La cine să ne rugăm?

 

La cine să ne rugăm?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl nostru din ceruri şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său!

Domnul Isus ne-a învăţat să ne rugăm: Luca 21:36. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

Pentru ca rugăciunea noastră să fie primită, trebuie să o facem după voia lui Dumnezeu!

Domnul Isus ne-a învăţat să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, în numele Său pentru orice:

Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; si v-am randuit sa mergeti si sa aduceti rod, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea. (Ioan.15:16)

Ce înseamnă a ne ruga în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos?

Când spunem, că ne rugăm în numele Domnului Isus, nu înseamnă să ne rugăm Lui. Ci prin El, ne rugăm Tatălui nostru din ceruri, lui Dumnezeu.

Origene din Alexandria, un creştin care a trăit în secolele II şi III – în lucrarea sa „Despre rugăciune şi martiraj” ne dă nişte sfaturi utile din Biblie. Când argumentează la Cine să ne rugăm, o face din perspectiva ucenicilor. Lucrarea aceasta a fost scrisă în secolul III AD, de Origene din Alexandria, un om învăţat al vremii de atunci. Din text reiese că în acel timp existau trei păreri, unii se rugau doar Tatălui, alţii doar Fiului şi alţii se rugau la ambii. Duhul sfânt nu este menţionat, aşa că moda aceasta încă nu era inventată în acel timp.

XV. 1. Dacă ați înțeles ce se înțelege prin „rugăciune“, să nu ne mai rugăm la nici o creatură, nici la Mesia, doar singurului Dumnezeu și Tatăl universului, la care şi Salvatorul nostru s-a rugat, așa cum am explicat, ce ne-a învățat şi El. De fapt, atunci când i-au cerut „Învață-ne să ne rugăm“ (Luca 11:11), El le-a arătat o rugăciune nu la El însuși, ci la Tatăl: „Tatăl nostru care ești în ceruri ...“ și așa mai departe. (Matei 6.9). Pentru că, așa cum în altă parte am arătat, în persoană şi subiect Fiul nu este Tatăl, și așa că ar trebui să ne rugăm fie la Fiul, şi la Tatăl nu sau fie la ambii, sau numai la Tatăl. Ar părea imposibil sau chiar lipsit de sens să se roage Fiului și nu Tatălui, ceea ce ar fi în mod evident contrar tuturor vederilor. Dacă ne-am ruga la ambii, ar trebui să o facem la plural: „daţi-ne“, „binevoiţi“, „împliniți-ne“, „salvați-ne“, şi alte asemenea. De aici se vede că sunt necorespunzătoare, deoarece nu se poate dovedi din Scripturi că s-au rugat în așa fel. Deci, rămâne doar să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl a toate, dar nu fără Marele Preot care a fost investit prin jurământ de Tatăl, după înțelesul acestor cuvinte: „El a jurat și nu îi va părea rău, Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec“ (Psalmul 110: 4; Evrei 2:17, etc.).

Citat din Origene, „Rugăciune şi martiraj”

Ce dorea să spună Origen? Că evreii se rugau marelui preot al evreilor ca acesta să apeleze pentru ei la Dumnezeu? Nu, din contră, marele preot evreu aducea rugăciunile poporului înaintea lui Dumnezeu, adică se ruga pentru popor, cum şi Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos se roagă Tatălui său pentru noi.

Bine e să ştim toţi asta, ca să fim binecuvântaţi cu toţii! Amin.