FILE DE ISTORIE BISERICEASCA (Documentar)
FILE DE ISTORIE BISERICEASCA
Melito of Sardis died c. 180, was the bishop of Sardis near Smyrna
Lui i se atribuie lucrarea.
Peri Pascha verses 79, 80: "...And you [Israel] killed your Lord at the time of the great feast. Surely you were filled with gaiety, but he was filled with hunger; you drank wine and ate bread, but he vinegar and gall; you wore a happy smile, but he had a sad countenance; you were full of joy, but he was full of trouble; you sang songs, but he was judged; you issued the command, he was crucified; you danced, he was buried; you lay down on a soft bed, but he in a tomb and coffin.
Pace si har,
M-am gandit totusi sa incerc o implicare si in acest topic, cum s-a ajuns pana
acolo ca crestinii gnostici sa creada ca evreii l-au ucis pe Dumnezeu? ..
Trebuie sa vedem si de cate ori apare expresia "Fiul lui Dumnezeu" si
alte expresii asemanatoare.
Incerc o abordare a subiectului, de la un verset care spune ca Dumnezeu
locuieste intr-o lumina de care nu te poti apropia in acest trup de carne si
sange (1Timotei 6:16). Daca eu as locui intr-o casa nu as fi eu casa insasi.
Tot asa Dumnezeu locuieste in lumina ca "Duh" (Ioan 4:24) dar nu este
lumina in care locuieste (care nu este "duh" ci este o forma de
materie). "Lumina" care este folosita la Ioan 1 este o metafora a
cunoasterii si nu este lumina (energia) de care vorbeste Pavel. Sunt doua lucruri
diferite si nu ar trebui sa le confundam.
Pavel nu predica un "panteism biblic: Dumnezeu este totul, si Dumnezeu
poate fi venerat in totul". Nu exista nici o forma de panteism in Biblie.
Dumnezeu nu este natura vizibila sub nici o forma. El este mai presus de orice
s-ar putea numi natura, fiind creatorul naturii. Prin acest verset Pavel spune
un hotart nu inchinarii lui Dumnezeu prin natura. Tocmai acest panteism negat
de Pavel a dus pe pagani la venerarea lui Dumnezeu prin elementele naturii. Paganii
credeau ca daca Dumnezeu e totul, atunci el poate fi impartit si venerat in
orice forma. De aici si pana la a face un dumnezeu cu trup om, de tap sau vita
sau lup (sau amestec om-animal) etc, nu a fost decat un pas. Obscuritatea si
obscenitatea in gandire a mers si mai departe: mergand pe ideea egalitatii in
natura (daca totul este din Dumnezeu) atunci toate sunt egale, un animal de
exemplu poate deveni zeu, sau o partenera (de aici sexul cu animalele intalnit
in lumea pagana, atat la oameni cat si la zei, in orasul Herculane distrus de
mania divina, dumnezeul Pan face sex cu o capra). Paganii se inchinau si la
ape, munti, copaci si cum a spus cineva din antichitate egiptenii au avut chiar
si un "Dumnezeu Ceapa".
Scriam de dumnezeul Pan (Tammuz in Orientul Mijlociu). Numele lui inseamna
"Tot". De aici denumirea "Pan-Theon" ("Toti
Dumnezeii" ), era denumirea templului unde se puneau toti dumnezeii.
Originea acestui dumnezeu a fost un dumnezeu al naturii. De aici denumirea "Pan-Theism"
(Toata Dumnezeirea). Platon a fost cel care a mutat pantheonul de pe muntele
Olimp in cer, revolutionand gandirea panteista a paganilor primitivi. In acest
nou edificiu numele lui Pan nu mai are loc. Odata cu Platon (sau chiar cu
Pitagora) incepe declinul lent dar sigur al dumnezeilor "mioritici"
greci. Urmand modelul persan, vechii dumnezei greci sunt spiritualizati.
Filozofii grecii au ajuns prea intelepti sa mai creada in dumnezeii de pe
muntele Olipm, dar invatand ceva din soarta lui Socrate stiau ca trebuie sa se
debaraseze de ei altfel decat a facut-o acesta. De aceea au mutat toti
dumnezeii in cer, imbracandu-i cu denumiri si insusiri abstracte (Monad, Diad,
etc). Aici vor muta si toti oamenii, sustinand trasmigratia sufletelor pana la
desavarsire. Pamantul decade din atentia lor, nefiind mai mult decat o temnita
temporara pentru toate sufletele.
