AI VERIFICAT BINE BIBLIA TA? (Veghere, Documentar)

 

AI VERIFICAT BINE BIBLIA TA?

 

EŞTI SIGUR PE TRADUCEREA BIBLIEI PE CARE O FOLOSEŞTI?

CUM AI VERIFICAT-O? POŢI MERGE PE ÎNCREDERE, ORBEŞTE?

 

Har şi pace vouă!

 

Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său unic-născut, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în veci de veci! Amin!

 

Vă invităm să studiați o pagină nouă și foarte importantă din istorie: despre Numele lui Dumnezeu, Iehova. Și Dumnezeu să binecuvânteze eforturile noastre!

Domnul Iisus Hristos, care este Fiul unic-născut al lui Dumnezeu Tatăl, ne-a învăţat să ne rugăm astfel:

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău! Matei 6:9

Însă, ca să poţi sfinţi acest nume, tu trebuie să-l cunoşti. Ştiai că numele lui Dumnezeu, Yehowa, nu înseamnă Domnul, căci Domnul în ebraică se scrie Adonay. Domnul este doar un titlu al lui Dumnezeu, aşa cum este şi în folosinţă omenească. Când mă adresez unui bărbat spunându-i “domnule”, nu înseamnă ca acesta este numele lui. Tot la fel, cuvântul Domnul nu este numele lui Dumnezeu, ci unul din titlurile lui.

Numele lui Dumnezeu este Iehova şi acest cuvânt înseamnă “Cel ce este, a fost şi va fi”, într-un cuvânt “Cel Etern”.

Ca sa stie ca numai Tu, al carui nume este Iehova, Tu esti Cel Preainalt pe tot pamantul. (Ps.83:18)

 

Dacă comparăm multe traduceri ale Bibliei creștine cu manuscrisele biblice ebraice antice, vom vedea că numele divin al lui Dumnezeu – YHWH – a fost eliminat din această Biblie, fiind înlocuit cu Domnul. DE CE și CUM a fost posibil acest lucru?

Vedeţi traseul.

 

Traseul prin care Satan Diavolul a eliminat Numele lui Dumnezeu din Bibliei prin agenţii săi umani de origine păgână

 

Conform Bibliei, Numele lui Dumnezeu, YEHOWAH, este prezentat de însuşi Dumnezeu lui Moise, şi este consemnat la pasajul de la Exodul 3, după cum urmează: 13. Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: "Dumnezeul (Eloheka) părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" Ce le voi răspunde?"

14. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce este, m-a trimis la voi."

15. Dumnezeu (Elohim) a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "YEHOWAH Dumnezeul (Eloheka) părinţilor voştri, Dumnezeul (Eloheka) lui Avraam, Dumnezeul (Eloheka) lui Isaac şi Dumnezeul (Eloheka) lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam."

Aşa este în textul ebraic. Deci Numele lui Dumnezeu nu este Domnul (Adonay), nici Dumnezeu (Elohim). Acestea sunt doar atributele Majestăţii Sale cereşti. Aici nu Fiul lui Dumnezeu se prezintă, ci Dumnezeu, Tatăl!

 

Era evident că dacă Dumnezeu are un nume, să vină Satan Diavolul şi să spună că nu are. Şi exact acest lucru s-a întâmplat.

Platon (427 î.Hr. - 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena. El a susținut că Dumnezeu este atât de mare încât nu poate fi descris după nume, așa că nu poate avea un nume personal. El a primit această idee de la pitagoreeni, potrivit lui Hippolit din Roma.

Pitagoreenii își au originea în secolul al VI-lea î.Hr., pe baza învățăturilor și credințelor deținute de Pitagora, care a amestecat religia cu matematica, creând teologia numerelor (numerologia mistică) - pentru care primul lucru existent a fost Monada, care a născut Diada, care a dat naștere numerelor, care a dat naștere punctului, liniilor de naștere și așa mai departe. Pitagora a înființat prima comunitate pitagoreică în Crotone, Italia greacă și în curând comunitățile pitagoreice s-au răspândit în întreaga Magna Grecia.

