BĂTĂLIA DE PE BUGUL DE SUD

 

BĂTĂLIA DE PE BUGUL DE SUD

 

Controversa pe sursele istorice: Cum ar trebui să ne implicăm?

 

Există multe controverse biblice (îmi place să le spun "noduri gordiene") şi uneori ne implicăm cu prea multă patimă de o parte sau de alta, marea problemă fiind ... cum ar trebui să ne implicăm? Pătimaş sau prevăzător= echidistant, echilibrat, înţelept, calm?

Sunt versete în Biblie, care aparent spun contrariul, adică un verset sună ca şi cum ar contrazice un alt verset. Ce facem în acest caz?

Ca exemplu, nu o să dau ceva concret din Biblie sau de la o sursa ce o comentează, ci mă voi duce la o controversă din sfera istoriei maghiare, dar pe baza ei va puteţi face o impresie despre ce vorbesc.

Există o controversă în sfera istorică maghiară, despre un itinerariu, unde anume s-au stabilit prima dată maghiarii: în Pannonia sau în Transilvania?

Despre acest itinerariu al maghiarilor (din epoca dintre pierderea patriei originare și câștigarea noii patrii), scris în cronicile vechi, există relatări despre două rute urmate. Pentru unii istorici par contradictorii. Dar nu sunt.

Conform vechilor vorbe (proverbe maghiare) se spune:

„Nu arunca copilul cu apa cu tot”.

Semnificație: Efortul excesiv de a demonstra ceva contrar este dăunător, dacă o faci în defavoarea cercetării lucrului opus. Există și în germană. Adică, să fi imparţial. Priveşte lucriurile fără patimă.

Unul dintre pericolele care pândesc istoricii sau "scafandrii" de istorie în orice moment este atunci când, din cauza unei anumite note „fără sens” sau „greșite” din cronică, întregul material este discreditat și privit ca îndoielnic. Aşa se face azi, din păcate, cu Biblia. Dacă unii găsesc ceva în ea nepotrivit cu ce ştiu istoricii de azi sau chipurile este spus greşit din perspectiva acestor istorici moderni, atunci ne spun şi nouă că este cazul să aruncăm toată Biblia. 

Aşadar, trecând la exemplu, unii cronicari maghiari din vechime spun că maghiarii au mers prima dată şi au cucerit Pannonia, dar alţi cronicari tot din vechime spun că au mers prima dată în Transilvania.

În tradiția secuiască de exemplu, povestea cuceririi maghiare care a început în Transilvania, nu este nici lipsită de sens, nici greșită. Acest lucru poate fi pe deplin înțeles și acceptat în raport cu rezultatul bătăliei de lângă râul Bugul de Sud (Ucraina de sud), care a avut loc în 896, între armata maghiară şi armata unită bulgaro-pegenegă.

Cronica secuiască de la Csík este un document istoric de autenticitate contestată, despre care se spune că a fost scris în latină în 1533, iar una dintre copiile sale a supraviețuit pentru posteritate.

Potrivit acestei cronici, după ce au fost bătuţi în război, maghiarii au venit în Transilvania, trecând timp de trei luni prin defileul munților Moldovei. Acest eveniment trist și fatidic i-a zguduit atât de mult pe secuienii din acea vreme, încât istorisirea a ceea ce au văzut s-a răspândit din gură în gură, din generație în generație, lăsând o urmă de neșters. Și de aceea a intrat în cronica lor.

 

Bătălia de pe râul Bugul de Sud

Evenimentul de trecere a Carpaţilor prin Moldova, a avut loc după bătălia care s-a dat de-a lungul râului Bugul de Sud, din 896. Bugul de Sud (ucraineană: Pivdennij Buh, rusă: Yuzhnij Bug, greacă veche: Hypanis) este un râu important din Ucraina, fiind la 25 km nord-vest de orașul ucrainean Hmelnytskyi la o înălțime de 350 m pe creasta Podolia. Lungimea sa este de 806 km, zona de captare este de 63.700 km². Debitul mediu de apă la gura sa este de 108 m³ pe secundă. Se varsă în Marea Neagră cu o gura de pâlnie lungă de 30 km la Ocsakiv. Orașe importante de-a lungul Bugului de Sud: Khmelnytskyi, Vinnytsia, Mykolaiv.