Cum ne pot afecta pe noi aceste curente antice si cum ne pot atrage in mirajul
lor, daca nu vom fi atenti? Nu este de mirare ca filozofii crestini care au
studiat in scoli pagane au imbratisat unele concepte de gandire din gandirea
filozofilor pagani. De exemplu, cand citeau Biblia si dadeau de expresia
"Fiul lui Dumnezeu" prin expresia "Fiu" nu intelegeau un
sens literal, ci unul abstract, filozofic. La fel si cand citeau cuvantul
"Tatal Domnului nostru Isus" se gandeau la cu totul altceva. Un
astfel de interpret crestin din secolul II, sustinea ca atunci cand se vorbeste
de Tatal este vorba de o fata a lui Dumnezeu, fata nevazuta din ceruri, iar
atunci cand se vorbeste de Fiul, se vorbeste de cealalta fata a lui Dumnezeu,
cea vazuta, de pe pamant, nefiind vorba de doua persoane distincte, ci de o
singura si aceeasi peroana, care s-a revelat in doua moduri (de aici denumirea
de "modalism" ). Dar Biblia vorbeste clar si deslusit despre doua
persoane distincte, despre Tatal si despre Fiul.
Este de notat, ca primii care au avut aceasta interpretare, filtrand totul prin
filiera de gandire a filozofilor pagani, au fost gnosticii si credeau ca Isus
este "Supremul", necunoscut pana atunci, care s-a relevat omenirii.
Prin ei si influenta lor, azi avem ceea ce se numeste "Crestinatate de
gandire greceasca".
As continua firul prezentarii.
Dupa cum am aratat exista viziunea panteista a paganilor care venerau natura si
lucrurile din natura, crezand ca natura este Dumnezeirea cea cu multe fete si
insusiri. Am vazut si cate extreme a generat aceasta viziune.
Platon a radicalizat aceasta viziune, mutand panteismul in cer si facand ca
cerul sa fie contemplat ca "Dumnezeire"
Avand in vedere scenariul panteist celestial, Monadul genereaza Diadul, dar
acesta ramane tot in Monad, iar Diadul genereaza Triadul, dar ramane tot in
Diad si prin Diad ramane tot in Monad, etc. etc.. Concluzia: unul ramanand tot
unul, totul ramane totdeauna tot intr-o unitate, intr-o relatie
"economica". Platonismul si neo-platonismul era filozofia formei fara
fond, filozofia abstractizari.
Transpunand aceasta filozofie in expresii biblice Monadul era vazut ca Tatal si
Diadul era vazut ca Fiul, iar relatia dintre ei era o "economie"
unitara, ambele entitati facand parte din "Dumnezeire", etc.. Se
interpreta ca Diadul este doar o fata a lui Dumnezeu. Astfel, fata Tatalui este
Fiul si fata Fiului este Duhul Sfant, care este si fata Tatalui, daca Fiul este
fata Tatalui, totusi prin legatura de economie nu sunt trei fete, ci o singura
fateta a Dumnezeirii. Vedem aici o numerologie speculativa, mostenita de la
Pitagora, si atasata la conceptul antic de panteism, creandu-se un panteism
celestial.
Urmandu-se aceasta filozofie la unii se nasteau niste concluzii: Daca Fiul nu
poate fi separat de Tatal (fiind fata Tatalui) si daca nu ar fi separabil de
Tatal, nu poate experimenta insusiri umane: nasterea, suferinta si moartea. Asa
se nastea 'docetismul'. Concluzia lor: Pasajele care vorbesc de nasterea,
suferinta si moartea Fiului trebuie scoase din Biblie. Si-au facut o Biblie,
care continea Evanghelia dupa Luca (modificata, incepe de la capitolul 3),
majoritatea epistolelor lui Pavel (modificate) si lucrarea numita Antitezele,
care arata ca Dumnezeul din VT nu este acelasi cu Dumnezeul din NT.
http://en.wikipedia.org/wiki/Docetism
Pe de alta parte, urmandu-se aceeasi filozofie, la unii se nasteau alte
concluzii: Daca Fiul nu poate fi separat de Tatal (fiind fata Tatalui) si daca
nu ar fi separabil de Tatal, si daca poate experimenta insusiri umane:
nasterea, suferinta si moartea, atunci chiar Tatal s-a nascut, a suferit si a
murit. Asa se nastea 'patripassianismul'.
http://en.wikipedia.org/wiki/Patripassianism
Poate ca urmatoarele
comentarii mai sunt folositoare in acest topic.
