Motivele scrierii acestei cărţi: Există Viaţă După Moarte?

 

Există Viaţă După Moarte? Sau Sufletul Este Muritor Şi

Singura Speranţă Pentru Cei Ce Mor Este Învierea?

 

2019

 

 

 

 

 

Caut un sponsor sau impresar pentru a tipări această lucrare teologică pentru a ajunge spre folosul a cât mai mulţi cititori ai Sfintelor Scripturi, Biblia. De asemenea m-ar interesa ajutorul unui lector-corector, în vederea corectării ei. Nu în ultimul rând orice ajutor este binevenit!

 

Toate drepturile rezervate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Introducere

Prezentarea succintă a cărţii

Motivele scrierii acestei cărţi

Prezentarea autorului

 

Dragi cititori,

 

Prin harul şi pentru gloria lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, Fiul său unic-născut, am scris această carte, în primul rând pentru creştini şi în numele Domnului nostru Isus Christos, Fiul său ceresc, îi rog pe toţi aceia care iubesc adevărul să profite de această oportunitate şi să o citească, pentru a se edifica spiritual şi pentru a putea edifica şi pe alţii. “Talanţii” trebuie investiţi, spre gloria lui Dumnezeu şi a Domnului Isus (Luca 19:11-27).

Titlul cărţii e o provocare la cercetare şi meditaţie:

Există Viaţă După Moarte? Sau Sufletul Este Muritor

Şi Singura Speranţă Pentru Cei Ce Mor Este Învierea?

 

Există viaţă după moarte?

Când am stat în Cluj, pe Brâncoveanu (cu XX ani în urmă), în zonă era parcată o dubiţă pe care scria hazliu "Există viaţă după moarte? Intră ş-ai să vezi!"

Dincolo de glumă, oare ajunge clipa morţii să ne dăm seama ce este cu adevărat moartea: o uşă care se închide pentru toate activităţile sau o uşă care se deschide spre noi activităţi în noi orizonturi? Şi are rost să ne pierdem timpul cu aşa ceva, având în vedere greutatea descifrării acestei taine? Da. Şi aici mă refer la cei care se sinucid sau au de gând să o facă. Poate odată vei fi dezamăgit de această viaţă şi vei dori să crezi că “dincolo de uşa morţii” există o lume mai bună sau poate vei avea şansa nefastă să devii un terorist care te încrezi într-o răsplată imediat după ce te arunci în aer. Dacă nu te-ai gândit încă la aceste întrebări, poţi să o faci, înainte să sari în necunoscut sau în aer. Sunt şi alte pericole, pe care le veţi putea descoperi în această carte. Poate fi chiar un banal test de cultură generală... sau o inspiraţie pentru ceva.

Iată cazul meu, confruntarea mea cu această întrebare:

În primăvara anului 1990, imediat după lăsarea la vatră din armată, mi-am reluat activitatea la locul de muncă, o muncă la care nu aveam tragere de inimă şi nici talent. A fost alegerea mamei, de parcă ea trebuia să muncească în acea meserie, dar aşa sunt unii părinţi, nu înţeleg anumite lucruri... Eram schimbul II şi traversam podul de pe calea ferată. (Nu eram un om religios, mi-am pierdut 90 la sută din credinţă în copilărie, odată ce am aflat că îngerul care aducea bradul de crăciun era un vecin.) Eram trist, fiindcă de câţiva ani, parcă nimic nu îmi ieşea, duceam o viaţă cenuşie. Un gând fulgerător mă atacase: ce ar fi să scap de viaţa aceasta care nu îmi dădea satisfacţii? Însă un alt gând m-a apărat: cunoşti continuarea? Aftlel spus, ai habar ce ai putea să faci? Nu, nu cunoşteam, eram un afon, habar nu aveam. Şi am zis Ispititorului un nu hotărât. Şansa mea a fost că eram o fire raţională.

Mama mea a avut trei tentative de suicid: odată a băut toată doza de medicamente psihopatice, a doua oară nu ştiu exact ce a făcut, eu fiind în armată, iar a treia oară a băut sodă caustică, care i-a făcut multe probleme, şi ei, dar şi nouă. Fiind în vizită la ea, am întâlnit o fată tânără şi frumoasă, care a băut o doză de medicamente pentru a muri. Motivul, a fost părăsită de iubit. Nu a trecut mult timp şi un coleg a băut o sticlă de diluant la locul de muncă, pentu că a fost părăsit de iubită. Un alt coleg a avut trei tentative de suicid, deoarece a fost înşelat de nevastă. Şi aş putea enumera multe cazuri întâlnite. Motivele sunt multe.

