Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii (Apologie documetar)

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford)

 

2Ioan 1:9. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.

 

Întrebarea care se pune: De ce au eşuat Martorii lui Iehova, cum de fapt putem spune, de ce au eşuat toţi cei care au eşuat în fixarea unor date profetice?

 

Pericolul catalizatorilor negativi

DEX: catalizator, catalizatorisubstantiv masculin

 

    1. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată.

    sinonime: catalizor

    2. figurat Persoană capabilă să declanșeze la cei din jur reacții consonante cu ale sale.

    3. figurat Fapt care grăbește desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment.

Catalizatorii negativi din subconştientului nostru arată că răul din noi, produce convingeri şi aşteptări rele şi astfel, răul din noi devine sursa multor erezii.

 

În anul 2019 am fost sunat de cineva din Cluj-Napoca, ca să îmi spună că ruşii vor invada Europa până la sfârşitul anului şi apoi vor ataca Israelul, după care va veni Domnul Isus. El spunea asta cu o hotărâre mare, deoarece conform opiniei lui asta arătau profeţiile din Biblie, din Cărţile lui Ezechiel, Daniel, Apocalipsa, etc.. După ce l-am vizitat şi am încercat să îl conving de argumentaţia lui greşită, s-a arătat foarte supărat şi mi-a zis: "Dar ce, vrei să mai rabd încă o iarnă în frigul ăsta?"

De fapt, el era un om sărman, care şi-a vândut locuinţa dintr-un bloc din Cluj şi a cumpărat un teren cu gândul să-şi construiască o casă acolo. Numai că calculele ce le-a făcut au ieşit prost şi a fost nevoit să-şi petreacă restul anilor într-o colibă.

Atunci când au căzut Turnurile Gemene din New York, el a interpretat că este un semn biblic şi că începând cu acel an se poate calcula sfârşitul lumii, cu revenirea Domnului. (Complexul de clădiri a fost distrus în atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 când două avioane deturnate de teroriști al-Qaeda au percutat cele două turnuri gemene, care s-au prăbușit din cauza incendiilor cauzate de exploziile avioanelor. - Wikipedia). Evident că acel calculul al lui nu s-a împlinit, însă el nu a învăţat nimic şi a îndrăznit să creadă şi să afirme că din 2012, când chipurile s-a sfârşit calendarul, vor mai trece 7 ani, până la sfârşitul lumii, aşa ajungând el la anul 2019. (Apocalipsa din 21 decembrie 2012 este numele general dat unor speculații despre destinul omenirii. Conform acestor speculații anul 2012 este un punct cheie în istoria umanității, apărând diverse interpretări despre ce s-ar fi putut întâmpla în data de 21 decembrie a anului 2012. - Wikipedia)

Se spune că "Memoria este sursa raţiunii", deoarece doar printr-o memorie bună putem evalua, învăţa, acţiona şi corecta acţiunile greşite. După cum vedem din întrebarea lui pusă mie ""Dar ce, vrei să mai rabd încă o iarnă în frigul ăsta?" - subconştientul său era setat nu pe raţiune, ci pe o aşteptare emotivă, a cărei himeră îl va scăpa definitiv de sărăcie şi frig.

Din păcate, şi alţii s-au dus pe această nălucă a aşteptărilor. De exemplu, William Miller, era atât de convins că în 1874 îi va revedea pe cei dragi ai lui care au murit, încât după ce a trecut evenimentul aşteptat, a rămas deprimat şi în depresie, murind după 5 ani. Catalizatorul ce ducea în neatenţie, aici nu era scăparea de sărăcie şi frig, ci o dorinţă înfocată de a-i revedea pe cei pe care i-a deazamăgit, făcându-se ateu, el fiind fiul unei familii baptiste.

Asemănătoare cu exemplele de mai sus este şi istoria tânărul Charles Taze Russell, un tânăr negustor de textile din Pittsburgh, Pennsylvania. S-a născut într-o familie credincioasă şi era foarte zelos în credinţa sa, însă după moartea mamei sale a devenit ateu. În această perioadă a devenit şi un degustător sexual, din tot ce se oferea, contactând astfel boala sifilisului, care l-a mâhnit profund. Mergând trist într-o seară în această situaţie deplorabilă, a auzit o melodie armonioasă venind din subsolul unei clădiri. Dorind să o audă mai bine şi din curiozitate, a intrat în acea încăpere, unde un predicator adventist pe nume Jonas Wendell ţinea o predică despre venirea Domnului Isus, care trebuia să se producă în anului 1873. Catalizatorul aici a fost scăparea de sifilis. După eveniment, Russell a luat legătura cu adventiştii din gruparea aceea – care în treacăt fie spus, nu erau adventişti de ziua a şaptea, ci un alt tip de adventişti – şi în scurt timp s-a botezat ca adventist, preluând şi erorile lor.

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford) dovedesc în mod clar originea omenească - şi drăcească, căci în spatele lor a fost Diavolul, care îi inspira, din cauza căruia au eşuat în mărturia lor, deci nu pot fi martori adevăraţi, ai unui Dumnezeu adevărat! Ca şi Adventiştii Milleriţi – de unde provin, ei se folosesc de Biblie, ca să îşi justifice în continuare pretenţia absurdă ca au fost trimişi de Dumnezeu cu o solie a datelor (1914, 1918, etc), pentru lume.

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford) dovedesc cu prisosinţă adevărul din următorul denunţ biblic:

Dar Duhul spune lămurit ca, în vremurile din urma, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, (1Timotei 4:1)

Cu siguranţă că, dacă ei ar fi fost canalul de comunicare a lui Dumnezeu cu oamenii, Dumnezeu n-ar fi comunicat astfel şi nu s-ar fi produs asemenea „comunicate”.

 

Origini şi calcule greşite adventiste: Începutul greşit de la început

 

După ce liderul Jonas Wendell moare în 1873 (având 57 de ani) de apoplexie sau inimă, fiind implicat într-un scandal sexual, în acel grup adventist se afirmă Nelson H. Barbour ca lider, căruia Russell (ordinat între timp ca pastor adventist în Allegheny) îi propune o colaborare şi finanţare. Din contribuţia comună se produce o carte pe nume Three Worlds / Trei Lumi (anul de apariţie 1877), despre „Cele Trei Lumi”, cea de înainte de Marele Potop, cea de după Marele Potop şi cea de după venirea Domnului Isus, numită „de o mie de ani”. Conform lor, „A treia lume” a început în anul 1874 cu o venire invizibilă a Domnului Isus la afacerile acestei lumi. Ei mai credeau că în anul 1878 va fi răpirea şi au început o campanie de pregătire a creştinilor în acest sens. Evident că şi această campanie de predicare se va dovedi un eşec răsunător, ceea ce îi va tăia pofta lui Barbour de a mai continua turneul, cheltuind în schimb nejustificat banii pentru acest scop. Ceea ce urmează este o ceartă asupra unor învăţături, care va duce la separarea tandemului Barbour – Russell, fiecare renunţând la denumirea de „second adventist”  - ceea ce înseamnă „aşteptător al celei de a doua veniri - şi care era deja un nume şifonat, creându-şi biserica după viziunile proprii. Barbour va fonda un cult pe nume „Biserica Străinilor”, iar Russell va fonda un cult pe nume „Studenţii Bibliei”, numiţi şi „vestitorii zorilor mileniului”. Ei credeau că împărăţia lui Isus Christos, cea de o mie de ani, a început „de jure” în anul 1874, lumea fiind în începuturile sau zorii acestei împărăţii, iar faza ei „de facto”, urmând să înceapă în 1914, la terminarea unui ciclu de 7 timpuri, însumând 2520 de ani, de la detronarea regelui evreu Zedechia. Astfel, Russell şi-a continuat turneul de predicare a ereziilor second-adventiştilor, trimiţând sute de predicatori în toată lumea, sub deviza „Priviţi la 1914!” – anul respectiv însemnând sfârşitul stăpânirii omului pe pământ, Christos urmând să-şi ia şi de facto împărăţia pe pământ. Când luna octombrie a anului 1914 a venit, Russell a anunţat în baza sa religioasă (oficce-ul, HQ său din New York) un mesaj triumfător despre „sfârşitul lumii” şi că timpul acordat conducerii regilor a expirat. De acum, conducătorii lumii erau invitaţi să-şi predea mandatele de domnie lui Christos. Nu se ştie exact, dacă la îndemnul personal al lui Russell sau numai pe cont propriu, s-au dus doi „ambasadori ai teocraţiei” la presedinţele SUA de atunci Thomas Woodrow Wilson, sugerându-i demisia. Preşedintele, posibil neânţelegând despre ce este vorba în prima fază, le-a spus pe ton diplomat că el a fost ales prin vot şi că, dacă ei doresc să îl înlocuiască, să se adreseze poporului, la următorul scrutin. Însă cultul mai propovăduia că domnia popoarelor de la conducătorii umani spre Christos va fi printr-o răsturnare anarhică, ceea ce deşi nu era o chemare directă la nesupunere (anarhie), putea fi înţeleasă astfel, unii chiar renunţând a mai plăti impozite sau alte îndatoriri. De aceea atât guvernul SUA cât şi cel din Canada, a luat măsuri, Russell a fost declarat persona non grata (persoană neagreată) în Canada, iar în SUA, personalul de răspundere de la HQ din New York al cultului Studenţii Bibliei au fost arestaţi şi condamnaţi. Ulterior, toţi au fost achitaţi, după ce au reuşit să se justifice şi să-şi dovedească buna credinţă faţă de statul SUA, noul preşedinte al cultului, JF Rutherford, făcând anumite schimbări sau limitând anumite tentinţe în cult.

 

IBSA, ulterior Martorii lui Iehova şi cumpărarea de acţiuni ale fabricilor militare

„Could Not Talk of Loan”, The New York Times, din 29 aprilie 1918 (după cum a fost extras 2010-03-02), arată „Rutherford, Președintele, a spus că cumpărarea de obligațiuni nu era o chestiune religioasă și că Asociația [IBSA] nu s-a opus achiziționării de obligațiuni Liberty de către membri”

Asociația Studenților Bibliei Stand Fast

În decembrie 1918, Charles E. Heard și alții au considerat indiferența lui Rutherford cu privire la achiziționarea de obligațiuni de război ca fiind o perversiune a învățăturilor pacifiste ale lui Russell și contrară Scripturii. Drept urmare, au fondat Asociația Studenților Bibliei Stand Fast în Portland, Oregon. Numele provine din decizia lor de a „rămîne tari” pe principiile care implicau războiul pe care Russell le îmbrățișase. Calitatea de membru a scăzut și grupul a fost în cele din urmă desființat. Un grup separat cunoscut sub numele de Elijah Voice Society a fost fondat de John A. Herdersen și C. D. McCray în 1923. Ei au fost remarcați în special pentru predicarea și activitatea lor pacifistă. (Wikipedia)

 

De-a joaca cu prezicerile

De ce Satana doreşte să schimbe înţelesul celor 1260 de zile din Apocalipsa capitolul 12?