Despre doceti:
Viziunea lor despre Fiul a fost neunitara. Unii credeau ca el este Fiinta
Suprema (Eonul Suprem), altii vedeau doar o parte morfica a Fiintei Supreme
(crezand ca Fiinta Suprema este tri-morfica), iar unii credeau ca el este Fiul
cel mic al Fiintei Supreme (fiul cel mare crezand ca a fost Satan).
Docetii au fost combatuti chiar de apostolul Ioan, apoi de Policarp, episcop de
Smirna si de Anicetus, episcop de Roma. Liderii docetilor purtau parul lung,
luau Cina Domnului cu apa, nu se casatoreau si se intruneau duminica, nu
credeau in inviere, ci in transmigratia sufletelor.
Unele ramuri ale acestei miscari, in zilele lor de sarbatoare practicau tot
feluri de orgii. Considerau materia ca fiind o "cusca (colivie)" rea
si creatia unui dumnezeu inferior, de aceea pentru a ajunge cat mai repede
afara din colivie in cer, unii se auto-infometau sau chiar atacau garnizoanele
romane cu sabii de lemn, pentru a putea fi macelariti.
O ramura mai tarzie a lor au fost catharii. Aveau doar Evanghelia dupa Ioan, cu
modificari. Urme ale acestei miscari se mai gasesc si azi la mormoni (beau Cina
Domnului cu apa)
Despre patripassieni:
Numita si "vechea erezie a lui Noetus din Smirna". Originar din Efes,
stabilit la Smirna, probabil ghidat de indicatoare neo-platoniste la moda
atunci si dorind sa desfiinteze acuzatiile rabinilor evrei, care ii acuzau pe
crestini ca nu sunt monoteisti adevarati, caci au doi dumnezei (unii crestini
chiar asa argumentau, ca crestinii au doi dumnezei, de ex. Iustin Martirul) a
sustinut ca Tatal si Fiul sunt o singura persoana (fiinta).
A fost dat afara din biserica din Smirna pe la 190, dupa ce prezbiterii au avut
o disputa christologica cu el. Simtindu-se nedreptatit a exclamat:
"Ce rau fac daca il preamaresc pe Christos?... Daca deci iau la cunostinta
ca Christos este Dumnezeu, atunci el este Tatal insusi, daca el este
intr-adevar Dumnezeu; si Christos a suferit, fiind Dumnezeu insusi, si in
consecinta Tatal a suferit asa, deoarece el a fost Tatal insusi"
Ceva asemanator a crezut Melito de
Sardis (c. 170-180). Despre moartea lui Christos el scrie asa:
"Şi astfel el a fost ridicat pe un lemn şi i s-a pus o inscripţie, pentru
a se indica cine era omorât. Cine a fost acesta? Este un lucru greu de spus, şi
un lucru cel mai de temut să te abţii să-l spui. Dar ascultaţi, în timp ce
tremuraţi înaintea feţei aceluia la care pământul s-a cutremurat. Cel care a
atârnat pământul la locul lui a fost atârnat. Cel care a fixat cerurile la
locul lor este fixat într-un loc. Cel care a postat toate lucrurile rapid este
postat rapid pe lemn. Stăpânul este insultat. Dumnezeu este ucis. Regele lui
Israel este distrus de o mână israelită".
Vedem ca nici una dintre partide nu lasa loc pentru interpretarea semantica
(etimologica) a cuvantului "fiul" (exceptand pe docetii care vedeau
ca Logosul este Fiul Cel Mic al lui Dumnezeu).
O alta interpretare a cuvantului "fiul": Adoptionismul
Adoptionistii sustineau ca Fiul lui Dumnezeu a fost un om, ca orice om si n-a
existat niciodata inainte de fecioara Maria.