Eu personal îi priveam cu dispreţ pe cei care comiteau suicid, nu puteam înţelege această slăbiciune umană, până ce nu m-am confruntat cu o problemă foarte gravă. Abia atunci am putut avea empatie faţă de cei care se sinucideau. Prin mila şi harul lui Dumnezeu am reuşit să ies din starea de agnostic şi să am o viziune mai clară despre Fiiţa care a fost numită Dragoste. Altfel eram unul din statisticile anului 2005, unul din cei 20 de milioane, care a reuşit.

Statistici de pe Wikipedia

Aproximativ 0,5% - 1,4% din oameni se sinucid. La nivel mondial, în 2008/2009, suicidul constituia cea de-a zecea cauză a mortalității din punct de vedere al importanței, cu aproximativ 800.000 - 1.000.000 de decese înregistrate anual, ceea ce înseamnă o rată a mortalității de 11,6 per 100.000 de persoane, anual. Rata sinuciderilor a crescut cu 60% din 1960 până în 2012, valori mai mari înregistrându-se în special în țările în curs de dezvoltare. Fiecărei tentative reușite de sinucidere îi corespund între 10 și 40 de tentative nereușite.

Rata sinuciderilor diferă semnificativ de la o țară la alta, dar și în timp. În 2008, se înregistra următorul procentaj al deceselor: Africa 0,5%, Asia de Sud-Est 1,9%, cele două Americi 1,2% și Europa 1,4%. Ratele înregistrate per 100.000 de locuitori erau: Australia 8,6, Canada 11,1, China 12,7, India 23,2, Regatul Unit 7,6 și Statele Unite 11,4. În 2009, suicidul constituia cea de-a 10-a cea cauză de deces în Statele Unite din punct de vedere al importanței, cu aproximativ 36.000 de cazuri înregistrate anual. La acestea se adaugă și cele 650.000 de persoane care ajung anual la secția de urgență a spitalelor în urma tentativelor de sinucidere. Lituania, Japonia și Ungaria înregistrează cele mai mari rate de suicid. Țările cu cel mai mare număr de sinucideri sunt China și India, cu peste jumătate din totalul înregistrat. În China, suicidul constituie cea de-a cincea cauză de deces din punct de vedere al importanței.

 

Informaţii despre carte:

Cartea cuprinde o trilogie apologetică, fiind un studiu alcătuit din trei părţi, în apărarea adevărului că speranţa pentru cei ce mor, este învierea (atât a trupului cât şi a sufletului) şi nu nemurirea sufletului - o doctrină păgână şi înşelătoare despre sufletul uman, muritor.

Subiectul mortalităţii sufletului l-am tratat în prima parte a trilogiei, parte numită “Murim sau nu murim? Chiar şi cu sufletul? Ce spun Dumnezeu şi Satan, în cea mai veche controversă?”.

“Unde sunt acum bogaţii şi săracii care au murit? Un verdict biblic!” este a doua parte a trilogiei şi demască un text ce a fost ataşat ulterior la Evanghelia după Luca.

"Cum a fost dus de nas regele Saul de ventriloca din En-Dor?" este a treia parte a acestei trilogii şi arată una din multele roade nefaste şi periculoase ale învăţăturii despre nemurirea sufletului.

Cartea poate fi expediată la cerere, în format electronic fiind gratuit, dar până la ora aceasta nu există în format tipărit. Aştept o minune.

 

În concepţia biblică sufletul omului este muritor (Proverbe 23:13,14; Psalmii 16:10;  Fapte 2:27-31) şi coboară în şheol (locuinţa morţilor) odată cu carnea trupului, de unde poate fi înviat odată cu trupul. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la diferite culte aceste explicații ar fi șocante - din cauza traducerilor care au deviat atât pe predicatori, cât şi pe ascultători, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă textele antice. Iată o rugaciune creştină din secolul II în care se vorbeşte de învierea sufletului:

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc şi te slăvesc veşnic, prin al Tău Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El şi împreună cu El, a Ta este slava luminoasă, în Duhul Sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

Rugăciunea de mai sus este un fragment din Istoria Eclesiastică (Bisericească) a Episcopul Eusebiu de Cesareea, despre martirajul episcopului Smirnei, Policarp, ucenicul apostolului Ioan.

