground: but he touched me, and set me up in my place.

 

 

¹⁹ And he said, Behold, I will show thee what shall be in the last ^[ab]wrath: for in the end of the time appointed it shall come.

²⁰ The ram which thou sawest having two horns, are the Kings of the Medes and Persians.

²¹ And the goat is the King of Greece, and the great horn that is between his eyes, is the first king.

²² And that that is broken, and four stood up for it, are four kingdoms, which shall stand up ^[ac]of that nation, but not ^[ad]in his strength.

²³ And in the end of their kingdom, when the rebellious shall be consumed, a King of ^[ae]fierce countenance, and understanding dark sentences, shall stand up.

²⁴ And his power shall be mighty, but not ^[af]in his strength: and he shall destroy wonderfully, and shall prosper, and practice, and shall destroy the ^[ag]mighty, and the holy people.

²⁵ And through his ^[ah]policy also he shall cause craft to prosper in his hand, and he shall extol himself in his heart, and by ^[ai]peace shall destroy many: he shall also stand up against the ^[aj]prince of princes, but he shall be broken down ^[ak]without hand.

²⁶ And the vision of the ^[al]evening and the morning, which is declared, is true: therefore seal thou up the vision, for it shall be after many days.

²⁷ And I Daniel was stricken and sick ^[am]certain days: but when I rose up, I did the king’s business, and I was astonished at the vision, but none understood it.

 

Footnotes

Daniel 8:1 After the general vision, he cometh to certain particular visions as touching the destruction of the Monarchy of the Persians, and Macedonians: for the ruin of the Babylonians was at hand, and also he had sufficiently spoken thereof.

Daniel 8:2 That is, of Persia.

Daniel 8:3 Which represented the kingdom of the Persians and Medes, which were joined together.

Daniel 8:3 Meaning, Cyrus, which after grew greater in power than Darius his uncle and father-in-law.

Daniel 8:4 That is, no kings or nations.

Daniel 8:5 Meaning, Alexander that came from Greece with great speed and expedition.

Daniel 8:5 Though he came in the name of all Greece, yet he bore the title and dignity of the general captain, so that the strength was attributed to him, which is meant by this horn.

Daniel 8:7 Alexander overcame Darius in two sundry battles, and so had the two kingdoms of the Medes and Persians.

Daniel 8:8 Alexander’s great power was broken: for when he had overcome all the East, he thought to return toward Greece to subdue them that had rebelled, and so died by the way.

Daniel 8:8 That is, which were famous: for almost in the space of fifteen years there were fifteen divers successors before this monarchy was divided to these four, whereof Cassander had Macedonia, Seleucus Syria, Antigonus Asia the less, and Ptolemy Egypt.

Daniel 8:9 Which was Antiochus Epiphanes, who was of a servile and flattering nature, and also there were others between him and the kingdom, and therefore is here called the little horn, because neither princely conditions, nor any other thing was in him, why he should obtain this kingdom.

Daniel 8:9 That is, toward Egypt.

Daniel 8:9 Whereby he meaneth Ptolemeus.

Daniel 8:9 That is, Judea.

Daniel 8:10 Antiochus raged against the elect of God, and trode his precious stars under feet, which are so called, because they are separated from the world.

Daniel 8:11 That is, God, who governeth and maintaineth his Church.

Daniel 8:11 He labored to abolish all religion, and therefore cast God’s service out of his Temple, which God had chosen as a little corner from all the rest of the world to have his Name there truly called upon.

Daniel 8:12 He showeth that their sins are the cause of these horrible afflictions: and yet comforteth them, in that he appointeth this tyrant a time, whom he would not suffer utterly to abolish his religion.

Daniel 8:12 This horn shall abolish for a time the true doctrine, and so corrupt God’s service.

Daniel 8:13 Meaning, that he heard one of the Angels asking this question of Christ, whom he called a certain one, or a secret one, or a marvelous one.

Daniel 8:13 That is, the Jews’ sins, which were cause of his destruction.

Daniel 8:13 That is, which suppresseth God’s religion, and his people.

Daniel 8:14 Christ answered me for the comfort of the Church.

Daniel 8:14 That is, until so many natural days be past, which make 6 years, 3 months and an half: for so long under Antiochus was the Temple profaned.

Daniel 8:15 Which was Christ who in this manner declared himself to the old fathers, how he would be God manifest in flesh.

Daniel 8:16 This power to command the Angel, declared that he was God.

Daniel 8:17 The effect of this vision shall not yet appear, but a long time after.

Daniel 8:19 Meaning, that great rage which Antiochus should show against the Church.

Daniel 8:22 That is, out of Greece.

Daniel 8:22 They shall not have like power as had Alexander.

Daniel 8:23 Noting that this Antiochus was impudent and cruel, and also crafty that he could not be deceived.

Daniel 8:24 That is, not like Alexander’s strength.

Daniel 8:24 Both the Gentiles that dwelt about him, and also the Jews.

Daniel 8:25 Whatsoever he goeth about by his craft, he shall bring it to pass.

Daniel 8:25 That is, under pretence of peace, or as it were in sport.

Daniel 8:25 Meaning, against God.

Daniel 8:25 For God would destroy him with a notable plague, and so comfort his Church.

Daniel 8:26 Read verse 14.

Daniel 8:27 For fear and astonishment.