LOCUINŢA MORŢILOR

 

LOCUINŢA MORŢILOR

Ce spune Biblia despre starea celor morţi și despre Locuinţa morţilor, până la învierea din morţi?

Ce a garantat Domnul Isus Christos şi pentru cine?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl, Creatorul, şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său!

Încă din cele mai vechi timpuri, Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, o „uşă” ce închide dreptul la viaţă, şi nu ca pe o „ușă” ce deschide dreptul spre o altă viață, această „uşă” fiind învierea din morţi. Moartea aduce finalul vieții în toate aspectele ei (trup, duh şi suflet) după cum se spune în Iov 7:8: „ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi’’. Dacă după moarte sufletul dreptului Iov mergea în cer sau într-un alt loc cu viaţă, cum de Dumnezeu care vede totul (Iov 28:24), nu-l mai vede? La Iov 10:8,9 se precizează clar motivul: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.” Această perspectivă asupra morţii a fost o concepţie standard în Israelul antic, moştenită de la Adam, pe care l-a înştiinţat însuşi Dumnzeu, după cum citim în Ecleziast 9:5,6: „Oare cine va rămâne în viaţă? (...) Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.” De aceea toţi cei care au murit, fie drepţi, fie nedrepţi (Iov 24:19-25), nu au mai fost consideraţi vii pe undeva şi nici conștienți, nefiind vii până la înviere (Psalmul 146:4).

S-a lansat ipoteza că acest punct de vedere popular din Israelul antic a fost greşit înţeles şi că Domnul Isus ar fi corectat acest lucru. Atunci cum se explică afirmaţia clară „Şi nimeni nu s-a suit în cer” din Ioan 3:13, dat unui lider fariseu, tocmai datorită faptului că aceştia credeau că merg la cer după ce mor? Cum se explică acelaşi vocabular ca în Vechiul Testament, moartea fiind prezentată simbolic ca un somn (Ioan 11:11-14 – Daniel 12:2)?

Tocmai de aceea, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus îi plasează pe cei morţi în morminte până la înviere (Ioan 5:28,29), nu în cer şi nu în alt loc cu viaţă, la fel ca toţi cei din Vechiul Testament, a se vedea Ecleziast 9:10: „Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.”

Acesta este motivul pentru care oamenii care mor nu merg în rai sau iad, ci în mormântul comun al tuturor oamenilor şi aici aşteaptă inconştienţi învierea. Termenul ebraic şheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece apostolul Petru în Fapte 2:27 citează Psalmul 15:10 (16:10 VDC).

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a confirmat mărturia din Vechiul Testament spusă de un înger sfânt al lui Dumnezeu, despre învierea tuturor celor morţi, dar viaţa veşnică a garantat-o doar celor drepţi (pocăiţi):

"Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." Daniel 12:2 Traducerea literală a lui Young

"Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." Ioan 5:28,29

Evreii din antichitate ştiau unde ajung după moarte şi în ce stare vor fi acolo până la înviere, iar acestui loc îi spuneau şheol, Isaia 38:10: „Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor (şheol) voi fi tinut pentru restul anilor mei.” În mormântul comun al omenirii toate activităţile umane încetează, nu numai cele fizice, ci şi cele psihice, fiind o tăcere deplină, vezi și Psalmii 6:5; Isaia 38:11,17,18, locașul comun al morților este asociat cu inactivitatea, nu cu activitatea, cu moartea, nu cu viaţa.

Iată de ce avem nevoie de pocăinţă şi înviere - nu numai de înviere, ci şi de o stare de oameni mântuiţi, care se obţine numai prin pocăinţă - ca să ne putem bucura de noua viaţă, ce ni se va oferi în dar, la înviere. Cei ce vor muri nepocăiţi nu vor avea această bucurie, deoarece nu vor primi iertare şi astfel ei vor şti ce îi va aştepta:

Mânia lui Dumnezeu

- Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." (Ioan 3:36)

- Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. (Romani 1:18)

- Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) (Romani 3:5)

- Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. (Romani 5:9)

Aveţi grijă! Toţi cei ce vor cădea sub mânia lui Dumnezeu, vor fi distruşi trup şi suflet în Gheena focului veşnic:

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot face altceva nimic; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în Gheenă." Matei 10:28 (în versiunea lui Iustin Martirul şi Clement din Alexandria, au trăit în sec. II)

Dacă nu ştiai aceste lucruri, mulţumeşte-i lui Dumnezeu că te-a iluminat, prin Cuvântul Său!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său şi să ne dea gândul pocăinţei, până nu este prea târziu! Amin!