Despre pedeapsă

 

Despre pedeapsă

Este învățătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată sau falsă?

Ai luat tu „toată Scriptura” ca să te documentezi despre pedeapsa divină?

(Articole pentru meditaţie)

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său, care a mărturisit că tot ce a spus Tatăl său – adică Cuvântul lui Dumnezeu  - este adevărul (Ioan 17:17). Nu numai cel din Noul Testament, ci şi cel din Vechiul Testament:

2Timotei 3:14. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;

15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Andre Chouraqui un evreu originar din Algeria a tradus Tanakhul, adică Biblia ebraică sau Vechiul Testament în limba franceză. Aşadar a citit de la început pănâ la sfârşit această carte şi s-a gândit la cele citite. După aceea a comentat ceea ce a tradus, scriind aceste comentarii pe hârtie. Aşa a aflat despre el un istoric francez, pe nume Georges Minois, care era interesat să facă o carte despre istoria iadului (infernului) în culturile religioase ale lumii. 

În cartea ISTORIA INFERNURILOR, capitolul "JUSTIŢIA IMANENTĂ ŞI ŞEOL-UL VECHILOR EVREI", autorul Georges Minois, un istoric, îl citează pe Andre Chouraqui, un renumit savant evreu, care afirma că nicăieri în literatura biblică ebraică, nu se vorbeşte, la evrei, despre un infern, în care oamenii păcătoşi s-ar chinui în foc după moarte. El spune că această idee va apărea mult mai târziu, în epoca în care evreii au fost preluaţi în stăpânire de greci. Deci chiar dacă acum evreii cred în aşa ceva, credinţa aceasta nu vine din cărţile Tanakhului (Vechiul Testament), ci de la greci. El recunoaşte că în concepţia evreilor antici, nu exista un "infern" în care oamenii ar fi fost chinuiţi în foc, după moarte.

Dacă iadul chinuitor nu a fost inventat de evrei, cine l-a inventat?

Sursele anticilor îl confirmă pe Andre Chouraqui când arată că inventatorii antici ai infernului (iadului) chinuitor au fost învăţaţii păgâni şi nu evreii.

Iată cine a inventat iadul chinuitor şi motivele care au stat la baza acestei invenţii:

Polybius, istoric antic, spune: "Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decât teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el a inventat teama de zeii subterani, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Strabo, geograful, spune: "Mulțimea este reţinută de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune că le provoacă pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin semnificaşia fabulelor și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate fabule, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizeaza ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care dupa ce atesta că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Minciuni. Şi toate minciunile vin inspirate de la Diavolul, care este tatăl minciunii.

          Dar cine este acest savant evreu şi de unde ştie el aceste lucruri?

Din vasta sa bibliografie aflăm următoarele: Pe numele său complet Nathan André Chouraqui (ebraic: נתן אנדרה שוראקי; 11 august 1917 - 9 iulie 2007) a fost un avocat, scriitor, cărturar și politician franco-algerian-israelian. Chouraqui s-a născut în Aïn Témouchent, Algeria. Părinții săi, Isaac Chouraqui și Meleha Meyer, ambii provin din familii evreiești spaniole care, încă din secolul al XVI-lea, au acționat ca judecători, teologi, rabini, poeți și oameni de știință în Africa de Nord. Din 1935 a studiat Dreptul și Studiile rabinice la Paris. A activat în Rezistența franceză în maquisul Franței centrale (1942-1945). Avocat și ulterior judecător în districtul Curții de Apel din Alger (1945–1947), Chouraqui a devenit doctor în drept în 1948 (Universitatea din Paris). Chouraqui a scris sute de articole în presa mondială, numeroase prelegeri și cărți despre problemele spirituale și politice ridicate de învierea statului Israel. Universal prin esență, scrierile sale variază de la poezie și teatru la studii juridice, ficțiune până la eseuri filosofice, istorie și sociologie și, în special, traducerea și exegeza Bibliei ebraice, a Noului Testament și a Coranului.

Îngerul lui Dumnezeu spune lămurit ca toţi morţii - fie buni, fie răi - dorm în ţărâna pământului, aşteptând învierea şi apoi judecata. Prin faptul că îngerul sfânt spune că cei morţi dorm, inclusiv cei răi, exclude posibilitatea ca aceştia să fie într-un loc subteran în care s-ar chinui în foc. Şi acest fapt a fost confirmat de Domnul şi Mântuitorul Isus, care a spus că toţi morţii vor auzi glasul lui din morminte, nu din paradis sau iad. El a fost evreu după neam omenesc, numit pe evreieşte Yeşhua, care ca Fiu al lui Dumnezeu, a coborât din cer, ca să se nască ca om şi să ne conducă în tot adevărul: Daniel 12:2,13 Ioan 5:28,29. Cum să contrazică El pe îngerul sfânt al lui Dumnezeu?

Noul Testament nu învaţă altceva, după cum vedem la Ioan 5:28,29, în afară de Luca 16:19-31, care este un text neautentic, ataşat ulterior la Evanghelia după Luca. Sau nu a ştiut Domnul Isus cum vor sta lucruile? Nici vorbă!

