Ai vrea ca Dumnezeu să te găsească mincinos? (Broşură Apologetică)

 

Ai vrea ca Dumnezeu să te găsească mincinos?

 

Cred că nimeni nu vrea. Ei bine, atunci aveți grijă să nu vă lăsați înșelați de cel mai mare mincinos și înșelătoriu, care este bătrânul Șarpe, numit Satana Diavolul!

 

„Știu faptele tale, osteneala și răbdarea ta și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei care spun că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși” (Apocalipsa 2:2)

 

Prin urmare, trebuie să testăm orice predicator care spune că este trimis de Dumnezeu sau care face lucrarea lui Dumnezeu.

 

De exemplu, ar trebui să credem „evangheliştii” (indiferent dacă sunt preoţi, pastori sau laici) care ne oferă o a doua „șansă” de mântuire, după ce murim?

 

Există culte care susţin, că dacă nu te poţi „mântui” în această viaţă, încă nu este totul pierdut, căci, te vei putea mântui după ce mori.

 

Multe din aceste culte îşi au originea în SUA (cu extensii şi în Romania), cum ar fi:

-      Institutul Biblic Berean  

-      Institutul Biblic Pastoral

-      Asociaţia Internaţională Zorile

-      Martorii Lui Iehova

 

Toate aceste grupuri misionare (precum şi altele) sunt legate de „opera” unui fost pastor adventist din SUA, pe nume Charles Taze Russell, numită „Studii În Scripturi”.

 

Grupurile afirmă „CA SPERANȚA PENTRU LUME stă în învierea tuturor din mormintele lor și în binecuvântările și oportunitățile împărăției de o mie de ani a lui Hristos la a doua Sa venire, despre care condițiile prezente indică că este aproape. (Luca 21:25-28, Ioan 5:28-29)”

 

Însă aceste grupuri afirmă că, dacă un păcătos moare nepocăit, nu totul este pierdut pentru el, pentru că în cei o mie de ani ai lui Hristos el mai poate fi îndreptat. Dar Scriptura ne învață clar că fără pocăință aceste binecuvântări nu se pot obține și această pocăință trebuie să existe înainte de moarte, pentru că după moarte nu se poate face nimic:

Dumnezeu nu ține cont de vremurile de ignoranță și acum poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Faptele Apostolilor 17:30)

Dar le-am propovăduit mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim, din toată Iudeea și neamurilor, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăința lor. (Faptele Apostolilor 26:20)

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, strângi o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu (Romani 2:5).

I-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! (Apocalipsa 2:21)

Oricine nu a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:15)

 

DE-A JOACA CU BIBLIA

Nu te juca cu datele! Ai grijă pe cine urmezi! Pe Christos sau pe Russell, Miller, Flavius Pana şi Sebi, Ionel Desubcoasta, etc.?

 

Nimeni sa nu va rapeasca premiul alergarii, facandu-si voia lui insusi, printr-o smerenie si inchinare la ingeri, amestecandu-se in lucruri pe care nu le-a vazut, umflat de o mandrie desarta, prin gandurile firii lui pamantesti, si nu se tine strans de Capul din care tot trupul, hranit si bine inchegat, cu ajutorul incheieturilor si legaturilor, isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu. (Col.2:18,19)

 

Există un mare pericol la cei care nu se ţin strâns de ce a predicat Domnul nostru Isus Christos, ci se iau după diferiţi oameni, căzând în diferite erori, care îi duc la decepţii.

 

Interpretările greşite a unor profeţii şi alte texte biblice, vestite de Charles Taze Russell şi colaboratorii săi, au condus pe mulţi oamenii la credinţe şi asteptări false, nebiblice.

 

Unele grupări desprinse din miscarea lui Russell au supravieţuit continuând să predice erorile lui, neclintind nimic din „moştenirea” lui – altele au încercat să vândă „aceeaşi marfă dar în alt ambalaj” (alt nume de grup); unele grupuri trăiesc şi astăzi, altele au murit cu timpul, s-au stins, deoarece oamenii din jurul lor şi-au dat seama cine sunt ei cu adevărat şi învăţătura lor plină de greşeli, nu a mai avut priză la public.

Un astfel de grup stins a fost Forest Gate Church (England) (1920s - 1979).

Acesta a fost al doilea cel mai mare grup de Studenți ai Bibliei din Anglia. F.G. Guard, socrul lui William Crawford, a condus efortul de a divorța de Societate. Cu toate acestea, nu a fost decât în 1939, când au început să-și publice propriul jurnal, „The Forest Gate Church Bible Monthly”, împreună cu broșuri și tracte. Acest grup s-a desfiinţat în 1979.