Aveau doua ramuri:
- unii credeau in nasterea din fecioara, negand paternitatea lui Iosif
- altii credeau ca chiar Iosif a fost tatal lui Isus
Ei argumentau ca Dumnezeu l-a chemat pe Isus, ca sa ii fie Fiu in sens de fiu
adoptiv. Ei argumentau ca Fiul a fost doar un plan in mintea lui Dumnezeu, plan
care s-a finalizat atunci cand Isus a fost adoptat la Iordan.
Nici acestia nu au acceptat un punct de vedere semantic asupra cuvantului
'fiul'.
Chiar nu poate avea Dumnezeu un "fiu" in sensul semantic (etimologic,
literal) al cuvantului? Wikipedia, la sectiunea Pastorul lui Hermas, intr-o
nota, pomeneste foarte pe scurt de o alta ramura de interpretare christologica:
Christologia Pneumatica. "Pneuma" in limba greaca inseamna
"duh".
Despre christologia
pneumatica (numita si christologie ariana: conform cu aceasta ipoteza Christos
este Arhanghelul Mihail). Ideea se regaseste si in cartea apocrifa din sec II.
Pastorul lui Hermas. Istoricul persan Sahrastani, 1086 - 1153 e.n. (care a
facut o enciclopedie a cultelor si ideilor religioase, Kitab alr11;Milal wa
al-Nihal) identifica (compara) christologia lui Arius cu christologia oamenilor
care au trait in pesteri, cu circa 300 de ani inainte de acesta.
http://en.wikipedia.org/wiki/Al-Shahrastani
Sahrastanii se refera la essenieni? Daca nu, la cine altii?
Chiar ar fi crezut essenienii in asa ceva?
Cine au fost essenienii si pana unde se intinde istoria lor in antichitate?
Este un grup care a aparut doar in sec II i.e.n sau are radacini mai adanci in
istorie?
Panteismul este o nebunie teologica a vremii. Legat de expresii, eu mi-am exprimat deja convingerea. Pentru obiectii: Asa faceau si Martorii lui Iehova, cei cu vechiul. Nu acceptau in vocabularul lor expresia "religie", deoarece, spuneau ei, este un cuvant folosit in inchinarea pagana. Bine, bine, si atunci de ce folosesc celelelte cuvinte latinesti, caci si ele au fost folosite in inchinarea pagana? Acestea sunt discutii complicate, ce pot duce la pierderea lucrului esential: Toate limbile, indiferent din ce ramura, sunt de la Dumnezeu si Creatorul poate fi cinstit si binecuvantat in aceste limbi.
Ambele variante pot fi acceptabile. Cine vrea sa se inchine numai in evreieste
o poate face. Cine vrea in limba romana e OK. Etimologic, atat cuvantul religie
cat si cuvantul Dumnezeu sau chiar zeu (cum au propus Viorel Ratiu si Isfa
Alin, din Arad) este acceptabil. Ce s-a intamplat la Babel, cand s-au incurcat
limbile? Putem privi acest fenomen ca o spurcare a limbilor? Nu, deoarece
Dumnezeu nu face nimic necurat.
1: Yahshuah tăcea, şi
nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a zis:
"Eşti Tu,Mashiah Fiul Celui binecuvântat?",,Da sunt''
(Marcu 14:61-62)
2: Toţi au zis: "Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le-a
răspuns: "Aşa cum o spuneţi; da, sunt." ( Luca 22:70 )
Mulţumesc
Interpretarea poate fi:
Marele preot s-a ridica primul cu intrebarea si dupa ce a primit confirmarea
din gura Domnului Isus, si-a rupt hainele, intreband pe ceilalti ce cred.
Ceilalti au repetat intrebarea, la care Domnul Isus a confirmat din nou, apoi toti
ceilalti au pronuntat sentinta. Ei nu au intrebat daca el este Dumnezeu lor,
cum credea in mod fals Melito din Sardes, ci Fiul acestui Dumnezeu.
De ce nu au intrebat daca Isus este Dumnezeu? Pentru ca nu asta au auzit-o din gura lui Isus.
Totusi saducheii au jucat un rol involuntar in aceasta idee. Cum? Ei credeau ca nu exista ingeri, ci ingerii sunt o prelungire ca sa spunem asa a lui Dumnezeu, o manifestare a lui Dumnezeu pe pamant.
