Prologurile anti-marcioite (Mic documentar)

 

Prologurile anti-marcioite

 

Acestea sunt scurte introduceri la Evangheliile lui Marcu, Luca și Ioan. Nu se știe dacă a existat vreodată un prolog pentru Evanghelia lui Matei. Aceste prologuri au fost numite astfel de către un biblist francez, Donatien de Bruyne, care a susținut că au fost scrise pentru a se opune învățăturii lui Marcion. Cu toate acestea, declarații specifice împotriva lui Marcion se găsesc doar în prologul Evangheliei după Ioan.

 

Anonim, Prologurile „Anti-Marcionite” la Evanghelii (2006)

 

[Tradus de Roger Pearse]

 

     marcă

 

... a înregistrat Mark, care a fost numit Colobodactylus 1, pentru că avea degete prea mici pentru înălțimea restului corpului. El însuși a fost interpretul lui Petru. După moartea lui Petru însuși, același om a scris această Evanghelie în părțile Italiei.

 

     Luke

 

Într-adevăr, Luca a fost un sirian antiohian, un medic de profesie, un ucenic al apostolilor: mai târziu însă l-a urmat pe Pavel până la martiriul său, slujind pe Domnul fără prihană. Nu a avut niciodată soție, nu a născut niciodată copii și a murit la optzeci și patru de ani, plin de Duhul Sfânt, în Boeția. Prin urmare --- deși evangheliile fuseseră deja scrise ---- într-adevăr de Matei în Iudeea, dar de Marcu în Italia ---- mișcat de Duhul Sfânt, el a scris această Evanghelie în părțile Ahaiei, arătând în prefață că altele au fost scrise înaintea lui, dar și că era de cea mai mare importanță pentru el să expună cu cea mai mare sârguință întreaga serie de evenimente din narațiunea sa pentru credincioșii greci, pentru ca aceștia să nu fie duși în rătăcire de momeala fabulelor evreiești. , sau, sedus de fabulele ereticilor și de solicitările stupide, se îndepărtează de adevăr. Și astfel, imediat la început, a preluat [povestea] extrem de necesară de la nașterea lui Ioan, care este începutul Evangheliei, înaintemergătorul Domnului nostru Isus Hristos și a fost tovarăș în desăvârșirea poporului, la fel. în introducerea botezului și a unui tovarăș în martiriu. Despre această dispoziție, profetul Maleahi, unul dintre cei doisprezece, menționează cu siguranță. Și într-adevăr, după aceea, același Luca a scris Faptele Apostolilor. Mai târziu, apostolul Ioan a scris Apocalipsa pe insula Patmos, iar apoi Evanghelia în Asia.

 

     Ioan

 

Evanghelia lui Ioan a fost descoperită și dată bisericilor de Ioan încă în trup, la fel cum Papias din Ieropole, ucenicul apropiat al lui Ioan, a relatat în Exoterice, adică în ultimele cinci cărți. Într-adevăr, el a notat Evanghelia, în timp ce Ioan dicta cu grijă. Dar ereticul Marcion, după ce a fost condamnat de el pentru că îi învăța 2 contrariul [Ioan], a fost izgonit de Ioan. Dar el [Marcion] îi adusese lui [Ioan] scrieri sau scrisori de la frații care erau în Pont.

 

Traducerea a fost făcută din textul publicat de De Bruyne în Revue Bénédictine 40 (1928), p.193ff.

 

1. Porecla înseamnă „deget ciufulit”.

 

2. Lit. sentiebat: se gândea.

 

Pagina anterioară CuprinsPagina următoare

 

Acest text a fost transcris de Roger Pearse, 2006. Toate materialele de pe această pagină sunt în domeniul public - copie liberă.

 

Textul grecesc este redat folosind Unicode.

Părinții Bisericii timpurii - Texte suplimentare

 

Anonymous, The "Anti-Marcionite" prologues to the gospels (2006)

 

[Translated by Roger Pearse]

 

    Mark

 

... Mark recorded, who was called Colobodactylus 1, because he had fingers that were too small for the height of the rest of his body.  He himself was the interpreter of Peter.  After the death of Peter himself, the same man wrote this gospel in the parts of Italy.

 

    Luke

 

Indeed Luke was an Antiochene Syrian, a doctor by profession, a disciple of the apostles: later however he followed Paul until his martyrdom, serving the Lord blamelessly.  He never had a wife, he never fathered children, and died at the age of eighty-four, full of the Holy Spirit, in Boetia.  Therefore --- although gospels had already been written ---- indeed by Matthew in Judaea but by Mark in Italy ---- moved by the Holy Spirit he wrote down this gospel in the parts of Achaia, signifying in the preface that the others were written before his, but also that it was of the greatest importance for him to expound  with the greatest diligence the whole series of events in his narration for the Greek believers, so that they would not be led astray by the lure of Jewish fables, or, seduced by the fables of the heretics and stupid solicitations, fall away from the truth.  And so at once at the start he took up the extremely necessary [story] from the birth of John, who is the beginning of the gospel, the forerunner of our Lord Jesus Christ, and was a companion in the perfecting of the people, likewise in the introducing of baptism and a companion in martyrdom.  Of this disposition the prophet Malachi, one of the twelve, certainly makes mention.  And indeed afterwards the same Luke wrote the Acts of the Apostles.  Later the apostle John wrote the Apocalypse on the island of Patmos, and then the Gospel in Asia.

 

    John

 

The Gospel of John was revealed and given to the churches by John while still in the body, just as Papias of Hieropolis, the close disciple of John, related in the exoterics, that is, in the last five books.  Indeed he wrote down the gospel,  while John was dictating carefully.  But the heretic Marcion, after being condemned by him because he was teaching 2 the opposite to him [John], was expelled by John.  But he [Marcion] had brought writings or letters to him [John] from the brothers which were in Pontus.

 

The translation was made from the text published by De Bruyne in Revue Bénédictine 40 (1928), p.193ff.

 

1. The nickname means "stumpy finger."

 

2. Lit. sentiebat: he was thinking.

 

Previous PageTable Of ContentsNext Page

 

This text was transcribed by Roger Pearse, 2006. All material on this page is in the public domain - copy freely.

 

Greek text is rendered using unicode.

          Early Church Fathers - Additional Texts