Unde este Locuinţa morţilor şi cine intră în ea?

 Unde este Locuinţa morţilor şi cine intră în ea?

Dumnezeu - care le ştie pe toate - arată desluşit unde anume este acest loc: Geneza 3:19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce."
După cum vedem din cea mai sigură sursă, Locuinţa morţilor este în pământ, mai exact în straturile care formează ţărâna. Cu anumite excepţii, de regulă mormintele sunt săpate în pâmânt.
Că această locuinţă vremelnică este a tuturor - a drepţilor şi a nedrepţilor la un loc - şi că nu se schimbă pănă la înviere, este confirmată de două surse extrem de importante, de către un înger sfânt şi de către Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus.
Daniel 12:2: "Şi multitudinea celor ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." NIV, YLV Două traduceri importante New International Version şi Young's Literal Translation redau "multitudine", fiind vorba de o cantitate însemnată şi diversă, drepţi şi nedrepţi la un loc, dormind somnul morţii în ţărâna pământului.
Ioan 5:28, 29. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."
Lucrul acesta se confirmă şi în cartea Apocalipsa 20:13. "Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui."
Biblia spune că judecata se face în viaţă, la învierea fiecăruia şi nu în starea de moarte.
Despre înviere
În zilele noastre tot mai mulţi creştini resping posibilitatea învierii din morţi, acceptând mai uşor să creadă în ideea că după moarte creştinii drepţi merg în raiul ceresc, iar creştinii nedrepţi merg în focul iadului, sau dacă nu au fost atât de nedrepţi, vor merge în purgatoriu. Unii au aceptat să creadă în reâncarnare sau în nirvana lui Budha. Unii nu mai cred nimic, alţii nu mai ştiu ce să creadă.
Cum este posibil ca un om mort să mai învie, dacă este descompus şi absorbit de natură, mulţi au ars de tot, din ce vor învia aceştia – îşi pun mulţi întrebarea?
Ca să înţelegem din Cuvântul lui Dumnezeu adevărul despre învierea din morţi, trebuie să înţelegem mai întâi următoarele aspecte ale creării omului:
- Din ce material l-a creat Dumnezeu pe om?
- Ce procedeu a folosit Dumnezeu pentru a crea omul?
- Din ce va fi înviat omul?
Din ce material l-a creat Dumnezeu pe om?
Marele Creator ceresc putea să-l facă pe om dintr-o substanţă cerească, dar nu l-a făcut. Omul a fost făcut dintr-un material care se găseşte pe pământ: ţărână.
Relatarea biblică este următoarea:
“Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului” VDC (Geneza 2:7)
Este de acord ştiinţa cu această declaraţie privind compoziţia omului?
Biochimia face parte din ştiinţele bilologice care au ca obiectiv studiul vieţii.
BIOCHIMIA (în greceşte bios înseamnă viaţă) studiază compoziţia chimică şi transformările substanţelor care fac parte din constituţia organismelor vii. În alcătuirea acestor componente intră elemente plastice şi elemente catalitice.
Elementele plastice, cum sunt C, H, O, N, P, S, Ca, Na, K, Mg, se găsesc în cantităţi mai mari şi iau parte la formarea substanţelor organice care stau la baza constituţiei organismelor vii (protide, glucide, lipide).
Elementele catalitice, ca Fe, Mn, Co, Ni, Zn, As, B etc., se găsesc în cantităţi foarte mici, având însă un rol esenţial în reacţiile celulare.
Simpla cunoaştere a substanţelor care alcătuiesc organismele vii nu este suficientă pentru înţelegerea proceselor vieţii, deoarece viul se caracterizează printr-o continuă transformare a acestor substanţe. Biochimia studiază tocmai transformările suferite de substanţe în procesele biologice.
Biochimia este de acord cu declaraţia Cuvântului lui Dumnezeu care declară că omul este alcătuit din elementele pământului (din elemente plastice şi catalitice).
Mulţi privesc cu neâncredere această relatare deoarece trupul uman diferă de tărâna propriuzisă a pământului şi deoarece dacă ei ar încerca să facă un om din ţărâna pământului, nu ar reuşi să facă mai mult de o statuie fără viaţă din pământ. Din punctul de vedere al unora, să faci un om viu din ţărâna pământului este imposibil.
Dar expresia categorică din Biblie “Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului” implică mult mai mult decât o simplă frământare şi modelare a pământului.
Supremul în înţelepciune, Atotputernicul creator ceresc printr-un procedeu încă necunoscut ştiinţei umane a transformat elementele din ţărâna pământului în elemente ce alcătuiesc corpul uman: oase, vene, carne, sânge, piele, etc.. Acest procedeu se numeşte în termeni ştiinţifici transformarea anorganicului în organic.
Ştiinţific vorbind, o persoană care cântăreşte 65 de kg conţine destulă grăsime pentru 7 bucăţi de săpun, carbon pentru 9000 mine de creion, fosfor pentru 2000 de chibrituri, magneziu pentru o doză de săruri, fier cât să faci un cui de mărime mijlocie, calciu destul cât să văruieşti un gard de lemn, sulf cât să scapi un câine de purici şi apă cât să umplii un bidon de 40 de litri. Aşadar, elementele ce se găsesc în om se găsesc şi în pământ. Dar oricât am combina aceste elemente în proporţia necesară, tot nu o să iasă un om, pentru că este necesar un proces complex de transformare. “Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului” înseamnă că printr-un procedeu complex Creatorul a transformat pământul în trup uman. Materialul din care este făcut omul este pământul şi în acest caz a face înseamnă a transforma şi abia apoi a modela, la fel cum un om face pâine, transformând boabele de grâu în făină şi apoi adaugă sare, apă, drojdie, frământă, lasă la dospit, modelează şi apoi coace pâinea. Iată că şi facerea unei pâini are complexitatea ei, cu atât mai mult facerea unui om.