Locaţia era perfectă pentru viaţa semi-nomadă practicată de maghiari.

În acest bazin au avut maghiarii ultimul lor cartier general, după ce s-au separat de Imperiul Khazar (după războiul civil khazar).

În 894, a izbucnit războiul între Marele Imperiu Bulgar și Imperiul Bizanțului, mocnit de o ceartă religioasă şi deoarece împăratul a mutat piețele desemnate pentru mărfurile bulgare de la Constantinopol la Solun (Thessaloniki), ceea ce a însemnat taxe mai mari pentru comercianții bulgari. În același an, Simeon I i-a învins pe bizantini lângă Adrianopol, înainte ca aceștia să recurgă la vechiul procedeu des folosit în astfel de situații: atacul pe la spate.

Astfel, bizantinii au recurs la angajarea maghiarilor pentru a ataca Bulgaria dinspre nord-est. În cursul anului 895, maghiarii campaţi pe cursul râului Bugul de Sud, au trecut Dunărea cu ajutorul bizantinilor și i-au învins de două ori pe bulgari. Simeon s-a retras la Drastar, pe care l-a apărat cu succes, de unde a trimis soli de pace la bizantini.

Apoi, după plecarea maghiarilor, el a reușit să-i convingă pe pecenegi să-l ajute să se răzbune pe maghiari.

În timp ce liderii maghiarilor Almoş şi Arpad erau ocupaţi cu o campanie militară în Ruthenia (un alt nume al Dulobei), pecenegii i-au atacat pe maghiari prin surprindere şi au măcelărit pe mulţi. Maghiarii au dat un „last stand” lângă râul Bugul de Sud, iar în timp ce se luptau cu pecenegii, Simeon I și tatăl său, Boris I - care a părăsit mănăstirea pentru această ocazie - au adunat o armată uriașă și au mers spre nord, la frontiera de est a ţării. Pecenegii au ocupat fostele teritorii ale ungurilor, de la est de Bugul de Sud şi au făcut joncţiune cu trupele lui Simeon, care au ajuns la locul bătăliei în număr mare.

Simeon a ordonat un post de trei zile, spunând că soldații ar trebui să-și ispășească păcatele și să caute ajutorul lui Dumnezeu. Când au terminat cu asta, a început bătălia.

Tot ceea ce se știe despre luptă este că a fost lungă și deosebit de sângeroasă și s-a încheiat cu victoria bulgarilor. Bulgarii au pierdut 20.000 de oameni, tot ce se știe despre pierderile maghiarilor este că au fost „serioase” – conform rapoartelor bulgare. Armata bulgară era condusă de Simeon I, dar numele liderului maghiar este necunoscut.

Dacă ne uităm pe hartă, comentariul cronicii de la Csík poate fi autentic din acest punct de vedere, cum că maghiarii au ajuns prima dată în Transilvania, după un marş care a durat timp de trei luni prin defileul munților Moldovei și s-au stabilit de-a lungul râului Mureş, în zona Transilvaniei de Sud, făcându-şi cartierul general la Bălgrad (Alba Iulia). O altă cronică veche maghiară spune că după ce au ajuns în Transilvania, trupele maghiare au campat în șapte locuri, de unde vine și unul dintre celelalte denumiri ale Transilvaniei, "Siebenburg". Vestea pierderii cartierului general de la Bugul de Sud s-a răspândit în Rutenia (cunoscută înainte ca Duloba), la armata condusă de Almos și Arpad. Liderul Almos a murit aici, în circumstanțe obscure. Apoi, trupele care s-au întors au găsit teritoriile ocupate şi pârjolite de pecenegi. Luând din nou calea Rutheniei, s-au prezentat la marginile domeniului bulgarului Salanus, care jurase credinţă bizantinilor şi era nesupus lui Simeon. Arpad ceruse un loc pentru el şi trupele sale ca şi cum ar fi azilanţi, adormind vigilenţa lui Salanus care nu se aştepta să fie înşelat, iar când nu s-a aşteptat au tăbărât peste el.

Învăţăminte

Privit din această perspectivă, vedem că aceste cronici vechi maghiare nu se contrazic, ci se completează. Ambele rute ar putea fi corecte.

 

La fel se întâmplă şi în unele cazuri din Biblie. Există versete în Biblie care nu se contrazic, ci se completează.

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu înţelepciune!