Cu toate acestea, Pitagora a numit "primul Dumnezeu" pe numele Monada.

Monada în gnosticism este o adaptare a conceptelor Monadei din filosofia greacă la sistemele de credință gnostică creștină.

Termenul monad provine de la substantivul feminin grecesc monas (nominativ singular, μονάς), „o unitate”, unde terminația -s în forma nominativă se rezolvă la terminația -d în declinare.

În unele sisteme gnostice, Ființa Supremă este cunoscută sub numele de Monada Trimorfă sau Treime (Apocrifonul lui Ioan, scris c. 180). Gnosticii credeau că această Monadă trimorfică era cu mult superioară Dumnezeului Yehowah al evreilor, cu care nu doreau să se asocieze.

Din nefericire, acest curent de gândire al “unui dumnezeu fără nume” fost propulsat și în cercurile creștine ale Romei, de Justin Martir, un controversat filosof din secta creștină a encratiților.

Gnosticii și semignosticii sau neognosticii infiltrați în creștinism nu s-au mulțumit cu predici deschise sau deghizate în alegorii împotriva creștinismului, ci au recurs la falsificarea Scripturilor, în special a Noului Testament, pentru a aduce textul de partea lor. Cel mai mare falsificator din toate timpurile a fost agentul de spionaj al autorităților romane, Marcion de Sinope.

Din păcate, până astăzi mulţi teologi ai creștinilor urmează o astfel de stereotipie, nedorind să se asocieze cu numele evreiesc al lui Dumnezeu. Nu poate Dumnezeu să aibă cu adevărat un nume pentru sine? De ce ar trebui să mergem la nesfârșit pe lanțul gnostic al renunțării la numele divin? Ar trebui să ne fie rușine de numele Tatălui nostru Ceresc?

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează:

Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat.

El este un scut pentru cei ce se încred in El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. - (Proverbele 30:5,6)

Aşadar, dacă în Cuvântul lui Dumnezeu scrie că Iehova este numele lui Dumnezeu – care înseamnă “Cel ce este, a fost şi va fi” (Cel Etern), nu putem schimba Numele lui Dumnezeu şi să îl înlocuim cu Adonay, care în ebraică înseamnă Domnul. Ar fi o minciună.

 

Traducătorul englez William Tyndale (1494 - 1536) a scris: “Nimeni nu este numit ca Dumnezeu”. Într-adevăr, El este Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine - Cel ce a fost, este, şi va fi mereu (Eternul) Apocalipsa 1:8. Cunoşti tu acest Nume al lui Dumnezeu?

 

Poţi tu cânta cu bucurie o cântare în care se evocă Numele lui Dumnezeu, sau te "zgârie" la urechi, ca pe faraon?

Faraon a răspuns: "Cine este Iehova ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Iehova şi nu voi lăsa pe Israel să plece." (Exodul 5:2)

 

Tu poţi cânta cu dragoste Creatorului tău, Tatălui tău ceresc şi să-i spui "Călăuzește-mă, o Tu mare Iehova” – cum a spus Peter Williams (1771)?

Poţi zice şi tu ca psalmistul?

Psalmii 66

1. (Către mai marele cântăreţilor. O cântare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.

2. Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

3. Ziceţi lui Dumnezeu: "Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

4. Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. - (Oprire)

 

Da, va sosi timpul când tot pământul se va închina înaintea lui Dumnezeu şi va cânta în cinstea Lui, cântând Numele Său. Vei fi tu printre aceştia?

 

Din păcate, falsificarea Vechiului Testament a început în perioada elenistică. Se pare că un partid rival, samaritenii, și-au făcut propria versiune și au intrat în dispute conflictuale cu teologii evrei din Ierusalim. Problema a ajuns la masa regelui din Alexandria și a convocat doi teologi samariteni de seamă la o dezbatere cu teologii din Ierusalim. Învinși în dezbatere, cei doi teologi samariteni au fost condamnați la moarte de rege.

