Pe cine lăudăm în Adunare? (Dezbatere)

 

Pe cine lăudăm în Adunare?

 

O întrebare pentru cei care nu doresc să audă decât de Iisus (înţelegându-l greşit pe apostolul Pavel)

Pe cine trebuie să lăudăm în adunare (biserică)?

 

În foarte multe adunări (biserici) se uită de închinarea la Tatăl, din cauza anumitor păreri greşite despre Domnul Iisus Hristos, deşi el ne-a dat exemplul suprem cum trebuie să ne închinăm la Tatăl său.

 

Domnul Isus însuşi îl lăuda public pe Dumnezeu, Tatăl său:

Matei 11:25-26 VDC

În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi și pricepuţi și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!

 

Domnul Isus însuşi cânta împreună cu ucenicii cântări adresate lui Dumnezeu, Tatăl său:

Matei 26:30 VDC

După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor.

 

Nu trebuie să minimalizăm dar nici să exagerăm rolul Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Chritos. Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, singurul Său Fiu (1Ioan 4:9), venit din cer ca să ne facă copii ai lui Dumnezeu. Datorită Lui, Dumnezeu ne va face părtaşi binecuvântărilor sale eterne (Ioan 3:16, Ioan 17:1-3), după ce prin El, Dumnezeu ne va scăpa din păcat şi moarte. De aceea, toată fiinţa trebuie să laude mai întâi pe Dumnezeu Tatăl şi apoi pe Fiul său. Această ordine este sfâtă şi nimeni nu o poate inversa, după cum este scris:

Apocalipsa 5

13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: "A Celui ce şade pe scaunul de domnie (adică Dumnezeu Tatăl) şi a Mielului (adică Fiul său) să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!"

14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: "Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Vedem aici, că în închinare, prima dată este menţionat Dumnezeu, adică Tatăl şi apoi Fiul Său.

 

Un cântec de laudă şi bucurie, trebuie adresat lui Dumnezeu Tatăl, dar şi Fiului său. Iată un astfel de exemplu în cântarea de mai jos.

 

Slavă, slavă! Pe Cine laud?



1.Slavă, slavă! Pe Cine laud?

Zi de zi, mereu ...

Slavă, slavă! Şi de ce laud?

Bucuros, mereu ...

---

Refren

Mare este răsplata mea,

Veşnic eu mă voi bucura,

Viaţă veşnică voi avea,

Slavă, Hallelu-Yah!

---

2.Slavă, slavă! Pe Cine laud?

Veşnic, veşnic eu!

El e Tatăl, Răsplătitorul,

Eu îl laud mereu.

---

Refren

Mare este răsplata mea,

Veşnic eu mă voi bucura,

Viaţă veşnică voi avea,

Slavă, Hallelu-Yah!

---

3.Slavă, slavă! Pe Cine laud?

Veşnic, veşnic eu!

El e Fiul, Mântuitorul,

Eu îl laud mereu.

---

Refren

Veşnic, veşnic eu voi cânta,

Căci mare este răsplata mea!

Şi cu toţi sfinţii ne-om ospăta,

La masa Mirelui! În Raiul Tatălui!

Ştiu bucuros voi fi mereu,

Şi din inimă, cânt la fel!

Hallelu-Yah! Hallelu-Yah!

Hoshana! Hoshana!

 

Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său unic-născut, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în veci de veci! Amin!

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CE SE SPUNE DESPRE APOPHIS? (Doc. engl roman)

Din dosarul unei secte (Vestitorii Dimineţii)

Habanii, o ramură pacifistă a anabaptiştilor (ramura huterită)