Iată şi mărturia unui alt lider creştin important, episcopul Teofil al Antiohiei (169-177), care scria:  "Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII. Observaţi expresia “pentru că vei fi nemuritor” care apare la timpul viitor şi nu la timpul prezent “pentru că eşti nemuritor”. 

 

IN MEMORIAM OSCAR CULLMANN

 

Bloggerul Dionis Bodiu scria următoarele despre cartea lui Oscar Cullmann:

"Vă supun atenţiei o carte scoasă de Editura Herald în anul 2007, o lucrare interesantă a lui Oscar Cullmann intitulată provocator: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?. În ciuda dimensiunilor reduse, ea se recomandă prin profunzimea abordării ca un material valoros şi folositor acelora care vor să reflecteze mai în amănunţime asupra uneia dintre doctrinele fundamentale ale creştinismului, legată de soarta omului după moarte."

 

Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?

Despre ce este vorba în această carte?

Mai întâi, cine a fost Oscar Cullmann?

Iată ce am găsit, căutând pe internet:

De confesiune lutheran, dar supranumit de colegul său Karl Barth „sfătuitor al trei papi”, Oscar Cullmann, D.Th, D.D., a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Basel și al Sorbonnei din Paris. Nu se lasă intimidat de faimoasa dogmatică tradiţională a nemuririi sufletului şi produce lucrarea „Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?”.

Într-o lucrare de pe internet se scria următoarele: “Lucrarea de față este traducerea unui studiu publicat deja în Elveția (Mélanges offersts à KARL BARTH à la occasion de 70 de ani de la Reinhardt, Bâle, 1956) [Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff] Vezi, de asemenea, Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) Din care a apărut un rezumat în diferite periodice franceze.

Iată rezumatul

Prefaţă

"Nici o altă publicație a mea nu a provocat un astfel de entuziasm sau o ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până acum nici un critic de o mare varietate nu a încercat să mă respingă prin exegeză".

Introducere

Ideea larg acceptată a "nemuririi sufletului" este una dintre cele mai mari neînțelegeri ale creștinismului. Conceptul de moarte și înviere este ancorat în evenimentul Hristos (așa cum se va vedea în paginile următoare) și, prin urmare, este incompatibil cu credința grecească în nemurire.

Capitolul 1: Ultimul vrăjmaş

Nimic nu arată mai bine diferența radicală dintre doctrina greacă a nemuririi sufletului și doctrina creștină a Învierii decât moartea lui Socrate în contrast cu moartea lui Isus.

Capitolul 2: Plata păcatului: Moartea

Credința în înviere presupune conexiunea evreiască între moarte și păcat. Moartea nu este ceva dorit de Dumnezeu, ca în gândirea filosofilor greci; este mai degrabă ceva anormal, opus lui Dumnezeu.

Capitolul 3: Primul - născut din morți

Hristos a înviat: adică noi stăm în noua eră în care moartea este cucerită, în care coruptibilitatea nu mai există. Căci dacă există într-adevăr un corp spiritual (nu un suflet nemuritor, ci un corp spiritual) care a ieșit dintr-un trup firesc, atunci într-adevăr puterea morții este ruptă.

Capitolul 4: Cei care dorm

Moartea este cucerită, dar nu va fi anulată până la sfârșit. În Noul Testament nu se spune nimic despre detaliile condițiilor provizorii. Auzim numai acest lucru: Ne apropiem de Dumnezeu.

Concluzie

Învățătura marilor filozofi Socrates și Platon nu poate fi în niciun fel însoțită de cea a Noului Testament. Că persoana, viața și moartea lor pot fi totuși onorate de creștini, așa cum au arătat apologeții secolului al doilea.”

Pagina a fost vizualizată de 205718 ori, după care textul a fost scos, mă întreb oare de ce? O fi deranjat pe cineva de sus?

Pe meleagurile noastre această carte a circulat atât în limba română cât şi în limba maghiara. Eu am primit-o în format PDF de la distinsul profesor adventist Florin Lăiu, iar ulterior am cumpărat cartea de la un anticariat din Cluj-Napoca, cu suma de 30 de lei. Sper ca lucrarea mea de faţă va suplini lipsurile lucrării oricum excepţionale ale lui Oscar Cullmann, căruia îi dedic lucrarea „in memoriam”, ca o recunoştinţă pentru eforturile sale.