Dar pe lângă partidul samaritean, au mai apărut două partide și fiecare și-a făcut propriul text: partidul elenistic și partidul ascetic (esenian).

În afară de acestea, au existat și versiuni făcute de diverși intelectuali din lumea greacă.

Într-una dintre aceste versiuni din Geneza 1:1 s-a spus că un zeu numit „Începutul” l-a creat pe Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul. Într-o altă versiune opusă acestei idei, textele care au fost formulate la plural, precum „Să facem om după chipul nostru...” (Geneza 1:26) au fost făcute să sune la singular „Să fac eu pe om, în imaginea mea”. Vedem aici încercarea de a expune doctrinele lor în formă scripturală.

Într-o altă versiune, de data aceasta a asceților, se spunea că există un dumnezeu mai mare căruia trebuie să se închine toți dumnezeii mai mici.

După ce partidele rivale și-au făcut propriile versiuni, problema unei versiuni corecte a revenit la regele grec al Alexandriei. Așa a apărut o traducere standard, aprobată de rege, dar neplăcută în Ierusalim. Se numea Septuaginta. Pentru a se împăca, conducătorii celor trei facțiuni au fost chemați la Ierusalim și li s-a propus să facă o versiune comună, asupra căreia să nu existe certuri. Astfel a apărut o versiune standard ebraică, aprobată de autoritățile și partidele din Ierusalim. Și, în curtea celui de-al doilea templu, a fost amenajată o cameră pentru a corecta manuscrisele care aveau erori în interior și nu seamănă cu textul oficial.

După acest timp de controverse, unii şi-au permis să schimbe Numele lui Dumnezeu cu Domnul. Eruditul evreu karait Nehemia Gordon spune că sau găsit trei versiuni ale Septuagintei: cele mai multe copii aveau numele lui Dumnezeu în ebraică, dar altele aveau Domnul, iar altele aveau un spaţiu gol. Tu ai lăsa Numele lui Dumnezeu în Biblie, aşa cum scrie la Proverbele 30:5,6 sau ai urma calea nesupunerii şi răzvrătirii faţă de Cuvântul inspirat şi încercat al lui Dumnezeu?

 

Dar care este istoria falsificării Noului Testament?

Cea mai veche Biblie, Codex Sinaiticus, conține versiunea integrală a Noului Testament și a fost scrisă în limba greacă între anii 330 și 350 d.Hr. pe piele de vacă și a fost păstrată de călugării Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Dar acest text nu este cel mai vechi. Sunt texte mult mai vechi. Și, din păcate, există diferențe semnificative între ele, care arată că unele dintre texte au fost falsificate. Să citim câteva afirmații referitoare la acest lucru foarte important referitor la falsificare:

Dr. F. H. A. Scrivener: „În secolul al II-lea am văzut prea multe cazuri de încercări de a modifica textul Scripturii, unele pur și simplu nejudicioase, altele în mod pozitiv necinstite”.

GD Kilpatrick: „Modificările deliberate în toate tipurile de text par să antedeate anului 200 d.Hr.... Tatian este ultimul autor care a făcut modificări deliberate. Marea majoritate a modificărilor deliberate au fost mai vechi decât anul 200 d.Hr. Ele au apărut în perioada 50 d.Hr. 200"

Ernest Cadman Colwell: „Primele două secole au fost martorii creațiilor numărului mare de variații cunoscute de savanți de astăzi. În manuscrisele Noului Testament, majoritatea variațiilor, cred, au fost făcute în mod deliberat”.

Din descriere vedem că Tatian nu este primul falsificator, ci ultimul. Așa că mai erau alții înaintea lui, cu preocupări similare. Marcion din Sinope, care a fost agentul de spionaj al autorităților păgâne, romane, este considerat cel mai mare falsificator al tuturor timpurilor.

Cine a fost acest „ultimul” autor Tatian care a făcut modificări deliberate în manuscrisele Noului Testament și cine au fost cei dinaintea lui?