 

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

 

Văzând că nu se întâmplă nimic din ce au prezis, apărând scepticismul şi dorinţa unora de a se întoarce la puntele de vederi creştine vechi despre interpretarea unor profeţii, cu puţin timp înainte de 1914 pastorul Russell a încercat argumenteze că interpretările lor asupra unor profeţii sunt doar nişte sugestii (deci în fond nişte speculaţii sau de-a joaca cu prezicerile, menţinute ca să-şi poată vinde ziarul religios mai bine).

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat, era de fapt o repetare a ceea ce a făcut Russell, după ce s-a separat de adventişti. De exemplu, anul 1798 – în perioada de asociere a lui CT Russelli cu Adventismul, era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a adventiştilor Barbour şi Russell, 1877, p.114.

 

Această explicaţie a fost schimbată ulterior de Russell, 1798 fiind schimbat la 1889 şi a rămas aşa până pe timpul lui Rutherford (1930-), când au transpus-o la perioada lor contemporană. Cumulat din 1877 ar fi 53 de ani. Nu au fost în stare să găsească explicaţia corectă 53 de ani! Iar când au găsit-o nu au fost în stare să recunoască că a fost o greşeală de interpretare, ci au numit procedura ca aflarea unei „noi lumini”. Păi dacă vechea lumină a fost o eroare şi tu consideri eroare o lumină, ce fel de luminător eşti? Aceşti „luminători” - şifonaţi de evenimentele penibile pe care le-au creat - se scuzau fie că au fost un fel de Iona şi n-au ştiut ce vrea Dumnezeu, fie că şi apostolii au avut aşteptări false. Însă Biblia arată clar că Domnul Isus i-a corectat şi nu i-a lăsat în eroare zeci de ani, ca pe Russll şi Rutherford. Dacă aceşti liderii de la Martori au fost canalul de comunicare al lui Dumnezeu în acel timp, de ce Dumnezeu i-a ţinut în ceaţă ca grup 53 de ani? Şi oare este sigură explicaţia dată de Rutherford?

 

De ce a dat atâtea predicții false fostul pastor adventist Russell, dacă ar fi fost o lumină a lui Dumnezeu? Pe ce nu s-a bazat exclusiv pe Biblie, ci i-au trebuit şi cotele piramidelor, ca să dovedească ceva? Însăşi asocierea aceasta dintre Biblie şi Piramida – pe care să o numeşti „o Biblie din piatră” ar face ca mesajul unui predicator să sune penibil de rău. Cum se face ca totuşi mesajul lui Russell a prins la mulţi oameni din timpul său? Singura explicaţie este ca în cazul amăgirii din Eden, acel „minte-mă frumos”. Oamenii au fost înselaţi să creadă că în câţiva ani, tot răul se va termina. Pentru că la unii este mai aproape să creadă o minciună spusă frumos, decât să asculte un adevăr dureros şi incomod. Poate că pentru unii, tot ce s-a întâmplat a fost doar o joacă nevinovată şi o putem scuza, dar nu aşa de îngăduitoare este poziţia lui Dumnezeu, care este categorică: nu scuză aşa ceva Şi ne poate afecta şi pe noi, dacă scuzăm aşa ceva?

 

Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. (2Ioan.1:9)

1 Timotei 4

1. Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor,

2. abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor.

 

Cum se poate aplica următorul text asupra pastorului Russell şi a cultului pe care l-a creat?

2 Timotei 2:15. Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine si care imparte drept Cuvantul adevarului.

16. Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu.

17. Si cuvantul lor va roade ca cangrena. Din numarul acestora sunt Imeneu si Filet,

18. care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora.

 

-      Au fost ei oameni încercaţi? Nu! Altfel n-ar fi greşit atât chiar cu Biblia în mână. Nici măcar oamenii fără Biblie, nu dat astfel de ipoteze.

-      Au trebuit să se ruşineze? Da! Rutherford a menţionat că s-a făcut un măgar. Alţii au părăsit cultul de ruşine sau au devenit atei.

-      Au împărţit ei drept Cuvântul adevărului? Nu, din contră l-au asociat cu falsităţi.

-      S-au ferit ei de vorbării goale? Nu! Exemplul cel mai elocvent este că au crezut în aşazisa geometrie inspirată a unei piramide, făcută de păgâni.

-      Au fost ei lumeşti? Da! Atât Wendell, cât şi Russell şi Rutherford au fost acuzaţi de conduită nepotrivită din punct de vedere moral. Wendell a murit de inimă, după o întamplare incomodă cu o fată de 16 ani, soţiei lui Russell i s-a întâmplat fel, cu o fată pe care au luat-o de suflet. Rutherford a fost propus spre excomunicare, după ce a fost văzut cu o femeie într-un bar. Secretara lui Rutherford avea cea mai sexy îmbrăcăminte intimă de la cartierul general al cultului. Soţul secretarei lui Rutherford s-a desparţit, iar el a continuat să umbel lumea cu ea, după ce soţia sa s-a retras din sediul cultului, unde unii l-au acuzat că este frivol şi dictatorial. În epoca Rutherford a început descurajarea bărbii, dusă până acolo că şi Isus era prezentat fără barbă, iar Eva era prezentată cu sânii goi la vedere. Unele publicaţii aveau ca un fel de logo un om cu fundul gol, ce se uita la soare.

-      L-au necinstit ei pe Dumnezeu? Da! Multe învăţături ale cultului au fost o dezonoare sau chiar o acuzaţie la adresa lui Dumnezeu. Cultul a pus la îndoială multe afirmaţii din Biblie, dându-le un alt înţeles, spunând că literalmente nu ar fi corect să credem aşa: Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea. (Deut.32:39) Dupa ce a citit scrisoarea, imparatul lui Israel si-a rupt hainele si a zis: "Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor si sa inviez, de-mi spune sa vindec pe un om de lepra lui? Sa stiti dar, si sa intelegeti ca el cauta prilej de cearta cu mine." (2Reg.5:7)

-      A ros cuvântul lor ca şi cangrena? Da! Mulţi din cei care au fost în cult şi au plecat nu şi-au mai revenit niciodată, mulţi devenind atei. Unii au devenit bolnavi psihici sau s-au sinucis. Divorţul celor care părăsesc cultul, este la o cotă mare.

-      Seamănă Russell şi Rutherford cu Imeneu şi Filet? Da! Sunt o copie la indigo: s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora. Russell credea că învierea Bisericii s-a produs la 1878, iar Rutherford la 1918.

 

Din toată istoria controversată a cultului, putem deduce un aspect crucial: Să faci aşa ceva cu Biblia în mână, ca mai apoi să te consideri fruntea creştinismului, iar pe ceilalţi mai jos decât tine, este de un fariseism groaznic. Nu degeaba, cineva a spus că nu îi poate considera mai mult ca pe „fariseii lui Dumnezeu”.

Vedem şi un alt aspect. Satana încearcă disperat şi din răsputeri să întunece înţelesul profeţiilor, mai ales cele despre viitor. Nu e de mirare că el a ridicat adventismul şi toate sectele desprinse din această mişcare – cum ar fi şi secta lui Russell să zăpăcească în mintea oamenilor mesajul profetic din Cartea Apocalipsa. Satana încearcă să impună ideea că toate profeţiile din Cartea Apocalipsa s-au împlinit deja pănâ la capitolul 19, când de fapt nici măcar evenimentele din capitolul 6 nu s-au împlinit.

Gândiţi-vă cum ar fi dacă următoarea profeţie nu s-ar fi împlinit încă şi care ar fi acel timp:

Apocalipsa 12:6,14

Şi "femeia" a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile. ...

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

Mesajul din această profeţie arată că Dumnezeu se va ocupa în mod special de poporul Său din pustiul spiritual al Satanei, hrănindu-i (pregătindu-i) în mod miraculos, pentru a rezista atunci când Şarpele îşi va întoarce faţa către ei şi va lansa Marea Prigoană, prin Antichrist.

 

Iată de ce învăţătura despre „Anul 1798” dat de tandemul adventist Barbour - Russell a fost greșit de la bun început! La început Russell a luat în considerare vechea explicaţie a adventiştilor ca sfârșitul celor 1260 de zile din Apocalipsa capitolul 12 şi a crezut-o ca şi ei, pe care adventiştii le-au convertit greşit în 1260 de ani. Apoi în anul 1889 Russell şi asociaţii săi - care între timp au ieşit de la adventişti şi şi-au făcut biserică nouă, cu alt nume - au schimbat pe altă direcţie. Sursa: „Three Worlds”, publicație comună a lui Barbour și Russell, 1877, p.114. Această explicație a fost schimbată ulteriorde Russell, 1798 fiind schimbat în 1889. Era o schimbare la fel de greşită, căci aceste zile din Apocalipsa 12, nu au avut loc încă, ci vor avea loc cu 1260 de zile înainte de Marea Prigoană, prigoana ultimă asupra Creştinismului lansată de politicianul mondial numit Antichristul! Sunt zile, nu ani. Mare atentie! Excentricul Russell a schimbat zilele în ani și le-a introdus după propria lui preferință în istorie. Cum poţi să schimbi arbitrar - aşa tam-nesam nişte zile în ani - fără ca Cuvântul lui Dumnezeu din acel loc să specifice în mod clar asta?

 

După moartea lui Russell și uneori încă în timpul vieții sale, unii dintre adepții săi nu s-au mulțumit cu anumite explicații și le-au dat o altă direcție de explicație, dar la fel de greșită. Adesea se bazau pe un argument fals, că zilele în profețiile biblice înseamnă întotdeauna ani, după modelul arbitrar adventist. Dar nu este așa, căci nu întotdeauna zilele din profeţii trebuie schimbaţi în ani. Când zilele profetice arată ani, contextul arată clar acest lucru, căci Dumnezeu însuşi arată în text, dacă ele trebuie schimbate în ani sau nu.

 

Având în vedere acest lucru, după moartea fondatorului lor, ruselliștii au început să meargă în direcții diferite, separându-se unii de alții și creând grupuri diferite cu doctrine ciudate, nebiblice, moștenind același spirit adventist neatent la detaliile profeției, ca și Russell.

 

Un astfel de grup fondat de Alexandre Freytag, a luat ființă sub numele de „The Angel of Iehovah Bible and Tract Society” și „The Philanthropic Society” (1919 - Prezent), marele rival al grupului Martorilor lui Iehova, fondat de JF Rutherford în 1931.

(Mai târziu, ambele grupuri s-au împărțit în mai multe secte)

 

Frédéric-Louis-Alexandre Freytag (Freitag), fostul director de filială al Societății Swiss Watch Tower din 1898, a susținut că este succesorul legitim al lui Charles Taze Russell și a trimis Studenților în Biblie Mesajul de Laodicea (Le Message de Laodicée) și a publicat două reviste, lunarul The Monitor of the Reign of Justice (Le Moniteur du Règne de Justice) și săptămânalul Ziarul pentru toți (Le Journal pour tous). El a chestionat veridicitatea anumitor învăţături ale pastorului Russell, încă de pe timpul când trăia pastorul, dar Russell fie nu a ştiut, fie le-a trecut cu vederea (sau din alt motiv). Practic el a dat tonul, pentru schimbări generale în dogmatica explicativă lăsată de pastorul ex-adventist Russell, după care s-au luat mulţi adepţi russellişti diletanţi, inclusiv JF Rutherford, fiecare lider de grup, venind cu ideile lor bizare. Astfel, noul cult (practic o sectă de orientare free-masonică) lansată de free-masonul Russell, a căzut în zeci de secte, care se luptau aprig între ele, pe teme biblice, fiecare spunând despre cealaltă că este scavul rău, care bate pe sclavul bun.