 

Charles Taze Russell s-a născut la 16 februarie 1852 în Allegheny, părinţii lui fiind prezbiterieni, după care Charles s-a ataşat mai târziu de biserica Congregaţionalistă.

Allegheny City a fost o municipalitate care a existat în statul american Pennsylvania din 1788 până când a fost anexată de Pittsburgh în 1907. El a dezvoltat o afacere de materiale textile şi alte afaceri obscure şi chestionabile şi a devenit prosper. După moartea mamei sale experimentează şi alte religii, după care devine ateu şi primeşte boala sifilisului, din cauza unei vieţi destrăbălate.

 

În timp ce Russell era în căutarea „adevărului”, într-o seară din 1869, a luat contact cu o grupare numită "Second Adventists" (cei ce aşteaptă a doua venire), astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic Second Adventist. În acest grup îşi întâlneşte viitoarea soţie, la care nu-i destăinuie boala sa, ci o pune să facă un legământ de castitate.

 

Russell şi grupa lui de adventişti, unde a fost ordinat ca pastor după un studiu de doi ani, a adoptat anumite calcule şi preziceri false de la mentorii adventişi ai acestui grup, care l-au învăţat şi l-au uns ca pastor. Astfel după „mica decepţie” de la 1843 şi „marea decepţie” de la 1844 (deoarece Isus nu s-a reîntors la anii stabiliţi de ei), mişcarea millerită s-a fragmentat în multe orientări. Una dintre ele, condusă de Nelson H. Barbour a pus data revenirii lui Cristos pe data de 1874 şi a calculat că cele „şapte timpuri” a câte 2520 de ani se vor termina la 1914.

 

În această mişcare a intrat şi tânărul Charles Taze Russell, care a acceptat aceste ipoteze, în plus simpatizând cu mişcarea piramidologică a masoneriei libere, pe care o încadreaza la învăţăturile sale. Înainte de moartea sa a cerut secretarului său care îl însoţea să fie îmbrăcat într-o togă romană, semnul clar al simpatiei masonice, dacă nu chiar al apartenenţei la o mişcare masonică, de orientare "liberă" şi "biblică". Literatura editată de el, avea semne masonice clare pe coperţi. Este clar că Russell se credea un fel de mason, un propriu iluminat, un "mason de orientare biblică", chiar dacă poate nu a fost afiliat la nici o grupare masonică. Sau poate a fost, cine ştie, căci ei păstrau secretele. Cert este că unii dintre adepţii săi se întruneau în temple masonice, chiar până în zilele noastre. Ei evitau cuvinte ca biserică, creştin sau creştinătate, ci preferau expresii ca templu, tabernacol sau pur şi simplu sală, pentru a-şi descrie locurile de adunare, iar în loc de creştin îşi spuneau student al Bibliei, vestitor al dimineţii, prieten al popoarelor, berean, filantrop, serv, martor, laic, etc.. Unii au ajuns chiar să creadă că primii ucenici nu s-au numit creştini, ci acest cuvânt a fost introdus mai târziu în Biblie.

 

Ce aştepta tânărul Charles de la 1914? Sfârşitul lumii - prin anarhie şi instaurarea efectivă a Regatului lui Dumnezeu pe pământ. Dar nu s-a întâmplat, nu-i aşa? Nu. Astfel după prăbuşirea aşteptărilor lor legate de 1914, şi moartea lui Russell, colaboratorii lui, au fost nevoiţi să de-a alte sensuri aşteptărilor lor faţă de 1914.

 

În primul rând au abandonat ipoteza cu venirea lui Cristos în 1874 şi au „transferat” evenimentul pe data de 1914.

 

De fapt, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604 î.e.n., când după opinia lui, Nebucadneţar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a căzut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfârşeau la 1917.

 

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a revizuit-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

 

Apoi pe la 1875, al doilea care a revizuit-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606 î.e.n., găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfârşeau în 1914.

 

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul: „Bible Examiner” (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii nici Barbour, nici Russell, arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră.

 

Abia în 1904, Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

 

 

Ce interpretări greşite (preziceri) false a făcut Russell? Pe ce s-a bazat? Şi cum ne poate afecta, dacă îl credem?

