Apostolul Pavel confirmat din nou (Coloseni 2:18)

 

Apostolul Pavel confirmat din nou (Coloseni 2:18)

 

Chiar existau evrei care se închinau la îngeri, cum avertiza apostolul Pavel?

Da, sursele istorice ne arată că într-adevăr au existat şi din aceştia.

Unii dintre învăţaţii evrei şi-au pus problema dacă nu cumva îngerii pot fi consideraţi dumnezei la care să li se aducă închinare?
Punct de plecare, de unde a pornit totul

Unii dintre evrei - sub influenţa culturii păgâne greceşti, samaritene şi persane - considerau că îngerii sunt de fapt dumnezei, doar altfel spus.

Unul dintre ei era Philon (pe numele său real Yedidia), IV, Confuzia Limbilor). Theos în greacă înseamnă dumnezeu şi deoarece grecii nu aveau noţiunea evreiască despre îngeri, spuneau tuturor fiinţelor închipuite din panteonul lor dumnezei. Nu aşa era la evrei, care considerau că există doar un singur Dumnezeu, iar restul erau fiinţe inferioare, subordonate şi slujitoare, care nu puteau fi numiţi astfel. Astfel, grecii erau politeişti, iar evreii monoteişti.

“Şi care e problema?”

În lumea dumnezeilor păgâni ai grecilor (dar şi al unor popoare din Orientul Mijlociu), dumnezei închipuiţi bineânţeles, aceştia aveau relaţii controversate. De exemplu, un dumnezeu îl putea detrona pe celălalt dumnezeu care era la conducerea dumnezeilor. Grecii din păgânism credeau că Zeus l-a detronat pe tatăl său, pe nume Cronos, şi i-a luat locul de şef al dumnezeilor. Aceste mitologii copiau de fapt ceea ce se întâmpla pe pâmânt şi le puneau în sfera închipuită de ei. Aşa ceva nu exista în credinţa evreilor. Acolo era un singur Dumnezeu atotputernic, care nicicând nu putea fi detronat şi astfel nu putea fi niciunul un alt dumnezeu lângă El.

Ataşat acestei concepţii ale străbunicilor săi, filozoful evreu Yedidia, acel Philon din Alexandria (secolul I AD), considera că arhanghelul Mihail este un al doilea dumnezeu, după Yehova Elohim. El îl numește "Logos" pe acesta şi îl descrie ca „al doilea dumnezeu [deuteros theos]” (Întrebări și răspunsuri la Geneza, 2,62), Mihail fiind „arhanghelul cu multe nume” şi „taxiarchos” - adică liderul ordinului cetei celorlalţi îngeri de seamă din subordinea lui Dumnezeu. 

Străbunicul lui Yedidia, Ben Sira (secolul II î.e.n.), fondatorul unei şcoli cu aceste idei în Alexandria, îi aduce închinare lui Mihail în una din scrierile sale. Iată că unii dintre evrei se adăpau periculos de mult din gândirea şi practica religioasă păgână.

Această închinare la îngeri este pomenită şi de apostolul Pavel, care o dezagrează:
Coloseni 2:18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, 

Apostolul Pavel nu a fost singurul care dezagrea acest tip de închinare. Doar se încadra într-un tipar de respingere, care a existat în teologia evreilor cu mult timp înainte de Ben Şira. Şi nici Ben Şira nu a fost primul, în viziunea lui extremistă. Încă de pe timpul lui Ieruboam, care a fost un rege israelit idolaturu, evreii au combinat monoteismul cu politeismul.

Acest obicei a fost aspru condamnat şi pedepsit de Dumnezeu:

1Împăraţi 14:7Du-te şi spune lui Ieroboam: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel, 8 am rupt împărăţia de la casa lui David şi ţi-am dat-o ţie, şi n-ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. 9 Tu ai făcut mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate, ca să Mă mânii, şi M-ai lepădat înapoia ta! 10 De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri.

Politeismul era grav, deoarece era o formă de atâţare deschisă la detronarea lui Dumnezeu din supremaţia Sa, de împărţire a atotputerniciei lui Dumnezeu, cu ceilalţi dumnezei, ceea ce urmărea de fapt Satana, Diavolul, vrăjmaşul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a avertizat atât opoziţia cerească cât şi cea pământească, că nu merită nici o slavă:

Isaia 42:8 Eu sunt Yehowah, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor ciopliţi. (după Textul Masoretic)

După această mască idolească se ascundeau de fapt Satana şi demonii, cerându-şi „slava” şi închinarea.

Dar atât Satan şi demonii, cât şi opoziţia religioasă politesită pământească au demonstrat timp de 6000 de ani că nu ştiu să conducă şi să gestioneze bine treburile pâmânteşti, nici religioase, nici economice şi nici sociale. Dacă deschizi o carte de istorie, nu vezi altceva decât multă prostie care a dus la oroare, expoatare şi nefericire socială, umplută cu religie de prost gust.

Primii creştini nu se rugau nici chiar Domnului Isus Christos, ci numai Tatălui său, după cum citim:

Origen din Alexandria (c. 184 - c. 253) - Despre rugăciune și martiriu, extras din cartea sa

„Să ne rugăm doar lui Dumnezeu!

XV. 1. Odată ce înțelegem ce înseamnă „rugăciune”, să nu ne mai rugăm niciodată vreunei făpturi, nici măcar lui Hristos, numai Dumnezeului și Tatălui universului, căruia Însuși Mântuitorul nostru s-a rugat, așa cum am explicat deja și la care El ne-a învățat. Căci când au cerut: „Învață-ne să ne rugăm!” (Luca 11:1), nu le-a arătat rugăciunea către sine, ci către Tatăl: „Tatăl nostru care ești în ceruri” și așa mai departe. (Matei 6:9).”