 

Cunoscută şi ca "Prietenul omenirii (sau Prietenul Popoarelor)" (Friends of Man), mișcarea lui Freitag a fost cunoscută sub diferite denumiri, fiind continuată ulterior sub conducerea lui Édouard Rufener, apoi a lui Marie Roulin, apoi a unui domn pe nume Kohli, iar sediul principal a devenit în Cartigny, Elveția.

 

Când Freitag a murit în 1947, unul dintre adepții săi, Bernard Sayerce (1912–1963), un profesor romano-catolic, a susținut că este succesorul său. Aproape toate cele 900 de adunări franceze și belgiene s-au alăturat acestui nou grup, care a avut un vârf de 9.700 de membri între 1958 și 1962. În 1963, Lydie Sartre (1898–1972), care a fost numită „Draga mamă”, apoi Joseph Neyrand (1927). –1981) în 1971, l-a înlocuit pe Sayerce ca lideri ai mișcării, numită „Amis sans frontières” (Prieteni fără frontiere) în 1984, care este activă și astăzi.

 

Nici explicaţia lui Rutherford nu plasează corect cele 1260 de zile, deoarece ele sunt zilele de înainte de Marea Prigoană, nefiind vorba despre un eveniment din cultul respectiv – cum susţinea el. Nici un „martor” al lui Rutherford (căci în fond nu sunt martorii lui Dumnezeu, ci martorii unui om cu eşecuri de calcul dovedite şi alte calcule greşite, deci un martor fals) nu tratează corect locul acestor zile în istorie.

Evident că Satana doreşte să ascundă profeţia despre Marea Prigoană şi despre Antichrist, sectele adventsite şi neo-adventiste - cum ar fi Martorii lui Iehova fiind notorii pentru respingerea învăţăturii tradiţionale despre Antichrist. Ei cred că toate etapele profetice din Daniel capitolul 7 s-au împlinit deja. Ei nu cred că în decursul istoriei creştine Satana va ridica un astfel de politician, care să aibă puterea de a persecuta pe toţi creştinii de pe glob şi să le închidă gura, după cum este prezis încă din vechime:

Daniel 7

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

2 Tesaloniceni 2

1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,

2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.

3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, (2Tes.2:1-3)

 

De-a joaca cu profeţiile

 

Din ciclul Autori şi Organizaţii religioase înşelaţi de Diavol, cultul Martorii lui Iehova ocupă un loc de frunte.

Bazânduse pe indicaţii primite de la CT Russell cu puţin timp înainte de moartea sa, J. F. Rutherford a făcut o celebră, dar greşită presupunere: că lumea s-a sfârşit la 1914 şi că în anul 1925 vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, pentru a fi puşi la cârma conducerii „Lumii Noi”.

 

JF Rutherford şi „Lumea s-a sfârșit; milioanele care trăiesc acum nu vor muri niciodată”

 

Editura internaţională Lulu a făcut disponibil în anul 2005 - o carte scrisă de JF Rutherford, preşedintele cultului Martorii lui Iehova, de 130 pagini.

La prezentarea cărţii se specifică următoarele:

"O discuție publică intitulată „The World Has Ended; Millions Now Living May Never Die” a fost susținută pentru prima dată pe 24 februarie 1918 la Los Angeles, California. Cinci săptămâni mai târziu, la 31 martie 1918, titlul a fost schimbat pentru a indica o certitudine absolută: „Lumea s-a sfârșit; milioanele care trăiesc acum nu vor muri niciodată”. Discursul public a continuat să fie susținut sub același titlu până în 1925. Materialul a fost publicat ca această carte în 1920. Această carte poate fi de interes pentru studenții de psihologie umană și studenții mișcărilor religioase, în special mișcările religioase apocaliptice, „profetice” milenariste. . Acum este republicat într-un format mai mare, ușor de citit în scopuri de cercetare, burse de studii, predare, reportaje de știri, comentarii sau critici. Cu excepția copertei din spate, fiecare pagină este un duplicat mărit fotografic al publicației originale. Odată greu de găsit, această retipărire face această carte istorică disponibilă la un preț rezonabil."

 

CUM AU PUTUT FI MARTORII LUI IEHOVA AMĂGIŢI DE DIAVOL AŞA DE DES ŞI ATÂT DE MULT TIMP, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA NUMAI DUPĂ MULŢI ANI (şi în numele privinţe nici chiar acum)? 

 

Ce interpretări greșite (predicții) false a mai făcut Russell? Pe ce s-a bazat? Și cum ne poate afecta, dacă le credem?

 

Anul 1799 era considerat de Russell ca începutul „ultimelor zile”. El credea că prin faptul că Napoleon l-a îndepărtat pe papă, s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; Daniel  12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghe, Ianuarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de C.T. Russell. După ce a venit JF Rutherford la conducere, în 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914, care a fost o altă interpretare greşită.

IATĂ O ALTĂ MINCIUNĂ A LUI SATAN SUSŢINUTĂ (CUMULAT) peste 50 DE ANI! Nu au fost în stare să găsească explicaţia corectă timp de peste 50 de ani! Aceşti „Martori” auto-propuşi ai lui Dumnezeu, dovediţi încă odată minţiţi de Diavolul se pot scuza că şi apostolii au avut aşteptări false. Însă Biblia arată clar că Domnul Isus i-a corectat şi nu i-a lăsat în eroare zeci de ani, ca pe Russll şi Rutherford. Ne putem întreba din nou: Dacă aceşti liderii de la Martori au fost canalul de comunicare al lui Dumnezeu în acel timp, de ce Dumnezeu i-a ţinut în ceaţă ca grup peste 50 de ani? Şi oare este sigură explicaţia dată de Rutherford?

Care este interpretarea corectă?

 

Daniel 7:25 El va vorbi împotriva Celui Prea Înalt, va asupri poporul Său sfânt și va încerca să schimbe vremurile și legile. Poporul sfânt va fi predat în mâinile lui pentru un timp, timp și jumătate de timp.[a]

 

Note de subsol a: Daniel 7:25 Sau pentru un an, doi ani și jumătate de an

 

Biblia arată clar că în timpul sfârșitului va veni un lider politic mondial care va întoarce lumea împotriva lui Dumnezeu. Dar adventiştii, inclusiv pastorul Russell, care nu a înţeles corect anumite profeţii din Biblie, au interpretat greşit profeţia despre momentul în care va apărea acest lider numit Antihrist.

Așa se întâmplă că cei care studiază scrierile lui Russell sau se consideră adepți ai lui (precum Studenții în Biblie și Martorii lui Iehova), nici până astăzi, nu cred că va veni un lider politic mondial, care va întoarce lumea împotriva lui Dumnezeu.

 

După ce CT Russell a murit, a existat o mare dezbatere între adepții săi despre cine ar trebui să-i ia locul la cârmă. Dar unii nu știau nimic despre moartea sa, precum filiala Studenților Polonezi în Biblie (1921 - Prezent). Un fapt ciudat, care trezește suspiciuni: cine a avut interesul să ascundă evenimentul morții pastorului Russell?

 

Învățăm de la descendenții lui Russell următoarele:

 

„Când Rutherford a încercat să încorporeze schimbările sale radicale, studenții polonezi ai Bibliei, ca grup, le-au respins și au declarat că se vor abona doar la învățăturile pastorului Russell. În 1921, sediul original al Turnului de veghe a fost preluat de studenții polonezi în Biblie. În mod remarcabil, deși li s-a comunicat că Rutherford este noul președinte, ei nu au aflat că Russell a murit de fapt până în 1925. Câțiva ani mai târziu, Societatea a încorporat „Asociația Internațională a Studenților în Biblie II” în Polonia, deoarece prima a fost pierdută studenților polonezi în Biblie. Cumva, a doua asociație a fost preluată și de studenții polonezi în Biblie, când s-a alăturat directorul filialei. Prin urmare, a fost necesar ca Societatea să încerce să încorporeze „Asociația Internațională a Studenților Bibliei III”, dar războiul iminent și situația politică făcută au făcut această încercare fără succes.

 

După al Doilea Război Mondial, doar câțiva Studenți ai Bibliei au adoptat schimbările și au devenit Martorii lui Iehova. Majoritatea au rămas membri ai Studenților Bibliei polonezi.

 

Încă din 1921, studenții polonezi în Biblie au început să publice The Watchman. Anterior, au existat de fapt două „Turnuri de veghe” în limba poloneză cu același titlu și chiar același (copertă tradițională „Crown and Cross”), unul produs de Societate și celălalt de Studenții Polonezi în Biblie din Chicago, IL. În 1930 au început să publice lunar Dawn of a New Era, care a fost întrerupt în timpul anilor de război. În 1948 au început să publice lunar „The Watch”, iar în 1958 au început să publice lunar „DayBreak”. În fiecare an, ei țin o congres la care participă aproximativ 2.000 de Studenți ai Bibliei.”

 

Îți dai seama că dacă Studenții Bibliei din Polonia nu au știut despre moartea lui Russell (-1916) atât de mulți ani, până în 1925, ce lacune ar putea avea în cunoașterea altor lucruri? De exemplu, anul 1798 a fost greșit! - Russell și asociații săi au considerat anul acesta începutul „ultimelor zile”. Prin faptul că Napoleon l-a îndepărtat pe Papa, a considerat că cele 1260 de zile descrise în Daniel 7:25 s-au împlinit; Daniel 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursa: The Watchtower, ianuarie - februarie 1889, Studies In The Scriptures Vol. II, p. 256, Studies In The Scriptures Vol. III, p. 58, 63, 64, scris de C.T. Russell. Dar ce facem dacă Daniel 7:25 nu s-a întâmplat încă, ci se va întâmpla cu trei ani și jumătate (trei ani și jumătate sau 1260 de zile) înainte de Armaghedon! În acest caz, nu putem vedea decât o strategie a lui Satana Diavolul, de a distrage atenția de la o profeție importantă care trebuie să se împlinească în viitor. De aceea, Daniel 12:7 nu trebuie inclus în acest calcul, deoarece este o profeție care s-a împlinit pe vremea crudului rege Antioh Epifan, care a profanat templul din Ierusalim.

 

Cine se va închina lui Antihrist?

 

Cine este Antihrist? Cum îl vom recunoaște? Biblia este clară că un singur om, Antihrist, se va ridica pentru a uni lumea sub un singur guvern în timpul Necazului. Acest dictator global se va prezenta ca un înger al luminii, la fel ca tatăl său, Diavolul, dar mai târziu va acționa din natura sa adevărată, diabolică.

 

Iată câteva versete biblice care răspund la întrebări despre acest viitor conducător, care nu lipsește nici măcar din cartea Apocalipsa capitolul 17, în timpul apropiat al Apocalipsei.

Conform Apocalipsei 13:8, toți cei care locuiesc pe pământ se vor închina „fiarei” (religia atee de stat). Daniel 7:25 ne spune că Antihrist este un conducător de cult, un ateu. „El va rosti cuvinte pompoase împotriva Cel Prea Înalt... și va intenționa să schimbe vremurile și legea.” El va vorbi împotriva adevăratului Dumnezeu al cerului. Limbajul sugerează că va încerca să se ridice la nivelul lui Dumnezeu și să facă declarații din această poziție.