Biblia arată că aceia care nu acceptă să facă voia lui Dumnezeu, care este facerea de bine după adevăr şi refuză să trăiască în iubire de semeni conform cu voința divină, vor fi înviaţi, judecaţi şi condamnaţi la moartea a doua şi nu la un chin ce ţine veşnic, după cum este scris:

2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,

când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Dacă nu există viață în starea de moarte, ci viaţa pentru cei morţi apare doar după înviere, atunci nu există nici iadul chinuitor după moarte. E logic. Cum să chinuieşti un om mort înainte de înviere? Dar oare va fi un iad veşnic chinuitor la învierea din morţi pentru cei nemântuiţi?

 Traducătorii înflăcăraţi de ideea unui iad veşnic chinuitor au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia Şheol, adică „Locuința morților” cu „Iad” sau „Infern”. Astfel s-a promovat o învățătură  falsă de la Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44). Sfânta Biblie arată în mod clar și fără echivoc că plata păcatului este moartea, adică nimicirea, nu chinul veșnic, după cum reiese dintr-o sumedenie de pasaje Scripturale: Psalmii 37:9,20,34-38; 92:7; 94:23; Luca 13.1-5; Romani 1:32; 1Corinteni 3:16,17; etc.. În plus expresiile „foc veșnic”, „lac (iaz) de foc, „gheena”, nu reflectă un loc de tortură veșnic, ci aspectul distrugerii veșnice.

Când Biblia vorbește de foc veșnic, se referă la efectul focului, că păcătoșii nu scapă de pedeapsa distrugerii veșnice. Expresia „foc veșnic” e un ebraism metaforic, ca în Iuda 7 unde se vorbește de pedeapsa focului veșnic pe care a suferit-o Sodoma și Gomora. Noi știm că focul care a nimicit acele orașe s-a stins (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veșnic; au fost distruse pe veci (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22). E pedeapsa unui foc care nu se schimbă.

Termenul gheena se referă la distrugere, căci când s-a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie și corpurile moarte ale criminalilor și ale animalelor, peste care se presară sulf, care întreținea arderea; nimic viu nu era aruncat în gheenă, astfel locul nu reprezintă un loc al chinului, ci al distrugerii, după cum spune chiar Domnul Isus în Matei 10:28: „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena” (redare din sec II); deci gheena este un loc al distrugerii, atât a trupului cât și a sufletului.

Ca și „gheena”, „lacul de foc” se referă la moartea a doua adică cea veșnică (Apocalipsa 20:14; 21:8). De fapt învățătura despre un iad sau un infern de foc în care sunt chinuiți etern oamenii nemântuiţi îl dezonorează pe Dumnezeul iubirii și al dreptății. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1Ioan 4:8), dacă chinuie veșnic sufletele oamenilor nemântuiţi? Care părinte iubitor ar face așa ceva, cu acei copii care nu i se supun? Sau vi se pare drept ca Dumnezeu pentru păcate făcute timp de 70, 80 de ani să dea ca pedeapsă o chinuire eternă în foc?

Unii cred că Diavolul şi îngerii lui îi vor chinui pe cei nemântuiţi în foc. Dar vi se pare corect și just ca Dumnezeul luminilor să colaboreze cu Diavolul și acesta să-i chinuie pe oameni? Poate Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuși Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2:14) şi îngerii lui la fel (Matei 25:41), cine ar chinui atunci pe cei nemântuiţi? Este clar că învățătura despre iad vine de la Diavol și aruncă o pată asupra Tatălui nostru drept şi sfânt. Cei care promovează o astfel de învățătură, pun mai presus tradiţia din cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, învăţând minciunile dracilor (1Timotei 4:1).

Morții sunt fără viață până la înviere. Biblia vorbește de învierea morților (Ioan 5:28,29), dar ce rost are învierea dacă ei sunt vii pe undeva, unii în rai și alții în iadul de foc? În plus, cum să chinuieşti pe cineva care încă nu a înviat şi nu a fost judecat? Eventual, cei nemântuiţi ar putea fi chinuiţi etern în foc, după ce vor fi înviaţi şi judecaţi, dar nu în această stare de moarte în care nu ştiu şi nu simt nimic...

Dar oare asta vrea Dumnezeu – un Dumnezeu al dreptăţii şi iubirii?

Dacă Dumnezeu ar păstra pe cei nemântuiţi în împărăţia Sa, aceştia ar fi o nouă sursă de păcate, nedreptate, discordie şi nefericire. Asta ar duce la agonizarea stării de păcat. Singura soluţie justă este avertizarea lor continuă şi apoi eliminarea lor din existenţă, la înviere şi judecată, în faţa unui tribunal omenesc, formată din aceia care au respins tentaţiile păguboase ale păcatelor:

1Corinteni 6:2. Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

Luca 11:31. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

32. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

În final să ne întrebăm: suntem noi ai lui Dumnezeu, ca să scăpăm de judecata şi osânda veşnică, care nu este chinul veşnic în foc ci distrugerea veşnică în foc? Între adevăr şi minciună este o mare diferenţă!

De aceea să ne rugăm ca Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său! Amin!