 

Anul 1798 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 1260 de zile (pe care i-a transformat în ani) din Apocalipsa apitolul 12, în acest an. Sursă: „Three Worlds” (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această explicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889. Dar zilele acestea din Apocalipsa 12, nu au avut loc încă, ci vor avea loc cu 1260 de zile înainte de Armaghedon! Sunt zile, nu ani. Atenţie mare! Russell a schimbat zilele în ani şi le-a pus preferenţial în istorie. Ce mare greşeală a făcut.

 

Anul 1798 dat greşit! - Russell a considerat acest an ca începutul „ultimelor zile”. Prin faptul ca Napoleon a îndepărtat pe Papă, el a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; Daniel 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul de veghe, Ianuarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de C.T. Russell. Daniel 7:25, nu a avut loc încă, ci va avea loc cu trei timpuri şi jumătate (trei ani jumate sau 1260 de zile) înainte de Armaghedon! Daniel 12:7 nu trebuie băgat în acest calcul, căci este o profeţie care s-a împlinit pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care a profanat templul din Ierusalim.

 

Anul 1829 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 1290 de zile ca fiind ani, expuşi în Daniel 12:11, crezând că au început la 539 AD. Russell a crezut că este o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studenţii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163. Conform Bibliei cele 1290 de zile din Daniel 12:11, au legătură cu necazul pe care l-au avut evreii de pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care urma să fie îndepărat după acele zile. Un cercetător atent al Bibliei nu poate veni cu asemenea explicaţii eronate scoase total din contextul lor şi plasate anapoda în istorie.

 

Anul 1844 dat greşit! - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii” (aşteptat prima dată în 1843, dată schimbată la 1844, ambele fiind greşite), după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor! Pe aceast mod greşit de a interpreta Biblia, s-a zidit toate speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date. Dar procedând astfel, Biblia poate fi răstălmăcită la nesfârşit, calculând ani şi creând date de împlinire anpoda. Cele 2300 de seri-dimineţi din Daniel capitolul 8, s-au împlinit pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care i-a persecutat pe evrei până la moarte. Era vorba de 2300 de jertfe de miei (nu de zile) ce trebuiau aduse seara şi dimineaţa la templul din Ierusalim, ce nu au mai putut fi aduse, din cauza profanării templului şi desfiinţării acestor jertfe de către regele nebun, Antioch.

 

Anul 1846 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 2300 de seri-dimineţi pentru jertfă, expuşi în Daniel 8:14 ca expirând în acel an. El a considerată anul 1846 o dată importantă deoarece atunci George Storrs şi alţi colaboratori de top ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite ale creştinilor ("creştinătăţii") şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea, era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul III, p 108. Cele 2300 seri-dimineţi nu pot fi transformaţi în zile-ani aşa tam-nesam după capul nostru! Câtă prostie poate debita neatenţia din om şi cât de păgubos este spiritul acela de a te considera buricul pământului care ştie totul.

 

Anul 1873 dat greşit! - Russell a considerat anul 1873 data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Dacă atunci s-a împlinit 6000 de ani, iată că au trecut 149 de ani de atunci şi nu s-a întâmplat nimic cu moartea, cu păcatul şi cu toate relele. Totuşi fanaticii acestei mişcări văd în progresul technologic "dovada" că Domnul Isus este la "conducerea" lumii. Până unde se poate lăsa orbit şi prostit un om?

 

Anul 1874 dat greşit! - Russell considera anul 1874 data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Era data cea mai importantă din escatologia lui Russell. Sursă: „Trei lumi”, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, „Revenirea Domnului nostru”, p 27.

Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul şi că această bătălie va culmina în anul 1914 cu răsturnarea tuturor instituţiilor omeneşti printr-o anarhie mondială, după care oamenii vor fi "iluminaţi" să predea "de bunăvoie" guvernarea lumii în mâna lui Christos.

În anul 1889, se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, „The Time is at Hand” la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

Câtă aroganţă, nechibzuire, prostie şi amăgire!

Însă după 1904 au început să oscileze cu privire la Armaghedon, pregătind din timp scuze dacă anul 1914 nu ar aduce nici un eveniment radical în societatea umană. Deşi nesiguri pe ce urma să se întâmple, sute de misionari duceau sloganul Russellismului în întreaga lume: „Priviţi spre 1914!”

Culmea penibilului s-a întâmplat în 1914, când izbucnirea războiului a fost intrepretat ca o „dovadă clară” a prezicerilor lui Russell! Membrii fascinaţi ai sectei au izbucnit în oda şi lauda lui Russell, crezând că lumea rea e pe cale să se sfârşească.