 

2 Tesaloniceni 2:4 spune că Antihrist „se opune și se înalță mai presus de tot ceea ce se numește Dumnezeu sau care este vrednic de închinare, astfel încât să stea ca Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, arătându-se că este Dumnezeu”. El va accepta închinarea oamenilor din lume.

 

Cum ne poate afecta dacă nu înțelegem corect aceste profeții? Ei bine, dacă nu cunoaștem adevărul despre timpul de sfârșit, putem fi printre cei care se închină lui Antihrist și pier ca el în mânia lui Dumnezeu.

 

Schimbarea arbitrară a zilelor în ani

 

Daniel 12:11. De la vremea cand va inceta jertfa necurmata si de cand se va aseza uraciunea pustiitorului, vor mai fi o mie doua sute nouazeci de zile.

O altă năzbâtâie teologică a lui Russell a fost legată de anul 1829. Russell, care a fost un pastor adventist, considera ca şi adventiştii că cele 1290 de zile expuşi în Daniel 12:11, sunt de fapt ani, care au început la 539 î.e.n şi s-au terminat în anul 1829. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea pseudo-adventistă a lui William Miller şi de fapt Studenţii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

IATĂ O ALTĂ MINCIUNĂ A DIAVOLULUI SUSŢINUTĂ peste 50 DE ANI! Nu au fost în stare să găsească explicaţia corectă timp de peste 50 de ani! Aceşti „Martori” auto-propuşi ai lui Dumnezeu crezând minciunile Diavolului se pot scuza că şi apostolii au avut aşteptări false. Însă Biblia arată clar că Domnul Isus i-a corectat şi nu i-a lăsat în eroare zeci de ani, ca pe Russll şi Rutherford. Ne putem întreba din nou: Dacă aceşti liderii de la Martori au fost canalul de comunicare al lui Dumnezeu în acel timp, de ce Dumnezeu i-a ţinut în ceaţă ca grup peste 50 de ani? Şi oare este sigură explicaţia dată de Rutherford?

De ce a dat predicții false fostul pastor adventist Russell? Pe ce s-a bazat? Și cum ne poate afecta, dacă credem? De ce nici explicaţia lui Rutherford nu este corectă?

Deoarece în Daniel 12:11 sunt zile, nu ani. Mare atentie! Excentricul Russell a schimbat zilele în ani și le-a introdus după propria lui preferință în istorie. Întreb din nou: Cum poţi să schimbi arbitrar - aşa tam-nesam nişte zile în ani - fără ca şi Cuvântul lui Dumnezeu din acel loc să specifice în mod clar asta?

După moartea lui Russell și uneori încă în timpul vieții sale, unii dintre adepții săi nu s-au mulțumit cu anumite explicații și le-au dat o altă direcție de explicație, dar la fel de greșită. Adesea se bazau pe un argument fals, că zilele în profețiile biblice înseamnă întotdeauna ani, după modelul arbitrar adventist. Dar nu este așa, căci nu întotdeauna zilele din profeţii trebuie schimbaţi în ani. Când zilele profetice arată ani, contextul arată clar acest lucru, căci Dumnezeu însuşi arată în text, dacă ele trebuie schimbate în ani sau nu.

Perioada celor 1290 de zile se referă la epoca elenistică din timpul regelui Antiochus Epifanes.

Iosif Flavius, un evreu foarte învăţat din secolul I AD, din neam de preoţi evrei, a scris o carte numită „Antichități Iudaice”. În volumul II al „Antichități iudaice”, descrie urâciunile pe care evreii au trebuit să le suporte: Regele Antiochus IV Epifanes a adus un porc ca jertfă pe altarul de la Templul din Ierusalim şi a pus statuia lui Jupiter Olimpianul în Templu, a impus tuturor evreilor să aducă porci ca jertfe şi să se închine lui Jupiter. Cei care își tăiau copiii împrejur, erau răstigniți şi copilul tăiat împrejur era spânzurat, fiind atârnat de gâtul tatălui răstignit. Aşadar, răscoala Macabeilor a fost o revoltă împotriva păgânizării forţate stabilită de dementul rege Antioh IV Epifanes. Să păstrăm un moment de reculegere în memoria acelor Evrei credincioşi care au suferit pentru credinţă, dându-ne o pildă ca eroi sfinţi şi martiri ai credinţei.

Iată un extras din această carte:

„În vremea aceea în satul Modiim din ludeea locuia un om numit Mattathias, fiul lui Ioannes, fiul lui Simeon, fiul lui Asamoneu: era preot din tagma lui Ioarib, originar din Hierosolyma (Ierusalim). Avea cinci fii: Ioannes, poreclit Gaddes; Simon, care se mai numea Matthes; Iudas, care se chema Macabeul; Eleazar, căruia i se zicea Auran şi Ionathas, poreclit Apfus. Acest Mattathias a deplâns în faţa fiilor săi jalnica stare a lucrurilor, devastarea oraşului, jefuirea Templului şi nenorocirile îndurate de popor, spunându-le că ar fi preferat mai degrabă să moară pentru legile Domnului decât să ducă o viaţă atât de umilitoare. Când au sosit în satul Modiim slujbaşii împuterniciţi de rege să-i constrângă pe iudei să aplice ordinele sale, au cerut celor de faţă să înfăptuiască jertfa aşa cum poruncise suveranul. L-au rugat pe Mattathias, care datorită învăţăturii sale dobândise o mare faimă, să înceapă el jertfa (căci consătenii lui îi vor urma exemplul şi el se va bucura de preţuirea regelui). Dar Mattathias a refuzat să facă acest lucru şi le-a spus că, indiferent dacă toate celelalte neamuri se vor supune poruncilor lui Antioh, fie că le era frică, fie că voiau să facă hatârul regelui, el şi fiii săi nu se vor lăsa puşi în situaţia de a părăsi datina strămoşilor lor. După ce el a tăcut, a ieşit în faţă un iudeu şi a adus jertfa aşa cum ordonase Antioh. Văzând fapta asta, mâniosul Mattathias şi fiii săi au tăbărât cu sabia în mână asupra iudeului şi l-au răpus lângă altar, apoi l-au ucis pe regescul slujbaş care îl silise să aducă jertfa, Apelles, împreună cu puţin numeroşii lui oşteni. A dărâmat apoi altarul şi a strigat: „Cel ce simte râvna obiceiurilor străbune şi a cinstirii Domnului să mă urmeze!” După ce a grăit astfel, s-a refugiat împreună cu fiii săi în pustiu, lăsându-şi de izbelişte întreaga avuţie în sat. Mulţi alţii i-au urmat pilda şi au fugit în deşert, împreună cu copiii şi nevestele lor.”

         Preotul erou Mattathias şi fii săi au lansat un război de gherilă împotriva colaboraţioniştilor păgânizaţi şi a trupelor regelui, câştigând victorii importante, una din victoriile de seamă fiind recapturarea Templului din Ierusalim şi rededicarea lui (după trecerea unei perioade de jertfe ce trebuiau aduse 2300 de seri-dimineţi, adică 1150 de zile), apoi eliberarea completă a Ierusalimului, prin alungarea garnizoanei grecilor (după 1290 de zile) şi apoi eliberarea ţării (după 1335 de zile), perioadele acestea fiind suprapuse.

    Aşadar anul 1829 AD nu poate fi considerat sfârşitul celor 1290 de zile şi nu pot fi transformaţi în ani, ci trebuie lăsaţi aşa cum sunt expuşi în Daniel 12:11. Aceste zile nu au început la 539 î.e.n. ci în perioada elenistică, când Iudeea era sub stâpânirea grecilor. Aceste zile nu au nici o legătură cu începutul lucrării lui William Miller şi nici cu Studenţii Bibliei, care la origini provin de acolo. Ele nu se referă nici la Martorii lui Iehova şi răstălmăcirea lui Rutherford, care este la fel de păguboasă ca a lui Russell, trebuie respinsă ca nelogică şi nebiblică.

După cum am mai arătat, dupa moartea pastorului Russell, cultul ex-adventist lansat de el s-a fărâmiţat în numeroase secte mai mici, de obicei mai toate de orientare adventistă-speculativă, fiecare încercând să peticească predicţiile nereuşite ale fostului lor pastor decedat. Crezând orbeşte că toate zilele din profeţii trebuie convertiţi în ani şi trebuie reinterpretati, ei au ajuns la interpretări ciudate şi chiar periculoase, cum a fost cazul în diferite locuri de pe glob.

Acesta a fost cazul Asociației Studenților în Biblie din India (1921 – Prezent).

Pe vremea lui Russell, S. P. Devasahayam („Davey”), din apropiere de Nagercoil, începuse lucrarea în 1912, inclusiv traducerea Studiilor în Scripturi de CT Russell, volumul 1, în tamilă și apoi în malayalam. După moartea lui Russell, contactul cu Turnul de Veghe a fost pierdut timp de mulți ani, dar contactul cu PBI a fost ulterior stabilit. Davey a devenit slăbit din punct de vedere fizic în jurul anului 1920 și de atunci încolo inactiv involuntar până la moartea sa în 1936. Apoi, de asemenea, mulți asociați au părăsit Societatea în masă în epoca Rutherford.

 

Explicaţiile proaste conduc la noi predicții false

 

Davey l-a numit pe V. Devasandosham să-i succedă în jurul anului 1920. Un organizator capabil, Devasandosham a organizat „Associated Bible Students (mai târziu India Bible Students Association) și a centrat activitatea în Madras. India Bible Students Association a început să publice propriul periodic lunar „Zion’s Express”, precum și „India Bible Students Monthly” și alte scrieri, inclusiv publicațiile tamile „Babilon și fiicele ei”, „Este sâmbăta Sabatul creștinilor? și „Adevăratul Catehism Biblic”. Mai târziu, Devasandosham a sugerat că 2520+30 de ani ar putea semnifica sfârșitul în 1944; după 1939 mulți au vândut totul de dragul lucrării creștine, ceea ce a dus după aceea la probleme serioase.

 

Explicațiile false au fost răspândite prin tipografia proprie a noului cult

Originar din Singapore, un membru din cult, Pakian (de sănătate precară) a cumpărat o mică tipografie în Madras, 1920-1924. Pakian Press a tipărit multe tracturi tamile și o revistă lunară (din 1922) pentru Studenții Bibliei Asociați. După moartea lui Devasandosham, presa a fost mutată la Coimbatore, în 1966 (cu o presă cumpărată de Dawn) la Madurai, iar în 1974 la Trichy (Tiruchiripali, unde erau vreo trei sute în clasă). Apoi, o membră, Ryer Pillai a dat o mașină de tuns cărți în jurul anului 1960.

 

În calitate de șef al Asociației Studenților Bibliei din India, Devasandosham (1920-1944) a fost succedat de T. C. Devakannu ("TCD 1944-1970), de S. Rathansami (1967-1975) din Tiruchiripali și Sebastian (1975-). Congresul Asociației Studenților [limba tamilă] se ține anual din 1921. În prezent, durează aproximativ trei zile, atrage până la cinci sute și se rotește de la an la an între câteva orașe. The Bible Students Press publică o revistă lunară în limba tamilă. Câteva sute de studenți ai Bibliei sunt împrăștiați în India, dar se află în principal în sud.