Egyháztörténelmi személyiségek – Markion
Miért van szükségünk az Egyháztörténelem titkainak a feltárására? Hogy
megismerjük és jobban megértsük bizonyos mai keresztyén irányzatok tanításbeli
gyökereit.
Szinópei Markion (Marcion of Sinope) kb. 85-ben született, az akkori Római
Birodalomban, Pontus tartomány Szinópe nevezetű városban. Kb. 160-ban halt meg.
Markion apja keresztyén püspök volt a városban és fiát is annak nevelte.
Bizonyos idő elteltével, apja kénytelen volt kiközősíteni őt. Egyesek szerint
azért mivel megerőszakolt egy szűzet, mások szerint ez alatt azt kell érteni,
hogy téves tanításaival megerőszakolta az akkori idők egyházát (tehát a
"szűz" szó alatt az "egyházat" értették jelképes
értelemben). Kiközösítése után szégyenében éjjel távozott a városból és
hajórakomány kereskedelemmel foglakozott. Tehetős anyagi javakra tett szert.
Markión szellemi apjának egy bizonyos szír, Cerdó
vagy Cerdón nevezetű (eretnek) tanítót tartanak, akinek tanításait
tovább képviselte. Egy második századi szerző szerint Cerdó mozgalma 115-ben
vált ki az akkori egyházból és Markion missziója alatt jelentős emberbázist
toborzott.
Mint
sikeres hajókereskedő, Markion Rómába utazik kb. 142-ben és egy jelentős
összeget adományozott a hivatalos egyháznak, valószínüleg azzal a szándékkal
hogy mozgalmát elfogadottá nyilvánítsák, viszont tanait elutasítják és az
adományt visszadaják. Markion a szmirnai Polikárp püspöknél is próbálkozik,
hiába. Utolsó évei alatt a mozgalma több részre szakad, bizonyos tanait volt
követői elutasítják.
Markión téves tanai
Teológiája keresztyén elemekkel "görögösített" perzsa dualizmus, azaz
két istenben való hit: a perzsáknál Ahura Mazda és Ahrimán, a görögösített
formában Logosz és Demiurgosz.
Krisztológiája
(azaz Krisztusról vallott értelme) modalizmus. Modalizmus: Az Apa a Fiúvá lett.
Kánona: Lukács evangéliuma és Pál levelei - "ollozva" azaz
átdolgozva. Erős antiszemitizmus, az Ó Szövetség valóságos kigúnyolása,
nevetségessé tétele. Az "Antitézisek" nevű munkájában szembeállítsa
az Ó Szövetség Istenét az Új Szövetség Istenével, annak a téves véleménynek
adva hangot, hogy tulajdonképpen két különböző Istenről van szó.
Cerdó és Markion bizonyos tanításbeli elemei tovább éltek beolvadva úgy a
hivatalosnak nyilványtott egyházba, mint az eretneknek nyivánított
mozgalmakban. Pl. Cerdó és Markion modalista nézete bizonyos utakon bekerült a
Bulgáriai Bogumilor és a Franciaországi Katharok mozgalmába.
http://en.wikipedia.org/wiki/Marcion_of_Sinope
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcion
Az
alábbi könyv neve kihívó és a könyv mondanivalója is olyan mintegy szétzúzó
kalapácsütés Markión felszínesen könnyelmű teológiájára: Marcion - The Heretic The Church Follows (Markion, Az
Eretnek Akit Az Egyház Követ), szerző CHAD A. KOTTKE
http://www.biblicallifeassembly.org/library/pdf/Marcion.pdf
---
Egyháztörténelmi személyiségek - Noétusz
Talán Efézusban született, de mint "Szmirnai" Noétusz ismert, későbbi
tartozkodási helyéről.
Szmirnai
Noétuszról azt tartják egyesek - tévesen - hogy ő volt a modalizmus elindítója
190 körül ("the old heresy of Noetus of Smyrna"). Ez azért téves,
mert feljegyzett adat van Jusztin Vértanú (meghalt kb. 165-ben) egyik
könyvében, hogy már az ő korában voltak olyanok akik azt vallották, hogy az Apa
egyben a Fiú is (First Apology (63, in
Richardson, 1970: 284-85)). Ez részben igazolhatja azt a második századi
állítást, hogy a modalizmus, mint eretnek irányzat, megjelenhetett 115 körül,
Cerdó vezetése alatt.