În 1914,  după izbucnirea războiului, un ziar din SUA a publicat un articol despre un grup de reprezentaţi ai Russeliştilor, care s-a dus la preşedintele de atunci ai SUA şi i-a cerut să predea "de bunăvoie" domnia lui Chritos, căci potrivit Bibliei, guvernarea lumii de către oameni s-a sfârşit la 1914. Preşedintele SUA, nefiind în clar cu ideologia lor, le-a zis că dacă vor "guvernarea SUA", ar trebui să candideze la alegeri şi dacă poporul îi va alege, el este dispus să plece. Totuşi, temându-se de consecinţe anarhice, guvernul SUA a dispus ca toţi liderii de seamă ai Russeliştilor să fie arestaţi, pentru instigare la anarhie.

Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, p 101.

Biblia arată clar că venirea sau prezentarea în slavă (în greacă "parousia") lui Hristos nu durează ani într-o activitate ascunsă, perceptibilă doar pentru cei iniţiaţi, cum credea Russell, ci se manifestă puternic pentru toată lumea, atât pentru credincioşi cât şi pentru necredincioşi, generând un mare boget pe pământ în ziua arătării semnului prezenţei slavei Lui pe norii cerului (comp. 1 Ioan 2:28 cu Luca 17:30). Parousia este rapidă ca un fulger ce se arată şi este vizibilă tuturor (Matei 24:27):

Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. (Mat.24:30)

Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns (adică cei ce l-au respins). Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. (Apoc.1:7)

 

Anul 1875 dat greşit! - Russell a considerat 1875 anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: „Trei lumi”, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

Cele 1335 de zile expuse în Daniel 12:12 se referă la eliberarea templului de sub dominaţia lui Antiochus Epifanes şi rededicarea lui în închinarea curată adusă lui Dumnezeu.

 

Anul 1878 dat greşit! - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Hristos, a creştinilor credincioşi. Russell şi compania se aşteptau să fie răpiţi în acel an. Sursă: „Trei lumi”, p 68, „Proclamatorii” p 632, „Martorii Lui Iehova În Planul Divin”, p 19.

Răpirea neavând loc, Russell a rămas din nou cu buzele umflate, dar ca de obicei, nu a rămas în pană de idei nebune.

Dacă răpirea ar fi avut loc în anul 1878 atunci ar fi început şi Domnia lui Hristos, conform cu Apocalipsa 20:6; 1 Tesaloniceni 4:14-17! Dar planul lui Hristos, nu coresponda cu planul lui Russell. După această încercare nebună eşuată, cineva s-ar fi asteptat ca Russell să se fi cuminţit. Nici vorbă! Russell lansează o nouă dată: 1881.

 

Anul 1881 dat greşit! - Russell credea că în acel an se închide uşa pentru cer. Apoi, ca de obicei este nevoit să reformuleze, după ce trece anul 1881 şi nu se întâmplă nimic. Cine crede că ştie multe şi nu cercetează, ci se ia după închipuiriile lui sau ale altora, riscă să nu ştie nimic.

 

Concluzie: Russell a fost un mason-liber (piramidolog) din loja înălţării de sine, pe care numai banii lui au făcut să fie ceea ce a ajuns. Măcinat de o boală sifilitică, care nu avea leac, a alergat după o mântuire ieftină, pe care o vedea ca după un colţ. Fără aceşti bani, ar fi fost un nimeni, un biblist ridicol, pe care nimeni nu l-ar fi băgat în seamă; dar având mulţi bani, a avut şi mulţi adulatori care s-au înghesiuit la caşcaval, crezând că e gratis. Dar vorba aceea, caşcavalul e gratis doar în cursa de şoareci...

Tiparul lui Russell e bine reprezentat de un bătrân clujean, care de când au căzut Turnurile Gemene din New-York, în fiecare toamnă aşteaptă venirea ruşilor să cucerească Europa şi apoi Israelui. Nu contează că în fiecare an dă greş, dacă nu vede "o altă opţiune mai bună". Dacă "singura opţiune" crezi că eşti tu, îţi meriţi nebunia.

 

Răspunzând la întrebările:

Pe ce s-a bazat? Şi cum ne poate afecta, dacă îl credem?

Russell s-a bazat pe sine şi dacă ne bazăm şi noi pe noi înşine, ajungem ca el. RIDICOLI...

Parafrazând: Caci oricine se inalta ajunge ridicol; si cine se smereste nu va fi desconsiderat." (Luca 14:11)