 

Sundar Raj Gilbert a părăsit cariera de inginer pentru a-și începe activitatea. Extinderea sa dincolo de statul tamil a început în 1940. Solomon Subamangalam și Bro. George a găsit întâmplător o mică broșură Dawn la Madras și a scris pentru literatură gratuită la începutul anului 1946. În 1947, Subamangalam a dat o parte din ea lui Sundar Raj Gilbert. Apoi, corespondența dintre H. A. Livermore din Portland, Oregon și Sundar Raj Gilbert a dus la sprijinul extern al lucrării din India, începând cu 1947. Comitetul Indiei de Nord-Vest (în America, ulterior redenumit Comitetul de Nord-Vest pentru India, iar acum Prietenii Indiei) primește cooperare din partea mai multor clase și persoane fizice din SUA și Canada. Comitetul Studenților Bibliei din India de Sud a fost format în 1965 (împreună cu vizita lui G. R. Pollock) pentru a publica literatură și în alte limbi materne, inclusiv telugu, Kanada (canareză), malayalam, marathi, gujarati, hindi, urdu, bengaleză și oriya... Bible Students Press are un acord de lucru cu Dawn in America.

 

De altfel, C.T. Russell a fost atât de influent în India în vizitele sale acolo și la coloniile de leproși, încât există în prezent mai multe orașe și străzi care poartă numele lui.

 

Declaraţii despre timpurile profetice până la anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

    Anul 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

Din această mișcare sectară a lui CT Russell - şi cu o astfel de abordare nebiblică a Bibliei, au apărut multe alte secte, cu ideologie ciudată, nebiblica, precum grupul numit - Servants of Yah (1925 -?)

Probabil că cel mai ciudat dintre toate grupurile de Studenți ai Bibliei care s-a format în această perioadă a fost acel grup Servants of Yah cu sediul în Brooklyn, NY și condus de C.H. Zook. Acest grup mic, numit „Slujitorii lui Yah” a ajuns să creadă (evident greşit) că numele lui Satana era de fapt „Iehova” și astfel, Martorii lui Iehova au fost cu adevărat Martori ai lui Satana; iar Martorii lui Iehova acuzau pe diverşii acuzatori că sunt acel „serv rău” care îi bate pe tovarăşii săi (Matei 24). Se lansau astfel acuzaţii uneori deplasate şi teribile din ambele părţi. Slujitorii lui Yah erau universalişti, care credeau că toţi oameniivor fi mântuiţi. Ei au negat învățăturile Armaghedonului, Potopului, Botezul în apă, Răscumpărarea, Restituirea, etc.. Aveau filiale în Levittown, New York și Viena, Austria. În afară de aceste diferențe majore, doctrinele lor erau similare cu Martorii lui Iehova. Ei credeau că doar cei 144.000 sunt destinați să descopere sensul ascuns al scripturilor și să intre în rai. Sensul este ascuns parțial pentru că ei cred că textele noastre biblice au fost modificate. Ei vedeau Biblia ca fiind în primul rând o profeție, cea mai mare parte din care se referă la secolul actual. Ei cred că toți cei care au trăit vreodată vor trăi pentru totdeauna pe un pământ paradisic, cu excepția celor 144.000 care trăiesc în ceruri. Acest grup s-a redus până la inexistență.

 

  Anul 1846 - era considerat de mişcarea adventistă din care provenea Russell ca fiind sfârşitul celor 2300 de zile-nopţi, o expresie greu de înţeles pentru mulţi, fiindcă este interpretată în ternemi necontextuali. Ea se găseşte expusă în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă de mişcarea Russellită, deoarece se credea că atunci George Storrs şi alţi colaboratori adventişti de seamă ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. Dar care este adevărul?

 

  Anul 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39; JV[2] p.631, învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va căpăta o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă = Cartea: Life Everlasting (Viaţă veşnică). [vezi anul 1975].

 

  Anul 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, JV 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47, actualmente se crede că a revenit în 1914 şi de atunci şi-a început prezenţa.

 

    Anul 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

 

    Anul 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, JV p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878. Se mai credea că Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918.

 

    Anul 1873 - Se împlineau 6000 de ani de la facerea lui Adam conform lui CT Russell, dar mai târziu aceste calcule sau explicat că sunt greşite – (JV p.631).

 

    Anul 1881 – Conform lui Russell, se închidea uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), apoi s-a crezut (până în 1966), ca această uşă s-a închis în 1931, ca apoi din 1966, să se creadă că această chemare s-a sfârşit în 1935, ca în anul 2007 să se renunţe la un an stabilit pentru închiderea uşi pentru clasa cerească (vezi: W 1/5 2007 p.30,31).

 

    Anul 1889 – Începutul Bătăliei Armaghedonului. Se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

 

    Anii 1910-1914, declaraţi ca anii marii strâmtorări: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

 

    Anul 1914, Armaghedonul.  Armaghedonul din Scriptură ar fi trebuit să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.

 

Declaraţii despre timpurile profetice după anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

 

Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul; ci, atunci va începe (Pastor Russell¢s Serrmons p.676), iar după moartea primului preşedinte s-a susţinut că în acest an a început necazul cel mare, învăţătură rămasă în vigoare până în anul 1969 (W 1/5 1999 p.16). Ulterior, până prin anul 1995 s-a susţinut că nu va trece generaţia oamenilor care au văzut anul 1914 fără să vadă promisiunile Lumii Noi. Această declaraţie fără acoperire Biblică – au numit-o pompos „promisiunea Creatorului” şi au printat-o în fiecare număr al revistei internaţionale a cultului Martorii Lui Iehova, numită „Treziţi-vă!”. Dumnezeu nu a făcut nici o astfel de declaraţie în Biblie şi liderii cultului au fost obligaţi de împrejurarea trecerii anilor să-şi retragă afirmaţia. Iată că suntem în anul 2024, trecând aproape 110 ani, rămânând foarte puţini oameni din acea generaţieşi probabil că în câţiva ani nu va rămânea nici unul. În România există un singur om care s-a născut înainte de anul 1914 şi se numeşte Ilie Ciocan, din judeţul Vâlcea, având acum 110 ani.

    Anul 1915, este anul când anarhia din lume va atinge apogeul (JV p.632), şi se va stabili împărăţia milenară (Taina Împlinită p.162).

    Anul 1916, Russell după moartea sa, a înviat la cer de unde supraveghează organizaţia Turnul de Veghe (Taina Împlinită p.314).

    Anul 1918, va fi pentru creştinism o groază foarte mare (Taina Împlinită p.77; „Timpul este aproape” (paginile 98 si 99), publicată în 1889, citim următoarele:

 

„Este adevărat că faptul de a pretinde, aşa cum spunem noi, ca în următorii douăzeci şi şase de ani toate guvernele prezente vor fi răsturnate şi desfiinţate înseamnă să aşteptam lucruri mareţe; dar noi trăim intr-o perioada de timp speciala, „Ziua lui Iehova”, in care lucrurile culminează cu rapiditate; şi este scris, „O lucrare scurta va face Domnul asupra pământului.” (Vezi Vol. I., cap XV.)

 

Având în vedere aceasta dovada biblica puternica referitoare la timpurile neamurilor, noi consideram acest fapt ca un adevăr întemeiat, ca finalul regatelor acestei lumi si instaurarea completa a Regatului lui Dumnezeu, vor avea loc la finalul anului 1914 e.n. Atunci rugăciunea bisericii, rostita de la plecarea Domnului ei – „Sa vina regatul tău” – va primi răspuns; şi sub acea administraţie dreapta şi înţeleptă, întregul pământ va fi umplut de gloria Domnului – cu cunoştinţa şi dreptate şi pace (Psalm 72:19; Isaia 6:3; Habacuc 2:14); şi voinţa lui Dumnezeu va fi îndeplinită „pe pământ aşa cum este şi în cer.”

 

În aceeaşi publicaţie, la pagina 101, se poate citi următoarea afirmaţie:

 

„Să nu vă surprindă, aşadar, când în capitolele următoare vom prezenta dovezi ca instaurarea Regatului lui Dumnezeu a început deja, ca profeţiile indică spre anul 1878 e.n. ca trebuie să înceapă domnia şi că „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apoc. 16:14), care se va încheia în 1914 e.n. şi va duce la răsturnarea completa a conducerii prezente a pământului, a început deja. Strângerea armatelor este vizibila clar, din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Daca viziunea noastră este întunecată de prejudecăţi, când ajustam în mod potrivit telescopul Cuvântului lui Dumnezeu, putem vedea cu claritate sensul multor evenimente prevăzute pentru „Ziua Domnului” – că ne aflam chiar în mijlocul evenimentelor şi ca „ziua cea mare a mâniei sale urmează să vină”.

 

Cu doi ani după publicarea acestei cărţi, în 1891, Russell a publicat o alta carte, „Sa vina Regatul tău” şi la pagina 153 găsim următoarele: „Lucrarea secerişului. Prăbuşirea, epidemiile, distrugerea, etc., prezise ca se vor abate asupra misticului Babilon, au fost prefigurate prin marele necaz si distrugerea naţionala care a survenit asupra Israelului carnal şi care s-a sfârşit cu căderea definitiva a naţiunii în 70 e.n. Iar perioada căderii îşi găseşte, de asemenea, corespondenta; pentru ca de la momentul când Domnul nostru a zis, „Casa vi se lasă pustie”, în 33 e.n. pana în 70 e.n. au trecut 36 ½ ani; şi de la 1878 e.n. pana la sfârşitul anului 1914 e.n. sunt 36 ½ de ani. Iar odată cu sfârşitul anului 1914 e.n., ceea ce Dumnezeu numeşte Babilon şi ceea ce lumea numeşte Creştinătate va pieri, aşa cum se arata în profeţii.”

 

Tot Russell a mai afirmat: „Noi nu vedem nici un motiv ca numerele sa trebuiască schimbate – nici nu am putea să le schimbăm şi dacă am dori. Acestea sunt, credem noi, calendarul lui Dumnezeu, nu al nostru. Insa nu uitaţi, ca sfârşitul anului 1914 nu este momentul începutului, ci al sfârşitului necazului.”

 

Noi nu vedem nici un motiv pentru a schimba opinia exprimata în punctul de vedere prezentat în Turnul de Veghe din 15 ianuarie, 1892. Îndemnul nostru este să-l citiţi din nou, şi să luaţi o decizie dacă Perspicacitate în Scripturi (vol. II, pagina 468), are dreptate când spune: Russell a făcut referiri la el însuşi ca purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi a prezentat prezicerile cronologice ca şi rezultatul îndrumării lui Dumnezeu asupra poporului Său.

Alte interpretări greşite:

 

    Anul 1925, vor avea loc învierile credincioşilor din vechime, al lui Avraam, Isac, Iacov, etc. cât şi poate luarea la cer a creştinilor (JV p.78) susţinea Rutherford, în timp ce Russell declara: „Stabilirea Împărăţiei în Palestina va fi probabil prin 1925” (Taina Împlinită p.162).