Contestarea doctrinei despre nemurirea sufletului nu este de azi sau de ieri, însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos dă un răspuns tranşant şi clar unui fariseu „Şi nimeni nu s-a suit în cer” (Ioan 3:13), tocmai datorită faptului că aceştia credeau în nemurirea sufletului. Jean Calvin, teolog şi reformator francez, scria în 1534 că ar fi vrut ca Domnul să stingă cu ploaia sa făcliile acelora care duceau solia pe care o ducem şi noi astăzi că sufletul este muritor şi singura speranţă pentru cei ce mor este învierea. Iată că nu a fost voia Domnului ca aceste făclii să se stingă şi o parte însemnată din creştinism crede acum ce a crezut şi Mântuitorul.

Această apologie se adresează publicului larg în general, dar în mod special acelor creştini care folosindu-se de informaţiile din carte, ar putea fi de ajutor tuturor acelora care cred în nemurirea sufletului.

Doctrina nemuririi sufletelor este deosebit de periculoasă şi poate fi folosită ca motivaţie în rampa de lansare a atacurilor teroriste. Nu sunt antimusulman. Dar înmulţindu-se foarte mult în Europa, în curând vor fi mai numeroşi şi pe plaiurile noastre. Există posibilitatea sumbră că pe fundalul anumitor probleme şi stări interioare unii vor avea o tentaţie să comită acte teroriste, crezând că la moarte vor primi imediat ca răsplată viaţă veşnică în paradis.

E o utopie, din moment ce există mai întâi o înviere şi o judecată, iar viaţa veşnică se va da după aceea. Abia la judecată omul va fi declarat drept sau nedrept pentru a trăi în paradis.

În ce priveşte ortodoxia şi catolicismul, credinţa în nemurirea sufletului, crează nişte premise foarte periculoase, care îi pot expune pe cei ce cred aşa ceva influenţelor duhurilor înşelătoare, a se vedea a treia parte a apologiei; îşi pot pierde banii, sănătatea şi chiar viaţa.

Faimosul predicator maghiar Devai Biro Matyas (secolul XVI) – considerat un Luther al Ungariei – argumenta în lucrarea sa “A szentek aluvásárol” (“Despre somnul sfinţilor”) că dacă sfinţii dorm, nu pot fi chemaţi ca mediatori sau protectori ai celor vii. Iar dacă nu există suflet nemuritor, cade cultul sfinţilor, adică venerarea şi chemarea lor ca mediatori şi protectori şi în treacăt fie spus cade şi labirintul comercial, format în jurul lor. De aceea mă aştept ca unii – şi nu puţini - vor ţine la ce este de ţinut, chiar şi dacă vor pricepe cum stau lucrurile cu doctrina nemuririi sufletelor.

Luther Martin, marele reformator german, a intuit bine la început cum stau lucrurile cu această dogmă şi a clasat-o ca atare, însă din păcate nu a reuşit să străbată hăţişul din spatele acestei ideologii aducătoare de mari bogăţii Bisericii Catolice şi Ortodoxe; n-a reuşit să înţeleagă ce a fost “behind the scenes” – şi aici mă refer la scena scribală, textuală.

Unii vor putea aduce ca obiecţie, că dacă nu ai originalul Bibliei, nu poţi dovedi nimic şi totul se va rezuma la o ipoteză. Aşa este, însă există un proverb care spune că timpul spune întotdeauna adevărul. Aşa că predau ipoteza mea timpului, având credinţa că Dumnezeu nu este ca şi Cronos care a fost detronat de Zeus.

Iar vouă, dragi cititori interesaţi, vă doresc o lectură binecuvântată de Stăpânul Timpului. E bine să o citească chiar şi cei care nu cred o iotă din Biblie, pentru cultura lor generală, pentru lărgirea orizontului lor de cunoaştere.

 

Despre mine, autorul

La această carte am lucrat mai mulţi ani, primele pagini fiind scrise înainte de anul 2012, însă subiectul a început să mă preocupe din 1992.