 

Ce procedeu a folosit Dumnezeu pentru a crea omul?

În crearea corpului uman Dumnezeu a aplicat următorul sistem:

1. Din structura moloeculara simplă a pământului a creat structura moleculara complexă, ca element de bază a corpului uman. Molecula de bază, mama tuturor moleculelor, urma să conţină toată informaţia despre structura corpului uman şi sistemul de derulare a procesului de multiplicare celulară. Această moleculă joacă un rol vital în procesul învierii.

2. Din combinaţia moleculelor a creat celula. Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit.

3. Din combinaţia celulelor a creat organele corpului; sângele este singurul organ lichid din corpul uman, care face fuziunea între toate celelalte organe. Nici un organ nu poate supravieţui fără sânge.

4. Din organele create a alcătuit corpul uman.

După ce Creatorul a transformat elementele din ţărâna pământului în elemente organice, din care l-a creat ulterior pe om, acesta nu era încă destul. Relatarea biblică consemnează următoarele:

“Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” Geneza 2:7 VDC

Unii susţin că prin expresia “i-a suflat în nări suflare de viaţă” trebuie să înţelegem că Dumnezeu a făcut un fel de copie spirituală a corpului uman , numit “suflet” şi prin urmare omul se compune din trupul carnal şi copia trupului carnal “sufletul”, două entităţi distincte. Dar observatorul atent va observa că în Biblie nu scrie “şi omul a primit un suflet”, ci omul s-a făcut un suflet. Interesant. E ca şi cu apa. Hidrogenul şi Oxigenul sunt două gaze. Hidrogenul nu este apă, şi Oxigenul nu este apă, însă luate împreună în formula H2O, ele devin apă. La fel, trupul de carne, fără suflarea duhului de viaţă de la Creator nu ar putea produce un suflet uman, iar suflarea de viaţă de la Dumnezeu, fără să intre în trupul carnal, nu ar putea produce un suflet uman.

Oare ce trebuie să înţelegem prin expresia “i-a suflat în nări suflare de viaţă”? Ce i-a dat astfel Creatorul lui Adam? O copie spirituală sau pur şi simplu viaţă? Prin suflarea de viaţă în nări, Adam a primit viaţă. Ce altceva am putea defini prin suflare, dacă nu respiraţie? Şi ce altceva am putea defini prin “suflet viu” decât un om viu, care respiră? Dumnezeu nu i-a dat nimic corpului inert al lui Adam, ci doar l-a pus în mişcare, aşa cum şi noi putem pune un corp inert al unui om înnecat (dar nu mort) în mişcare prin procedeul de a-i sufla aer în gură. Desigur, nici în această privinţă noi nu îl putem egala pe Creator.

Atunci când Creatorul i-a suflat în nările lui Adam suflare de viaţă, i-a dat putere, cu alte cuvinte i-a dat duh de viaţă. Plămânii au încept să lucreze, muşchii s-au contractat şi s-au întins şi prin firele complexe ale venelor şi ale sistemului nervos – care ghidează toată activitatea – a curs viaţă, prin faptul că sângele s-a pus în mişcare, alimentând tot corpul cu oxigen, prima materie primă indispensabilă vieţii.

După relatarea din Luca 23:46 avem: Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!" Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.”

Vedeţi, nu este vorba de suflet, ci de duh. Duhul este cel ce părăseşte omul, nu sufletul. Sufletul rămâne cu omul mort în mormânt, până la înviere.