 

Al doilea preşedinte al Societăţii, Rutherford, continuă cu prezicerile false, susţinând tot anul 1925 dar pentru alte evenimente, astfel în W 1/9 1922 p.262 (engleză) se spunea: „Data de 1925 este încă şi mai limpede arătată de Scriptură, deoarece este fixată de legea lui Dumnezeu, dată lui Israel.” Iar în W 1/4 1923 p.106 se preciza: „Crezul nostru este că anul 1925 este în mod clar stabilit în Scriptură.” Pe lângă aceste afirmaţii, în cartea: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor mai muri niciodată”[3] (1920), la p.89,90 se spunea: „după cum am afirmat mai înainte, marele ciclu de jubileu trebuie să înceapă în 1925. În acest timp va fi recunoscută etapă pământească a Regatului. De aceea ne putem aştepta cu încredere că anul 1925 va marca întoarcerea lui Avraam, Isac şi Iacob şi a profeţilor credincioşi din vechime, cei amintiţi de apostol în Evrei 11 la starea de perfecţiune omenească.” (vezi şi JV unde se arată că pentru ai primi pe patriarhi au construit şi casa prinţilor, şi mulţi credeau că rămăşiţa va merge la cer în acel an).

 

Câtă deziluzie a adus acel an, făcând ca mulţi studenţi în Biblie să părăsească Organizaţia, cum s-a întâmplat şi după moartea lui Russell (JV p.78). De asemenea este curios că punctul de vedere greşit cu privire la anul 1925 s-a corectat doar în 1950, (JV p.76 n.s.), oare a fost nevoie de 25 de ani să-şi dea seama că au greşit? Ei care pretind că sunt umili şi receptivi!

 

În anii care au urmat după 1925, sau făcut zeci de preziceri iminente ale Armaghedonului, de pildă între anii 1940-1943 sau făcut cel puţin 44 de preziceri ale iminenţei sfârşitului (W15/9 1941 p.276; W15/1 1942 p.28; W1/5 1942 p.139; W1/5 1943; W1/9 1944 p.264; etc), să facem o spicuire concretă: „Sfârşitul final este aproape…lunile rămase până la Armaghedon.”

 

Marea speranţă a Martorilor lui Iehova eşuată, legată de anul 1975

 

    Anul 1975> sau împlinit 6000 de ani de la facere, şi va fi foarte probabil Armaghedonul (JW p. 104) spuneau liderii cultului Martoriilui iehova. Al patrulea preşedinte al Societăţii, a continuat cu linia prezicerilor false, astfel în cartea: „Viaţă eternă în libertatea fiilor lui Dumnezeu”, la p.29,30, Fredrerich Franz a spus că anul 1975 în toamnă se sfârşesc 6000 de ani de la crearea lui Adam şi probabil începutul Armaghedonului din Scriptură.

 

Aceasta înţelegere a fost publicata în vara anului 1966, într-o carte scrisă de Frederich Franz, în primul capitol, cartea vorbea despre aranjamentul jubileului, care jucase, de asemenea, un rol proeminent în prezicerile referitoare la anul 1925 şi prezenta argumente în favoarea învăţăturii că şase zile a cate o mie de ani fiecare, în care omenirea experimentează imperfecţiunea, vor fi urmate de o a şaptea zi de o mie de ani, în care se va restabili perfecţiunea într-un jubileu măreţ de eliberare din sclavia păcatului, bolii şi a morţii. Cartea spunea următoarele la paginile 28 si 29:

 

„... Conform acestui calcul demn de încredere al cronologiei biblice sase mii de ani de la crearea omului se for sfârşi în 1975, iar perioada a şaptea de o mie de ani de istorie umana va începe în toamna anului 1975 e.n.

Aşadar, în curând se vor încheia şase mii de ani de existenta umana pe pământ, în cadrul acestei generaţii...Deci nu peste mulţi ani, pe parcursul generaţiei noastre, vom ajunge la ceea ce Iehova Dumnezeu considera a şaptea zi a existentei omului.

 

Cât de potrivit este pentru Iehova Dumnezeu să facă aceasta a şaptea perioada de o mie de ani un sabat de odihna şi eliberare, un măreţ sabat jubileic pentru declararea libertăţii pe tot pământul şi tuturor locuitorilor lui! Aceasta este cea mai potrivita ocazie pentru omenire. De asemenea si cel mai potrivit pentru Dumnezeu, pentru ca, amintiţi-vă, omenirea aşteaptă ceea ce ultima carte a Sfintei Biblii numeşte domnia lui Isus Cristos de o mie de ani asupra pământului, domnia milenara a lui Cristos. Când a fost pe pământ, cu nouăsprezece secole în urma, Isus a spus despre sine: „Pentru ca Fiul Omului este domn al Sabatului.” (Matei 12:18) Faptul ca domnia lui Isus Cristos, „Domnul sabatului”, merge in paralel cu al şaptelea mileniu al existentei umane nu este doar o întâmplare, ci este in conformitate cu scopul iubitor al lui Iehova Dumnezeu.”   [sublinierile îmi aparţin].

 

Chiar în cartea istorică a cultului JW’s se recunoaşte la pagina 104, că la un congres din Baltimore, Franz a spus: „s-ar putea ca Satan să fie legat atunci (în anul 1975).” În ea se mai recunoaşte următoarele: „Totuşi au fost publicate şi alte declaraţii cu acest subiect, iar unele dintre ele au fost mai categorice decât au trebuit.”

În acelaşi an, 1966, ediţia din 8 octombrie a revistei Treziţi-vă, publicata alături cu Turnul de Veghe, conţinea un articol cu titlul „Cât de mult va mai dura?” şi sub titlul „6.000 de ani se încheie în 1975”, argumenta că mileniul va fi ultima 1.000 de ani a unei zile de odihna de 7.000 de ani a lui Dumnezeu. Aceasta revista spunea următoarele (paginile 19, 20): „De aceea, apropierea sfârşitului primelor 6.000 de ani a existentei umane are mare semnificaţie.

Va merge ziua de odihna a lui Dumnezeu în paralel cu timpul existentei omului pe pământ de la creaţie? Se pare ca da. Din cele mai demne de încredere cercetări ale cronologiei biblice, care se armonizează cu multe date acceptate de istoria laica, noi ajungem la concluzia ca Adam a fost creat in toamna anului 4.026 i.e.n.. Creaţia Evei a avut loc probabil cândva în acelaşi an, imediat după aceea urmând să înceapă ziua de odihna a lui Dumnezeu. În ce an se vor încheia primii 6.000 de ani ai zilei de odihna a lui Dumnezeu? In 1975. Acest eveniment este demn de remarcat, în special având în vedere începutul „zilelor din urma”, în 1914 şi dovezile concrete ale zilelor noastre, ca împlinire a profeţiilor, marchează aceasta ca fiind ultima generaţie a acestei lumi rele. Deci noi aşteptam ca viitorul apropiat sa fie plin de evenimente impresionante pentru cei care îşi pun credinţa in Dumnezeu şi promisiunile Lui. Înseamnă ca în relativ putini ani vom fi martori ai împlinirii profeţiilor ramase care se refera la timpul sfârşitului.”

 

Revista Turnul de Veghe din 1 mai 1968, spunea următoarele (paginile 272, 273): „Viitorul imediat va fi în mod garantat plin cu evenimente climatice, pentru ca acest sistem vechi se apropie de sfârşitul final. Pe parcursul a numai câţiva ani cel mult, partea care a mai rămas din profeţiile referitoare la „zilele din urma” se vor împlini, având ca rezultat eliberarea şi supravieţuirea omenirii în regatul glorios de 1.000 de ani a lui Cristos. Ce zile dificile, însă în acelaşi timp, ce zile măreţe ne stau în faţă! Înseamnă aceasta ca anul 1975 va aduce bătălia Armaghedonului? Nimeni nu poate spune cu certitudine ce va aduce un anumit an. Isus a spus: „Referitor la ziua si ceasul acela nimeni nu ştie.” (Marcu 13:32) Este suficient pentru slujitorii lui Dumnezeu să ştie cu certitudine ca timpul înaintează cu repeziciune pentru acest sistem de lucruri sub conducerea lui Satan. Cât de neînţelept ar fi pentru cineva să nu fie treaz şi conştient de timpul limitat care a mai rămas, de evenimentele zguduitoare care vor veni si de nevoia de a acţiona în vederea salvării!”

 

Paragrafele de mai sus apăreau în jurul unui grafic mare de date, începând din anul 4.026 î.e.n., ca data pentru „Crearea lui Adam (la începutul toamnei).” Graficul se încheia în felul următor:

1975 - 6.000 Sfârşitul celei de-a 6-a zi de 1.000 de ani (la începutul toamnei).

2975 - 7.000 Sfârşitul celei de-a 7-a zi de 1.000 de ani (la începutul toamnei)

Cred că comentariile sunt de prisos, pe de o parte spun că nu afirmă cu certitudine, că 1975 va însemna sfârşitul lumii, pe de altă parte, afirmă că anul 1975 însemnă sfârşitul celor 6 zile (6000 de ani) de istorie umană imperfectă.

După trei ani de la prima carte care se ocupa de 1975, „Viaţă eternă în libertatea fiilor lui Dumnezeu”, autorul, Frederich Franz, a scris încă o publicaţie, intitulată: „Apropierea păcii de o mie de ani”.

Tot ce se poate spune este că limbajul din ea este chiar mai categoric şi concret decât în publicaţia anterioara. Lansată în 1969, ea conţinea următoarele afirmaţii la paginile 25, 26: „Mai recent, unii cercetători ai Sfintei Biblii au făcut o re-verificare a cronologiei acesteia. Conform calculelor lor, la mijlocul anilor şaptezeci se vor încheia sase milenii de viaţă a omului pe pământ. Astfel al şaptelea mileniu de la crearea omului de către Iehova Dumnezeu va începe în mai puţin de zece ani.

Pentru ca Domnul Isus Cristos sa fie „Domn şi al sabatului”, domnia Sa de o mie de ani trebuie sa fie a şaptea dintr-o serie de perioade de o mie de ani sau milenii. (Matei 12:8, AV) Astfel va fi o domnie sabatică.”

 

Cineva a remarcat următoarele: „Întreg acest flux constant de informaţii avea în mod clar scopul de a construi şi întări o speranţă, anticipaţie. El nu a avut scopul să calmeze, să risipească spiritul aşteptării entuziasmate. Este adevărat ca majoritatea afirmaţiilor erau însoţite de comentarii descriptive de genul 'noi nu spunem categoric' sau 'nu spunem o data anume' si ca 'nu ştim ziua şi ceasul'. Insa trebuie ţinut cont de faptul ca organizaţia nu era la începuturi virgine în privinţa aceasta. Întreaga ei istorie, chiar de la început, a constat din construirea de speranţe în mintea oamenilor, în anumite date, doar ca mai târziu acele date să treacă, fără ca speranţele să se realizeze. În ocaziile dinainte, publicaţiile Societăţii au încercat implicit să plaseze responsabilitatea oricărei deziluzii asupra cititorilor, nu al autorilor informaţiei, că au avut tendinţa să aştepte prea mult. Astfel ca persoanele responsabile în organizaţie trebuie să fi fost conştiente de pericol şi să fi realizat cum este natura umană, să fi înţeles cât de uşor se pot stârni speranţele.