Tatian a fost omul și elevul lui Justin Martir. Iustin a fost un filozof păgân, din secolul I-II, care a devenit creștin, dar a rămas totuși un filosof, care se alătură sectei encratiților. Din păcate, după convertirea sa la creștinism, el are niște păreri ciudate, crezând că Dumnezeu este un Dumnezeu fără nume, care nu are nume și nu poate avea un nume. De unde a fost această credință? De la Pytagora și Platon prin mișcarea gnosticilor, care l-au respins pe Yehowah, Dumnezeul Vechiului Testament.

Dar oare Noul Testament arată ceva despre acești gnostici? Da.

Dacă citim 1 Ioan 2:19 și 1 Ioan 4:5 vom vedea că în ultima parte a secolului I, unii credincioși au părăsit adunările apostolice și predau lucruri distorsionate despre unele învățături creștine. Au devenit cunoscuți sub numele de Gnostici. Dorind să fie populari în ochii lumii, ei au afirmat doctrine în care să amestece creștinismul, cu concepte păgâne, preluate de la filozofii păgâni (Hermes, Platon etc.).

Avem, de asemenea, o declarație foarte interesantă a unui așa-numit „Părintele al Bisericii” Dionisie:

„Când creștinii mei m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut-o. Aceștia apostolii diavolului (la plural) i-au umplut cu neghină, luând unele lucruri și adăugând altele. Pentru ei vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci dacă unii au îndrăznit să modific chiar și cuvântul Domnului Însuși, când au conspirat să-mi mutileze propriile mele eforturi umile”.

Vă rog să vă amintiți ce a scris despre acest popor foarte rău: „luând unele lucruri și adăugați altele”, un lucru foarte complex.

„Diatessaronul” lui Tațian din secolul II a fost atât de corupt (eliminând genealogiile și toate pasajele care se referă la descendența evreiască a Domnului Isus) încât în ​​anii următori un episcop al Siriei a aruncat 200 de exemplare.

Deci, au creat o atât de mare confuzie în textele biblice, încât F.C. Kenyon trebuia să scrie:

„La început fiecare carte avea un singur text original, care acum face obiectul criticii să îl recupereze, dar în primele două secole acest text original grecesc a dispărut sub o masă de variante, create de erori, de modificări conștiente și de încearcă să remedieze incertitudinile astfel create”.

Să vedem un exemplu celebru de corupție: Codex Sinaiticus, Syriacus, Sahidicus și alți martori spun că în 2Petru 1:1 textul spune Domn (in nomina sacra pe CSin) și Mântuitor, nu Dumnezeu și Mântuitor.

Așadar, nu e de mirare DE CE și CUM au reușit să schimbe ceea ce vroiau și chiar să ștergă numele divin al lui Dumnezeu, din Noul Testament, pentru a nu cădea sub incidența penală a legii romane, care l-a scos în afara legii pe Yehowah Dumnezeu și scrieri despre El. Dar timpul spune întotdeauna adevărul!

Din păcate, aceste falsuri au fost standardizate de imensa activitate neognostică a școlii neognostice din Alexandria, și mai ales a lui Origen și a sectei sale. Ajungem astfel la Sinodul din Antiohia (267, 268), care îi propune savantului Lucian din Antiohia să alcătuiască o versiune completă a Bibliei, fără aceste falsuri. Din păcate, această Biblie s-a pierdut, dar găsim citate din ea la istoricul Eusebiu din Cezareea, care citează diferit Matei 28:19.

Da, există acea ipoteză că Numele Divin al Creatorului a existat şi în Noul Testament, dar a fost eliminat în perioada tulbure din prima parte a secolul II. Şi eu susţin ipoteza aceasta.

 

Haideţi să sfinţim Numele lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc să-l repunem în Sfintele Scripturi, acolo unde îi este locul şi la fel în înimile noastre, pentru că Iehova înseamnă “Cel ce este, a fost şi va fi”, Cel Etern.