După Geneza 2:7 ecuaţia construcţiei omului este următoarea:

Ţărâna pământului + Suflare de viaţă = Suflet viu

(corp neânsufleţit) + (puterea de viaţă) = (fiinţă vie)

Vedem în această schemă, că omul este o singură entitate, dar compusă din două părţi, după cum Hidrogenul şi Oxigenul formează o singură entitate, apa (H2O). Atâta timp cât îşi menţine suflarea (respiraţia), el poate să-şi menţină puterea (duhul) şi prin această putere îşi poate folosi corpul, inteligenţa, memoria, puterea de judecată, conştiinţa şi voinţa cu care a fost înzestrat de Creator. Dar atunci când nu-şi mai poate folosi suflarea, omul nu-şi mai poate folosi nici corpul, inteligenţa, memoria, puterea de judecată, conştiinţa şi voinţa (Eclesiastul 9:10). Ca o completare avertizatoare, în alt loc Cuvântul lui Dumnezeu declară oamenilor din vechiul Israael: “Sufletul care păcătuieşte acela va muri” (Ezechiel 18:4). Este foarte clar deci, că sufletul în cauză este omul viu alcătuit din carne şi suflare de viaţă. După moartea trupului carnal şi depărtarea duhului de viaţă, sufletul se stinge, rămânând prizoniera trupului, până la înviere. Sufletul nu joacă nici un rol după moarte.

În Eclesiastul 12:7 şi Iov 34:14 scrie că duhul şi suflarea se întorc la Dumnezeu care le-a dat. Dar duhul (sau puterea omului) şi suflarea nu pot face nimic deconectate de trup şi nu pot reprezenta nimic din conştiinţa vie a trupului în faţa lui Dumnezeu, altfel Domnul Isus nu ar fi rostit acea frază memorabilă “nimeni nu s-a suit în cer” (Ioan 3:13).

La moartea unei fiinţe vii, sistemul folosit de Creator la facerea omului, acţionează în sens invers:

1. Trupul inert (fără viaţă) încetează să mai lucreze (moare) şi se descompune în organe.

2. Organele se descompun în celule.

3. Celulele se descompun în molecule.

4. Moleculele intră în vechea compoziţie a pământului (Geneza 3:19), dar o moleculă nu intră oricum, ci “impregnată” cu anumite informaţii despre omul decedat. Această moleculă se numeşte molecula de ADN şi va juca un rol important în procesul învierii.

Molecula de A.D.N

Descompunerea unui corp oarecarea al materiei vii, dar care să păstreze caracteristicile materiei respective, se poate face până la nivelul molecular. Molecula de ADN joacă un rol esenţial şi de bază în construcţia materiei vii, având rolul comparativ cu cel al seminţei unui copac, care deţine planul de dezvoltare treptată, creştere, compoziţie şi format final al arborelui, cu tot ce ţine de el.

Prima lege a termodinamicii (Legea conservării energiei)

Această lege spune că în Univers, energia nu se crează şi nici nu se distruge, ci este într-o continuă transformare. Timpul şi transformările energetice curg într-o singură direcţie şi dacă acest procedeu poate fi inversat, atunci învierea este posibilă. Trupul nostru, care este un spaţiu închis, conţine un anumit volum material, dintre care între 70-80 la sută apă (H2O), în fond două gaze, Hidrogen şi Oxigen. Doar presiunea aerului şi forţa gravitatiei ne face grei. Cuvântul grecesc "allagesometha" din 1Corinteni 15:51, trebuie tradus cu "schimbaţi" cum este în textul grecesc. Va fi un schimb de substante, cu cât ni se va lua din substantele originale, cu atât vom primi din substanţele înlocuitore. Pentru cei ce au ca destinaţie cerul, carnea şi sângele vor dispărea, luându-le locul alte materiale:

 "Lăsaţi-mă dar, să vă revelez un secret minunat. Noi nu vom muri cu toţii, dar noi toţi vom fi schimbati!"

De ce trebuie să fim schimbati? Ca să fim ca cei care sunt în cer:

 "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este." 1Ioan 3:2

Dumnezeu să ne binecuvânteze cu înţelepciune şi pricepere pe fiecare în parte, pentru meritele Fiului său, Domnul nostru Isus Christos. Amin!

Această ultima parte din acest mini serial de prezentare a subiectului acestui topic, este poate cel mai controversat, de aceea trebuie să avem tăria necesară să trecem peste ea cu înţelepciune şi dragoste, motivaţi de dorinţa de a ajuta şi nu de a jigni sau a ne făli cu a noastră cunoaştere.

Când vedem doar ceea ce ochii noştrii vor să vadă, cum poate fi adevărul, cum ne-am dori noi să fie, suntem morţi, deoarece inima noastră faţă de adevăr nu este deschisă. Când suntem atât de consumaţi cât de mult să zidim, dar mult timp îl pierdem zidind ură și prejudecăţi, suntem morţi, atunci când tot ce facem, e numai pentru fală.

Dunezeu să ne ajute pe toţi, prin Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, să ne corectăm, acolo unde avem nevoie. Amin!