 

Totuşi, în timp ce au evitat cu grija folosirea explicită a prezicerii unei date anume care va reprezenta începutul mileniului, acele persoane responsabile au aprobat folosirea frazelor cum ar fi „în următorii relativ puţini ani”, „viitorul imediat”, „doar în câţiva ani cel mult”, „numai câţiva ani cel mult”, „ultimii câţiva ani”, toate acestea fiind scrise în revistele Turnul de Veghe si Treziţi-vă! cu referire la începutul domniei milenare şi toate intr-un context care includea anul 1975. Înseamnă aceste cuvinte ceva? Sau au fost folosite în mod liber şi neatent? Sunt sentimentele, planurile şi speranţele oamenilor ceva cu care să ne putem juca? A nu fi preocupat de aceşti factori înseamnă să fii atât iresponsabil cât şi insensibil. Totuşi Turnul de Veghe din 15 august, 1968, îndemna cititorii să aibă grijă cum consideră propriile cuvinte de avertizare ale lui Isus Cristos însuşi.

 

Unele dintre cele mai directe afirmaţii au venit din Departamentul de serviciu de la Brooklyn, care produce o revista lunara numita „Ministerul pentru Regat”, care este trimisa numai martorilor, nu şi publicului. În ediţia din martie, 1968, se găseşte îndemnul de a intra în serviciul de predicare cu timp integral prin cuvintele:

 

„Având in vedere perioada scurta de timp rămasa, vom dori sa facem aceasta ori de cate ori ne permit condiţiile. Gândiţi-vă numai, fraţilor, mai sunt doar nouăzeci de luni înainte ca 6.000 de ani de existenta umana pe pământ sa se termine.” 

 

Ediţia Ministerului pentru Regat din mai 1974, spune cu referire la „timpul scurt rămas”: „Se aud rapoarte ca fraţii îşi vând casele şi proprietăţile si plănuiesc să termine restul zilelor ramase în acest sistem vechi în serviciul de pionier. Desigur ca aceasta este o modalitate excelentă de a petrece perioada scurta de timp rămasa dinaintea sfârşitului lumii nelegiuite. - 1Ioan 2:17”.

 

Însă şi această presupunere fiind eronată a avut efecte catastrofale, după cum prezicerile lui Russell a avut ca efect plecării unora din cadrul Studenţilor în Biblie, ba mai mult, unii şi-au pierdut şi credinţa în Dumnezeu, tot aşa prezicerea cu anul 1975 a făcut ca între anii 1970-1979 să plece sute de mii din Organizaţie sau să fie excluşi[4].

 

Încrederea în Organizaţie i-a costat mult pe unii, deoarece şi-au vândut casele, şi-au donat averile Societăţii că vine Armaghedonul şi au fost dezamăgiţi. Naivitatea a fost atât de mare, încât un martor al lui Iehova a spus patronului său: „dacă sfârşitul nu vine în 1975, din ianuarie 1976 voi lucra pe gratis.”

După evenimentul nul din anul 1975, unii au ajuns la ospicii sau au devenit atei. Cineva spunea că îşi bagă Biblia pe foc.

 

Din articolele celor care se ocupă cu studiul acestui caz de speculaţii puse nedemn pe seama Bibliei – caz unic în istorie – mai aflăm:

   

„Anul 1980, a fost prezis de Russell în cartea Taina împlinită, la p.78 ca fiind: „Probabil că anul 1980 să însemne pentru israeliţii după trup aducerea lor din prinsoarea morţii şi restaurarea lor deplină în Palestina.” După cum vă daţi seama şi această presupunere nu s-a împlinit.

 

După prezicerea cu anul 1975, făcută de al patrulea preşedinte, Societatea nu s-a mai lansat în presupuneri concrete cu privire la vreun an anume, dar s-a subliniat învăţătura că generaţia de la 1914 nu va trece până nu va veni sfârşitul. Societatea a învăţat timp de cel puţin 50 de ani că cei în vârstă de 15 ani, care au văzut evenimentele din 1914, nu vor trece (G 8/10 1968). Apoi în W1/10 1978 (engleză) se spunea: „Generaţia se aplică adepţilor lui Cristos care au fost în stare să observe acel război.” În W15/10 1980 s-a rectificat ideea spunându-se că generaţia trebuie să aibă cel puţin 10 ani, iar în W15/5 1984 se susţinea că generaţia trebuie să-i includă şi pe copilaşi şi se întinde pe maxim 80 de ani (Psalmul 90:10). Deci voalat se specula că sfârşitul vine cel mai târziu în 1994, adică: 1914+80 de ani = 1994. Vi se pare că acest fel de speculaţii vine de la Iehova?

Toate acestea au fost de fapt falsităţi, deoarece apare W 1/11 1995 p.10-21 şi anulează complet tot ceea ce se învăţase cu privire la textul din Matei 24:34, cu generaţia, ba mai mult, însuşi scopul revistei Treziţi-vă care este un instrument de vestire al adevărului, a eşuat, deoarece până în 8/11 1995, se specifica la scopul revistei Treziţi-vă următoarele: „Această revistă întăreşte încrederea în promisiunea Creatorului, referitoare la instaurarea unei lumi noi, paşnice şi sigure, înainte ca generaţia care a văzut evenimentele din 1914 să dispară…”. Ne punem întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă unii contestau această învăţătură înainte de 1995? Probabil erau excluşi.

 

După cum se vede, societatea Watchtower nu pare să mai aibă vreo problemă cu limita psihologică a celor 70 sau 80 de ani din Psalmul 90 pentru durata „generaţiei”. Dacă citim cuvintele citate mai sus în contextul lor din Turnul de veghe din 15 decembrie 2003, putem observa că se sugestionează o nouă limită a „generaţiei” calculate sau mai exact a intervalului calculat de 120 de ani, de la 1914: „În zilele lui Noe, Iehova a declarat: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci el nu este decât carne; totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani” (Geneza 6:3). Emiterea acestui decret divin în 2490 î.e.n. a marcat începutul ultimelor zile ale acelei lumi nelegiuite. Gândiţi-vă ce a însemnat acest decret pentru cei ce trăiau atunci! Urmau să mai treacă doar 120 de ani şi Iehova avea să aducă „un potop de ape pe pământ, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă”. – Geneza 6:17.

 

Noe a fost avertizat despre catastrofă cu zeci de ani înainte, iar el a dat dovadă de înţelepciune folosindu-şi timpul pentru a se pregăti în vederea supravieţuirii. Apostolul Pavel spune: „După ce i s-a dat avertisment divin despre lucruri care nu se vedeau încă, [Noe] a manifestat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea casei sale” (Evrei 11:7). Ce se poate spune despre noi? Au trecut aproximativ 90 de ani din 1914, când au început ultimele zile ale actualului sistem de lucruri. Ne aflăm fără îndoială, în „timpul sfârşitului(Daniel 12:4)”. (W03 12/15 p15).„

 

Concluzia despre mişcarea pastorului Russell şi a adepţilor săi, bazată pe dovezile arătate

 

Dacă ar fi să facem o statistică despre prezicerile neâmplinite prezise de diferite culte din lume şi cultul lui CT Russell, cu siguranţă că cei de la cârma revistei Turnul de Veghe au făcut cele mai multe.

Cartea care prezintă istoria cultului Martorii lui Iehova, scrisă de cei din cult şi numită „Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”, ne arată cu câtă uşurinţă s-a trecut peste aceste lucruri, şi practic niciodată nu şi-au cerut scuze public pentru ele, cum a făcut de exemplu papa.

Ce ar zice azi Martorii lui Iehova dacă un alt cult ar fi prezis cum că milioane de oameni din anul 1914 nu vor muri niciodată, rămânând doar foarte puţini la ora actuală din ei, nici măcar o sută?

Dacă spusele profeţite despre anul 1975 nu ar fi adevărate, de ce au părăsit oamenii cultul după acel an? După unele estimări au părăsit Organizaţia atunci cam 750.000 de martori, iar între anii 1975-2000, cam 30% dintre martori, sau aproximativ 2 milioane. Puteţi comparaanuarele cultului, de exemplu Anuarul din anul 1975 cu cele din următorii ani până la 1980 (engleză) şi cartea JW (română).

 

În ce priveşte verificarea celor scrise aici,  literatura Studenţilor în Biblie, poate fi găsită în limba română pe site-ul:

 http://www.dawnbible.com/ro/content-ro.htm

Iar cele şase Volume, Studii în Scripturi: http://agsconsulting.com/acsb/

http://www.thestudiesinthescriptures.com/Pages/Romanian/Rom%20Home.htm  

 

 

 

Întreb şi eu după cum întreabă mulţi: „După ce am trecut în revistă principalele profeţii false ale Turnului de Veghe să ne întrebăm dacă Societatea Turnului de Veghe este singurul canal de comunicare al lui Iehova?” Dacă au avut atâtea erori de interpretare, de unde ştim că nu mai au şi cât de periculoase pot fi ele?

 

Un autor de studiu despre cult, răspunde astfel:

 „Să lăsăm să răspundă însuşi Societatea la această întrebare, adică ce fel de profeţi sunt acei ale căror profeţii nu se împlinesc. Într-un articol care a tratat problema prezicerilor false cu privire la sfârşitul lumii a anumitor persoane g 8/10 1968 p. 23 (engleză) declară, şi ar trebui ca fiecare martor al lui Iehova să ia notă de principiile emise de Societate cu privire la preziceri false, aici se preciza: „Este adevărat că au fost unii în trecut care au prezis un sfârşit al lumii (faptele indică că şi martorii au făcut profeţii false[6]), anunţând o dată precisă. Sfârşitul nu a venit. Ei s-au făcut vinovaţi de profeţie falsă. De ce? Ce lipsea? Acestor oameni le lipsea adevărurile lui Dumnezeu şi dovada că El îi călăuzea şi îi folosea.” Deci care este motivul pentru care Martorii lui Iehova au făcut preziceri false? Răspunsul reiese din revistă, şi anume, aceştia sunt vinovaţi de „profeţie falsă” şi le lipsea „adevărurile lui Dumnezeu” şi călăuzirea divină.

 

Să ne gândim puţin logic, oare este prea greu de înţeles ceea ce spune Domnul Isus: „Nu vă aparţine vouă să cunoaşteţi timpurile şi perioadele.” (Fapte 1:7 NW). Ne întrebăm: ori Sclavul fidel şi prevăzător (conducerea Martorilor), nu a înţeles acest text, dar atunci nu pot fi canalul de comunicare al lui Dumnezeu, deoarece şi un copil de 10 ani ar înţelege un astfel de text simplu, care interzice să facem speculaţii, şi cu atât mai mult să-i inducem în eroare şi pe alţii. Dar dacă conducerea Turnului de Veghe l-a înţeles, însă nu l-au respectat, atunci îi descalifică din rolul de „Sclav fidel şi prevăzător” (Matei 24:45-47 NW; vezi şi Luca 6:46), pentru că un sclav fidel, adică credincios, ascultă de Stăpânul, care  ne-a spus să nu ne preocupăm cu timpurile şi perioadele. Oare Dumnezeu minte, cu siguranţă NU (Tit 1:2), dar atunci cum se face că organizaţia prin care vorbeşte Iehova Dumnezeu, au dat sute de învăţături greşite, de fapt mai mult de jumătate din scrierile lui Russell sau dovedit mai târziu false.