Sunt un blogger, cercetător, analist textual biblic şi istoric creştin autodidact, având un proiect temerar numit Biblia Antică (Ante-Niceeană). Promovez CITIREA BIBLIEI CU ÎNŢELEPCIUNE, comparând diferite traduceri cu textul interlinear şi evaluez redările diferitelor manuscrise biblice existente pe siteurile de specialitate http://www.csntm.org/manuscript, http://biblehub.com/, http://www.biblequery.org/, etc.. Nu cunosc nici greaca, nici ebraica decât cu ajutorul interlinearelor de pe siteul www.biblehub.com, de aceea munca mea nu este de traducător, ci de evaluator. Biblia ni se revelează progresiv. E nevoie de timp, efort şi pasiune, sub ghidarea Duhului Sfânt.

 

Statusul meu: sunt pro-Biblie, pro-creştinism, sunt membru într-o adunare neafiliată confesional, independentă.

 

Citesc Biblia din 1991, cu scopul de a mă edifica spiritual. Scopul meu: Evaluarea şi promovarea citirii textului Bibliei cu înţelepciune, pentru o înţelegere mai bună a textului original al Sfintelor Scripturi, care a fost modificat (redat diferit) pe alocuri de scribii din antichitate. Cel ce m-a iniţiat în tainele evaluării textuale, a fost Vasile Şhandru, un prieten din Cluj, după ce am făcut cunoştinţă cu el la biblioteca Bisericii Creştine După Evanghelie, cam prin 1996. El învăţase greaca veche ca autodidact şi se edificase foarte mult în domeniul evaluării textuale, tot ca autodidact, dându-mi articole şi cărţi dedicate acestui subiect şi deschizându-mi orizontul cunoaşterii în această direcţie.

Am înţeles că pentru ca să înţelegem corect Biblia, în primul rând trebuie să avem textul corect. Dacă nu avem un text corect, nu putem avea o înţelegere corectă a Bibliei. Pe Bible Translation Net se precizează: "Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, evaluarea textuală este necesară pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un evaluator textual de lucrări clasice, arată că evaluatorii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, evaluarea textuală este ştiinţă şi artă, care urmărește să determine modul de redactare [inițială] a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

Evaluarea textuală (critica textuală) este un fel de detectivism textual spiritual; ne arată prin ce filieră a ajuns textul biblic la noi, diferenţele de text între manuscrise, modificările operate în ele, incluzând şi timpul (secolul) în care aceste modificări au fost operate de scribi.

Deviza mea: Înapoi la manuscrisele biblice, înapoi la întreaga Biblie! Nu folosi doar Noul Testament, foloseşte întreaga Biblie, după cum este scris “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2Timotei 3:16). Apostolii şi ucenicii care au redactat cărţile Noului Testament au fost insuflaţi şi ei, de aceea Noul Testament a fost ridicat de Dumnezeu la rang de Sfântă Scriptură alături de cărţile Vechiului Testament.

 

 Filozofia mea:

1."Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia."

2. “Nu vei înţelege Biblia în profunzime, dacă nu o vei trăi. Mesajul divin este clar: Nu vei fi iertat, dacă nu vei ierta; nu vei fi iubit, dacă nu vei iubi.”

Am avut un prieten care a vrut să înţeleagă toată Biblia, să fie tobă de carte în teologie şi mai apoi să se apuce să o şi trăiască. A murit de tânăr, făcând infarct, fără să apuce să înceapă ce şi-a propus. Învăţatul din Biblie şi punerea lui în practica de zi cu zi, trebuie să meargă împeună, numai astfel se ajunge la starea de om matur.

3. “Legea lui Dumnezeu este didactică, preventivă şi corectivă, pentru a şti rolul şi locul nostru în societete.” Nu o consider ca un gard care îmi îngrădeşte libertatea, ci un gard care îmi protejează libertatea. Nu confund libertatea cu anarhia. Într-un singur cuvânt, Legea lui Dumnezeu este iubirea, fără de care omul nu poate fi fericit, nici mântuit. Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te. Dacă vrei să fii fericit toată viaţa, iartă şi iubeşte.

 

Concepţia mea despre conduita etico-morală în societate

Evrei 12:14. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Concepţia mea tehnică de zi cu zi

1Corinteni 14.40. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

Concepţia mea de ordine interioară, duhovnicească (spirituală)

1Corinteni 16:14. Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!

Romani 12:10. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

Tit 3:9. Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.

10. După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,

11. căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.

Dumnezeu Tatăl să vă binecuvânteze, prin Domnul nostru Isus Christos, Fiul său! Amin!

 

Cu sinceritate,

YO