Persze, ez a modalizmus már "letisztult" Cerdó és Markion
antiszemitizmusától, mivel a Markión halála előtti években volt hívei
fellázadtak bizonyos tanításai ellen és átdolgozták, finomították őket. Az a
hír járja, hogy még maga Markión is visszahökőlt halála előtt és bocsánatért
esedezett az egyháznál, de hiába, az egyház elutasította kérelmét. Ezt talán
azért mert abban az időben azokat akiket átokkal súlytották, örökre kizárták az
egyházból.
Noetusz tanai
Krisztus nem más mint az egyedüli Istennek - aki előbb Apaként nyilatkozott ki
- emberi Fiú alakban való kinyilatkoztatása, tehát ugyanarról a személyről van
szó, de aki más más megnyilvánulási módozatban (innen a "modalizmus"
elnevezés) nyilatkozott meg. Ezért Noétusz szerint azt is lehet mondani, hogy a
Fiúban maga az Apa szenvedett a kereszten, hiszen ugyanaz a személy volt, de
egy másik megnevezés alatt (innen jő a "Patripasszianizmus" azaz
"Apaszenvedőizmus").
"Noétusz ellen" című könyvében Hippolitusz (kb. 203-ban)
írt Noétusz tanai ellen.
Kiközősítése
Miután
a Szmirnai keresztyén előljárók kivizsgálták tanait, kiközösítették. Noéthusz
értetlenül védekezett: "Mi rosszat teszek, hogy magasztalom
Krisztust?... Ha tehát tudomásul veszem hogy Krisztus Isten, akkor Ő az Apa
maga, ha Ő valóban Isten, és Krisztus szenvedett, lévén maga Isten, és
következtetésképpen így az Apa szenvedett, mert Ő volt az Apa maga "
Noétusz tanítványa, Kleoménész tovább vitte mestere tanait: Isten úgy
láthatataln alak mint látható alak, mint láthatatlan alak ő az Apa, mint
látható alak ő a Fiú. Más híres követője a modalista tannak, ugyanabból az
időből Karthágói Praxéász, valamivel később pedig Pentapoliszi Szabelliusz.
http://en.wikipedia.org/wiki/Noetus
Iata doctrina patripassiana direct de la o sursa primara:
În clipa in care cugetam la acestea, iata, cerurile s-au deschis, toata faptura de sub cer s-a aprins, iar lumea s-a clatinat. mi-era teama si, iata, am vazut inlauntrul luminii pe cineva sezand langa mine. privind, parea sa fie cineva varstnic. apoi si-a schimbat infatisarea intr-a unui tanar. nu ca ar fi fost mai multe chipuri in fata mea, ci inlauntrul luminii, se afla un chip cu mai multe infatisari. aceste infatisari se zareau una prin alta, iarchipul avea trei infatisari. apocriful lui ioan
În clipa în care cugetam la acestea, iată, cerurile s-au deschis, toată făptura de sub cer s-a aprins, iar lumea s-a clătinat. Mi-era teamă şi, iată, am văzut înlăuntrul luminii pe cineva şezând lângă mine. Privind, părea să fie cineva vârstnic. Apoi şi-a schimbat înfăţişarea într-a unui tânăr. Nu că ar fi fost mai multe chipuri în faţa mea, ci înlăuntrul luminii, se afla un chip cu mai multe înfăţişări. Aceste înfăţişări se zăreau una prin alta, iar chipul avea trei înfăţişări. Apocriful lui Ioan
Cartea secretă a lui Ioan, numită și Apocriful lui Ioan, este un fals din secolul al doilea, scrisă pentru a promova ideile eretice ale patripassienilor
Here is the Patripassian doctrine directly from a primary source:
The moment I thought about them, behold, the heavens opened, all the creature beneath the sky lit up, and the world shook. I was scared and, here, I saw someone sitting next to me in the light. Looking, he seemed to be someone old. Then he changed his appearance to a young man. Not that there were more faces in front of me, but inside the light, there was a face with more faces. These faces were visible to each other, and the face had three faces. John's Apocrypha
Comentarii
Trimiteți un comentariu