 

În Ieremia 23:28-32 BCR se precizează: 

„…cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu… şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu mândria lor; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu Sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.” 

Deci cei ce fac profeţii false nu spun cuvântul lui Iehova; ci, cuvântul lor, astfel ei mint şi sunt mândri şi rătăcesc poporul lui Iehova, oare nu asta au făcut cei din conducerea Societăţii?

 

Dar vei spune: lumina creşte în timp, şi apostolii au greşit (Luca 19:11; Fapte 1:6; Ioan 21:22-23).

Este adevărat, dar au comis ei preziceri false pe care să le răspândească ca adevăruri categorice? Şi-au permis ei să stabilească data sfârşitului? Au emis ei doctrine fundamentale false în calitate de corp de guvernare? Ce exemple de păreri greşite poţi să-mi dai după coborârea Spiritului Sfânt de la Penticosta din 33 e.n, nu înainte de acest eveniment? Ei au fost umili şi au spus: „…în prezent cunosc parţial…” (1Corinteni 13:12 NW), şi chiar dacă s-ar fi emis explicaţii eronate în primul secol ele nu pot constitui o paralelă cu erorile Societăţii Turnul de Veghe. Poate vei spune că în cazul erorilor Turnului de Veghere, se aplică principiul din Proverbe 4:18 ? Aici se spune: „Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.”  Din păcate acest principiu nu se poate aplica la erorile Turnului de Veghere, din următoarele motive:

Putem compara învăţăturile adevărului cu picurii de apă, cu care încercăm să umplem un pahar, după cum paharul se umple treptat, tot aşa şi lumina vine treptat, dar odată ce am pus un picur, nu îl vom înlocui peste câtva timp cu altul, căci adevărul rămâne adevăr, ci la acela care este în pahar, mai adăugăm alţi picuri;

Au fost lucruri care au fost explicate bine la început, dar noile explicaţii, au înlocuit picurii buni cu alţii falşi, astfel putem spune că în Organizaţia Martorii lui Iehova au fost perioade când lumina a fost în scădere, ca de pildă: Russell, explică corect pasajul din Romani 13:1-7 că se aplică la autorităţile guvernamentale umane (JV p.147), dar vine al doilea preşedinte al Turnului de Veghere şi dă o altă explicaţie, şi anume că aceste autorităţi nu sunt cele guvernamentale umane, ci Iehova şi Isus care-şi exercita autoritatea prin Organizaţie, această învăţătură a fost promovată în rândurile Martorilor din 1929 până în 1962. Un alt exemplu de lumină în scădere este sistarea cântărilor creştine de la întrunirile Martorilor lui Iehova, din anul 1938 până în 1944 (W 1/2 1997 p.26), deci conducerea luminată oare, de cine, a suspendat pe timp de 6 ani cântările de laudă la adresa lui Iehova, oare pe ce temei biblic (Efeseni 5:19)?

În 1952, lumina a crescut, locuitorii Sodomei şi Gomorei, nu vor fi mai înviaţi (W 1952 1/6 p.338), lumina nou venită în 1965 susţine că ce s-a spus până atunci, era fals, căci în W 1965 1/8 p.479 se susţine că locuitorii Sodomei şi Gomorei vor învia, pentru ca să vină W 1988 1/6 p.30,31 şi să spună că totuşi nu vor învia, păi ce lumină în creştere este aceasta ? Şi acestea sunt doar câteva exemple care arată clar că principiul din Proverbe 4:18, nu se poate aplica la învăţăturile Turnului de Veghe.

 

Societatea Turnul de Veghe aplică unele profeţii Biblice la adresa ei şi astfel susţin că cunosc mai mult decât s-a cunoscut în primul secol e.n., de pildă aplică Daniel 12:4, la adresa conducerii începând cu anul 1914, sau textul din Apocalipsa 16:18 care este explicat ca fulgere de lumină asupra clasei Ioan, sau 2Petru 1:19 care în viziunea Societăţii, s-a împlinit în 1914 când Luceafărul Isus a apărut pe scena lumii, astfel lumina asupra cuvântului profetic a crescut fără precedent. Având în vedere aceste pretenţii ale Societăţii, cum se explică atâtea greşeli? Dacă într-adevăr ei sunt cei înţelepţi din Daniel cap. 11, 12, atunci Organizaţia nu ar fi trebuit să facă greşelile pe care nimeni nu le-a făcut, doar ei. De ce nu au făcut alţii aceste preziceri false?

În plus, în W 15/7 1996 p. 20 se sugera că în acel an adică în 1996„adevărul străluceşte ca soarele în amiază”adică când este lumina mai mare, dar curios că în acel an nu s-a oprit schimbarea explicaţiilor, că în anii 1998 şi 1999 au avut loc schimbări destul de importante în învăţături (vezi W 1998 15/9; W 1999 1/5).

 

Concluzia este clară: Nici liderii din cult şi nici cultul în sine nu au fost niciodată un fel de canal de comunicare a lui Dumnezeu cu oamenii, nici înainte de 1914, nici după acel an. Iar conducearea cultului asta a spus dintotdeauna: că ei sunt singurii aprobaţi şi folosit de Dumnezeu în relaţia sa cu omenirea. A afirma asta în mod clar te face cu siguranţă echivalentul unui profet (proroc). Dar ca să faci o astfel de declaraţie îţi trebuie un mandat pe care să-l prezinţi lumii. Au ei un astfel de mandat? Nu. Din contră, toate afirmaţiile profetice (prezicerile sau explicaţiile date) au fost false, dovedindu-se contrariul, că au vorbit fără mandat din partea lui Dumnezeu, din pură îndrăzneală, fiind înşelaţi de către Satan Diavolul:

-      Iata, zice Iehova, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevarate, care le istorisesc si ratacesc pe poporul Meu cu minciunile si cu indrazneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat porunca si nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Iehova. (Ieremia 23:32)

 

Aţi aroga o desemnare la care nu ai mandat se pedepseşte chiar şi în sfera conducerii seculare sau economice a lumii, cu cât mai grav este dacă o faci în sfera credinţei în Dumnezeu. Iată de ce profeţii falşi sunt atât de aspru condamnaţi şi pedepsiţi de Dumnezeu.

Deuteronomul 18:

20. Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, prorocul acela sa fie pedepsit cu moartea."

21. Poate ca vei zice in inima ta: "Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune Iehova?"

22. Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele lui Iehova nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Iehova. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el.

 

Ce este de făcut dacă eşti în acest cult sau într-o o ramură a ei (grupări desprinse din cult)?

 

Poate că dovezile prezentate aici în acest studiu (sau şi în altă parte) încă nu te-au convins că Martorii lui Iehova nu sunt de fapt martorii aprobaţi ai lui Dumnezeu şi revista lor nu s-a dovedit un veritabil Turn de Veghere, ci un turn de alarme false, dar te-ar interesa să te lămureşti pe deplin.

Părerea unui sectolog este următoarea:

“Dacă eşti Martor al lui Iehova în primul rând sugestia mea este, să iei Biblia, chiar mai multe traduceri ale Bibliei, un caiet cu notiţe, şi pentru o perioadă să citeşti doar Biblia fără alte publicaţii, şi să te rogi mult lui Dumnezeu pentru lumină, poate ar fi bine să-ţi iei concediu dacă poţi, pentru a putea să mergi undeva, într-un loc retras, departe de Sala Regatului, de publicaţii şi influenţe de orice fel, doar cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi în special să citeşti Noul Testament sub rugăciune, şi-ţi vei da seama cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă religia Martorii lui Iehova este o restaurare a primilor creştini sau nu.

NU UITA, tu poţi singur, doar cu ajutorul Spiritului Sfânt să înţelegi Scriptura, după cum se spune în Proverbe 28:5b NW: „…cei ce-l caută pe Iehova înţeleg totul.” Deci dacă eşti sincer Dumnezeu îţi va dezvălui adevărul său. Să nu te descurajezi, dacă ajungi la concluzia că religia Martorilor lui Iehova nu este adevărată, nu uita, ai trei lucruri absolut sigure pe care te poţi baza indiferent de dezamăgirile provocate de religie, şi anume:

Dumnezeu te iubeşte (Ioan 3:16; Romani 5:8).

Domnul Isus a murit şi pentru tine (1Corinteni 15:3; 1Petru 2:24-25).

Ai Cuvântul complet al lui Dumnezeu, care te poate călăuzi în tot adevărul (Psalm 119:105; Ioan 17:17).

De aceea nu eşti părăsit, de fapt Dumnezeu doreşte să fii salvat şi fericit, mai mult decât doreşti tu, căci este numele lui în joc, El te iubeşte mai mult decât te iubeşti tu (Isaia 49:15), de aceea caută-l cu sinceritate şi îl vei găsi, dar ca să-l găseşti nu ai nevoie de alt intermediar decât de Fiul Său Isus Cristos (Ioan 14:6), şi nu de o Organizaţie sau de o Societate care mai mult îţi cenzurează relaţia cu Dumnezeul Cel viu care este salvatorul tuturor celor credincioşi nu doar a celor apartenenţi la o Organizaţie.”

 

---

ŞI ÎN FINAL: DE CE NU ÎI PUTEM CONSIDERA MARTORII LUI DUMNEZEU?

 

Dacă erau martorii lui Dumnezeu ar fi fost inspiraţi să prezinte adevărul, la fel ca profeţii sau apostolii, în schimb istoria lor este plină de păreri şi ipoteze care s-au dovedit greşite, în ciuda tentativelor repetate de a ale îndrepta. Toate acestea arată – după cum veţi vedea în lista de mai jos, că în loc să fie martorii ui Dumnezeu, au fost martorii lui CT Russell, ori martorii lui Rutherford, martorii lui Knorr, etc.. Cei care nu sunt capabili să înveţe din greşeli - mai ales dacă ele se repetă, sunt condamnaţi pe veci să le repete sau să stea în ele.

Motivul pentru care vă scriu este acela de a vă ajuta, arătând marea greşeală pe care o faceţi, mergând orbeşte după nişte explicaţii ale unui om, CT Russell, sau JF Rutherford şi NH Knorr, etc., care au cosmetizat învăţăturile greşite ale mentorului lor, CT Russell.

 

Iată de ce nu cred că aceşti oameni sunt martorii lui Dumnezeu, ci a unor oameni morţi. Ei nicidecum nu pot fi martorii viului Dumnezeu, Yehowah, după cum se dovedeşte în Biblie:

 

Martorii lui Iehova au avut dintotdeauna pretenţia că ei sunt un fel de serv, profet sau canal de comunicare a lui Dumnezeu, dovedindu-se de fapt contrariul:

Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el. (Deut.18:22)

 

Îată de ce în faţa lui Dumnezeu ei stau nu în calitate de martori adevăraţi, ci martori mincinoşi:

Dar n-au gasit niciuna, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi (Mat.26:60)

 

Nici un om nu se poate justifica în faţa lui Dumnezeu pentru greşelile făcute:

Nicidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat, si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: "Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat." (Rom.3:4)

 

Orice om care se declară ca venind din partea lui Dumnezeu, trebuie cercetat temeinic şi dacă este cazul, trebuie respins cu fermitate:

"Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli, si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi. (Apoc.2:2)